Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Cancer pulmonar

Actualizat: · Cod ICD-10: C34

Despre boală

  • Cancerul pulmonar este un cancer care se poate găsi la unul sau la ambii plămâni.
  • Plămânii sunt organele care vă ajută să respirați.
  • Cât de grav este cancerul pulmonar depinde de cât de mare este cancerul, dacă s-a extins și de starea dumneavoastră generală de sănătate.

Simptome

Simptomele frecvente ale cancerului pulmonar pot include:

  • o tuse care nu dispare
  • senzație de lipsă de aer
  • expectorație cu sânge
  • durere în piept sau în umăr
  • infecții respiratorii frecvente sau o infecție respiratorie care nu se ameliorează
  • scădere în greutate fără să vă propuneți
  • lipsa poftei de mâncare
  • oboseală permanentă

Simptomele mai puțin frecvente ale cancerului pulmonar pot include:

  • umflarea feței sau a gâtului
  • dificultate la înghițire
  • voce răgușită care nu dispare
  • modificări ale aspectului degetelor (degete hipocratice) – vârfurile degetelor pot părea mai late decât de obicei sau curbate în jos.

Este posibil să nu observați niciun simptom în stadiile incipiente ale cancerului pulmonar.

Cauze și factori de risc

Cine este mai predispus să facă cancer pulmonar

Nu se știe întotdeauna ce cauzează cancerul pulmonar, dar acesta poate fi cauzat de stilul de viață, modificări genetice și factori de mediu.

Anumite afecțiuni medicale pot crește, de asemenea, riscul de a face cancer pulmonar.

Este posibil să aveți un risc mai mare de cancer pulmonar dacă:

  • fumați
  • ați respirat adesea fumul altor persoane pe o perioadă lungă de timp (fumat pasiv)
  • aveți boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
  • o rudă apropiată a avut cancer pulmonar
  • lucrați sau ați lucrat în domeniul construcțiilor și este posibil să fi respirat fibre de azbest pe o perioadă lungă de timp
  • ați respirat aer poluat pe o perioadă lungă de timp
  • ați respirat radon pe o perioadă lungă de timp – radonul este un gaz natural care se găsește uneori în concentrații ridicate în interiorul clădirilor

Cum să vă reduceți riscul de cancer pulmonar

Ce să faceți

  • renunțați la fumat

  • rămâneți activ(ă) și faceți exerciții fizice în mod regulat

  • adoptați o dietă sănătoasă, incluzând cel puțin 5 porții de fructe și legume pe zi

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul vă va întreba mai multe despre simptomele dumneavoastră, starea generală de sănătate, istoricul medical și dacă cineva din familia dumneavoastră a avut cancer pulmonar.

Este posibil să vă asculte pieptul pentru a verifica dacă respirația sună normal. Puteți cere ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră în acest timp.

Vi se poate cere, de asemenea, să faceți o analiză de sânge sau o radiografie toracică.

Trimiterea la un specialist

Medicul de familie vă poate recomanda de urgență să faceți mai multe investigații sau să consultați un specialist în spital dacă consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principalele investigații pentru cancerul pulmonar

Dacă medicul de familie vă trimite la un specialist pentru că suspectează că ați putea avea cancer pulmonar, veți face investigații pentru a verifica prezența cancerului.

Principalele investigații pentru cancerul pulmonar sunt:

  • o tomografie computerizată (CT)
  • o bronhoscopie, în care un tub subțire și flexibil, cu o cameră mică la capăt, este introdus pe gât până în plămâni pentru a examina interiorul

Obținerea rezultatelor

Este posibil să primiți unele rezultate în aceeași zi în care faceți investigațiile sau după câteva zile ori săptămâni.

Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă); aceștia vă pot spune dacă rezultatele sunt gata.

Dacă vi se spune că aveți cancer pulmonar

Să aflați că aveți cancer pulmonar poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu ce se va întâmpla.

Veți fi sprijinit(ă) pe parcursul diagnosticului și tratamentului de o echipă de specialiști.

Pașii următori

Dacă vi s-a spus că aveți cancer pulmonar, este posibil să aveți nevoie de mai multe investigații, care pot include:

  • un examen RMN
  • un examen PET
  • o biopsie
  • analize de sânge
  • testare genetică

Rezultatele acestor investigații pot arăta ce tip de cancer aveți, cât de mult s-a extins cancerul și dacă acesta a fost cauzat de anumite modificări ale genelor dumneavoastră.

Acest lucru va ajuta echipa de specialiști să decidă ce tratament aveți nevoie.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Radiografia · Biopsia · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) · Teste genetice pentru cancerul pulmonar · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar unele rezultate pot dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Teste genetice pentru cancerul pulmonar

Ce sunt testele genetice pentru cancerul pulmonar?

Testele genetice pentru cancerul pulmonar caută modificări în genele celulelor canceroase din plămâni. Medicul dumneavoastră poate folosi rezultatele acestor teste pentru a decide cum să trateze cel mai bine cancerul pulmonar.

Genele sunt secțiuni de ADN din celulele dumneavoastră pe care le moșteniți de la părinți. Ele conțin informații care controlează cum arătați și cum funcționează corpul dumneavoastră. De asemenea, oferă instrucțiuni pentru ca celulele dumneavoastră să producă proteine, de care corpul are nevoie pentru a funcționa corect.

Dacă celulele cancerului pulmonar au o modificare genetică (numită și variantă genetică sau mutație), atunci ele pot crește necontrolat și pot forma tumori canceroase care se pot răspândi în tot corpul. Acest lucru se întâmplă deoarece celulele cu aceste modificări genetice produc versiuni anormale ale proteinei asociate acelei gene. Unele dintre aceste proteine anormale afectează cât de repede cresc și se divid celulele dumneavoastră pentru a produce celule noi.

Aceste modificări genetice sunt dobândite în timpul vieții. Aceasta înseamnă că nu ați moștenit aceste modificări genetice de la părinți și că nu le puteți transmite copiilor dumneavoastră. În schimb, aceste modificări (adesea numite modificări genetice dobândite) se formează dacă celulele dumneavoastră fac o greșeală atunci când se divid pentru a produce celule noi sau dacă ADN-ul dumneavoastră este deteriorat din cauza expunerii la substanțe care cauzează cancer.

Pentru cancerul pulmonar, unele dintre cele mai comune substanțe care vă pot deteriora ADN-ul includ:

  • Fumul de tutun
  • Gazul radon
  • Poluarea aerului

Există două tipuri principale de cancer pulmonar, cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC) și cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC). NSCLC este mai frecvent și mai probabil să aibă modificările genetice pe care le caută un test genetic pentru cancerul pulmonar.

Alte denumiri: panou genetic țintit pentru cancerul pulmonar

Pentru ce sunt folosite?

Medicii folosesc adesea testarea genetică a cancerului pulmonar pentru a vedea dacă celulele canceroase pulmonare au anumite modificări genetice. Pot folosi rezultatele acestor teste pentru a:

  • Afla mai multe despre cancerul dumneavoastră și despre cum ar putea răspunde la tratament
  • Stabili dacă o terapie țintită sau orice alt tratament va funcționa pentru dumneavoastră

Terapia țintită folosește medicamente sau alte substanțe care atacă în principal celulele canceroase specifice și provoacă mai puține daune celulelor normale. Poate avea mai puține efecte secundare decât chimioterapia sau radioterapia. Există diferite tipuri de terapii țintite. Fiecare tip este conceput să funcționeze pentru cancere cu modificări genetice specifice. Astfel, testele genetice pentru cancerul pulmonar îl pot ajuta pe medicul dumneavoastră să afle dacă aveți un cancer cu o modificare genetică ce poate fi tratată cu o terapie țintită.

Deoarece există multe tipuri de modificări genetice care pot fi implicate în cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC), medicul dumneavoastră poate verifica mai multe dintre aceste modificări într-un singur test genetic pentru cancerul pulmonar.

De ce am nevoie de un test genetic pentru cancerul pulmonar?

Este posibil să aveți nevoie de testare genetică pentru cancerul pulmonar dacă ați fost diagnosticat(ă) cu cancer pulmonar și medicul dumneavoastră dorește să folosească rezultatele acestor teste pentru a decide ce tip de tratament să utilizeze.

Este posibil să aveți nevoie de testare genetică pentru cancerul pulmonar și dacă boala:

  • Revine după tratament
  • Nu mai răspunde la tratament

Acest lucru se datorează faptului că celulele canceroase se pot schimba în timp. Testarea suplimentară îl poate ajuta pe medicul dumneavoastră să vadă dacă există modificări genetice noi care ar putea influența opțiunile de tratament.

Ce se întâmplă în timpul unui test genetic pentru cancerul pulmonar?

Testarea genetică pentru cancerul pulmonar poate fi efectuată pe o probă de țesut tumoral sau, în unele cazuri, pe o probă de sânge.

Procedura de recoltare a unei probe de țesut pulmonar se numește biopsie. Biopsia este procedura prin care se prelevează și se examinează țesut, celule sau lichide din corp. Există mai multe modalități de a efectua o biopsie pulmonară. Tipul de biopsie depinde de localizarea tumorii. În general, o biopsie poate fi efectuată folosind:

  • Un ac gol introdus prin piele. Investigațiile imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT), pot fi folosite pentru a ghida acul:
    • Biopsia prin aspirație cu ac fin folosește un ac foarte subțire pentru a preleva o probă de celule și/sau lichid.
    • Biopsia cu ac de calibru mai mare folosește un ac mai gros pentru a preleva o probă.
  • Intervenție chirurgicală. Chirurgul poate preleva o parte din tumoră (biopsie incizională) sau întreaga tumoră (biopsie excizională).
  • Bronhoscopie și lavaj bronhoalveolar (BAL). Medicul folosește un tub subțire, prevăzut cu o cameră video minusculă și o sursă de lumină (bronhoscop), pentru a vizualiza căile respiratorii.
    • Tubul este introdus prin gură sau nas, pe gât, până în căile respiratorii.
    • Odată ce camera a ajuns în căile respiratorii, medicul va efectua un lavaj bronhoalveolar (BAL) pentru a preleva o probă din plămâni.
    • Pentru aceasta, prin bronhoscop se introduce o soluție salină pentru a spăla căile respiratorii și a colecta o probă de lichid.

În unele cazuri, medicul poate folosi o analiză de sânge pentru a căuta anumite modificări genetice. Acest lucru este posibil deoarece celulele tumorale eliberează ADN în fluxul sanguin. Testarea ADN-ului tumoral din sânge se numește „biopsie lichidă”. Medicii pot folosi acest tip de test dacă nu pot preleva o probă de țesut prin biopsie.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Dacă vi se face o analiză de sânge, de obicei nu este nevoie de nicio pregătire specială.

Dacă aveți nevoie de o biopsie, modul de pregătire depinde de tipul procedurii pe care o veți avea. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de procedură.

Dacă aveți nevoie de o bronhoscopie sau un lavaj bronhoalveolar (BAL), este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de procedură. Medicul dumneavoastră vă va spune cât timp să nu mâncați sau să beți. Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente înainte de acest test, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să faceți acest lucru.

Există riscuri la acest test?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Dacă vi se face o biopsie, riscurile depind de tipul de procedură. În general, este posibil să aveți o mică vânătaie sau sângerare la locul biopsiei. De asemenea, puteți resimți un oarecare disconfort. Întrebați medicul dumneavoastră despre orice riscuri implicate de testul pe care urmează să îl faceți.

Riscul unei bronhoscopii sau al unui lavaj bronhoalveolar (BAL) este foarte mic. Complicațiile grave sunt rare, dar pot include sângerare la nivelul căilor respiratorii, infecție sau pneumotorax (colabarea unei părți a plămânului).

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă celulele cancerului pulmonar au o modificare genetică ce ar putea răspunde bine la o terapie țintită, medicul dumneavoastră vă poate începe acel tratament.

Dacă rezultatele arată că nu aveți o modificare genetică ce corespunde unei terapii țintite, medicul dumneavoastră poate discuta alte opțiuni de tratament. Dacă ați fost testat(ă) pentru o singură modificare genetică, se pot face alte teste pentru a căuta alte modificări genetice care au terapii țintite.

Rezultatele testelor pot arăta, de asemenea, că cancerul pulmonar are o modificare genetică ce:

  • Poate împiedica o anumită terapie să funcționeze. Această informație vă poate scuti de un tratament care nu v-ar ajuta.
  • Nu oferă informații utile pentru alegerea unui tratament. Cercetătorii nu înțeleg importanța tuturor modificărilor genetice descoperite în cancer.

Dacă ați făcut o biopsie lichidă, un rezultat negativ nu înseamnă întotdeauna că tumoarea nu are o modificare genetică ce ar putea influența tratamentul. Medicul dumneavoastră poate recomanda testarea țesutului tumoral, dacă este posibil, pentru a confirma rezultatele biopsiei lichide.

Dacă aveți întrebări despre rezultate, discutați cu medicul dumneavoastră.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

Ce este o scanare PET?

O scanare PET (tomografie cu emisie de pozitroni) este un test imagistic nuclear care analizează cât de bine funcționează țesuturile și organele dumneavoastră. De asemenea, verifică dacă există semne de cancer. Pentru scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică dintr-un trasor, care este o substanță radioactivă sigură.

Trasorul se fixează în zonele corpului dumneavoastră care au niveluri ridicate de activitate chimică. Această activitate poate fi un semn de cancer sau de alte boli. Trasorul poate ajuta, de asemenea, la măsurarea fluxului sanguin, a consumului de oxigen și a modificărilor metabolismului unui anumit țesut sau organ. Metabolismul este procesul prin care corpul dumneavoastră produce energie din alimentele pe care le consumați.

Modificările chimice din corpul dumneavoastră pot apărea chiar înainte de a avea simptome ale unei boli. Deoarece o scanare PET poate vedea cum funcționează organele dumneavoastră în timp real, poate descoperi semne de boală într-un stadiu incipient, adesea înainte ca boala să poată fi observată pe alte teste imagistice.

Pentru ce se utilizează?

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este folosită cel mai adesea pentru:

  • Diagnosticarea sau monitorizarea anumitor tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, tiroidian și pulmonar
  • Aflarea cât de bine funcționează mușchiul inimii dumneavoastră
  • Verificarea fluxului de sânge către inimă
  • Verificarea semnelor anumitor afecțiuni ale creierului, cum ar fi boala Parkinson, boala Huntington, boala Alzheimer și alte tipuri de demență

Tomografia PET se efectuează adesea împreună cu o tomografie computerizată (CT), un tip de radiografie care realizează o serie de imagini în timp ce se rotește în jurul dumneavoastră.

De ce am nevoie de un examen PET?

Este posibil să aveți nevoie de un examen PET pentru a afla dacă aveți cancer. Dacă ați fost deja diagnosticat(ă) cu cancer, este posibil să aveți nevoie de acest test pentru a vedea dacă tratamentul pentru cancer funcționează.

Un examen PET ajută, de asemenea, la diagnosticarea și monitorizarea bolilor de inimă și ale creierului. Așadar, este posibil să aveți nevoie de acest test dacă:

  • Aveți antecedente familiale de boli de inimă.
  • Sunteți tratat(ă) pentru boli de inimă. Acest test poate arăta dacă tratamentul funcționează.
  • Aveți simptome ale unei boli a creierului, cum ar fi tremor, probleme de memorie și/sau convulsii.

Ce se întâmplă în timpul unui PET-CT?

Înainte de scanare, vă veți schimba într-un halat de spital. Vi se poate cere să vă goliți vezica urinară. În timpul scanării:

  • Un cadru medical vă va injecta trasorul radioactiv într-o venă, printr-o linie intravenoasă (IV). Trasorul emite o formă de energie numită raze gamma. Scanerul captează razele pentru a crea imagini ale interiorului corpului dumneavoastră.
  • Va trebui să așteptați ca organismul să absoarbă trasorul, ceea ce durează 45 până la 60 de minute.
  • Apoi vă veți întinde pe o masă îngustă, capitonată, care va aluneca într-un scaner mare, în formă de gogoașă.
  • Scanerul se va deplasa lent de-a lungul corpului pentru a capta imagini. În acest timp, va trebui să stați foarte nemișcat(ă) timp de aproximativ 30 de minute.
  • Veți auzi zgomote de clicuri sau bâzâit în timp ce sunt realizate imaginile.
  • Scanerul va trimite imaginile pe un monitor de computer pentru ca medicul dumneavoastră să le analizeze.
  • Medicul vă va scoate apoi linia intravenoasă.

Testul durează aproximativ două ore, inclusiv timpul de așteptare pentru ca trasorul să fie absorbit de organism.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Discutați cu medicul dumneavoastră despre cum să vă pregătiți pentru test.

  • Vi se poate cere să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de patru până la șase ore înainte de test.
  • Vi se poate cere să evitați produsele din tutun și alimentele sau băuturile cu cofeină sau alcool cu 24 de ore înainte de test.
  • Dacă aveți diabet și folosiți insulină, este posibil să fie nevoie să schimbați momentul administrării dozei obișnuite. Medicul dumneavoastră vă va oferi instrucțiuni specifice despre ajustarea insulinei, deoarece persoanele cu diabet pot să nu absoarbă zahărul din trasor. Acest lucru poate afecta rezultatele investigației.
  • Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea altor medicamente sau suplimente înainte de test, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.
  • De asemenea, spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți claustrofobie (frica de spații închise). Medicul poate decide să vă administreze un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați în timpul testului.

Există riscuri la această investigație?

Expunerea la radiații în cadrul unei scanări PET este foarte redusă. Se folosește doar o cantitate mică de substanță radioactivă, iar aceasta va fi eliminată din corp prin urină și scaun în decurs de 2 până la 10 ore. Beți mai multă apă după investigație pentru a ajuta la eliminarea restului de trasor din corp.

Deși expunerea la radiații în cadrul unei scanări PET este sigură pentru majoritatea adulților, poate fi dăunătoare pentru făt. Prin urmare, asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră dacă sunteți însărcinată sau credeți că ați putea fi însărcinată. De asemenea, spuneți-i medicului dumneavoastră dacă alăptați, deoarece trasorul poate trece în laptele matern.

Reacțiile alergice la trasor sunt rare și, de obicei, ușoare.

Ce înseamnă rezultatele?

În funcție de partea corpului care a fost scanată, rezultatele pot indica semne de:

  • Cancer. Celulele canceroase apar ca pete luminoase pe o scanare PET.
  • Boli de inimă. Scanarea poate arăta un flux sanguin redus către inimă.
  • O afecțiune cerebrală. Scanarea poate arăta modificări ale anumitor substanțe chimice din creier, care pot fi un semn al unei boli.

Unele tipuri de cancer nu apar pe o scanare PET, astfel încât medicul dumneavoastră poate recomanda teste suplimentare în funcție de simptomele și istoricul dumneavoastră medical. Dacă ați efectuat și o scanare CT, medicul dumneavoastră va analiza rezultatele ambelor scanări pentru a stabili un diagnostic.

Dacă aveți întrebări despre rezultate, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre tomografia PET?

Rezultatele tomografiei PET vor fi analizate de un radiolog, un medic specializat în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor medicale cu ajutorul tehnologiilor imagistice. Acesta va transmite rezultatele medicului dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • În timpul tratamentului cu imunoterapie, se fac evaluări imagistice regulate, de obicei la intervale de 8-12 săptămâni, pentru a monitoriza răspunsul.

Tratament

Principalele tratamente pentru cancerul pulmonar

Tratamentul pe care îl veți urma pentru cancerul pulmonar depinde de:

  • dimensiunea cancerului și localizarea acestuia
  • tipul de cancer pulmonar pe care îl aveți
  • dacă s-a extins în alte părți ale corpului
  • dacă cancerul prezintă anumite modificări genetice
  • starea dumneavoastră generală de sănătate
  • opțiunile de tratament pe care decideți că sunt potrivite pentru dumneavoastră

Vi se poate oferi o combinație de tratamente, inclusiv intervenție chirurgicală, chimioterapie, radioterapie și medicamente țintite.

Echipa dumneavoastră de specialiști va:

  • explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
  • colabora cu dumneavoastră pentru a elabora un plan de tratament cel mai potrivit
  • vă ajuta să gestionați efectele secundare ale tratamentului

Dacă aveți întrebări sau îngrijorări, puteți discuta cu echipa dumneavoastră de specialiști.

Intervenția chirurgicală

Este posibil să vi se recomande o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta cancerul din plămân. Poate fi necesară și îndepărtarea unei părți sau a întregului plămân.

Veți fi sprijinit(ă) pe parcursul intervenției și al recuperării de către echipa dumneavoastră de specialiști.

Chimioterapie

Chimioterapia folosește medicamente care distrug celulele canceroase.

Este posibil să vi se administreze chimioterapie pentru cancerul pulmonar:

  • dacă nu puteți fi operat(ă)
  • dacă cancerul s-a extins în alte părți ale corpului
  • înainte de operație, pentru a încerca micșorarea tumorii
  • după operație, pentru a preveni revenirea cancerului

Radioterapie

Radioterapia folosește radiații pentru a distruge celulele canceroase. Un aparat este utilizat pentru a direcționa fascicule de radiații direct asupra tumorilor.

Este posibil să vi se recomande radioterapie pentru cancerul pulmonar:

  • dacă nu puteți fi operat(ă)
  • după intervenția chirurgicală, pentru a preveni revenirea cancerului
  • dacă cancerul s-a extins în alte părți ale corpului

Medicamente țintite și imunoterapie

Medicamentele țintite distrug celulele canceroase sau le încetinesc creșterea.

Imunoterapia presupune utilizarea unor medicamente care ajută sistemul dumneavoastră imunitar să distrugă cancerul.

Medicamentele țintite sau imunoterapia sunt uneori folosite pentru a trata cancerul pulmonar avansat care s-a extins în alte părți ale corpului.

Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu cancer pulmonar avansat, acesta poate fi dificil de tratat și este posibil să nu poată fi vindecat.

Scopul tratamentului va fi încetinirea creșterii și răspândirii cancerului, ameliorarea simptomelor și prelungirea vieții.

Aflarea faptului că boala nu poate fi vindecată poate fi o veste foarte greu de acceptat.

Veți fi îndrumat(ă) către o echipă de medici și asistente medicale specializată în controlul simptomelor sau îngrijire paliativă.

Aceasta vă va ajuta să gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil.

Echipa de îngrijire paliativă vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice alt sprijin de care aveți nevoie.

Ce puteți face

  • Pacienții trebuie să raporteze imediat medicului apariția de leziuni cutanate noi în timpul tratamentului cu inhibitori BRAF/MEK.
  • În timpul tratamentului cu amivantamab, pacienții trebuie să limiteze expunerea la soare și să folosească protecție solară.

Când să mergeți la medic

Dacă aveți orice simptome de cancer pulmonar, este important să mergeți la medic.

Consultați medicul de familie dacă:

  • aveți tuse de mai mult de 3 săptămâni
  • aveți orice alte simptome de cancer pulmonar

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • ați eliminat sânge prin tuse sau ați observat sânge pe un șervețel în care ați tușit

Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

  • aveți dificultăți de respirație – vă sufocați, respirați cu dificultate și nu puteți vorbi
  • aveți durere în piept sau în partea superioară a spatelui

Nu conduceți până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.

Semne de urgență

  • Apariția febrei (temperatură ≥38°C) în timpul tratamentului cu dabrafenib și trametinib necesită întreruperea tratamentului și contactarea medicului.
  • Simptomele pulmonare noi sau agravate (tuse, dispnee) pot indica pneumonită și necesită evaluare imediată.

Medicamente folosite pentru cancer pulmonar

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Alcaloizi din plante și alte produse naturale · ATC L01C · 33

Chimioterapice de origine vegetală care opresc diviziunea celulelor canceroase.

Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 30

Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.

Anticorpi monoclonali · ATC L01F · 24

Anticorpi monoclonali: țintesc celulele canceroase sau ajută sistemul imunitar să le recunoască.

Antimetaboliți · ATC L01B · 13

Chimioterapice care opresc înmulțirea celulelor canceroase.

Alte antineoplazice · ATC L01X · 11

Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.

Agenți alchilanți · ATC L01A · 4

Chimioterapice care distrug celulele canceroase prin afectarea ADN-ului lor.

Antibiotice citotoxice · ATC L01D · 1

Chimioterapice din grupa antibioticelor citotoxice, folosite în tratamentul cancerului.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), protocoalele CNAS 2026.