CYRAMZA
placebo plus docetaxel. RRO a fost îmbunătățită semnificativ la pacienții
tratați cu Cyramza plus docetaxel comparativ cu cei tratați cu placebo plus docetaxel (22,9 %
comparativ cu 13,6 %, p < 0,001). Analiza primară a QoL a arătat acelați timp până la deteriorare
pentru toate scorurile pe Scala Simptomelor Cancerului Pulmonar (LCSS) între brațele de tratament.
A fost înregistrată o îmbunătățire semnificativă a SFP și SG (ramucirumab plus docetaxel comparativ
cu placebo plus docetaxel) la subgrupuri importante. Rezultatele de SG ale subgrupurilor au inclus
următoarele: histologie de tip non-scuamos (RR 0,83; 95 % IÎ: 0,71 până la 0,97; SG mediană [SGm]:
11,1 comparativ cu 9,7 luni) și histologie de tip scuamos (RR 0,88; 95 % IÎ: 0,69 până la 1,13; SGm:
9,5 comparativ cu 8,2 luni); pacienți cu întreținere anterioară (RR 0,69; 95 % IÎ: 0,51 până la 0,93;
SGm: 14,4 comparativ cu 10,4 luni); timp de la inițierea terapiei anterioare < 9 luni (RR 0,75; 95 %
IÎ: 0,64 până la 0,88; SGm: 9,3 comparativ cu 7,0 luni); pacienți < 65 ani (RR 0,74, 95 % IÎ: 0,62,
0,87; SGm: 11,3 comparativ cu 8,9 luni). S-a constatat reducerea eficacității pe măsura creșterii vârstei
la pacienții tratați cu ramucirumab plus docetaxel pentru CPFCM avansat cu progresie a bolii după
chimioterapia pe bază de platină (vezi pct. 5.1). Nu s-au înregistrat diferențe de eficacitate între brațele
de tratament în subgrupurile de pacienți ≥ 65 ani (SG RR 1,10; 95 % IÎ: 0,89, 1,36; Supraviețuirea
globală mediană [SGm]: 9,2 comparativ cu 9,3 luni, vezi pct. 4.4), pacienți pre-tratați cu taxani (RR
0,81; 95 % IÎ: 0,62 până la 1,07; SGm 10,8 comparativ cu 10,4 luni) și pacienți cu timp de la inițierea
terapiei anterioare ≥ 9 luni (RR 0,95; 95 % IÎ: 0,75 până la 1,2; SGm: 13,7 comparativ cu 13,3 luni).
Rezultatele de eficacitate sunt prezentate în Tabelul 13.
Tabel 13: Rezumatul datelor de eficacitate – populație de tip ITT
Cyramza plus docetaxel Placebo plus docetaxel
Mediană – luni (95 % IÎ) 10,5 (9,5, 11,2) 9.1 (8,4, 10,0)
Riscul relativ (95 % IÎ) 0,857 (0,751, 0,979)
Valoare p (test Log-Rank, stratificat) 0,024
Mediană (95 % IÎ) 4,5 (4,2, 5,4) 3,0 (2,8, 3,9)
Riscul relativ (95 % IÎ) 0,762 (0,677, 0,859)
Valoare p (test Log-Rank, stratificat) < 0,001
Rată – procent (95 % IÎ) 22,9 (19,7, 26,4) 13,6 (11,0, 16,5)
Valoare p (test CMH, stratificat) < 0,001
Abrevieri: IÎ = interval de încredere, RC = răspuns complet, RP = răspuns parțial, CMH = Cochran-
Figura 7: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea globală corespunzătoare tratamentului
cu Cyramza plus docetaxel și placebo plus docetaxel în studiul REVEL
Figura 8: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresia bolii corespunzătoare
tratamentului cu Cyramza plus docetaxel și placebo plus docetaxel în studiul REVEL
REACH-2 a fost un studiu global, randomizat, dublu-orb al Cyramza plus BSC versus placebo plus
BSC, care a randomizat (2:1) 292 de pacienți cu CHC (carcinom hepato-celular) care au prezentat o
valoare a AFP ≥ 400 ng/ml la înrolarea în studiu. Pacienții înrolați în studiu au avut progresia bolii în
timpul sau după terapia cu sorafenib sau care nu au tolerat terapia cu sorafenib. Pacienții eligibili au
avut un scor Child Pugh A (scor < 7), un clearance al creatininei ≥ 60 ml/min și status de performanță
ECOG 0 sau 1. În plus, pacienții au fost fie în stadiul B conform clasificării BCLC (Barcelona Clinic
Liver Cancer), nefiind apți pentru a primi terapie locoregională, fie în stadiul C. Pacienții cu metastaze
cerebrale, boală leptomeningeală, compresie medulară necontrolată, istoric de sau encefalopatie
hepatică acută sau ascită clinic manifestă, sângerare variceală severă în ultimele 3 luni înainte de
tratament, sau varice esofagiene sau gastrice cu risc crescut de sângerare, au fost excluși din studiu.
Criteriul de evaluare principal a fost supraviețuirea generală. Pragul pentru nivelul crescut al AFP
necesar pentru înrolarea în REACH-2 a fost determinat pe baza datelor de supraviețuire dintr-un
subgrup prespecificat al unei analize retrospective din studiul REACH, încheiat anterior, studiu clinic
de fază 3 care a randomizat 565 cu CHC (1:1), fie cu Cyramza plus BSC sau placebo plus BSC,
pacienți care au prezentat progresia bolii după tratamentul anterior cu sorafenib.
În REACH-2, cele două brațe au fost în general echilibrate în ceea ce privește caracteristicile bolii și
cele demografice, excepție făcând AFP, care a fost mai scăzută în brațul placebo. Pacienții tratați cu
Cyramza au prezentat o îmbunătățire statistic semnificativă a SG, comparativ cu placebo (Tabelul 14).
În REACH-2 obiectivul major de eficacitate a fost susținut de o îmbunătățire statistic semnificativă a
supraviețuirii fără progresie în brațul pacienților tratați cu Cyramza comparativ cu cei tratați cu
placebo. Efectul relativ al tratamentului (evaluat conform RR-riscului relativ) cu Cyramza comparativ
cu placebo a fost în general consistent în toate subgrupurile, indiferent de vârstă, rasă, etiologia bolii și
cauza discontinuării tratamentului cu sorafenib (boală progresivă versus intoleranți). Expunerea la
ramucirumab în REACH-2 este corelată cu prelungirea duratei SG (vezi pct. 5.2). Rezultatele de
eficacitate din REACH-2 sunt expuse în Tabelul 14 și Figura 9.
Tabel 14: Rezumatul datelor de eficacitate -REACH-2- populație de tip ITT
Mediana (95 % IÎ) 8,51 (7,00 – 10,58) 7,29 (5,42, 9,07)
Risc relativ (95 % IÎ) 0,710 (0,531, 0,949)
Valoare p (test Log-Rank, stratificat) 0,0199
Mediana (95 % IÎ) 2,83 (2,76, 4,11) 1,61 (1,45, 2,69)
Risc relativ (95 % IÎ) 0,452 (0,339, 0,603)
Valoare p (test Log-Rank, stratificat) < 0,0001
RRO % (95 % IÎ) 4,6 (1,7, 7,5) 1,1 (0,0, 3,1)
Abrevieri: IÎ = interval de încredere, RC = răspuns complet, RRO = rată de răspuns obiectiv și RP =
Figura 9: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea globală corespunzătoare tratamentului
cu Cyramza versus placebo în studiul REACH-2
Pacienții cu Statusul de performanță (SP) Eastern Cooperative Oncology Group (ECOG) ≥ 2
Pacienții cu scor ECOG ≥ 2 au fost excluși din studiile pivot în toate indicațiile, așadar, siguranța și
eficacitatea Cyramza la aceste populații de pacienți nu este cunoscută.
Pacienţii înrolaţi în două studii de fază 3, RAINBOW și REGARD au fost testaţi la repere temporale
diferite în vederea depistării anticorpilor antimedicament (AAM). Au fost testate probe prelevate de la
956 pacienţi: 527 trataţi cu ramucirumab şi 429 pacienţi trataţi cu terapia control. Un număr de
unsprezece (2,2 %) pacienţi trataţi cu ramucirumab şi doi (0,5 %) dintre cei din grupul control au avut
AAM. Niciunul dintre pacienţii care au avut AAM nu au prezentat reacţii asociate administrării în
perfuzie. Niciun pacient nu a avut anticorpi neutralizanţi împotriva ramucirumab. Există date
insuficiente pentru a evalua efectele AAM asupra eficacităţii sau siguranţei ramucirumab.




