Cancer de sân

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

• afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
• verifica oasele și organele dumneavoastră
• vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

• nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
• scoateți monedele sau cheile din buzunare
• vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
• nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• ați avut intervenții chirurgicale anterior
• aveți probleme cu rinichii
• aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
• aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se administreze un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

• greață sau vărsături
• o erupție pe piele
• o durere de cap
• un gust metalic în gură
• amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

• tuse, respirație șuierătoare sau strănut
• leșin
• dificultăți de respirație sau la înghițire
• erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

• verifica oasele sau organele interne după un accident
• afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
• vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
• ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

• urmați o dietă specială
• luați anumite medicamente
• nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
• nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• luați orice medicamente
• aveți astm
• aveți probleme cu rinichii sau tiroida
• aveți diabet
• aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

• senzație de căldură și înroșire a feței
• un gust metalic în gură
• senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT

1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

• investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
• monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
• ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
• verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

• beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
• scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

• oasele
• dinții
• plămânii
• sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

• verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
• verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
• afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
• verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
• ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

• nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
• nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
• luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• luați orice medicamente
• aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

În spital, radiografiile sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.

După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

• în aceeași zi în care o faceți
• la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

• pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
• ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
• pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis(ă) de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

• îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
• folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
• folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:

• aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
• aveți febră (temperatură ridicată)
• sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
• zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

• verifica starea generală de sănătate
• afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
• afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
• afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

• nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
• întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

De obicei, primiți rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Este posibil să fiți trimis(ă) la o scanare PET pentru a:

• afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
• ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
• verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)

O scanare PET poate fi combinată cu o tomografie computerizată (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.

Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.

De exemplu, de obicei vi se va cere să:

• nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
• nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
• nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• luați orice medicamente
• a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
• aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).

Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.

Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către asistentul de radiologie.

Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.

Înainte de scanarea PET

Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.

Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.

Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.

În timpul scanării PET

1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
2. Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
3. Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.

După scanarea PET

De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.

Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.

Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.

De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.

Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul radioactiv injectat conține o cantitate mică de radiații.

Investigația este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.

Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.

Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru siguranța copilului dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele cu pompa înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.

Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.

Unele tipuri de cancer pot fi cauzate de modificări, numite mutații, în genele dumneavoastră. Aceste mutații genetice pot fi transmise în familie.

Testele genetice pentru riscul de cancer verifică mutațiile din genele dumneavoastră care înseamnă că aveți un risc mai mare de a dezvolta aceste tipuri de cancer.

Poate fi util să vă testați dacă mai multe persoane din familia dumneavoastră au avut anumite tipuri de cancer.

Există multe mutații genetice diferite care vă pot crește riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer.

De exemplu, a avea o genă BRCA1 sau BRCA2 defectă crește riscul de a dezvolta cancer de sân, ovarian sau de prostată. Dar acest lucru nu înseamnă că veți face cu siguranță cancer.

Dacă testarea arată că aveți un risc mai mare de a dezvolta cancer, vi se pot oferi:

• controale regulate care pot depista cancerul înainte de a avea orice simptom – depistarea precoce a cancerului înseamnă că poate fi mai ușor de tratat
• tratament care vă reduce riscul de a dezvolta cancer
• ajutor pentru a face schimbări în stilul de viață care vă pot reduce riscul de a dezvolta cancer

Testele genetice pentru verificarea riscului de cancer pot fi recomandate dacă:

• uneia dintre rudele dumneavoastră apropiate (cum ar fi un părinte, o soră, un frate sau un copil) i s-a spus că are o genă defectuoasă care îi crește riscul de cancer
• mai multe persoane din familia dumneavoastră au avut anumite tipuri de cancer

Discutați cu medicul de familie despre efectuarea testelor genetice dacă credeți că există posibilitatea să aveți o genă care crește riscul de cancer.

De obicei, veți avea o programare la un consilier genetic sau la un specialist care va stabili dacă aveți nevoie de teste genetice pentru a verifica dacă aveți un risc mai mare de a face anumite tipuri de cancer.

Consilierul genetic vă va adresa câteva întrebări despre rudele dumneavoastră care au avut cancer și dacă acestea au fost testate pentru genele care cresc riscul de cancer.

Dacă se consideră că ați putea avea o genă defectuoasă care vă crește riscul de a face cancer, de obicei vi se va recomanda o analiză de sânge care poate confirma acest lucru.

Consilierul genetic vă va ajuta să înțelegeți testele și ce ar putea însemna rezultatele pentru dumneavoastră.

De obicei, veți primi rezultatele testelor genetice pentru verificarea riscului de cancer în câteva săptămâni.

Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați cabinetul medicului de familie sau specialistul.

Dacă rezultatele arată că nu aveți gene care vă cresc riscul de a face cancer, nu va mai fi nevoie să faceți nimic altceva.

Dacă rezultatele arată că aveți gene care vă cresc riscul de a face cancer, un consilier genetic ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate, să vă ofere sprijin și să vă explice ce urmează.

Vi se pot oferi teste suplimentare sau tratamente pentru a reduce riscul de a face cancer. De asemenea, puteți primi sfaturi privind schimbările în stilul de viață care pot reduce riscul de cancer.

Consilierul genetic poate discuta cu dumneavoastră și despre informarea rudelor care ar putea avea aceeași genă defectuoasă, pentru ca acestea să se gândească dacă să facă testarea.

Solicitați să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră.

Screeningul mamar folosește radiografii ale sânilor, numite mamografii, pentru a verifica sânii dumneavoastră pentru semne de cancer.

Screeningul mamar regulat este una dintre cele mai bune metode de a depista un cancer prea mic pentru a fi simțit sau văzut.

Depistarea precoce a cancerului poate face ca:

• tratamentul să aibă mai multe șanse de succes
• să fie mai puțin probabilă extirparea unui sân (mastectomie)

Puteți face screening mamar indiferent de mărimea sau forma sânilor dumneavoastră.

Oricine poate face cancer de sân. Aceasta include femeile, bărbații, persoanele trans și non-binare.

Riscul de a face cancer de sân crește odată cu înaintarea în vârstă. Majoritatea cancerelor de sân sunt diagnosticate la femei de peste 50 de ani.

Dacă aveți un risc mai mare de a face cancer de sân

Unele persoane au un risc mai mare de a face cancer de sân. Acesta este uneori numit risc moderat sau risc înalt.

Este posibil să aveți un risc mai mare de a face cancer de sân dacă aveți:

• mai multe rude apropiate care au avut cancer de sân sau cancer ovarian sau ambele
• o modificare a unei gene (mutație) care vă crește riscul de a face cancer de sân – acestea includ BRCA1, BRCA2 sau TP53
• țesut mamar dens

Medicii nu pot spune întotdeauna dacă un cancer va ajunge să pună viața în pericol sau nu. Prin urmare, tratamentul este întotdeauna oferit dacă sunteți diagnosticat(ă) cu cancer de sân.

Aceasta înseamnă că unele cancere care sunt diagnosticate și tratate nu ar fi pus viața în pericol. Tratamentul cancerelor care nu pun viața în pericol este principalul risc al screeningului mamar.

Alte riscuri ale screeningului mamar includ:

• cancerul poate fi omis – mamografiile nu găsesc întotdeauna un cancer care este prezent
• razele X – efectuarea regulată a mamografiilor timp de mulți ani vă crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer pe parcursul vieții, din cauza cantității mici de radiații la care sunteți expus(ă) în timpul mamografiilor

Majoritatea persoanelor consideră că beneficiile screeningului mamar depășesc posibilele riscuri.

Verificarea regulată a sânilor sau a pieptului vă ajută să învățați ce aspect și senzație sunt normale pentru dumneavoastră.

Astfel, este mai ușor să observați orice modificare care ar putea fi semnul unei afecțiuni precum cancerul de sân.

Ar trebui să încercați să vă verificați sânii sau pieptul aproximativ o dată pe lună.

Simptomele pe care să le căutați și să le simțiți când vă verificați sânii sau pieptul includ:

• un nodul sau o umflătură la sân, piept sau subsuoară
• o modificare a pielii sânului, cum ar fi aspectul de coajă de portocală sau înroșirea, care poate fi mai greu de observat pe pielea neagră sau brună
• o modificare a mărimii sau formei unuia sau ambilor sâni, sau a oricărei părți a pieptului – este obișnuit ca sânii să aibă mărimi diferite, dar verificați orice modificare care nu este normală pentru dumneavoastră
• secreții la nivelul mamelonului (dacă nu sunteți însărcinată sau nu alăptați), care pot conține sânge
• o modificare a formei sau aspectului mamelonului, cum ar fi retracția acestuia (mamelon inversat) sau o erupție pe el (poate arăta ca o eczemă)
• răni sau ulcere pe piept

Sânii dumneavoastră pot arăta și se pot simți diferit în mod natural:

• în diferite momente ale ciclului menstrual, dacă aveți menstruație
• în timpul sarcinii sau alăptării
• după menopauză

Este important să învățați cum se simt sânii dumneavoastră pe parcursul ciclului și în diferite etape ale vieții, astfel încât să puteți observa orice modificare care nu este normală pentru dumneavoastră.

Pentru a vă examina sânii sau pieptul:

1. Priviți-vă sânii sau pieptul într-o oglindă pentru a observa orice modificare. Începeți cu brațele pe lângă corp, apoi ridicați-le.
2. Palpați fiecare sân sau fiecare parte a pieptului cu mișcări circulare, urcând până la claviculă și în fiecare axilă. Alternați presiunea ușoară cu una mai fermă. Nu apăsați atât de tare încât să vă doară.
3. Palpați în jurul și deasupra fiecărui mamelon.

S-ar putea să vă fie mai ușor să vă palpați sânii sau pieptul la duș sau întins(ă).

• aveți un nodul sau o umflătură la sân, în piept sau la subraț
• observați orice modificări la sâni, în piept sau la mameloane care nu sunt normale pentru dumneavoastră
• aveți dureri la sân sau la subraț care nu dispar