Diabet zaharat

Analize și investigații

Testul de glucoză în urină · Corpii cetonici în sânge · Glicemia · Testul de sânge pentru glucagon · Hemoglobina glicată (HbA1c) · Testul peptidei C · Analize pentru diabet · Testarea autoanticorpilor

Testul de glucoză în urină

Ce este testul de glucoză în urină?

Testul de glucoză în urină măsoară cantitatea de glucoză din urina dumneavoastră. Glucoza este un tip de zahăr. Este principala sursă de energie a organismului. Glucoza provine din alimentele pe care le consumați. Organismul descompune cea mai mare parte a acestor alimente în glucoză și o eliberează în sânge. Sângele transportă glucoza către celule pentru energie.

În mod normal, urina conține foarte puțină glucoză sau deloc. Acest lucru se datorează faptului că rinichii rețin glucoza și o trimit înapoi în sânge, în loc să o elimine din organism prin urină. Dacă aveți mai multă glucoză decât normal în urină, ar putea însemna că aveți:

• Prea multă glucoză în sânge, ceea ce ar putea fi un semn de diabet. Diabetul este cea mai frecventă cauză a nivelurilor ridicate de glucoză în urină.
• O afecțiune renală rară care face ca rinichii să elimine glucoza din sânge chiar și atunci când nivelurile de glucoză din sânge sunt normale. Aceste afecțiuni includ:
  • Glicozurie renală, o afecțiune genetică moștenită (transmisă în familie)
  • Sindromul Fanconi, o afecțiune genetică pe care o puteți moșteni sau dezvolta mai târziu în viață (sindromul Fanconi nu este legat de anemia Fanconi)

Dacă nivelurile de glucoză în urină sunt ridicate, medicul dumneavoastră va recomanda de obicei o analiză a glicemiei pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului.

Alte denumiri: test de zahăr în urină; test de glucoză în urină; test de glicozurie; test de glucozurie

La ce se folosește?

Testul de glucoză în urină face de obicei parte dintr-un sumar de urină, un test care măsoară diferite celule, substanțe chimice și alte substanțe din urina dumneavoastră. Sumarul de urină este adesea folosit pentru a vă verifica starea generală de sănătate.

În trecut, testarea glucozei în urină era folosită frecvent pentru depistarea și monitorizarea diabetului. Însă testarea glucozei în urină nu este la fel de precisă ca testarea glicemiei, astfel că în prezent analizele de sânge sunt folosite mai frecvent pentru a diagnostica și monitoriza diabetul.

Testul de glucoză în urină poate fi folosit în continuare pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea diabetului dacă aveți o afecțiune care face dificilă recoltarea de sânge. De exemplu, este posibil să nu vi se poată face o analiză de sânge dacă venele dumneavoastră sunt afectate de cicatrici în urma unor recoltări anterioare sau dacă aveți un tip de infecție bacteriană care s-ar putea răspândi în sânge dacă se introduce un ac într-o venă.

Un test de glucoză în urină poate fi efectuat și dacă medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea un tip mai puțin frecvent de boală de rinichi.

De ce am nevoie de un test de glucoză în urină?

Este posibil să faceți un test de glucoză în urină ca parte a controlului dumneavoastră de rutină. De asemenea, este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți simptome de diabet sau dacă trebuie să vă monitorizați diabetul, dar nu puteți face un test de glucoză din sânge.

Simptomele diabetului includ:

• Sete și urinare crescute
• Foame crescută
• Oboseală
• Vedere încețoșată
• Amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor
• Răni care nu se vindecă
• Pierdere în greutate fără efort

Dacă sunteți însărcinată, este probabil să faceți un test de glucoză în urină ca parte a unei analize sumare de urină pentru a vă verifica starea de sănătate. O anumită cantitate de glucoză în urină este frecventă în timpul sarcinii. Dar nivelurile ridicate în timp ar putea fi un semn de diabet gestațional, care este un tip de diabet care apare doar în timpul sarcinii.

Este posibil să aveți nevoie de un test de glucoză în urină dacă medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o problemă renală mai puțin frecventă care afectează modul în care rinichii dumneavoastră filtrează glucoza din sânge. Aceste afecțiuni nu provoacă întotdeauna simptome. Medicul dumneavoastră ar putea dori să vă testeze deoarece aveți antecedente familiale ale uneia dintre aceste afecțiuni.

Ce se întâmplă în timpul unui test de glucoză în urină?

Va trebui să oferiți o probă de urină pentru test. Un cadru medical vă poate da un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „jetului mijlociu” pentru a colecta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni, astfel încât germenii de pe piele să nu ajungă în probă:

1. Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
2. Deschideți recipientul fără a atinge interiorul.
3. Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare:
   • Pentru penis, ștergeți întregul capăt (vârful) penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
   • Pentru vagin, îndepărtați labiile (faldurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
4. Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
5. Colectați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
6. Terminați de urinat în toaletă.
7. Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.

Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i medicului dumneavoastră înainte de test.

Medicul dumneavoastră vă poate cere să vă monitorizați glucoza din urină acasă cu un kit de testare. Kitul de testare la domiciliu conține un pachet de benzi pentru testarea unei probe de urină și instrucțiuni despre cum să faceți testul. Asigurați-vă că urmați cu atenție instrucțiunile. Discutați cu medicul dumneavoastră despre momentul din zi în care ar trebui să vă testați urina pentru a obține cele mai precise rezultate.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

De obicei, nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru acest test. Unele medicamente și suplimente pot afecta rezultatele testului, așa că asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament fără să discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră.

Există riscuri la această analiză?

Nu se cunoaște niciun risc în efectuarea analizei de glucoză în urină.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatul testului este normal, înseamnă că ați avut puțină sau deloc glucoză în urină. Dar acest lucru nu înseamnă că nu aveți diabet. Puteți avea un nivel normal de glucoză în urină chiar dacă nivelul glucozei din sânge este ridicat.

Dacă rezultatul testului arată că aveți prea multă glucoză în urină, poate fi un semn al:

• Diabetului (dacă ați fost deja diagnosticat(ă) cu diabet, un nivel ridicat de glucoză în urină poate însemna că diabetul nu este bine controlat)
• Sarcinii
• Diabetului gestațional
• Unui tip rar de boală de rinichi

Un test de glucoză în urină nu poate diagnostica singur nicio afecțiune. Prin urmare, dacă aveți un rezultat anormal, medicul dumneavoastră poate recomanda alte teste pentru a stabili un diagnostic, inclusiv analize de sânge pentru a diagnostica sau exclude diabetul.

Prea multă glucoză în urină nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune care necesită tratament. Anumite medicamente, vitamina C și consumul unei mese copioase pot influența rezultatele testului. Întrebați medicul dumneavoastră ce înseamnă rezultatele și dacă aveți nevoie de o analiză a glicemiei pentru rezultate mai precise.

Corpii cetonici în sânge

Ce este testul de cetone din sânge?

Testul de cetone din sânge măsoară nivelul cetonelor din sângele dumneavoastră. Cetonele sunt acizi pe care organismul îi produce atunci când descompune grăsimile pentru energie.

În mod normal, celulele din organism folosesc glucoza din sânge, numită și zahăr din sânge, pentru energie. Obțineți glucoză din alimentele pe care le consumați, cum ar fi carbohidrații. Organismul descompune cea mai mare parte a acestor alimente în glucoză și o eliberează în fluxul sanguin. Dacă celulele nu pot obține suficientă glucoză, organismul va descompune grăsimile pentru energie. Acest proces produce acizi numiți cetone (corpi cetonici). Dacă organismul descompune grăsimile prea repede, cetonele se pot acumula în sânge și urină.

Nivelurile ridicate de cetone fac sângele prea acid. Aceasta este o afecțiune gravă numită cetoacidoză. Cel mai frecvent tip de cetoacidoză este o complicație a diabetului numită cetoacidoză diabetică (CAD). CAD este o urgență medicală care se dezvoltă adesea rapid și poate duce la comă și poate pune viața în pericol.

Dacă aveți diabet, un test de cetone din sânge poate ajuta la depistarea precoce a nivelurilor ridicate de cetone, astfel încât să puteți primi tratament imediat. Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă testarea frecventă pentru a verifica creșterea nivelului de cetone, sunt disponibile aparate de testare la domiciliu care verifică atât nivelul glucozei, cât și al cetonelor. Testarea la domiciliu a cetonelor din urină poate fi, de asemenea, o opțiune. Discutați cu medicul dumneavoastră despre care variantă este potrivită pentru dumneavoastră.

Alte denumiri: corpi cetonici (sânge), cetone serice, acid beta-hidroxibutiric, acetoacetat, test cu nitroprusiat

Pentru ce se utilizează?

În cazul diabetului:

Analiza cetonelor din sânge este folosită în principal pentru a verifica cetoacidoza diabetică (CAD) la persoanele cu diabet. CAD poate afecta pe oricine are diabet, dar este cel mai frecventă în diabetul de tip 1. În diabetul de tip 2, CAD este mai puțin frecventă.

Dacă aveți diabet, analiza cetonelor din sânge poate fi utilizată atunci când sunteți bolnav(ă) sau gravidă. De asemenea, puteți fi testată dacă dezvoltați diabet în timpul sarcinii.

Dacă nu aveți diabet, vi se poate verifica nivelul cetonelor din sânge dacă sunteți la risc de a dezvolta cetoacidoză și aveți simptome. Sunteți la risc de cetoacidoză dacă aveți o afecțiune care determină organismul să folosească grăsimile pentru energie în loc de glucoză, cum ar fi:

• Tulburări de alimentație și înfometare
• Vărsături sau diaree care durează mult timp
• Tulburare legată de consumul de alcool

De ce am nevoie de un test al cetonelor din sânge?

Este posibil să aveți nevoie de un test al cetonelor din sânge dacă aveți diabet sau alte afecțiuni care vă cresc riscul de a dezvolta niveluri ridicate de cetone sau dacă aveți simptome de cetoacidoză. De asemenea, este posibil să aveți nevoie de test dacă aveți simptome și urmați o dietă săracă în carbohidrați.

Simptomele cetoacidozei pot include:

• Foame sau sete extremă
• Urinare mult mai frecventă decât de obicei
• Deshidratare
• Durere de cap
• Greață și vărsături
• Durere în abdomen (burtă)
• Confuzie
• Dificultăți de respirație
• Oboseală
• Piele și gură uscate
• Respirație cu miros fructat
• Rigiditate musculară sau dureri musculare

Dacă nu urmați tratament, simptomele se pot agrava rapid. Dacă aveți simptome severe de cetoacidoză, sunați la 112 sau mergeți imediat la urgențe. Cantitățile mari de cetone pot pune viața în pericol.

Ce se întâmplă în timpul unui test de cetone din sânge?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Pentru a verifica cetonele din sânge acasă, puteți folosi un glucometru care măsoară și cetonele. Veți folosi un dispozitiv pentru a vă înțepa degetul. Veți colecta o picătură de sânge pe o bandeletă de testare a cetonelor, care se introduce în glucometru. Aparatul vă va afișa nivelul cetonelor. Urmați cu atenție instrucțiunile. De asemenea, puteți testa cetonele din urină folosind un kit pentru acasă. Întrebați medicul dumneavoastră cum ar trebui să testați cetonele, când ar trebui să le testați și ce să faceți dacă nivelurile sunt ridicate.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testul de cetone din sânge.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Un rezultat normal sau negativ înseamnă de obicei că organismul dumneavoastră nu produce prea multe cetone și că nu aveți cetoacidoză. Dar un rezultat normal nu exclude întotdeauna cetoacidoza diabetică (CAD). Aceasta deoarece organismul produce trei tipuri de cetone. Dacă CAD este într-un stadiu incipient, doar un singur tip de cetonă va fi crescut, iar analizele de laborator adesea nu măsoară acest tip de cetonă.

Un rezultat crescut sau pozitiv înseamnă că aveți cetone în sânge. Este normal să existe unele cetone în sânge, dar dacă nivelurile sunt foarte mari și aveți simptome, este posibil să aveți cetoacidoză. Dacă aveți diabet, probabil aveți CAD. Dacă nu aveți diabet, este posibil să aveți cetoacidoză din cauza tulburării legate de consumul de alcool, a malnutriției, a perioadelor foarte lungi fără a mânca sau a altor afecțiuni.

Cetoacidoza, indiferent de cauză, trebuie tratată. Tratamentul poate include internarea în spital.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul care vă îngrijește.

Ce altceva trebuie să știu despre analiza de sânge pentru cetone?

Persoanele care urmează o dietă cetogenă („keto”) săracă în carbohidrați pentru a pierde în greutate vor avea niveluri mai ridicate de cetone în sânge, dar nu suficient de ridicate pentru a fi cetoacidoză. Această stare se numește cetoză.

Cetoza nu face sângele prea acid, deoarece corpul dumneavoastră poate utiliza cetonele, astfel încât acestea nu se acumulează. Dar este posibil să dezvoltați cetoacidoză în timpul unei diete keto, așa că este important să discutați cu medicul dumneavoastră pentru a vedea dacă este sigură pentru dumneavoastră.

Testul glicemiei

Ce este testul glicemiei?

Testul glicemiei măsoară nivelul de glucoză din sângele dumneavoastră. Glucoza este un tip de zahăr. Este principala sursă de energie a organismului. Provine din alimentele pe care le consumați. Un hormon numit insulină ajută la transportul glucozei din sânge în celule, pentru a fi folosită ca energie. Dacă aveți prea multă sau prea puțină glucoză în sânge, poate fi semnul unei afecțiuni medicale grave.

Nivelul ridicat al glicemiei (hiperglicemie) poate fi un semn de prediabet sau diabet. Prediabetul este o afecțiune în care nivelul glicemiei este mai mare decât ar fi sănătos pentru dumneavoastră, dar nu suficient de mare pentru a fi considerat diabet. Dacă aveți diabet, organismul nu poate produce insulină sau nu o poate folosi corespunzător, ori ambele situații. Prea multă glucoză rămâne în sânge și nu ajunge în celule. Acest lucru poate duce la creșterea prea mare a glicemiei. Dacă glicemia nu este ținută sub control, poate duce la afecțiuni grave, pe termen lung, cum ar fi bolile de inimă și problemele nervoase.

Glicemia ridicată poate fi cauzată și de alte afecțiuni care pot influența nivelul de insulină sau de glucoză din sânge, cum ar fi probleme cu pancreasul sau glandele suprarenale, precum și efecte secundare ale anumitor medicamente.

Nivelul scăzut al glicemiei (hipoglicemie) este adesea cauzat de anumite medicamente pentru diabetul de tip 1 sau diabetul de tip 2, inclusiv insulina. La persoanele fără diabet, glicemia scăzută este mult mai puțin frecventă. Poate fi cauzată de anumite medicamente și afecțiuni, cum ar fi unele boli de rinichi sau de ficat. Fără tratament, glicemia sever scăzută poate duce la probleme majore de sănătate, inclusiv convulsii și leziuni cerebrale.

Mai multe tipuri de analize de sânge verifică nivelul glicemiei. Medicul dumneavoastră va alege testul potrivit pentru dumneavoastră.

Alte denumiri: zahăr din sânge, automonitorizarea glicemiei, glicemie à jeun, glicemie la întâmplare, test oral de toleranță la glucoză (TOTG)

Pentru ce se folosește?

O analiză a glicemiei poate fi folosită:

• Ca parte a unui control de rutină pentru a depista prediabetul și diabetul
• Pentru a ajuta la diagnosticarea cauzei simptomelor care pot indica faptul că glicemia dumneavoastră este prea mare sau prea mică
• Pentru a monitoriza efectele secundare ale anumitor medicamente administrate pe termen lung care pot afecta glicemia

De ce am nevoie de un test de glicemie?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un test de glicemie ca parte a controlului de rutină.

Cele mai frecvente motive pentru un test de glicemie sunt screeningul și monitorizarea prediabetului și a diabetului. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un test de glicemie dacă:

• Aveți un risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2. Riscul dumneavoastră poate fi crescut dacă:
  • Aveți peste 45 de ani.
  • Aveți prediabet.
  • Sunteți supraponderal(ă) sau aveți obezitate.
  • Aveți antecedente familiale de diabet.
  • Aveți tensiune arterială crescută sau boli de inimă.
  • Ați avut vreodată diabet gestațional (diabet care apare în timpul sarcinii) sau ați născut un copil care a cântărit peste 4 kg.
  • Faceți exerciții fizice de mai puțin de trei ori pe săptămână.
  • Aveți boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice (MASLD).
• Aveți simptome ale nivelurilor crescute sau scăzute de glucoză, ceea ce ar putea însemna că aveți diabet sau o altă afecțiune care influențează nivelurile de glucoză din sânge.
  
  Simptomele nivelurilor crescute de glucoză în sânge includ:
  • Sete accentuată
  • Urinare frecventă (a urina des)
  • Vedere încețoșată
  • Oboseală
  • Răni care se vindecă lent
  • Pierdere în greutate fără efort
  • Amorțeală sau furnicături în picioare sau mâini
  
  Simptomele nivelurilor scăzute de glucoză în sânge includ:
  • Senzație de tremur sau agitație
  • Foame
  • Oboseală
  • Senzație de amețeală, confuzie sau iritabilitate
  • Durere de cap
  • Bătăi rapide ale inimii sau aritmie (o problemă cu frecvența sau ritmul bătăilor inimii)
  • Dificultate de a vedea sau de a vorbi clar
  • Leșin sau convulsii
• Aveți prediabet sau diabet. Medicul dumneavoastră vă poate programa teste de glicemie pentru a vă monitoriza starea. De asemenea, vă puteți monitoriza glicemia acasă.
• Sunteți însărcinată. Cel mai probabil veți face un test de glicemie între săptămânile 24 și 28 de sarcină pentru a verifica diabetul gestațional. Dacă aveți un risc crescut de diabet gestațional, medicul vă poate testa mai devreme.
• Luați medicamente pe termen lung, altele decât medicamentele pentru diabet, care pot influența nivelurile de glucoză din sânge. Exemple de medicamente care pot cauza glicemie crescută la unele persoane includ anumite tipuri de:
  • Steroizi
  • Antipsihotice
  • Beta-blocante
  • Statine
  Exemple de medicamente care pot cauza glicemie scăzută la unele persoane includ anumite tipuri de:
  • Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
  • Antibiotice numite chinolone
  • Medicamente pentru tratarea malariei

Ce se întâmplă în timpul unui test de glucoză din sânge?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese.

Există mai multe tipuri de teste de glucoză din sânge:

• Un test de glicemie à jeun măsoară glucoza după ce ați ținut post (fără să mâncați sau să beți, cu excepția apei) timp de cel puțin 8 ore. Este adesea folosit pentru:
  • Depistarea sau monitorizarea prediabetului sau a diabetului
  • A ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea altor afecțiuni care influențează glicemia
  • Verificarea efectelor secundare ale medicamentelor care pot influența glicemia
• Un test de glicemie la întâmplare poate fi făcut oricând, chiar și după masă. Dacă aveți simptome de diabet, medicul dumneavoastră poate folosi mai întâi acest test. Asta pentru că poate fi făcut imediat.
• Un test oral de toleranță la glucoză (TOTG) este folosit pentru a diagnostica diabetul gestațional. Dacă nu sunteți însărcinată, este uneori folosit pentru a confirma un diagnostic de prediabet sau diabet de tip 2. Va trebui să țineți post pentru acest test. Se va recolta o probă de sânge înainte să beți băutura dulce. După ce ați băut-o, se vor recolta alte probe de sânge, de obicei la 2 ore după aceea (în sarcină, și la 1 oră).
• Un test al hemoglobinei A1C (HbA1c) oferă informații despre valorile medii ale glicemiei dumneavoastră din ultimele 3 luni. Nu trebuie să țineți post pentru acest test. Folosește o singură probă de sânge. Un test A1C poate diagnostica prediabetul și diabetul. Majoritatea persoanelor cu diabet fac un test A1C de cel puțin două ori pe an pentru a verifica cât de bine își controlează valorile glicemiei.

Va trebui să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru test?

Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă un test de glicemie à jeun sau un test de toleranță la glucoză pe cale orală, va trebui să țineți post cel puțin opt ore înainte de test. Alte teste de glicemie nu necesită pregătiri speciale. Întrebați medicul dumneavoastră dacă trebuie să țineți post înainte de testul de glucoză.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid. După testul de toleranță la glucoză administrat oral, este posibil să vă simțiți amețit(ă). Medicul dumneavoastră vă poate sugera să vă planificați ca cineva să vă ducă acasă.

Ce înseamnă rezultatele?

Semnificația rezultatelor analizelor dumneavoastră va depinde de testul efectuat, de rezultatele altor analize și de istoricul dumneavoastră medical. Întrebați medicul ce spun rezultatele analizelor despre sănătatea dumneavoastră.

Dacă rezultatele arată niveluri de glucoză mai mari decât normalul, poate însemna că aveți diabet sau că sunteți la risc de a dezvolta diabet. Prediabetul și diabetul sunt cele mai frecvente cauze ale nivelurilor ridicate de glucoză, dar alte cauze posibile includ:

• O glandă tiroidă hiperactivă (hipertiroidism)
• O problemă cu pancreasul, inclusiv pancreatită
• Stres cauzat de intervenții chirurgicale, boli foarte grave sau traumatisme
• O problemă cu glandele suprarenale, inclusiv sindromul Cushing și feocromocitomul
• Anumite medicamente

Dacă aveți diabet, nivelurile de glucoză mai mici decât normalul pentru dumneavoastră pot fi cauzate de:

• Anumite medicamente pentru diabet și alte medicamente care pot scădea glicemia
• Faptul că nu mâncați suficient, mai ales după administrarea medicamentelor pentru diabet
• Activitate fizică mai intensă decât de obicei

Dacă nu aveți diabet, nivelurile scăzute de glucoză în sânge nu sunt frecvente. Dacă apar, pot fi cauzate de:

• Boli de ficat sau de rinichi
• Glande suprarenale hipoactive, de exemplu boala Addison
• Anumite tulburări ale glandei pituitare
• O glandă tiroidă hipoactivă (hipotiroidism)
• Malnutriție
• Anumite medicamente
• Tulburare legată de consumul de alcool

Ce altceva ar trebui să știu despre testul glicemiei?

Dacă aveți diabet, este posibil să fie nevoie să vă măsurați glicemia acasă pentru a vă ajuta să vă controlați nivelul glicemiei. Medicul dumneavoastră vă va spune cât de des ar trebui să vă testați. Există două modalități de a vă verifica glicemia. Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să decideți care este cea mai potrivită pentru dumneavoastră:

• Glucometrele necesită înțeparea degetului cu un dispozitiv mic numit lancetă. Apoi, aplicați o picătură de sânge pe o bandeletă de testare și o introduceți într-un mic glucometru electronic, care măsoară glucoza din sângele dumneavoastră.
• Monitoarele continue de glucoză (CGM) folosesc de obicei un senzor minuscul plasat sub pielea brațului sau a abdomenului. În funcție de tipul de CGM pe care îl folosiți, senzorul rămâne pe loc de la o săptămână până la câteva luni. Estimează automat nivelul glicemiei la fiecare câteva minute și îl înregistrează, astfel încât să puteți vedea care este nivelul glicemiei dumneavoastră în orice moment.

Testul de sânge pentru glucagon

Ce este analiza de sânge pentru glucagon?

Această analiză măsoară cantitatea de glucagon din sângele dumneavoastră. Glucagonul este un hormon produs de pancreas. Hormonii sunt mesageri chimici din sânge care controlează acțiunile anumitor celule sau organe. Glucagonul lucrează împreună cu alți hormoni, precum insulina, pentru a ajuta la menținerea nivelului de glucoză din sânge, numit și zahăr din sânge. Glucagonul crește nivelul de glucoză din sânge, în timp ce insulina îl scade.

Glucoza este principala sursă de energie a organismului dumneavoastră. Aceasta provine din alimentele pe care le consumați. Organismul descompune cea mai mare parte a acestor alimente în glucoză și o eliberează în sânge. Acest lucru determină creșterea nivelului de glucoză din sânge și eliberarea unei cantități mai mici de glucagon.

Iar atunci când nivelul de glucoză din sânge scade, pancreasul eliberează glucagon în sânge. Dar dacă pancreasul nu eliberează cantitatea corectă de glucagon, acest lucru poate duce la probleme grave de sănătate.

Alte denumiri: analiza glucagonului din sânge, test de glucagon pentru hipoglicemie, glucagon plasmatic

La ce se folosește?

Testul de glucagon este folosit cel mai adesea pentru a ajuta la diagnosticarea următoarelor afecțiuni:

• Hipoglicemia, numită și glicemie scăzută, apare atunci când nivelul de glucoză din sânge scade sub ceea ce este sănătos pentru dumneavoastră. Hipoglicemia severă poate fi fatală dacă nu este tratată. Afecțiunea afectează adesea persoanele cu diabet. Poate apărea atunci când medicamentele pentru diabet și/sau aportul alimentar nu sunt la nivelurile corespunzătoare.
• Pancreatita, o inflamație a pancreasului. Poate fi acută (bruscă și de scurtă durată) sau cronică (de lungă durată). Simptomele pancreatitei acute sunt severe și pot necesita asistență medicală imediată. Pancreatita cronică se agravează în timp și poate duce la leziuni permanente. Simptomele sale pot să nu apară până când nu există complicații.
• Glucagonomul, o tumoră rară a pancreasului. De obicei este canceroasă.

Testul este, de asemenea, folosit uneori pentru a monitoriza persoanele cu diabet.

De ce am nevoie de un test de sânge pentru glucagon?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți simptome de hipoglicemie sau de tumoră pancreatică.

Simptomele hipoglicemiei pot include:

• Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (aritmie)
• Furnicături la nivelul buzelor, limbii sau obrajilor
• Anxietate
• Iritabilitate
• Transpirație
• Vedere încețoșată
• Oboseală
• Piele palidă
• Senzație de foame

Simptomele unei tumori pancreatice pot include:

• O erupție cutanată pe față, pe burtă sau pe picioare
• Diaree
• Scădere în greutate
• Leziuni la nivelul gurii sau limbii

Ce se întâmplă în timpul unei analize de sânge pentru glucagon?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă nivelurile dumneavoastră de glucagon nu au fost în intervalul normal, poate fi un semn al uneia dintre următoarele afecțiuni:

• Hipoglicemie
• Diabet
• Pancreatită acută sau cronică
• Glucagonom (tumoare pancreatică)

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre analiza de sânge pentru glucagon?

Analiza de sânge pentru glucagon și testul de stimulare cu glucagon sunt adesea numite teste de glucagon, dar nu sunt același lucru. Analiza de sânge pentru glucagon este folosită pentru a verifica afecțiuni legate de nivelul glucozei, în timp ce testul de stimulare cu glucagon verifică probleme legate de hormonul de creștere. Este folosit cel mai adesea la sugari și copii.

Testul hemoglobinei A1c (HbA1c)

Ce este testul hemoglobinei A1C (HbA1C)?

Testul hemoglobinei A1C (HbA1C) este o analiză de sânge care arată nivelul mediu al glicemiei, numită și zahăr din sânge, din ultimele două-trei luni.

Glucoza este un tip de zahăr din sânge care provine din alimentele pe care le consumați. Celulele dumneavoastră folosesc glucoza pentru energie. Un hormon numit insulină ajută glucoza să intre în celule. Dacă aveți diabet, corpul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau celulele nu o folosesc eficient. Ca urmare, glucoza nu poate intra în celule, astfel încât nivelul glicemiei crește.

Glucoza din sânge se lipește de hemoglobină, o proteină din globulele roșii. Pe măsură ce nivelul glicemiei crește, mai multă hemoglobină va fi acoperită cu glucoză. Testul A1C măsoară procentul de globule roșii care au hemoglobină acoperită cu glucoză.

Testul A1C poate arăta nivelul mediu al glicemiei din ultimele trei luni deoarece:

• Glucoza se lipește de hemoglobină atâta timp cât globulele roșii sunt vii.
• Globulele roșii trăiesc aproximativ trei luni.

Nivelurile ridicate de A1C sunt un semn al glicemiei crescute din cauza diabetului. Diabetul poate cauza probleme grave de sănătate, inclusiv boli de inimă, boli de rinichi și leziuni ale nervilor. Dar cu tratament și schimbări ale stilului de viață, vă puteți controla nivelul glicemiei.

Alte denumiri: HbA1C, A1C, glicohemoglobină, hemoglobină glicată, hemoglobină glicozilată

Pentru ce se folosește?

Nivelul glicemiei dumneavoastră se modifică tot timpul. Dacă îl verificați acasă, măsurați nivelul glicemiei din acel moment. Testul A1C vă oferă o medie a nivelului glicemiei din ultimele două-trei luni.

Testul A1C poate fi folosit pentru depistarea sau diagnosticarea:

• Diabetului de tip 2. În diabetul de tip 2, glicemia devine prea mare deoarece organismul nu produce suficientă insulină sau nu o folosește eficient. Glucoza rămâne atunci în sânge, iar în celule nu ajunge suficientă.
• Prediabetului. Prediabetul înseamnă că nivelul glicemiei este mai mare decât normal, dar nu suficient de mare pentru a fi diagnosticat ca diabet. Schimbările stilului de viață, cum ar fi alimentația sănătoasă și exercițiile fizice, pot ajuta la întârzierea sau prevenirea transformării prediabetului în diabet de tip 2.

Dacă aveți diabet sau prediabet, testul A1C poate ajuta la monitorizarea afecțiunii și la verificarea cât de bine ați reușit să controlați nivelul glicemiei.

Testul A1C nu este folosit pentru diagnosticarea diabetului de tip 1, dar poate fi utilizat pentru monitorizarea nivelului glicemiei.

De ce am nevoie de un test A1C?

Ghidul Ministerului Sănătății pentru diabet (Ordinul 2128/2021) recomandă testarea pentru diabet și prediabet dacă:

• Aveți peste 45 de ani.
  • Dacă rezultatele sunt normale, medicul vă va spune cât de des ar trebui să vă testați, în funcție de vârstă și de factorii de risc.
  • Dacă rezultatele arată că aveți prediabet, va trebui să vă testați anual. Întrebați medicul cât de des să vă testați și ce puteți face pentru a reduce riscul de a dezvolta diabet.
  • Dacă rezultatele arată că aveți diabet, ar trebui să faceți un test A1C de cel puțin două ori pe an pentru a vă monitoriza starea și tratamentul.
• Aveți sub 45 de ani și aveți mai multe șanse să dezvoltați diabet deoarece:
  • Aveți prediabet.
  • Sunteți supraponderal(ă) sau aveți obezitate.
  • Aveți un părinte sau un frate/soră cu diabet de tip 2.
  • Aveți tensiune arterială mare sau niveluri ridicate de colesterol.
  • Aveți boli de inimă sau ați avut un accident vascular cerebral.
  • Sunteți activ(ă) fizic mai puțin de 3 ori pe săptămână.
  • Ați avut diabet gestațional (diabet în timpul sarcinii) sau ați născut un copil de peste 4 kg.
  • Aveți sindromul ovarelor polichistice (SOPC).

Este posibil să aveți nevoie și de un test A1C dacă aveți simptome de diabet, cum ar fi:

• Senzație de sete foarte puternică
• Urinare frecventă
• Pierdere în greutate fără să încercați
• Senzație de foame foarte puternică
• Vedere încețoșată
• Amorțeală sau furnicături la mâini sau picioare
• Oboseală
• Piele uscată
• Răni care se vindecă lent
• Mai multe infecții decât de obicei

Ce se întâmplă în timpul unui test A1C?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Anumite medicamente, cum ar fi opioidele și unele medicamente pentru HIV, vă pot afecta rezultatele, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu întrerupeți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru. De asemenea, informați medicul dacă sunteți însărcinată, deoarece acest lucru vă poate afecta rezultatele.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele A1C vă indică ce procent din hemoglobina dumneavoastră este acoperită cu glucoză. Intervalele sunt doar un ghid pentru ceea ce este normal. Ce este normal pentru dumneavoastră depinde de starea de sănătate, vârstă și alți factori. Întrebați medicul dumneavoastră ce procent A1C este sănătos pentru dumneavoastră.

Pentru a diagnostica diabetul sau prediabetul, ghidul Ministerului Sănătății (Ordinul 2128/2021) folosește următoarele valori:

• Normal: A1C sub 5,7%
• Prediabet: A1C între 5,7% și 6,4%
• Diabet: A1C de 6,5% sau mai mare

Medicii folosesc adesea mai mult de un test pentru a diagnostica diabetul. Așadar, dacă rezultatul testului dumneavoastră a fost mai mare decât normal, este posibil să vi se facă un alt test A1C sau un alt tip de test pentru diabet, de obicei fie un test de glicemie à jeun, fie un test oral de toleranță la glucoză (TOTG).

Dacă testul A1C a fost efectuat pentru a monitoriza diabetul, discutați cu medicul dumneavoastră despre ce înseamnă rezultatele testului.

Mai trebuie să știu ceva despre testul A1C?

Testul A1C nu este folosit pentru a diagnostica diabetul gestațional. De asemenea, dacă aveți o afecțiune care vă afectează celulele roșii din sânge, cum ar fi anemia sau un alt tip de boală de sânge, testul A1C poate să nu fie precis pentru diagnosticarea diabetului. Insuficiența renală și bolile de ficat pot afecta, de asemenea, rezultatele A1C. În aceste cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda alte teste pentru a diagnostica diabetul și prediabetul.

Testul peptidei C

Ce este testul peptidei C?

Acest test măsoară nivelul peptidei C dintr-o probă de sânge sau de urină. Peptida C este un lanț de aminoacizi (elementele de bază ale proteinelor) pe care pancreasul dumneavoastră îl produce în procesul de fabricare a insulinei. Insulina este un hormon pe care pancreasul îl produce pentru a ajuta glucoza din sânge (glicemia) să intre în celule, unde poate fi folosită pentru energie. Acest lucru ajută la menținerea glicemiei la niveluri sănătoase.

Peptida C și insulina intră în sânge în același timp și în cantități egale, dar peptida C rămâne în sânge mai mult timp. De asemenea, nu este afectată de surse externe de insulină, cum ar fi medicamentele folosite în tratamentul diabetului. Cu alte cuvinte, peptida C poate oferi o imagine exactă a cantității de insulină pe care organismul dumneavoastră o produce în mod natural.

Din acest motiv, medicii pot folosi testul peptidei C pentru a măsura nivelul de insulină, în loc să testeze direct nivelul insulinei.

Alte denumiri: peptida C a insulinei, peptida de legătură a insulinei, peptida C a proinsulinei

Pentru ce se utilizează?

Un test al peptidei C poate oferi informații importante pentru a ajuta la:

• Identificarea cauzei hipoglicemiei (glicemie scăzută). Unele tipuri de hipoglicemie sunt legate de niveluri ridicate de insulină. Prin verificarea nivelurilor peptidei C, medicul dumneavoastră poate stabili dacă acesta este cazul. Unele cauze ale acestui tip de hipoglicemie includ:
  • Boli de ficat sau de rinichi.
  • Malnutriție.
  • Consumul excesiv de alcool fără a mânca.
  • O tumoră la nivelul pancreasului (rară).
  • Efecte secundare ale anumitor medicamente pentru diabet, inclusiv insulina.
• Gestionarea tratamentului diabetului. Dacă aveți diabet de tip 1 sau tip 2, deciziile de tratament pot depinde de cunoașterea cantității de insulină produsă de pancreasul dumneavoastră. Un test al peptidei C poate oferi o măsurare precisă, chiar dacă luați insulină pentru diabet. Acest lucru se datorează faptului că nivelurile peptidei C depind doar de cantitatea de insulină produsă de pancreasul dumneavoastră.
• Monitorizarea tratamentului pentru o tumoră la nivelul pancreasului, numită insulinom (rară). Aceste tumori produc prea multă insulină și cauzează glicemie scăzută. Sunt aproape întotdeauna benigne (nu sunt canceroase) și pot fi de obicei îndepărtate chirurgical.
• Stabilirea dacă aveți diabet de tip 1 sau tip 2, dacă diagnosticul este incert. De obicei, medicul dumneavoastră poate diagnostica ce tip de diabet aveți fără acest test. Dar, în anumite cazuri, medicul poate avea nevoie să utilizeze un test al peptidei C pentru a stabili diagnosticul.

De ce am nevoie de un test al peptidei C?

Este posibil să aveți nevoie de un test al peptidei C dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o tumoră pancreatică (insulinom) sau cu hipoglicemie (glicemie scăzută) fără o cauză clară.

Hipoglicemia este o afecțiune în care glicemia dumneavoastră este mai mică decât ceea ce este sănătos pentru dumneavoastră. Dacă aveți hipoglicemie, este posibil să prezentați:

• Tremurături
• Transpirații
• Dureri de cap
• Senzație de foame sau greață
• Bătăi neregulate sau rapide ale inimii (numite aritmie)
• Amețeli
• Oboseală

În cazuri mai extreme, hipoglicemia poate provoca confuzie, comă și convulsii.

Este posibil să aveți nevoie de test și dacă aveți diabet și:

• Luați insulină, iar medicul dumneavoastră ia în considerare schimbarea tratamentului.
• Aveți diabet de tip 2, iar medicul dumneavoastră dorește să vadă dacă trebuie să începeți să luați insulină.
• Aveți hipoglicemie, care ar putea fi cauzată de administrarea prea multor medicamente pentru diabet.

Ce se întâmplă în timpul unui test de peptid C?

Un test de peptid C folosește de obicei o probă de sânge. Dar testul poate fi efectuat și pe o probă din toată urina colectată pe o perioadă de 24 de ore.

În timpul unui test de sânge, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Pentru un test pe o probă de urină de 24 de ore, vi se va da un recipient special pentru a vă colecta urina și instrucțiuni despre cum să colectați și să păstrați probele. Cadrul medical vă va spune la ce oră să începeți. Testul include, în general, următorii pași:

• Pentru început, urinați în toaletă ca de obicei. Nu colectați această urină. Notați ora la care ați urinat.
• În următoarele 24 de ore, colectați toată urina în recipient.
• În timpul perioadei de colectare, păstrați recipientul cu urină într-un frigider sau într-o ladă frigorifică cu gheață.
• La 24 de ore după începerea testului, încercați să urinați, dacă puteți. Aceasta este ultima colectare de urină pentru test.
• Returnați recipientul cu urină la cabinetul medicului sau la laborator, conform instrucțiunilor.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Pentru un test de sânge al peptidei C, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de 8-12 ore înainte de test. De asemenea, medicul dumneavoastră poate dori să testeze peptida C după ce ați mâncat ceva. În acest fel, poate vedea care sunt nivelurile peptidei C atunci când pancreasul dumneavoastră lucrează activ. Întrebați medicul dumneavoastră dacă există instrucțiuni specifice pe care trebuie să le urmați înainte de un test de sânge sau de urină.

Există riscuri la aceste analize?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid. Nu se cunosc riscuri pentru analiza de urină.

Ce înseamnă rezultatele?

Semnificația rezultatelor dumneavoastră depinde de vârstă, starea de sănătate, medicamentele pe care le luați și rezultatele altor teste, cum ar fi glicemia. În general:

• Un nivel ridicat de peptid C înseamnă de obicei că organismul dumneavoastră produce prea multă insulină. Afecțiunile care determină niveluri ridicate de insulină includ:
  • Diabetul de tip 2.
  • Sindromul Cushing.
  • Insulinomul, o tumoră în pancreas.
  • Insuficiența renală.
  • Un nivel scăzut de potasiu în sânge.
• Un nivel scăzut de peptid C poate însemna că organismul dumneavoastră nu produce suficientă insulină. Afecțiunile care determină niveluri scăzute de insulină includ:
  • Diabetul de tip 1 și, în unele cazuri, diabetul de tip 2.
  • Administrarea unei cantități prea mari de insulină pentru tratarea diabetului, ceea ce poate împiedica pancreasul să producă insulină singur.
  • O infecție severă.
  • Boala Addison.
  • Bolile de ficat.

Dacă ați fost tratat(ă) pentru o tumoră producătoare de insulină în pancreas, o scădere a nivelului de peptid C înseamnă că tratamentul funcționează. O creștere a peptidului C poate însemna că tumora a recidivat.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul peptidei C?

Testul peptidei C nu este folosit pentru a diagnostica diabetul. Alte analize, cum ar fi glicemia și glucoza din urină, sunt folosite pentru depistarea și diagnosticarea diabetului.

Analize pentru diabet

Ce sunt testele pentru diabet?

Diabetul, cunoscut și sub numele de diabet zaharat, este o boală care afectează modul în care organismul dumneavoastră folosește glucoza (zahărul din sânge). Glucoza este principala sursă de energie a organismului. Un hormon (un mesager chimic din sânge care controlează acțiunile anumitor celule sau organe) numit insulină ajută la transportul glucozei din sânge în celule.

Dacă aveți diabet, organismul dumneavoastră nu poate produce insulină sau nu o poate folosi așa cum ar trebui, sau ambele situații. Prea multă glucoză rămâne în sânge și nu ajunge în celule. Acest lucru poate face ca nivelul glucozei să crească prea mult, ceea ce poate duce la afecțiuni grave de sănătate. Acestea pot include boli de inimă, leziuni ale nervilor, probleme oculare și boli de rinichi.

Glicemia poate scădea, de asemenea, sub nivelul sănătos pentru dumneavoastră. Dacă scade foarte mult, ați putea să vă pierdeți cunoștința sau să aveți o convulsie.

Testele pentru diabet măsoară cel mai adesea nivelul glucozei din sânge pentru a vă monitoriza glicemia sau pentru a vedea dacă aveți diabet ori dacă sunteți la risc de diabet. Testele de urină pentru diabet nu mai sunt folosite la fel de mult, deoarece nu sunt la fel de precise și ar fi nevoie de o analiză de sânge pentru a diagnostica diabetul.

Alte denumiri: glicemie, glicemie à jeun (glicemie bazală), test oral de toleranță la glucoză (TOTG), test de screening al glicemiei, test de glucoză în urină, hemoglobină A1c, glicemie la întâmplare, zahăr din sânge

Pentru ce sunt folosite?

Testele pentru diabet sunt folosite pentru depistarea, monitorizarea și/sau diagnosticarea următoarelor afecțiuni:

• Diabetul de tip 1. Dacă aveți diabet de tip 1, organismul dumneavoastră produce puțină insulină sau deloc. Această boală apare atunci când sistemul imunitar atacă și distruge celulele care produc insulină. Poate apărea la orice vârstă, dar cel mai adesea debutează în copilărie. Persoanele cu diabet de tip 1 trebuie să își administreze zilnic doze de insulină, fie prin injecție, fie cu ajutorul unei pompe speciale.
• Diabetul de tip 2. Aceasta este cea mai frecventă formă de diabet. Dacă aveți diabet de tip 2, organismul dumneavoastră poate încă să producă insulină, dar celulele nu răspund bine la insulină și nu pot prelua ușor suficientă glucoză din sânge. Diabetul de tip 2 poate fi cauzat de genele dumneavoastră și de factori legați de stilul de viață, cum ar fi supraponderabilitatea sau obezitatea. Boala apare cel mai adesea la vârsta adultă, dar devine din ce în ce mai frecventă la copii și adolescenți.
• Diabetul gestațional. Aceasta este o formă de diabet care apare în timpul sarcinii.
• Prediabetul. Aceasta este o afecțiune în care nivelul glucozei din sânge este mai mare decât ar fi sănătos pentru dumneavoastră, dar nu suficient de mare pentru a fi considerat diabet. Însă prezența prediabetului crește riscul de a dezvolta diabet de tip 2 mai târziu.

De ce am nevoie de un test pentru diabet?

Este posibil să aveți nevoie de testare pentru a vă monitoriza nivelul glicemiei sau dacă aveți simptome de diabet, cum ar fi:

• Sete accentuată
• Urinare frecventă
• Foame accentuată
• Oboseală
• Vedere încețoșată
• Scădere inexplicabilă în greutate
• Răni care se vindecă greu
• Amorțeală sau furnicături la nivelul picioarelor

Simptomele diabetului de tip 1 apar de obicei rapid și pot fi severe. Simptomele diabetului de tip 2 și ale prediabetului se dezvoltă adesea lent, chiar de-a lungul anilor.

Diabetul gestațional de obicei nu provoacă simptome în stadiile incipiente ale sarcinii, dar cel mai probabil veți fi testată pentru această afecțiune între săptămânile 24 și 28 de sarcină. Dacă testarea arată că nivelul glicemiei este prea mare, veți fi testată din nou pentru a confirma diagnosticul.

Este posibil să aveți nevoie de testare și dacă aveți anumiți factori de risc pentru diabetul de tip 2. Puteți avea un risc mai mare de a-l dezvolta dacă:

• Aveți peste 45 de ani.
• Aveți prediabet.
• Sunteți supraponderal(ă) sau aveți obezitate.
• Aveți antecedente familiale de diabet.
• Aveți tensiune arterială mare sau boli de inimă.
• Ați avut anterior diabet gestațional.
• Faceți exerciții fizice de mai puțin de trei ori pe săptămână.
• Aveți boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice (MASLD).

Ce se întâmplă în timpul unui test pentru diabet?

Există mai multe modalități de a depista, monitoriza și diagnostica diabetul. Majoritatea testelor implică măsurarea nivelului de glucoză din sânge.

Pentru a obține o probă de sânge, un cadru medical va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Diferitele tipuri de analize de sânge pentru glucoză includ:

• Testul glicemiei, cunoscut și sub numele de glicemie à jeun (pe nemâncate). Va trebui să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de opt ore înainte de test. Acest test se face de obicei dimineața și este adesea folosit ca test de screening pentru diabet. Poate fi repetat pentru a confirma un diagnostic.
• Testul oral de toleranță la glucoză (TOTG). Acest test necesită, de asemenea, post. Când ajungeți pentru test, se va recolta o probă de sânge. Apoi veți bea un lichid zaharat care conține glucoză. La aproximativ două ore după aceea, se va recolta o altă probă de sânge. Acest test îi arată medicului dumneavoastră cât de bine procesează organismul zahărul. Acest test poate fi folosit pentru a depista diabetul gestațional. Dacă faceți acest test în timpul sarcinii, vi se va recolta sânge înainte de băutură, apoi la 1 oră și la 2 ore.
• Glicemia la întâmplare. Acest test poate fi făcut în orice moment. Nu este necesar postul. Acest test poate fi folosit dacă aveți simptome de diabet.
• Hemoglobina A1c (HbA1c). Acest test măsoară cantitatea medie de glucoză atașată de hemoglobină în ultimele trei luni. Hemoglobina este partea din globulele roșii care transportă oxigenul de la plămâni la restul corpului. Nu este necesar postul pentru acest test.

Glucoza poate fi măsurată și în urină.

Testele de urină nu sunt adesea folosite pentru a diagnostica sau monitoriza diabetul, deoarece analizele de sânge sunt mai precise. Dar un test de urină poate arăta dacă sunteți la risc de a dezvolta boala. Dacă nivelul de glucoză din urină este prea mare, atunci probabil veți avea nevoie de o analiză de sânge pentru a confirma diagnosticul.

Pentru un test de glucoză în urină, puteți folosi un kit de testare la domiciliu. Kitul va include o bandeletă de testare pe care o țineți sub jetul de urină. Bandeleta de testare își va schimba culoarea pentru a indica diferite niveluri de glucoză.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru acest test?

Va trebui să țineți post (să nu mâncați sau să beți) pentru un test de glicemie și pentru un test de toleranță orală la glucoză.

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru un test de glicemie la întâmplare, testul hemoglobinei A1c sau testul glucozei în urină.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să apară o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Analiza de urină nu prezintă niciun risc.

Ce înseamnă rezultatele?

În funcție de tipul de test sau teste pe care le-ați făcut, rezultatele pot indica una dintre următoarele:

• Glicemia dumneavoastră este la un nivel sănătos pentru dumneavoastră. Aceasta înseamnă că probabil nu sunteți la risc de diabet sau nu aveți diabet.
• Prediabet.Aceasta înseamnă că aveți niveluri de glucoză mai mari decât ceea ce este sănătos pentru dumneavoastră și este posibil să aveți risc de a dezvolta diabet.
• Diabet de tip 1 sau tip 2.
• Diabet gestațional.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu diabet de tip 1, discutați cu medicul dumneavoastră despre cum să gestionați cel mai bine boala. Nu există un tratament curativ pentru diabetul de tip 1, dar acesta poate fi controlat prin monitorizarea regulată a glicemiei și administrarea de insulină.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu prediabet sau diabet de tip 2, afecțiunea dumneavoastră poate fi gestionată sau chiar remisă prin administrarea de medicamente pentru diabet și prin modificarea stilului de viață. Acestea includ o alimentație sănătoasă, scăderea în greutate și creșterea activității fizice.

Dacă ați fost diagnosticată cu diabet gestațional, este posibil să vă puteți reduce nivelul glicemiei printr-o alimentație sănătoasă și exerciții fizice regulate. Dar asigurați-vă că discutați cu medicul dumneavoastră despre opțiunile de tratament. De cele mai multe ori, diabetul gestațional dispare după naștere. Dar veți avea un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 în viitor.

Dacă aveți alte întrebări despre diagnosticul sau tratamentul diabetului, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testarea diabetului?

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu diabet de tip 1, va trebui să vă monitorizați zilnic glicemia, adesea de mai multe ori pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un kit pe care îl puteți folosi acasă. Majoritatea kiturilor includ o lancetă, un dispozitiv care vă înțeapă degetul. O veți folosi pentru a recolta o picătură de sânge pentru testare. Există și kituri mai noi care nu necesită înțeparea degetului. Dacă sunteți însărcinată și aveți diabet gestațional, este posibil să fie nevoie să vă monitorizați glicemia în acest mod.

Persoanele cu diabet de tip 2 trebuie, de asemenea, să își verifice regulat glicemia. Dacă aveți diabet de tip 2, discutați cu medicul dumneavoastră despre cât de des ar trebui verificată.

Testarea autoanticorpilor

Ce este testarea autoanticorpilor?

Testarea autoanticorpilor verifică o probă din sângele dumneavoastră pentru autoanticorpi, proteine produse de sistemul imunitar.

În mod normal, sistemul dumneavoastră imunitar produce proteine numite anticorpi pentru a ataca germenii care v-ar putea îmbolnăvi. Autoanticorpii, însă, nu atacă germenii. În schimb, atacă propriile țesuturi și organe sănătoase, considerându-le substanțe străine. Acest lucru poate duce la dezvoltarea unei boli autoimune. Există peste 80 de tipuri de boli autoimune și pot afecta aproape orice parte a corpului dumneavoastră.

Sistemul dumneavoastră imunitar produce autoanticorpi din greșeală. Cercetătorii nu sunt complet siguri de ce, deși corpul dumneavoastră este mai predispus să îi producă dacă:

• Aveți antecedente familiale de boli autoimune.
• Aveți o infecție virală sau bacteriană, mai ales dacă este cronică (de lungă durată). Aceasta poate face sistemul imunitar hiperactiv, ceea ce poate duce la producerea de autoanticorpi.
• Sunteți expus(ă) la anumite toxine din mediu.

Există multe tipuri diferite de autoanticorpi și vă pot afecta corpul în moduri diferite. Unii afectează doar anumite organe și/sau părți ale corpului. Aceștia se numesc anticorpi specifici de organ. De exemplu:

• Anticorpii tiroidieni, cum ar fi anti-TPO, afectează doar tiroida.
• Anticorpii anti-mușchi neted (SMA) atacă mușchiul neted, de obicei din ficat.
• Autoanticorpii anti-celule insulare atacă celulele din pancreas.

Alți anticorpi, însă, afectează mai multe organe și pot cauza o varietate de simptome. Aceștia se numesc anticorpi sistemici. Acest tip poate include:

• Anticorpi antinucleari (ANA).
• Anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA).
• Anticorpi anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA).
• Anticorpi antihistonă.
• Factor reumatoid (RF).

Alte denumiri: test serologic de anticorpi, test pentru anticorpi antinucleari (ANA), test pentru antigen nuclear extractabil (ENA), test anti-dsDNA, test pentru factor reumatoid (RF), test pentru anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA), test pentru anticorpi anti-mușchi neted (SMA), test pentru anticorpi tiroidieni

La ce se folosește testarea autoanticorpilor?

Fiecare test de autoanticorpi este folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea unei boli autoimune. Totuși, deoarece tipurile de autoanticorpi pot varia, există diferite tipuri de teste de autoanticorpi. Unele dintre acestea pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează doar un singur organ. De exemplu:

• Testele de anticorpi tiroidieni caută anticorpi specifici tiroidei și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii Graves și a bolii Hashimoto.
• Testele de anticorpi anti-mușchi neted (SMA) caută anticorpi anti-mușchi neted și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea hepatitei autoimune.
• Testele de anticorpi anti-transglutaminază tisulară (tTG) caută anticorpul tTG și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii celiace.

Alte teste pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează mai multe organe. De exemplu:

• Testele anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA) caută autoanticorpul anti-dsDNA și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea lupusului.
• Testele pentru factorul reumatoid (RF) caută factorul reumatoid și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide.
• Testele pentru anticorpii anticitoplasmă de neutrofil (ANCA) caută ANCA în sângele dumneavoastră și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea vasculitei autoimune.

Totuși, unele teste de autoanticorpi caută o gamă mai largă de autoanticorpi. Cele mai frecvente dintre acestea sunt testul pentru anticorpi antinucleari (ANA) și testul pentru antigenul nuclear extractabil (ENA). Aceste teste pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea multora dintre afecțiunile enumerate mai sus, precum și a:

• Sindromului Sjögren.
• Polimiozitei și dermatomiozitei.
• Bolii Addison.
• Bolii mixte de țesut conjunctiv.
• Sclerodermiei.
• Psoriazisului și artritei psoriazice.
• Fenomenului Raynaud.

Dacă medicul dumneavoastră folosește teste de autoanticorpi pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic, poate lua în considerare și:

• Rezultatele oricăror investigații imagistice, cum ar fi radiografiile.
• Rezultatele biopsiei.
• Simptomele dumneavoastră fizice.
• Istoricul familial și medical.

Rezultatele unui singur test de autoanticorpi nu sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic.

De ce am nevoie de testarea autoanticorpilor?

Este posibil să aveți nevoie de testarea autoanticorpilor dacă aveți simptome asociate frecvent cu unele boli autoimune. Simptomele unei boli autoimune depind de partea corpului afectată. Acestea pot include:

• Febră.
• Oboseală.
• Simptome articulare, inclusiv durere și umflare.
• Durere sau slăbiciune musculară.
• Ganglioni umflați.
• Durere abdominală (de burtă) și/sau crampe.
• Erupții cutanate inexplicabile.
• Scădere sau creștere neașteptată în greutate.
• Palpitații (bătăi rapide sau puternice ale inimii).
• Anxietate și depresie.
• Convulsii.

Totuși, alte boli pot cauza aceleași simptome. Simptomele multor afecțiuni autoimune pot, de asemenea, să apară și să dispară.

Este posibil să aveți nevoie, de asemenea, de un test de autoanticorpi dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o boală autoimună, iar medicul dumneavoastră dorește să vă monitorizeze starea. De exemplu, un medic poate recomanda un test pentru autoanticorpi anti-insulari dacă dorește să vă monitorizeze diabetul de tip 1, care este un tip de boală autoimună specifică de organ.

Ce se întâmplă în timpul testării autoanticorpilor?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru testarea autoanticorpilor?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testarea autoanticorpilor.

Există riscuri la testarea autoanticorpilor?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele dumneavoastră pot depinde de tipul de test de autoanticorpi pe care l-ați făcut. Dar, în general, rezultatele vor fi fie pozitive, fie negative.

• Un rezultat negativ (normal) înseamnă că aveți puțini sau deloc autoanticorpi în sânge. Dar asta nu exclude o boală autoimună. Persoanele cu poliartrită reumatoidă, de exemplu, pot avea puțin sau deloc factor reumatoid în sânge. Dacă aveți simptome ale unei boli autoimune, dar rezultatele sunt normale, medicul dumneavoastră poate recomanda mai multe analize pentru a stabili un diagnostic.
• Un rezultat pozitiv (anormal) înseamnă că a fost găsită o anumită cantitate de autoanticorpi în sânge. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți o boală autoimună. Unele persoane sănătoase au autoanticorpi în sânge. Pentru a stabili un diagnostic, medicul dumneavoastră va lua în considerare alte rezultate ale analizelor, împreună cu simptomele și istoricul dumneavoastră medical.

Unele rezultate pot indica un număr pentru câți autoanticorpi au fost găsiți. Acesta se numește titru. Dacă este furnizat un titru, rezultatele dumneavoastră vor avea și un interval de referință. Un interval de referință este un set de numere care formează limitele superioară și inferioară ale intervalului de rezultate considerat normal. Astfel, o valoare a titrului mai mare decât intervalul de referință poate fi un semn al unei boli autoimune.

Rezultatele pentru panelurile de autoanticorpi, cum ar fi testele ANA și ENA, pot include, de asemenea, detalii pentru fiecare dintre autoanticorpii testați. Acest lucru înseamnă că ați putea avea rezultate pozitive pentru unele teste de autoanticorpi și negative pentru altele.

Deoarece rezultatele testelor de autoanticorpi pot însemna atât de multe lucruri diferite, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre ce înseamnă rezultatele pentru dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.