Diabet zaharat de tip 1

Analize și investigații

Hemoglobina glicată (HbA1c) · Glicemia · Colesterolul · Analizele de sânge · Analize pentru diabet · Testarea autoanticorpilor

Testul hemoglobinei A1c (HbA1c)

Ce este testul hemoglobinei A1C (HbA1C)?

Testul hemoglobinei A1C (HbA1C) este o analiză de sânge care arată nivelul mediu al glicemiei, numită și zahăr din sânge, din ultimele două-trei luni.

Glucoza este un tip de zahăr din sânge care provine din alimentele pe care le consumați. Celulele dumneavoastră folosesc glucoza pentru energie. Un hormon numit insulină ajută glucoza să intre în celule. Dacă aveți diabet, corpul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau celulele nu o folosesc eficient. Ca urmare, glucoza nu poate intra în celule, astfel încât nivelul glicemiei crește.

Glucoza din sânge se lipește de hemoglobină, o proteină din globulele roșii. Pe măsură ce nivelul glicemiei crește, mai multă hemoglobină va fi acoperită cu glucoză. Testul A1C măsoară procentul de globule roșii care au hemoglobină acoperită cu glucoză.

Testul A1C poate arăta nivelul mediu al glicemiei din ultimele trei luni deoarece:

• Glucoza se lipește de hemoglobină atâta timp cât globulele roșii sunt vii.
• Globulele roșii trăiesc aproximativ trei luni.

Nivelurile ridicate de A1C sunt un semn al glicemiei crescute din cauza diabetului. Diabetul poate cauza probleme grave de sănătate, inclusiv boli de inimă, boli de rinichi și leziuni ale nervilor. Dar cu tratament și schimbări ale stilului de viață, vă puteți controla nivelul glicemiei.

Alte denumiri: HbA1C, A1C, glicohemoglobină, hemoglobină glicată, hemoglobină glicozilată

Pentru ce se folosește?

Nivelul glicemiei dumneavoastră se modifică tot timpul. Dacă îl verificați acasă, măsurați nivelul glicemiei din acel moment. Testul A1C vă oferă o medie a nivelului glicemiei din ultimele două-trei luni.

Testul A1C poate fi folosit pentru depistarea sau diagnosticarea:

• Diabetului de tip 2. În diabetul de tip 2, glicemia devine prea mare deoarece organismul nu produce suficientă insulină sau nu o folosește eficient. Glucoza rămâne atunci în sânge, iar în celule nu ajunge suficientă.
• Prediabetului. Prediabetul înseamnă că nivelul glicemiei este mai mare decât normal, dar nu suficient de mare pentru a fi diagnosticat ca diabet. Schimbările stilului de viață, cum ar fi alimentația sănătoasă și exercițiile fizice, pot ajuta la întârzierea sau prevenirea transformării prediabetului în diabet de tip 2.

Dacă aveți diabet sau prediabet, testul A1C poate ajuta la monitorizarea afecțiunii și la verificarea cât de bine ați reușit să controlați nivelul glicemiei.

Testul A1C nu este folosit pentru diagnosticarea diabetului de tip 1, dar poate fi utilizat pentru monitorizarea nivelului glicemiei.

De ce am nevoie de un test A1C?

Ghidul Ministerului Sănătății pentru diabet (Ordinul 2128/2021) recomandă testarea pentru diabet și prediabet dacă:

• Aveți peste 45 de ani.
  • Dacă rezultatele sunt normale, medicul vă va spune cât de des ar trebui să vă testați, în funcție de vârstă și de factorii de risc.
  • Dacă rezultatele arată că aveți prediabet, va trebui să vă testați anual. Întrebați medicul cât de des să vă testați și ce puteți face pentru a reduce riscul de a dezvolta diabet.
  • Dacă rezultatele arată că aveți diabet, ar trebui să faceți un test A1C de cel puțin două ori pe an pentru a vă monitoriza starea și tratamentul.
• Aveți sub 45 de ani și aveți mai multe șanse să dezvoltați diabet deoarece:
  • Aveți prediabet.
  • Sunteți supraponderal(ă) sau aveți obezitate.
  • Aveți un părinte sau un frate/soră cu diabet de tip 2.
  • Aveți tensiune arterială mare sau niveluri ridicate de colesterol.
  • Aveți boli de inimă sau ați avut un accident vascular cerebral.
  • Sunteți activ(ă) fizic mai puțin de 3 ori pe săptămână.
  • Ați avut diabet gestațional (diabet în timpul sarcinii) sau ați născut un copil de peste 4 kg.
  • Aveți sindromul ovarelor polichistice (SOPC).

Este posibil să aveți nevoie și de un test A1C dacă aveți simptome de diabet, cum ar fi:

• Senzație de sete foarte puternică
• Urinare frecventă
• Pierdere în greutate fără să încercați
• Senzație de foame foarte puternică
• Vedere încețoșată
• Amorțeală sau furnicături la mâini sau picioare
• Oboseală
• Piele uscată
• Răni care se vindecă lent
• Mai multe infecții decât de obicei

Ce se întâmplă în timpul unui test A1C?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Anumite medicamente, cum ar fi opioidele și unele medicamente pentru HIV, vă pot afecta rezultatele, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu întrerupeți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru. De asemenea, informați medicul dacă sunteți însărcinată, deoarece acest lucru vă poate afecta rezultatele.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele A1C vă indică ce procent din hemoglobina dumneavoastră este acoperită cu glucoză. Intervalele sunt doar un ghid pentru ceea ce este normal. Ce este normal pentru dumneavoastră depinde de starea de sănătate, vârstă și alți factori. Întrebați medicul dumneavoastră ce procent A1C este sănătos pentru dumneavoastră.

Pentru a diagnostica diabetul sau prediabetul, ghidul Ministerului Sănătății (Ordinul 2128/2021) folosește următoarele valori:

• Normal: A1C sub 5,7%
• Prediabet: A1C între 5,7% și 6,4%
• Diabet: A1C de 6,5% sau mai mare

Medicii folosesc adesea mai mult de un test pentru a diagnostica diabetul. Așadar, dacă rezultatul testului dumneavoastră a fost mai mare decât normal, este posibil să vi se facă un alt test A1C sau un alt tip de test pentru diabet, de obicei fie un test de glicemie à jeun, fie un test oral de toleranță la glucoză (TOTG).

Dacă testul A1C a fost efectuat pentru a monitoriza diabetul, discutați cu medicul dumneavoastră despre ce înseamnă rezultatele testului.

Mai trebuie să știu ceva despre testul A1C?

Testul A1C nu este folosit pentru a diagnostica diabetul gestațional. De asemenea, dacă aveți o afecțiune care vă afectează celulele roșii din sânge, cum ar fi anemia sau un alt tip de boală de sânge, testul A1C poate să nu fie precis pentru diagnosticarea diabetului. Insuficiența renală și bolile de ficat pot afecta, de asemenea, rezultatele A1C. În aceste cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda alte teste pentru a diagnostica diabetul și prediabetul.

Testul glicemiei

Ce este testul glicemiei?

Testul glicemiei măsoară nivelul de glucoză din sângele dumneavoastră. Glucoza este un tip de zahăr. Este principala sursă de energie a organismului. Provine din alimentele pe care le consumați. Un hormon numit insulină ajută la transportul glucozei din sânge în celule, pentru a fi folosită ca energie. Dacă aveți prea multă sau prea puțină glucoză în sânge, poate fi semnul unei afecțiuni medicale grave.

Nivelul ridicat al glicemiei (hiperglicemie) poate fi un semn de prediabet sau diabet. Prediabetul este o afecțiune în care nivelul glicemiei este mai mare decât ar fi sănătos pentru dumneavoastră, dar nu suficient de mare pentru a fi considerat diabet. Dacă aveți diabet, organismul nu poate produce insulină sau nu o poate folosi corespunzător, ori ambele situații. Prea multă glucoză rămâne în sânge și nu ajunge în celule. Acest lucru poate duce la creșterea prea mare a glicemiei. Dacă glicemia nu este ținută sub control, poate duce la afecțiuni grave, pe termen lung, cum ar fi bolile de inimă și problemele nervoase.

Glicemia ridicată poate fi cauzată și de alte afecțiuni care pot influența nivelul de insulină sau de glucoză din sânge, cum ar fi probleme cu pancreasul sau glandele suprarenale, precum și efecte secundare ale anumitor medicamente.

Nivelul scăzut al glicemiei (hipoglicemie) este adesea cauzat de anumite medicamente pentru diabetul de tip 1 sau diabetul de tip 2, inclusiv insulina. La persoanele fără diabet, glicemia scăzută este mult mai puțin frecventă. Poate fi cauzată de anumite medicamente și afecțiuni, cum ar fi unele boli de rinichi sau de ficat. Fără tratament, glicemia sever scăzută poate duce la probleme majore de sănătate, inclusiv convulsii și leziuni cerebrale.

Mai multe tipuri de analize de sânge verifică nivelul glicemiei. Medicul dumneavoastră va alege testul potrivit pentru dumneavoastră.

Alte denumiri: zahăr din sânge, automonitorizarea glicemiei, glicemie à jeun, glicemie la întâmplare, test de toleranță la glucoză, test oral de toleranță la glucoză (TOTG)

Pentru ce se folosește?

O analiză a glicemiei poate fi folosită:

• Ca parte a unui control de rutină pentru a depista prediabetul și diabetul
• Pentru a ajuta la diagnosticarea cauzei simptomelor care pot indica faptul că glicemia dumneavoastră este prea mare sau prea mică
• Pentru a monitoriza efectele secundare ale anumitor medicamente administrate pe termen lung care pot afecta glicemia

De ce am nevoie de un test de glicemie?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un test de glicemie ca parte a controlului de rutină.

Cele mai frecvente motive pentru un test de glicemie sunt screeningul și monitorizarea prediabetului și a diabetului. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un test de glicemie dacă:

• Aveți un risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2. Riscul dumneavoastră poate fi crescut dacă:
  • Aveți peste 45 de ani.
  • Aveți prediabet.
  • Sunteți supraponderal(ă) sau aveți obezitate.
  • Aveți antecedente familiale de diabet.
  • Aveți tensiune arterială crescută sau boli de inimă.
  • Ați avut vreodată diabet gestațional (diabet care apare în timpul sarcinii) sau ați născut un copil care a cântărit peste 4 kg.
  • Faceți exerciții fizice de mai puțin de trei ori pe săptămână.
  • Aveți boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice (MASLD).
• Aveți simptome ale nivelurilor crescute sau scăzute de glucoză, ceea ce ar putea însemna că aveți diabet sau o altă afecțiune care influențează nivelurile de glucoză din sânge.
  
  Simptomele nivelurilor crescute de glucoză în sânge includ:
  • Sete accentuată
  • Urinare frecventă (a urina des)
  • Vedere încețoșată
  • Oboseală
  • Răni care se vindecă lent
  • Pierdere în greutate fără efort
  • Amorțeală sau furnicături în picioare sau mâini
  
  Simptomele nivelurilor scăzute de glucoză în sânge includ:
  • Senzație de tremur sau agitație
  • Foame
  • Oboseală
  • Senzație de amețeală, confuzie sau iritabilitate
  • Durere de cap
  • Bătăi rapide ale inimii sau aritmie (o problemă cu frecvența sau ritmul bătăilor inimii)
  • Dificultate de a vedea sau de a vorbi clar
  • Leșin sau convulsii
• Aveți prediabet sau diabet. Medicul dumneavoastră vă poate programa teste de glicemie pentru a vă monitoriza starea. De asemenea, vă puteți monitoriza glicemia acasă.
• Sunteți însărcinată. Cel mai probabil veți face un test de glicemie între săptămânile 24 și 28 de sarcină pentru a verifica diabetul gestațional. Dacă aveți un risc crescut de diabet gestațional, medicul vă poate testa mai devreme.
• Luați medicamente pe termen lung, altele decât medicamentele pentru diabet, care pot influența nivelurile de glucoză din sânge. Exemple de medicamente care pot cauza glicemie crescută la unele persoane includ anumite tipuri de:
  • Steroizi
  • Antipsihotice
  • Beta-blocante
  • Statine
  Exemple de medicamente care pot cauza glicemie scăzută la unele persoane includ anumite tipuri de:
  • Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
  • Antibiotice numite chinolone
  • Medicamente pentru tratarea malariei

Ce se întâmplă în timpul unui test de glucoză din sânge?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese.

Există mai multe tipuri de teste de glucoză din sânge:

• Un test de glicemie à jeun măsoară glucoza după ce ați ținut post (fără să mâncați sau să beți, cu excepția apei) timp de cel puțin 8 ore. Este adesea folosit pentru:
  • Depistarea sau monitorizarea prediabetului sau a diabetului
  • A ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea altor afecțiuni care influențează glicemia
  • Verificarea efectelor secundare ale medicamentelor care pot influența glicemia
• Un test de glicemie la întâmplare poate fi făcut oricând, chiar și după masă. Dacă aveți simptome de diabet, medicul dumneavoastră poate folosi mai întâi acest test. Asta pentru că poate fi făcut imediat.
• Un test oral de toleranță la glucoză (TOTG) este folosit pentru a diagnostica diabetul gestațional. Dacă nu sunteți însărcinată, este uneori folosit pentru a confirma un diagnostic de prediabet sau diabet de tip 2. Va trebui să țineți post pentru acest test. Se va recolta o probă de sânge înainte să beți băutura dulce. După ce ați băut-o, se vor recolta alte probe de sânge, de obicei la două ore după aceea (în sarcină, și la o oră).
• Un test al hemoglobinei A1C (HbA1c) oferă informații despre valorile medii ale glicemiei dumneavoastră din ultimele 3 luni. Nu trebuie să țineți post pentru acest test. Folosește o singură probă de sânge. Un test A1C poate diagnostica prediabetul și diabetul. Majoritatea persoanelor cu diabet fac un test A1C de cel puțin două ori pe an pentru a verifica cât de bine își controlează valorile glicemiei.

Va trebui să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru test?

Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă un test de glicemie à jeun sau un test de toleranță la glucoză pe cale orală, va trebui să țineți post cel puțin opt ore înainte de test. Alte teste de glicemie nu necesită pregătiri speciale. Întrebați medicul dumneavoastră dacă trebuie să țineți post înainte de testul de glucoză.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid. După testul de toleranță la glucoză administrat oral, este posibil să vă simțiți amețit(ă). Medicul dumneavoastră vă poate sugera să vă planificați ca cineva să vă ducă acasă.

Ce înseamnă rezultatele?

Semnificația rezultatelor analizelor dumneavoastră va depinde de testul efectuat, de rezultatele altor analize și de istoricul dumneavoastră medical. Întrebați medicul ce spun rezultatele analizelor despre sănătatea dumneavoastră.

Dacă rezultatele arată niveluri de glucoză mai mari decât normalul, poate însemna că aveți diabet sau că sunteți la risc de a dezvolta diabet. Prediabetul și diabetul sunt cele mai frecvente cauze ale nivelurilor ridicate de glucoză, dar alte cauze posibile includ:

• O glandă tiroidă hiperactivă (hipertiroidism)
• O problemă cu pancreasul, inclusiv pancreatită
• Stres cauzat de intervenții chirurgicale, boli foarte grave sau traumatisme
• O problemă cu glandele suprarenale, inclusiv sindromul Cushing și feocromocitomul
• Anumite medicamente

Dacă aveți diabet, nivelurile de glucoză mai mici decât normalul pentru dumneavoastră pot fi cauzate de:

• Anumite medicamente pentru diabet și alte medicamente care pot scădea glicemia
• Faptul că nu mâncați suficient, mai ales după administrarea medicamentelor pentru diabet
• Activitate fizică mai intensă decât de obicei

Dacă nu aveți diabet, nivelurile scăzute de glucoză în sânge nu sunt frecvente. Dacă apar, pot fi cauzate de:

• Boli de ficat sau de rinichi
• Glande suprarenale hipoactive, de exemplu boala Addison
• Anumite tulburări ale glandei pituitare
• O glandă tiroidă hipoactivă (hipotiroidism)
• Malnutriție
• Anumite medicamente
• Tulburare legată de consumul de alcool

Ce altceva ar trebui să știu despre testul glicemiei?

Dacă aveți diabet, este posibil să fie nevoie să vă măsurați glicemia acasă pentru a vă ajuta să vă controlați nivelul glicemiei. Medicul dumneavoastră vă va spune cât de des ar trebui să vă testați. Există două modalități de a vă verifica glicemia. Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să decideți care este cea mai potrivită pentru dumneavoastră:

• Glucometrele necesită înțeparea degetului cu un dispozitiv mic numit lancetă. Apoi, aplicați o picătură de sânge pe o bandeletă de testare și o introduceți într-un mic glucometru electronic, care măsoară glucoza din sângele dumneavoastră.
• Monitoarele continue de glucoză (CGM) folosesc de obicei un senzor minuscul plasat sub pielea brațului sau a abdomenului. În funcție de tipul de CGM pe care îl folosiți, senzorul rămâne pe loc de la o săptămână până la câteva luni. Estimează automat nivelul glicemiei la fiecare câteva minute și îl înregistrează, astfel încât să puteți vedea care este nivelul glicemiei dumneavoastră în orice moment.

Nivelul colesterolului

Ce este analiza colesterolului?

Analiza colesterolului este o analiză de sânge care măsoară cantitatea de colesterol și trigliceride (un tip de grăsime) din sângele dumneavoastră. Colesterolul este o substanță ceroasă, asemănătoare grăsimii, care se găsește în sânge și în fiecare celulă a corpului. Corpul dumneavoastră are nevoie de o anumită cantitate de colesterol pentru a produce hormoni, vitamina D și substanțe care ajută la digestia alimentelor.

Ficatul dumneavoastră produce tot colesterolul de care are nevoie corpul și elimină surplusul. Colesterolul se găsește și în alimentele de origine animală, cum ar fi carnea, gălbenușurile de ou, carnea de pasăre și produsele lactate. Alimentele bogate în grăsimi pot crește colesterolul din sânge. Dacă există prea mult colesterol în sânge, ficatul nu îl poate elimina în totalitate.

Există două tipuri principale de colesterol: LDL (lipoproteine cu densitate mică), sau colesterolul „rău”, și HDL (lipoproteine cu densitate mare), sau colesterolul „bun”.

Prea mult colesterol LDL în sânge crește riscul de boală coronariană și alte boli de inimă. Nivelurile ridicate de LDL pot cauza acumularea unei substanțe lipicioase numite placă în artere. Această acumulare de placă este cunoscută sub numele de ateroscleroză. În timp, placa poate îngusta arterele sau le poate bloca complet. Când se întâmplă acest lucru, unele părți ale corpului pot să nu primească suficient sânge:

• Dacă fluxul de sânge către inimă este blocat, poate provoca un infarct miocardic.
• Dacă fluxul de sânge către creier este blocat, poate provoca un accident vascular cerebral.
• Dacă fluxul de sânge către brațe sau picioare este blocat, poate provoca boală arterială periferică.

Alte denumiri pentru analiza colesterolului: profil lipidic, lipidogramă

La ce se folosește?

Un test de colesterol vă oferă dumneavoastră și medicului dumneavoastră informații importante despre riscul de a dezvolta boli de inimă. Dacă testul arată că aveți colesterolul ridicat, puteți lua măsuri pentru a-l scădea. Acest lucru poate reduce riscul de a dezvolta probleme cardiace în viitor.

Un test de colesterol măsoară:

• Nivelul LDL. Colesterolul LDL („rău”) este principala sursă de blocaje în artere.
• Nivelul HDL. Colesterolul HDL („bun”) ajută la eliminarea colesterolului LDL „rău”. Un nivel mai ridicat de HDL poate ajuta la reducerea riscului de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
• Colesterolul total. Aceasta este o măsură a cantității totale de colesterol din sângele dumneavoastră. Include colesterolul HDL și LDL.
• Nivelul trigliceridelor. Trigliceridele sunt un tip de grăsime prezentă în sânge. Nivelurile ridicate de trigliceride pot crește riscul de boli de inimă, în special la femei.

Există un alt tip de colesterol numit VLDL (lipoproteină cu densitate foarte mică). Unii oameni numesc, de asemenea, VLDL un colesterol „rău”, deoarece contribuie la acumularea plăcii în artere. Dar VLDL și LDL sunt diferite; VLDL transportă în principal trigliceride, iar LDL transportă în principal colesterol. VLDL nu este de obicei inclus în testele de rutină pentru colesterol, deoarece este dificil de măsurat. Deoarece VLDL conține un anumit procent de trigliceride, un laborator poate folosi nivelul trigliceridelor dumneavoastră pentru a estima nivelul VLDL.

De ce am nevoie de un test de colesterol?

Medicul dumneavoastră poate recomanda un test de colesterol ca parte a unui control de rutină. Momentul și frecvența cu care ar trebui să faceți un test de colesterol depind de vârsta dumneavoastră, de factorii de risc și de antecedentele familiale. Ghidurile europene recomandă evaluarea riscului cardiovascular, inclusiv a colesterolului, la bărbații de peste 40 de ani și la femeile de peste 50 de ani sau după menopauză.

• La copii, testul se recomandă mai ales dacă există antecedente familiale de colesterol ridicat, infarct miocardic sau accident vascular cerebral

Este posibil să aveți nevoie de teste de colesterol mai dese dacă aveți un risc ridicat de probleme cardiace din cauza:

• Antecedentelor familiale de boli de inimă
• Tensiunii arteriale ridicate
• Diabetului de tip 2
• Fumatului
• Excesului de greutate sau obezității
• Lipsei de activitate fizică
• Unei diete bogate în grăsimi saturate

Ce se întâmplă în timpul unui test de colesterol?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Este posibil să puteți folosi un kit de testare la domiciliu pentru a vă verifica nivelul colesterolului. Kitul va include un dispozitiv pentru a vă înțepa degetul și a recolta o picătură de sânge pentru testare. Asigurați-vă că urmați cu atenție instrucțiunile kitului. Spuneți medicului rezultatul testului făcut acasă.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de 9 până la 12 ore înainte de analiza de sânge pentru colesterol. De aceea, testele se fac adesea dimineața. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să țineți post și dacă există alte instrucțiuni speciale.

Există riscuri la această analiză?

Există un risc foarte mic în efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Colesterolul se măsoară de obicei în miligrame pe decilitru de sânge (mg/dl). În general, un nivel scăzut de LDL („colesterolul rău”) și un nivel mai mare de HDL („colesterolul bun”) sunt favorabile pentru sănătatea inimii.

În România, ca și în ghidurile europene, nu există o singură valoare „normală” a LDL-colesterolului valabilă pentru toată lumea. Ținta depinde de riscul cardiovascular al fiecărei persoane, pe care îl stabilește medicul (în funcție de vârstă, tensiunea arterială, fumat, diabet, boli de rinichi, boli de inimă sau accident vascular cerebral în antecedente):

LDL-ul menționat pe rezultatele dumneavoastră poate apărea ca fiind „calculat”. Aceasta înseamnă că nivelul LDL este o estimare bazată pe colesterolul total, HDL și trigliceride. Nivelul LDL poate fi, de asemenea, măsurat „direct” din proba de sânge.

Medicul dumneavoastră vă poate spune în ce categorie de risc vă aflați și ce valoare a LDL-colesterolului trebuie să aveți.

Mai trebuie să știu și altceva despre nivelul colesterolului meu?

Colesterolul ridicat poate duce la boli de inimă, una dintre principalele cauze de deces. Unii factori de risc pentru colesterolul ridicat nu pot fi modificați, cum ar fi vârsta și genele dumneavoastră. Există însă măsuri pe care le puteți lua pentru a reduce nivelul LDL și riscul, printre care:

• Adoptați o dietă sănătoasă. Reduceți sau evitați alimentele bogate în grăsimi saturate și colesterol pentru a ajuta la scăderea nivelului de colesterol din sânge.
• Controlați-vă greutatea. Excesul de greutate poate crește colesterolul și riscul de boli de inimă.
• Rămâneți activ(ă). Activitatea fizică regulată poate ajuta la scăderea nivelului de colesterol LDL („rău”) și la creșterea nivelului de colesterol HDL („bun”). De asemenea, vă poate ajuta să slăbiți.
• Renunțați la fumat. Fumatul scade colesterolul HDL („bun”), în special la femei. Fumatul crește, de asemenea, colesterolul LDL („rău”).
• Reduceți stresul. Stresul poate crește nivelul anumitor hormoni, cum ar fi corticosteroizii. Aceștia pot determina organismul să producă mai mult colesterol.
• Evitați consumul excesiv de alcool. Alcoolul poate crește nivelul total al colesterolului.

Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a face orice schimbare majoră în alimentație sau în rutina de exerciții fizice.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Analize pentru diabet

Ce sunt testele pentru diabet?

Diabetul, cunoscut și sub numele de diabet zaharat, este o boală care afectează modul în care organismul dumneavoastră folosește glucoza (zahărul din sânge). Glucoza este principala sursă de energie a organismului. Un hormon (un mesager chimic din sânge care controlează acțiunile anumitor celule sau organe) numit insulină ajută la transportul glucozei din sânge în celule.

Dacă aveți diabet, organismul dumneavoastră nu poate produce insulină sau nu o poate folosi așa cum ar trebui, sau ambele situații. Prea multă glucoză rămâne în sânge și nu ajunge în celule. Acest lucru poate face ca nivelul glucozei să crească prea mult, ceea ce poate duce la afecțiuni grave de sănătate. Acestea pot include boli de inimă, leziuni ale nervilor, probleme oculare și boli de rinichi.

Glicemia poate scădea, de asemenea, sub nivelul sănătos pentru dumneavoastră. Dacă scade foarte mult, ați putea să vă pierdeți cunoștința sau să aveți o convulsie.

Testele pentru diabet măsoară cel mai adesea nivelul glucozei din sânge pentru a vă monitoriza glicemia sau pentru a vedea dacă aveți diabet ori dacă sunteți la risc de diabet. Testele de urină pentru diabet nu mai sunt folosite la fel de mult, deoarece nu sunt la fel de precise și ar fi nevoie de o analiză de sânge pentru a diagnostica diabetul.

Alte denumiri: glicemie, glicemie à jeun, glicemie bazală, test oral de toleranță la glucoză (TOTG), test de screening al glicemiei, test de glucoză în urină, hemoglobină A1c, glicemie la întâmplare, zahăr din sânge

Pentru ce sunt folosite?

Testele pentru diabet sunt folosite pentru depistarea, monitorizarea și/sau diagnosticarea următoarelor afecțiuni:

• Diabetul de tip 1. Dacă aveți diabet de tip 1, organismul dumneavoastră produce puțină insulină sau deloc. Această boală apare atunci când sistemul imunitar atacă și distruge celulele care produc insulină. Poate apărea la orice vârstă, dar cel mai adesea debutează în copilărie. Persoanele cu diabet de tip 1 trebuie să își administreze zilnic doze de insulină, fie prin injecție, fie cu ajutorul unei pompe speciale.
• Diabetul de tip 2. Aceasta este cea mai frecventă formă de diabet. Dacă aveți diabet de tip 2, organismul dumneavoastră poate încă să producă insulină, dar celulele nu răspund bine la insulină și nu pot prelua ușor suficientă glucoză din sânge. Diabetul de tip 2 poate fi cauzat de genele dumneavoastră și de factori legați de stilul de viață, cum ar fi supraponderabilitatea sau obezitatea. Boala apare cel mai adesea la vârsta adultă, dar devine din ce în ce mai frecventă la copii și adolescenți.
• Diabetul gestațional. Aceasta este o formă de diabet care apare în timpul sarcinii.
• Prediabetul. Aceasta este o afecțiune în care nivelul glucozei din sânge este mai mare decât ar fi sănătos pentru dumneavoastră, dar nu suficient de mare pentru a fi considerat diabet. Însă prezența prediabetului crește riscul de a dezvolta diabet de tip 2 mai târziu.

De ce am nevoie de un test pentru diabet?

Este posibil să aveți nevoie de testare pentru a vă monitoriza nivelul glicemiei sau dacă aveți simptome de diabet, cum ar fi:

• Sete accentuată
• Urinare frecventă
• Foame accentuată
• Oboseală
• Vedere încețoșată
• Scădere inexplicabilă în greutate
• Răni care se vindecă greu
• Amorțeală sau furnicături la nivelul picioarelor

Simptomele diabetului de tip 1 apar de obicei rapid și pot fi severe. Simptomele diabetului de tip 2 și ale prediabetului se dezvoltă adesea lent, chiar de-a lungul anilor.

Diabetul gestațional de obicei nu provoacă simptome în stadiile incipiente ale sarcinii, dar cel mai probabil veți fi testată pentru această afecțiune între săptămânile 24 și 28 de sarcină. Dacă testarea arată că nivelul glicemiei este prea mare, veți fi testată din nou pentru a confirma diagnosticul.

Este posibil să aveți nevoie de testare și dacă aveți anumiți factori de risc pentru diabetul de tip 2. Puteți avea un risc mai mare de a-l dezvolta dacă:

• Aveți peste 45 de ani.
• Aveți prediabet.
• Sunteți supraponderal(ă) sau aveți obezitate.
• Aveți antecedente familiale de diabet.
• Aveți tensiune arterială mare sau boli de inimă.
• Ați avut anterior diabet gestațional.
• Faceți exerciții fizice de mai puțin de trei ori pe săptămână.
• Aveți boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice (MASLD).

Ce se întâmplă în timpul unui test pentru diabet?

Există mai multe modalități de a depista, monitoriza și diagnostica diabetul. Majoritatea testelor implică măsurarea nivelului de glucoză din sânge.

Pentru a obține o probă de sânge, un cadru medical va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Diferitele tipuri de analize de sânge pentru glucoză includ:

• Testul glicemiei, cunoscut și sub numele de glicemie à jeun (pe nemâncate). Va trebui să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de opt ore înainte de test. Acest test se face de obicei dimineața și este adesea folosit ca test de screening pentru diabet. Poate fi repetat pentru a confirma un diagnostic.
• Testul oral de toleranță la glucoză (TOTG). Acest test necesită, de asemenea, post. Când ajungeți pentru test, se va recolta o probă de sânge. Apoi veți bea un lichid zaharat care conține glucoză. La aproximativ două ore după aceea, se va recolta o altă probă de sânge. Acest test îi arată medicului dumneavoastră cât de bine procesează organismul zahărul. Acest test poate fi folosit pentru a depista diabetul gestațional. Dacă faceți acest test în timpul sarcinii, vi se va recolta sânge pe nemâncate, apoi la o oră și la două ore după ce ați băut lichidul.
• Glicemia la întâmplare. Acest test poate fi făcut în orice moment. Nu este necesar postul. Acest test poate fi folosit dacă aveți simptome de diabet.
• Hemoglobina A1c (HbA1c). Acest test măsoară cantitatea medie de glucoză atașată de hemoglobină în ultimele trei luni. Hemoglobina este partea din globulele roșii care transportă oxigenul de la plămâni la restul corpului. Nu este necesar postul pentru acest test.

Glucoza poate fi măsurată și în urină.

Testele de urină nu sunt adesea folosite pentru a diagnostica sau monitoriza diabetul, deoarece analizele de sânge sunt mai precise. Dar un test de urină poate arăta dacă sunteți la risc de a dezvolta boala. Dacă nivelul de glucoză din urină este prea mare, atunci probabil veți avea nevoie de o analiză de sânge pentru a confirma diagnosticul.

Pentru un test de glucoză în urină, puteți folosi un kit de testare la domiciliu. Kitul va include o bandeletă de testare pe care o țineți sub jetul de urină. Bandeleta de testare își va schimba culoarea pentru a indica diferite niveluri de glucoză.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru acest test?

Va trebui să țineți post (să nu mâncați sau să beți) pentru un test de glicemie și pentru un test de toleranță orală la glucoză.

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru un test aleatoriu al glicemiei, testul hemoglobinei A1c sau testul glucozei în urină.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să apară o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Analiza de urină nu prezintă niciun risc.

Ce înseamnă rezultatele?

În funcție de tipul de test sau teste pe care le-ați făcut, rezultatele pot indica una dintre următoarele:

• Glicemia dumneavoastră este la un nivel sănătos pentru dumneavoastră. Aceasta înseamnă că probabil nu sunteți la risc de diabet sau nu aveți diabet.
• Prediabet.Aceasta înseamnă că aveți niveluri de glucoză mai mari decât ceea ce este sănătos pentru dumneavoastră și este posibil să aveți risc de a dezvolta diabet.
• Diabet de tip 1 sau tip 2.
• Diabet gestațional.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu diabet de tip 1, discutați cu medicul dumneavoastră despre cum să gestionați cel mai bine boala. Nu există un tratament curativ pentru diabetul de tip 1, dar acesta poate fi controlat prin monitorizarea regulată a glicemiei și administrarea de insulină.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu prediabet sau diabet de tip 2, afecțiunea dumneavoastră poate fi gestionată sau chiar remisă prin administrarea de medicamente pentru diabet și prin modificarea stilului de viață. Acestea includ o alimentație sănătoasă, scăderea în greutate și creșterea activității fizice.

Dacă ați fost diagnosticată cu diabet gestațional, este posibil să vă puteți reduce nivelul glicemiei printr-o alimentație sănătoasă și exerciții fizice regulate. Dar asigurați-vă că discutați cu medicul dumneavoastră despre opțiunile de tratament. De cele mai multe ori, diabetul gestațional dispare după naștere. Dar veți avea un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 în viitor.

Dacă aveți alte întrebări despre diagnosticul sau tratamentul diabetului, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testarea diabetului?

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu diabet de tip 1, va trebui să vă monitorizați zilnic glicemia, adesea de mai multe ori pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un kit pe care îl puteți folosi acasă. Majoritatea kiturilor includ o lancetă, un dispozitiv care vă înțeapă degetul. O veți folosi pentru a recolta o picătură de sânge pentru testare. Există și kituri mai noi care nu necesită înțeparea degetului. Dacă sunteți însărcinată și aveți diabet gestațional, este posibil să fie nevoie să vă monitorizați glicemia în acest mod.

Persoanele cu diabet de tip 2 trebuie, de asemenea, să își verifice regulat glicemia. Dacă aveți diabet de tip 2, discutați cu medicul dumneavoastră despre cât de des ar trebui verificată.

Persoanele cu diabet de tip 2 pot avea nevoie și de verificarea regulată a nivelului de insulină. Insulina joacă un rol esențial în menținerea glicemiei la niveluri corecte. O analiză a insulinei din sânge se face la un laborator de analize medicale.

Testarea autoanticorpilor

Ce este testarea autoanticorpilor?

Testarea autoanticorpilor verifică o probă din sângele dumneavoastră pentru autoanticorpi, proteine produse de sistemul imunitar.

În mod normal, sistemul dumneavoastră imunitar produce proteine numite anticorpi pentru a ataca germenii care v-ar putea îmbolnăvi. Autoanticorpii, însă, nu atacă germenii. În schimb, atacă propriile țesuturi și organe sănătoase, considerându-le substanțe străine. Acest lucru poate duce la dezvoltarea unei boli autoimune. Există peste 80 de tipuri de boli autoimune și pot afecta aproape orice parte a corpului dumneavoastră.

Sistemul dumneavoastră imunitar produce autoanticorpi din greșeală. Cercetătorii nu sunt complet siguri de ce, deși corpul dumneavoastră este mai predispus să îi producă dacă:

• Aveți antecedente familiale de boli autoimune.
• Aveți o infecție virală sau bacteriană, mai ales dacă este cronică (de lungă durată). Aceasta poate face sistemul imunitar hiperactiv, ceea ce poate duce la producerea de autoanticorpi.
• Sunteți expus(ă) la anumite toxine din mediu.

Există multe tipuri diferite de autoanticorpi și vă pot afecta corpul în moduri diferite. Unii afectează doar anumite organe și/sau părți ale corpului. Aceștia se numesc anticorpi specifici de organ. De exemplu:

• Anticorpii tiroidieni, cum ar fi anti-TPO, afectează doar tiroida.
• Anticorpii anti-mușchi neted (SMA) atacă mușchiul neted, de obicei din ficat.
• Autoanticorpii anti-celule insulare atacă celulele din pancreas.

Alți anticorpi, însă, afectează mai multe organe și pot cauza o varietate de simptome. Aceștia se numesc anticorpi sistemici. Acest tip poate include:

• Anticorpi antinucleari (ANA).
• Anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA).
• Anticorpi anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA).
• Anticorpi antihistonă.
• Factor reumatoid (RF).

Alte denumiri: test serologic de anticorpi, test pentru anticorpi antinucleari (ANA), test pentru antigen nuclear extractabil (ENA), test anti-dsDNA, test pentru factor reumatoid (RF), test pentru anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA), test pentru anticorpi anti-mușchi neted (SMA), test pentru anticorpi tiroidieni

La ce se folosește testarea autoanticorpilor?

Fiecare test de autoanticorpi este folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea unei boli autoimune. Totuși, deoarece tipurile de autoanticorpi pot varia, există diferite tipuri de teste de autoanticorpi. Unele dintre acestea pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează doar un singur organ. De exemplu:

• Testele de anticorpi tiroidieni caută anticorpi specifici tiroidei și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii Graves și a bolii Hashimoto.
• Testele de anticorpi anti-mușchi neted (SMA) caută anticorpi anti-mușchi neted și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea hepatitei autoimune.
• Testele de anticorpi anti-transglutaminază tisulară (tTG) caută anticorpul tTG și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii celiace.

Alte teste pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează mai multe organe. De exemplu:

• Testele anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA) caută autoanticorpul anti-dsDNA și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea lupusului.
• Testele pentru factorul reumatoid (RF) caută factorul reumatoid și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide.
• Testele pentru anticorpii anticitoplasmă de neutrofil (ANCA) caută ANCA în sângele dumneavoastră și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea vasculitei autoimune.

Totuși, unele teste de autoanticorpi caută o gamă mai largă de autoanticorpi. Cele mai frecvente dintre acestea sunt testul pentru anticorpi antinucleari (ANA) și testul pentru antigenul nuclear extractabil (ENA). Aceste teste pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea multora dintre afecțiunile enumerate mai sus, precum și a:

• Sindromului Sjögren.
• Polimiozitei și dermatomiozitei.
• Bolii Addison.
• Bolii mixte de țesut conjunctiv.
• Sclerodermiei.
• Psoriazisului și artritei psoriazice.
• Fenomenului Raynaud.

Dacă medicul dumneavoastră folosește teste de autoanticorpi pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic, poate lua în considerare și:

• Rezultatele oricăror investigații imagistice, cum ar fi radiografiile.
• Rezultatele biopsiei.
• Simptomele dumneavoastră fizice.
• Istoricul familial și medical.

Rezultatele unui singur test de autoanticorpi nu sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic.

De ce am nevoie de testarea autoanticorpilor?

Este posibil să aveți nevoie de testarea autoanticorpilor dacă aveți simptome asociate frecvent cu unele boli autoimune. Simptomele unei boli autoimune depind de partea corpului afectată. Acestea pot include:

• Febră.
• Oboseală.
• Simptome articulare, inclusiv durere și umflare.
• Durere sau slăbiciune musculară.
• Ganglioni umflați.
• Durere abdominală (de burtă) și/sau crampe.
• Erupții cutanate inexplicabile.
• Scădere sau creștere neașteptată în greutate.
• Palpitații (bătăi rapide sau puternice ale inimii).
• Anxietate și depresie.
• Convulsii.

Totuși, alte boli pot cauza aceleași simptome. Simptomele multor afecțiuni autoimune pot, de asemenea, să apară și să dispară.

Este posibil să aveți nevoie, de asemenea, de un test de autoanticorpi dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o boală autoimună, iar medicul dumneavoastră dorește să vă monitorizeze starea. De exemplu, un medic poate recomanda un test pentru autoanticorpi anti-insulari dacă dorește să vă monitorizeze diabetul de tip 1, care este un tip de boală autoimună specifică de organ.

Ce se întâmplă în timpul testării autoanticorpilor?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru testarea autoanticorpilor?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testarea autoanticorpilor.

Există riscuri la testarea autoanticorpilor?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele dumneavoastră pot depinde de tipul de test de autoanticorpi pe care l-ați făcut. Dar, în general, rezultatele vor fi fie pozitive, fie negative.

• Un rezultat negativ (normal) înseamnă că aveți puțini sau deloc autoanticorpi în sânge. Dar asta nu exclude o boală autoimună. Persoanele cu poliartrită reumatoidă, de exemplu, pot avea puțin sau deloc factor reumatoid în sânge. Dacă aveți simptome ale unei boli autoimune, dar rezultatele sunt normale, medicul dumneavoastră poate recomanda mai multe analize pentru a stabili un diagnostic.
• Un rezultat pozitiv (anormal) înseamnă că a fost găsită o anumită cantitate de autoanticorpi în sânge. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți o boală autoimună. Unele persoane sănătoase au autoanticorpi în sânge. Pentru a stabili un diagnostic, medicul dumneavoastră va lua în considerare alte rezultate ale analizelor, împreună cu simptomele și istoricul dumneavoastră medical.

Unele rezultate pot indica un număr pentru câți autoanticorpi au fost găsiți. Acesta se numește titru. Dacă este furnizat un titru, rezultatele dumneavoastră vor avea și un interval de referință. Un interval de referință este un set de numere care formează limitele superioară și inferioară ale intervalului de rezultate considerat normal. Astfel, o valoare a titrului mai mare decât intervalul de referință poate fi un semn al unei boli autoimune.

Rezultatele pentru panelurile de autoanticorpi, cum ar fi testele ANA și ENA, pot include, de asemenea, detalii pentru fiecare dintre autoanticorpii testați. Acest lucru înseamnă că ați putea avea rezultate pozitive pentru unele teste de autoanticorpi și negative pentru altele.

Deoarece rezultatele testelor de autoanticorpi pot însemna atât de multe lucruri diferite, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre ce înseamnă rezultatele pentru dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.