Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Artrită

Actualizat:

Despre boală

Există multe tipuri de artrită. Nu vă autodiagnosticați – consultați medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă).

Tipuri frecvente de artrită și cum vă afectează
Tip Cum vă afectează

Osteoartrita

Artroza: afectează adesea articulațiile care susțin greutatea, cum ar fi genunchii și picioarele. Este cel mai frecvent tip de artrită și debutează de obicei spre sfârșitul decadei a 5-a de viață.

Guta

Guta: afectează adesea articulația degetului mare de la picior, care poate fi dureroasă, umflată și fierbinte. Riscul de a face gută crește odată cu înaintarea în vârstă.

Artrita reumatoidă

Poliartrita reumatoidă: se resimte de obicei mai întâi în articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor. Este adesea diagnosticată între 40 și 60 de ani.

Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă: provoacă adesea durere în zona lombară și rigiditate care durează mai mult decât o durere de spate obișnuită. Debutează de obicei înainte de 40 de ani.

Artrita psoriazică

Artrita psoriazică: pe lângă durerea, umflarea și rigiditatea articulațiilor, este posibil să aveți și o erupție roșie, cu scuame, numită psoriazis.

Artrita idiopatică juvenilă (AIJ)

Afectează copiii sub 16 ani. Există mai multe tipuri de AIJ, unele fiind mai ușoare decât altele.

Simptome

Simptomele artritei

Artrita provoacă durere, umflare și rigiditate la nivelul articulațiilor. Acest lucru poate îngreuna mișcarea articulației.

Puteți avea artrită la orice articulație, dar articulațiile afectate frecvent includ cele de la:

  • încheieturile mâinilor, mâini și degete
  • glezne, picioare și degetele de la picioare
  • spate și coloană vertebrală
  • genunchi și șolduri

Simptomele dumneavoastră se pot agrava uneori brusc. Acest lucru este cunoscut sub numele de „acutizare” și poate dura câteva zile.

Ce puteți face pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor artritei

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor artritei.

Ce să faceți

  • faceți exerciții fizice în mod regulat – activitățile cu impact redus sunt cele mai indicate, cum ar fi înotul, mersul pe jos, pilates și yoga

  • mențineți o greutate sănătoasă – excesul de greutate poate suprasolicita articulațiile

Ce să nu faceți

  • nu fumați, deoarece fumatul vă poate agrava simptomele

  • nu consumați prea mult alcool

Diagnostic și analize

Un cadru medical vă va întreba despre simptomele și istoricul dumneavoastră medical și vă va examina articulațiile.

Este posibil să fiți trimis(ă) la un specialist (reumatolog) dacă se consideră că ați putea avea artrită reumatoidă sau gută.

Investigațiile pe care le puteți face includ:

  • analize de sânge
  • o radiografie sau o ecografie
  • o puncție articulară (prelevarea unei probe de lichid dintr-o articulație cu un ac fin), pentru a ajuta la confirmarea gutei

Analize și investigații

Ecografia · Radiografia · Analizele de sânge · Testul de anticorpi CCP · Factorul reumatoid · Testarea autoanticorpilor

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un laxativ cu o zi înainte de radiografie

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize medicale sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în aceeași zi sau după câteva zile; pentru unele analize poate dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Testul de anticorpi CCP

Ce este testul pentru anticorpii CCP?

Acest test caută anticorpii CCP (peptidă citrulinată ciclică) în sângele dumneavoastră. Anticorpii CCP, numiți și anticorpi anti-CCP, sunt un tip de anticorpi numiți autoanticorpi. Anticorpii și autoanticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar:

  • Anticorpii vă protejează de boli, luptând împotriva substanțelor străine, cum ar fi virusurile și bacteriile.
  • Autoanticorpii, precum anticorpii CCP, sunt proteine anormale. În loc să vă protejeze organismul, aceștia atacă din greșeală celulele sănătoase ale corpului dumneavoastră.

Anticorpii CCP vizează țesuturile sănătoase din articulații. Articulațiile sunt locuri din corpul dumneavoastră unde se întâlnesc două oase, cum ar fi coatele, încheieturile mâinilor și genunchii. Dacă în sângele dumneavoastră se găsesc anticorpi CCP, acest lucru poate fi un semn de artrită reumatoidă. Artrita reumatoidă este o boală autoimună care se agravează în timp. Provoacă durere, umflături, rigiditate și pierderea funcției articulațiilor.

Anticorpii CCP se găsesc la majoritatea persoanelor care au artrită reumatoidă. Aproape niciodată nu se găsesc la persoanele care nu au această boală.

Alte denumiri: anticorp peptidă citrulinată ciclică, anticorp peptidă anticitrulinată, anticorp citrulină, peptidă citrulinată anticiclică, anticorp anti-CCP, ACPA

Pentru ce se utilizează?

Testul de anticorpi CCP este utilizat pentru a ajuta la diagnosticarea sau excluderea artritei reumatoide.

Este adesea efectuat împreună cu sau după un test pentru factorul reumatoid (FR). Factorii reumatoizi sunt un alt tip de autoanticorpi. Testele FR erau, înainte, principalul test pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide. Cu toate acestea, factorul reumatoid poate fi găsit la persoane cu alte boli autoimune și chiar la unele persoane sănătoase. Iar unele persoane cu AR au puțin sau deloc factor reumatoid. Efectuarea ambelor teste oferă un diagnostic mai precis decât utilizarea doar a rezultatelor testării FR.

De ce am nevoie de un test de anticorpi CCP?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți simptome de artrită reumatoidă. Acestea includ:

  • Dureri articulare
  • Rigiditate articulară, mai ales dimineața
  • Umflarea articulațiilor
  • Oboseală
  • Febră ușoară

Este posibil să aveți nevoie de acest test și dacă alte analize nu au putut confirma sau exclude un diagnostic de artrită reumatoidă.

Ce se întâmplă în timpul unui test de anticorpi CCP?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre toate medicamentele, vitaminele și suplimentele alimentare pe care le luați. Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor substanțe cu 8 ore înainte de test.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatul testului pentru anticorpii CCP a fost pozitiv, înseamnă că acești anticorpi au fost găsiți în sângele dumneavoastră. Un rezultat negativ înseamnă că nu au fost găsiți anticorpi CCP. Interpretarea acestor rezultate poate depinde și de rezultatele testului pentru factorul reumatoid (FR), precum și de examenul fizic.

Dacă aveți simptome de poliartrită reumatoidă, iar rezultatele arată:

  • Anticorpi CCP pozitivi și FR pozitiv, înseamnă că probabil aveți poliartrită reumatoidă.
  • Anticorpi CCP pozitivi și FR negativ, ar putea însemna că vă aflați în stadiile incipiente ale poliartritei reumatoide sau că o veți dezvolta în viitor.
  • Anticorpi CCP negativi și FR negativ, înseamnă că este mai puțin probabil să aveți poliartrită reumatoidă. Medicul dumneavoastră ar putea fi nevoit să efectueze mai multe teste pentru a afla ce cauzează simptomele.

Uneori, anticorpii CCP pot fi întâlniți și în alte afecțiuni, cum ar fi:

  • Alte boli autoimune, precum sindromul Sjögren sau lupusul
  • Tuberculoză activă
  • Boală pulmonară cronică

Pentru a interpreta rezultatele testului pentru anticorpii CCP, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical, examenul fizic și rezultatele altor teste.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de anticorpi anti-CCP?

Artrita reumatoidă poate fi dificil de diagnosticat, mai ales în stadiile incipiente. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda unul sau mai multe teste în plus față de testele pentru anticorpii anti-CCP și factorul reumatoid. Acestea includ radiografii ale articulațiilor și următoarele analize:

  • Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
  • Analiza lichidului sinovial (nu este o analiză de sânge; se face din lichidul extras din articulație)
  • Proteina C reactivă
  • Anticorpi antinucleari

Unele dintre aceste analize, cum ar fi VSH și proteina C reactivă, pot arăta dacă în organism există o inflamație. Inflamația poate fi un semn al artritei reumatoide.

Testul factorului reumatoid (FR)

Ce este testul factorului reumatoid (FR)?

Testul factorului reumatoid (FR) verifică o probă din sângele dumneavoastră pentru factorul reumatoid, o proteină produsă de sistemul imunitar.

În mod normal, sistemul dumneavoastră imunitar produce proteine numite anticorpi pentru a ataca germenii care v-ar putea îmbolnăvi. Factorul reumatoid, însă, nu atacă germenii. Atacă proteinele proprii ale organismului, de obicei imunoglobulina G (IgG), unul dintre cei mai comuni anticorpi produși pentru a lupta împotriva germenilor. Sistemul dumneavoastră imunitar produce factorul reumatoid din greșeală sau atunci când este hiperactiv luptând împotriva unei infecții.

Multe persoane au cantități mici de FR în sânge și sunt sănătoase. Chiar și cantitățile mari nu sunt întotdeauna un semn al unei afecțiuni. Dar dacă aveți anumite simptome și niveluri mai ridicate ale factorilor reumatoizi, este posibil să aveți o boală autoimună sau o altă afecțiune legată de nivelurile ridicate de FR.

Pentru ce se folosește?

Testarea FR este folosită mai ales împreună cu alte teste pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide. Artrita reumatoidă (AR) este un tip de boală autoimună care vă afectează articulațiile și provoacă durere, umflături și rigiditate. Este o afecțiune cronică (de lungă durată) care vă poate afecta și organele și poate provoca alte simptome.

Un test FR poate fi folosit și pentru a verifica alte boli autoimune, anumite infecții și anumite tipuri de cancer.

De ce am nevoie de un test FR?

Este posibil să aveți nevoie de un test FR dacă aveți simptome de artrită reumatoidă. Acestea pot include:

  • Durere sau rigiditate articulară la mișcare. Aceasta este de obicei mai accentuată dimineața sau după inactivitate. Artrita reumatoidă afectează de obicei articulațiile simetric, de ambele părți ale corpului. Dacă una dintre mâini sau unul dintre genunchi este afectat(ă), la fel este și celălalt/cealaltă.
  • Sensibilitate articulară, înroșire și senzație de căldură.
  • Umflarea articulațiilor care poate îngreuna activitățile. Acestea ar putea include lucruri precum pieptănatul părului, încheiatul nasturilor la haine sau îndoirea genunchilor.
  • Oboseală, febră și pierderea poftei de mâncare.
  • Noduli duri (noduli reumatoizi) sub piele, în apropierea articulațiilor.

Este posibil să aveți nevoie de un test FR și dacă medicul dumneavoastră dorește să verifice alte afecțiuni care pot cauza niveluri ridicate de FR. Acestea pot include:

  • Alte boli autoimune, inclusiv:
    • Sindromul Sjögren.
    • Lupus.
    • Sclerodermie.
    • Artrita idiopatică juvenilă la copii și adolescenți.
  • Infecții cronice, inclusiv:
    • Hepatita C (ficat).
    • Tuberculoza (afectează mai ales plămânii).
    • Endocardita (inima).
  • Anumite tipuri de cancer, inclusiv leucemia.

Persoanele cu artrită reumatoidă dezvoltă adesea anemie, așa că, dacă aveți anemie, medicul dumneavoastră ar putea dori să vă recomande un test FR. Testul FR se face rar dacă nu aveți simptome ale vreuneia dintre afecțiunile de mai sus.

Ce se întâmplă în timpul unui test FR?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru test?

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru un test FR.

Există riscuri la această analiză?

Există un risc foarte mic în cazul unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele unui test FR singure nu pot diagnostica o afecțiune. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră poate folosi aceste rezultate, împreună cu istoricul dumneavoastră medical și rezultatele altor teste, pentru a determina dacă aveți artrită reumatoidă sau orice altă afecțiune care cauzează niveluri ridicate de FR. În general, rezultatele dumneavoastră vor fi fie pozitive, fie negative.

Un rezultat negativ (normal) înseamnă că aveți puțin sau deloc factor reumatoid în sânge. Dar asta nu exclude artrita reumatoidă sau o altă problemă de sănătate. Dacă aveți simptome de artrită reumatoidă, dar rezultatele testului FR sunt normale, medicul dumneavoastră poate solicita mai multe teste pentru a stabili un diagnostic.

Un rezultat pozitiv (anormal) înseamnă că a fost găsit un nivel mai ridicat de factor reumatoid în sângele dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va lua în considerare și alte rezultate ale testelor, împreună cu simptomele și istoricul dumneavoastră medical, pentru a afla dacă aveți:

  • Artrită reumatoidă sau o altă boală autoimună.
  • O infecție cronică.
  • Anumite tipuri de cancer.

Uneori, în loc de un rezultat negativ sau pozitiv, rezultatele dumneavoastră vă pot spune cât de mult FR a fost în probă. Rezultatele dumneavoastră pot oferi, de asemenea, un interval normal pentru FR pentru acel laborator.

În general, cu cât nivelurile dumneavoastră de FR sunt mai ridicate, cu atât este mai probabil să aveți o afecțiune legată de factorii reumatoizi. Cu toate acestea, persoanele cu artrită reumatoidă pot avea puțin sau deloc factor reumatoid. În mod similar, persoanele fără artrită reumatoidă pot avea mult FR în sânge. Medicul dumneavoastră vă poate trimite la un reumatolog (un medic specializat în bolile articulațiilor și în bolile autoimune) pentru a face mai multe teste dacă rezultatele dumneavoastră sunt neconcludente.

Mai trebuie să știu ceva despre testul FR?

Testul FR nu este folosit pentru a diagnostica osteoartrita. Deși artrita reumatoidă și osteoartrita afectează ambele articulațiile, sunt boli foarte diferite. Osteoartrita nu este o boală autoimună și nu implică factorul reumatoid.

Testarea autoanticorpilor

Ce este testarea autoanticorpilor?

Testarea autoanticorpilor verifică o probă din sângele dumneavoastră pentru autoanticorpi, proteine produse de sistemul imunitar.

În mod normal, sistemul dumneavoastră imunitar produce proteine numite anticorpi pentru a ataca germenii care v-ar putea îmbolnăvi. Autoanticorpii, însă, nu atacă germenii. În schimb, atacă propriile țesuturi și organe sănătoase, considerându-le substanțe străine. Acest lucru poate duce la dezvoltarea unei boli autoimune. Există peste 80 de tipuri de boli autoimune și pot afecta aproape orice parte a corpului dumneavoastră.

Sistemul dumneavoastră imunitar produce autoanticorpi din greșeală. Cercetătorii nu sunt complet siguri de ce, deși corpul dumneavoastră este mai predispus să îi producă dacă:

  • Aveți antecedente familiale de boli autoimune.
  • Aveți o infecție virală sau bacteriană, mai ales dacă este cronică (de lungă durată). Aceasta poate face sistemul imunitar hiperactiv, ceea ce poate duce la producerea de autoanticorpi.
  • Sunteți expus(ă) la anumite toxine din mediu.

Există multe tipuri diferite de autoanticorpi și vă pot afecta corpul în moduri diferite. Unii afectează doar anumite organe și/sau părți ale corpului. Aceștia se numesc anticorpi specifici de organ. De exemplu:

  • Anticorpii tiroidieni, cum ar fi anti-TPO, afectează doar tiroida.
  • Anticorpii anti-mușchi neted (SMA) atacă mușchiul neted, de obicei din ficat.
  • Autoanticorpii anti-celule insulare atacă celulele din pancreas.

Alți anticorpi, însă, afectează mai multe organe și pot cauza o varietate de simptome. Aceștia se numesc anticorpi sistemici. Acest tip poate include:

  • Anticorpi antinucleari (ANA).
  • Anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA).
  • Anticorpi anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA).
  • Anticorpi antihistonă.
  • Factor reumatoid (FR).

Alte denumiri: test serologic de anticorpi, test pentru anticorpi antinucleari (ANA), test pentru antigen nuclear extractabil (ENA), test anti-dsDNA, test pentru factor reumatoid (FR), test pentru anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA), test pentru anticorpi anti-mușchi neted (SMA), test pentru anticorpi tiroidieni

La ce se folosește testarea autoanticorpilor?

Fiecare test de autoanticorpi este folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea unei boli autoimune. Totuși, deoarece tipurile de autoanticorpi pot varia, există diferite tipuri de teste de autoanticorpi. Unele dintre acestea pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează doar un singur organ. De exemplu:

  • Testele de anticorpi tiroidieni caută anticorpi specifici tiroidei și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii Graves și a bolii Hashimoto.
  • Testele de anticorpi anti-mușchi neted (SMA) caută anticorpi anti-mușchi neted și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea hepatitei autoimune.
  • Testele de anticorpi anti-transglutaminază tisulară (tTG) caută anticorpul tTG și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii celiace.

Alte teste pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează mai multe organe. De exemplu:

  • Testele anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA) caută autoanticorpul anti-dsDNA și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea lupusului.
  • Testele pentru factorul reumatoid (FR) caută factorul reumatoid și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide.
  • Testele pentru anticorpii anticitoplasmă de neutrofil (ANCA) caută ANCA în sângele dumneavoastră și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea vasculitei autoimune.

Totuși, unele teste de autoanticorpi caută o gamă mai largă de autoanticorpi. Cele mai frecvente dintre acestea sunt testul pentru anticorpi antinucleari (ANA) și testul pentru antigenul nuclear extractabil (ENA). Aceste teste pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea multora dintre afecțiunile enumerate mai sus, precum și a:

  • Sindromului Sjögren.
  • Polimiozitei și dermatomiozitei.
  • Bolii Addison.
  • Bolii mixte de țesut conjunctiv.
  • Sclerodermiei.
  • Diabetului de tip 1.
  • Psoriazisului și artritei psoriazice.
  • Fenomenului Raynaud.

Dacă medicul dumneavoastră folosește teste de autoanticorpi pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic, poate lua în considerare și:

  • Rezultatele oricăror investigații imagistice, cum ar fi radiografiile.
  • Rezultatele biopsiei.
  • Simptomele dumneavoastră fizice.
  • Istoricul familial și medical.

Rezultatele unui singur test de autoanticorpi nu sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic.

De ce am nevoie de testarea autoanticorpilor?

Este posibil să aveți nevoie de testarea autoanticorpilor dacă aveți simptome asociate frecvent cu unele boli autoimune. Simptomele unei boli autoimune depind de partea corpului afectată. Acestea pot include:

  • Febră.
  • Oboseală.
  • Simptome articulare, inclusiv durere și umflare.
  • Durere sau slăbiciune musculară.
  • Ganglioni umflați.
  • Durere abdominală (de burtă) și/sau crampe.
  • Erupții cutanate inexplicabile.
  • Scădere sau creștere neașteptată în greutate.
  • Palpitații (bătăi rapide sau puternice ale inimii).
  • Anxietate și depresie.
  • Convulsii.

Totuși, alte boli pot cauza aceleași simptome. Simptomele multor afecțiuni autoimune pot, de asemenea, să apară și să dispară.

Este posibil să aveți nevoie, de asemenea, de un test de autoanticorpi dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o boală autoimună, iar medicul dumneavoastră dorește să vă monitorizeze starea. De exemplu, un medic poate recomanda un test pentru autoanticorpi anti-insulari dacă dorește să vă monitorizeze diabetul de tip 1, care este un tip de boală autoimună specifică de organ.

Ce se întâmplă în timpul testării autoanticorpilor?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru testarea autoanticorpilor?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testarea autoanticorpilor.

Există riscuri la testarea autoanticorpilor?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele dumneavoastră pot depinde de tipul de test de autoanticorpi pe care l-ați făcut. Dar, în general, rezultatele vor fi fie pozitive, fie negative.

  • Un rezultat negativ (normal) înseamnă că aveți puțini sau deloc autoanticorpi în sânge. Dar asta nu exclude o boală autoimună. Persoanele cu poliartrită reumatoidă, de exemplu, pot avea puțin sau deloc factor reumatoid în sânge. Dacă aveți simptome ale unei boli autoimune, dar rezultatele sunt normale, medicul dumneavoastră poate recomanda mai multe analize pentru a stabili un diagnostic.
  • Un rezultat pozitiv (anormal) înseamnă că a fost găsită o anumită cantitate de autoanticorpi în sânge. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți o boală autoimună. Unele persoane sănătoase au autoanticorpi în sânge. Pentru a stabili un diagnostic, medicul dumneavoastră va lua în considerare alte rezultate ale analizelor, împreună cu simptomele și istoricul dumneavoastră medical.

Unele rezultate pot indica un număr pentru câți autoanticorpi au fost găsiți. Acesta se numește titru. Dacă este furnizat un titru, rezultatele dumneavoastră vor avea și un interval de referință. Un interval de referință este un set de numere care formează limitele superioară și inferioară ale intervalului de rezultate considerat normal. Astfel, o valoare a titrului mai mare decât intervalul de referință poate fi un semn al unei boli autoimune.

Rezultatele pentru panelurile de autoanticorpi, cum ar fi testele ANA și ENA, pot include, de asemenea, detalii pentru fiecare dintre autoanticorpii testați. Acest lucru înseamnă că ați putea avea rezultate pozitive pentru unele teste de autoanticorpi și negative pentru altele.

Deoarece rezultatele testelor de autoanticorpi pot însemna atât de multe lucruri diferite, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre ce înseamnă rezultatele pentru dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

În prezent, nu există un tratament care să vindece artrita, dar există tratamente care vă pot ajuta să gestionați simptomele.

Tratamentul va depinde de tipul de artrită pe care îl aveți și de modul în care vă afectează.

Tratamentele pentru artrită includ:

  • fizioterapie pentru a vă îmbunătăți forța și mobilitatea
  • terapie ocupațională pentru a vă ajuta cu activitățile zilnice, cum ar fi spălatul, îmbrăcatul și gătitul
  • medicamente pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor, cum ar fi durerea, umflarea și inflamația, sau pentru a reduce activitatea sistemului imunitar
  • echipamente pentru a vă ajuta cu activitățile zilnice, cum ar fi dispozitive de mers, scaune cu rotile și scutere de mobilitate
  • terapii complementare, cum ar fi acupunctura și stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS)
  • intervenție chirurgicală, dacă simptomele sunt severe și alte tratamente nu au dat rezultate

Când să mergeți la medic

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • aveți durere severă și umflare într-o singură articulație, apărute brusc
  • durerea nu se ameliorează cu analgezice, cum ar fi paracetamolul
  • pielea din jurul articulației este roșie sau fierbinte (roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră)
  • aveți articulații dureroase însoțite de febră, chiar și ușoară, ori vă este cald sau frig sau aveți frisoane
  • aveți articulații dureroase și conjunctivită sau ochi dureroși și probleme de vedere
  • aveți articulații dureroase și durere la urinare, secreții din penis sau vagin ori erupții sau leziuni în zona genitală

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • aveți dureri, umflături sau rigiditate inexplicabile la nivelul articulațiilor care nu dispar în câteva zile

Medicamente folosite pentru artrită

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Imunosupresoare · ATC L04A · 79

Imunosupresoare și imunomodulatoare: frânează sau reglează sistemul imunitar, în bolile autoimune, după transplant și în unele boli de sânge sau de plămân.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 40

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.

Preparate de uz local pentru dureri articulare și musculare · ATC M02A · 15

Geluri și creme pentru dureri musculare și articulare, aplicate pe piele.

Corticosteroizi de uz sistemic · ATC H02A · 8

Corticosteroizi luați pe gură sau injectabil: reduc puternic inflamația și reacțiile imune.

Antimetaboliți · ATC L01B · 3

Chimioterapice care opresc înmulțirea celulelor canceroase.

Antimalarice · ATC P01B · 2

Antimalarice; unele se folosesc și în boli autoimune, cum ar fi lupusul sau poliartrita reumatoidă.

Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 2

Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.

Antiinflamatoare intestinale · ATC A07E · 2

Reduc inflamația peretelui intestinal în bolile inflamatorii intestinale.

Miorelaxante cu acțiune centrală · ATC M03B · 1

Relaxează mușchii contractați și calmează spasmele musculare.

Alte medicamente pentru sistemul musculo-scheletic · ATC M09A · 1

Alte produse pentru oase, mușchi și articulații.

Alte medicamente · 1

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).