Poliartrită reumatoidă

Analize și investigații

Testul de anticorpi CCP · Factorul reumatoid · Testarea autoanticorpilor

Testul de anticorpi CCP

Ce este testul pentru anticorpii CCP?

Acest test caută anticorpii CCP (peptidă citrulinată ciclică) în sângele dumneavoastră. Anticorpii CCP, numiți și anticorpi anti-CCP, sunt un tip de anticorpi numiți autoanticorpi. Anticorpii și autoanticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar:

• Anticorpii vă protejează de boli, luptând împotriva substanțelor străine, cum ar fi virusurile și bacteriile.
• Autoanticorpii, precum anticorpii CCP, sunt proteine anormale. În loc să vă protejeze organismul, aceștia atacă din greșeală celulele sănătoase ale corpului dumneavoastră.

Anticorpii CCP vizează țesuturile sănătoase din articulații. Articulațiile sunt locuri din corpul dumneavoastră unde se întâlnesc două oase, cum ar fi coatele, încheieturile mâinilor și genunchii. Dacă în sângele dumneavoastră se găsesc anticorpi CCP, acest lucru poate fi un semn de artrită reumatoidă. Artrita reumatoidă este o boală autoimună care se agravează în timp. Provoacă durere, umflături, rigiditate și pierderea funcției articulațiilor.

Anticorpii CCP se găsesc la majoritatea persoanelor care au artrită reumatoidă. Aproape niciodată nu se găsesc la persoanele care nu au această boală.

Alte denumiri: anticorp peptidă citrulinată ciclică, anticorp peptidă anticitrulinată, anticorp citrulină, peptidă citrulinată anticiclică, anticorp anti-CCP, ACPA

Pentru ce se utilizează?

Testul de anticorpi CCP este utilizat pentru a ajuta la diagnosticarea sau excluderea artritei reumatoide.

Este adesea efectuat împreună cu sau după un test pentru factorul reumatoid (FR). Factorii reumatoizi sunt un alt tip de autoanticorpi. Testele FR obișnuiau să fie principalul test pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide. Cu toate acestea, FR poate fi găsit la persoane cu alte boli autoimune și chiar la unele persoane sănătoase. Iar unele persoane cu AR au puțin sau deloc FR. Efectuarea ambelor teste oferă un diagnostic mai precis decât utilizarea doar a rezultatelor testării FR.

De ce am nevoie de un test de anticorpi CCP?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți simptome de artrită reumatoidă. Acestea includ:

• Dureri articulare
• Rigiditate articulară, mai ales dimineața
• Umflarea articulațiilor
• Oboseală
• Febră ușoară

Este posibil să aveți nevoie de acest test și dacă alte analize nu au putut confirma sau exclude un diagnostic de artrită reumatoidă.

Ce se întâmplă în timpul unui test de anticorpi CCP?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre toate medicamentele, vitaminele și suplimentele alimentare pe care le luați. Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor substanțe cu 8 ore înainte de test.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatul testului pentru anticorpii CCP a fost pozitiv, înseamnă că acești anticorpi au fost găsiți în sângele dumneavoastră. Un rezultat negativ înseamnă că nu au fost găsiți anticorpi CCP. Interpretarea acestor rezultate poate depinde și de rezultatele testului pentru factorul reumatoid (FR), precum și de examenul fizic.

Dacă aveți simptome de poliartrită reumatoidă, iar rezultatele arată:

• Anticorpi CCP pozitivi și FR pozitiv, înseamnă că probabil aveți poliartrită reumatoidă.
• Anticorpi CCP pozitivi și FR negativ, ar putea însemna că vă aflați în stadiile incipiente ale poliartritei reumatoide sau că o veți dezvolta în viitor.
• Anticorpi CCP negativi și FR negativ, înseamnă că este mai puțin probabil să aveți poliartrită reumatoidă. Medicul dumneavoastră ar putea fi nevoit să efectueze mai multe teste pentru a afla ce cauzează simptomele.

Uneori, anticorpii CCP pot fi întâlniți și în alte afecțiuni, cum ar fi:

• Alte boli autoimune, precum sindromul Sjögren sau lupusul
• Tuberculoză (TB) activă
• Boală pulmonară cronică

Pentru a interpreta rezultatele testului pentru anticorpii CCP, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical, examenul fizic și rezultatele altor teste.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de anticorpi anti-CCP?

Artrita reumatoidă poate fi dificil de diagnosticat, mai ales în stadiile incipiente. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda unul sau mai multe teste în plus față de testele pentru anticorpii anti-CCP și factorul reumatoid. Acestea includ radiografii ale articulațiilor și următoarele analize:

• Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
• Analiza lichidului sinovial
• Proteina C reactivă
• Anticorpi antinucleari

Aceste analize de sânge pot evidenția un nivel crescut de proteine în sânge, ceea ce poate fi un semn al unei afecțiuni care provoacă inflamație. Inflamația poate fi un simptom al artritei reumatoide.

Testul factorului reumatoid (FR)

Ce este testul factorului reumatoid (FR)?

Testul factorului reumatoid (FR) verifică o probă din sângele dumneavoastră pentru factorul reumatoid, o proteină produsă de sistemul imunitar.

În mod normal, sistemul dumneavoastră imunitar produce proteine numite anticorpi pentru a ataca germenii care v-ar putea îmbolnăvi. Factorul reumatoid, însă, nu atacă germenii. Atacă proteinele proprii ale organismului, de obicei imunoglobulina G (IgG), unul dintre cei mai comuni anticorpi produși pentru a lupta împotriva germenilor. Sistemul dumneavoastră imunitar produce factorul reumatoid din greșeală sau atunci când este hiperactiv luptând împotriva unei infecții.

Multe persoane au cantități mici de FR în sânge și sunt sănătoase. Chiar și cantitățile mari nu sunt întotdeauna un semn al unei afecțiuni. Dar dacă aveți anumite simptome și niveluri mai ridicate ale factorilor reumatoizi, este posibil să aveți o boală autoimună sau o altă afecțiune legată de nivelurile ridicate de FR.

Pentru ce se folosește?

Testarea FR este folosită mai ales împreună cu alte teste pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide. Artrita reumatoidă (AR) este un tip de boală autoimună care vă afectează articulațiile și provoacă durere, umflături și rigiditate. Este o afecțiune cronică (de lungă durată) care vă poate afecta și organele și poate provoca alte simptome.

Un test FR poate fi folosit și pentru a verifica alte boli autoimune, anumite infecții și anumite tipuri de cancer.

De ce am nevoie de un test FR?

Este posibil să aveți nevoie de un test FR dacă aveți simptome de artrită reumatoidă. Acestea pot include:

• Durere sau rigiditate articulară la mișcare. Aceasta este de obicei mai accentuată dimineața sau după inactivitate. Artrita reumatoidă afectează de obicei articulațiile în mod simetric, de ambele părți ale corpului. Dacă una dintre mâini sau unul dintre genunchi este afectat(ă), la fel este și celălalt/cealaltă.
• Sensibilitate articulară, înroșire și senzație de căldură.
• Umflarea articulațiilor care poate îngreuna activitățile. Acestea ar putea include lucruri precum pieptănatul părului, încheiatul nasturilor la haine sau îndoirea genunchilor.
• Oboseală, febră și pierderea poftei de mâncare.
• Noduli duri (noduli reumatoizi) sub piele, în apropierea articulațiilor.

Este posibil să aveți nevoie de un test FR și dacă medicul dumneavoastră dorește să verifice alte afecțiuni care pot cauza niveluri ridicate de FR. Acestea pot include:

• Alte boli autoimune, inclusiv:
  • Sindromul Sjögren.
  • Lupus.
  • Sclerodermie.
  • Artrita idiopatică juvenilă la copii și adolescenți.
• Infecții cronice, inclusiv:
  • Hepatita C (ficat).
  • Tuberculoza (afectează mai ales plămânii).
  • Endocardita (inima).
• Anumite tipuri de cancer, inclusiv leucemia.

Persoanele cu artrită reumatoidă dezvoltă adesea anemie, așa că, dacă aveți anemie, medicul dumneavoastră ar putea dori să vă recomande un test FR. Testul FR se face rar dacă nu aveți simptome ale vreuneia dintre afecțiunile de mai sus.

Ce se întâmplă în timpul unui test FR?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru test?

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru un test FR.

Există riscuri la această analiză?

Există un risc foarte mic în cazul unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele unui test FR singure nu pot diagnostica o afecțiune. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră poate folosi aceste rezultate, împreună cu istoricul dumneavoastră medical și rezultatele altor teste, pentru a determina dacă aveți artrită reumatoidă sau orice altă afecțiune care cauzează niveluri ridicate de FR. În general, rezultatele dumneavoastră vor fi fie pozitive, fie negative.

Un rezultat negativ (normal) înseamnă că aveți puțin sau deloc factor reumatoid în sânge. Dar asta nu exclude artrita reumatoidă sau o altă problemă de sănătate. Dacă aveți simptome de artrită reumatoidă, dar rezultatele testului FR sunt normale, medicul dumneavoastră poate solicita mai multe teste pentru a stabili un diagnostic.

Un rezultat pozitiv (anormal) înseamnă că a fost găsit un nivel mai ridicat de factor reumatoid în sângele dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va lua în considerare și alte rezultate ale testelor, împreună cu simptomele și istoricul dumneavoastră medical, pentru a afla dacă aveți:

• Artrită reumatoidă sau o altă boală autoimună.
• O infecție cronică.
• Anumite tipuri de cancer.

Uneori, în loc de un rezultat negativ sau pozitiv, rezultatele dumneavoastră vă pot spune cât de mult FR a fost în probă. Rezultatele dumneavoastră pot oferi, de asemenea, un interval normal pentru FR pentru acel laborator.

În general, cu cât nivelurile dumneavoastră de FR sunt mai ridicate, cu atât este mai probabil să aveți o afecțiune legată de factorii reumatoizi. Cu toate acestea, persoanele cu artrită reumatoidă pot avea puțin sau deloc factor reumatoid. În mod similar, persoanele fără artrită reumatoidă pot avea mult FR în sânge. Medicul dumneavoastră vă poate trimite la un reumatolog (un medic specializat în bolile articulare și autoimune) pentru a face mai multe teste dacă rezultatele dumneavoastră sunt neconcludente.

Mai trebuie să știu ceva despre testul FR?

Testul FR nu este folosit pentru a diagnostica osteoartrita. Deși artrita reumatoidă și osteoartrita afectează ambele articulațiile, sunt boli foarte diferite. Osteoartrita nu este o boală autoimună și nu implică factorul reumatoid.

Testarea autoanticorpilor

Ce este testarea autoanticorpilor?

Testarea autoanticorpilor verifică o probă din sângele dumneavoastră pentru autoanticorpi, proteine produse de sistemul imunitar.

În mod normal, sistemul dumneavoastră imunitar produce proteine numite anticorpi pentru a ataca germenii care v-ar putea îmbolnăvi. Autoanticorpii, însă, nu atacă germenii. În schimb, atacă propriile țesuturi și organe sănătoase, considerându-le substanțe străine. Acest lucru poate duce la dezvoltarea unei boli autoimune. Există peste 80 de tipuri de boli autoimune și pot afecta aproape orice parte a corpului dumneavoastră.

Sistemul dumneavoastră imunitar produce autoanticorpi din greșeală. Cercetătorii nu sunt complet siguri de ce, deși corpul dumneavoastră este mai predispus să îi producă dacă:

• Aveți antecedente familiale de boli autoimune.
• Aveți o infecție virală sau bacteriană, mai ales dacă este cronică (de lungă durată). Aceasta poate face sistemul imunitar hiperactiv, ceea ce poate duce la producerea de autoanticorpi.
• Sunteți expus(ă) la anumite toxine din mediu.

Există multe tipuri diferite de autoanticorpi și vă pot afecta corpul în moduri diferite. Unii afectează doar anumite organe și/sau părți ale corpului. Aceștia se numesc anticorpi specifici de organ. De exemplu:

• Anticorpii tiroidieni, cum ar fi anti-TPO, afectează doar tiroida.
• Anticorpii anti-mușchi neted (SMA) atacă mușchiul neted, de obicei din ficat.
• Autoanticorpii anti-celule insulare atacă celulele din pancreas.

Alți anticorpi, însă, afectează mai multe organe și pot cauza o varietate de simptome. Aceștia se numesc anticorpi sistemici. Acest tip poate include:

• Anticorpi antinucleari (ANA).
• Anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA).
• Anticorpi anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA).
• Anticorpi antihistonă.
• Factor reumatoid (FR).

Alte denumiri: test serologic de anticorpi, test pentru anticorpi antinucleari (ANA), test pentru antigen nuclear extractabil (ENA), test anti-dsDNA, test pentru factor reumatoid (FR), test pentru anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA), test pentru anticorpi anti-mușchi neted (SMA), test pentru anticorpi tiroidieni

La ce se folosește testarea autoanticorpilor?

Fiecare test de autoanticorpi este folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea unei boli autoimune. Totuși, deoarece tipurile de autoanticorpi pot varia, există diferite tipuri de teste de autoanticorpi. Unele dintre acestea pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează doar un singur organ. De exemplu:

• Testele de anticorpi tiroidieni caută anticorpi specifici tiroidei și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii Graves și a bolii Hashimoto.
• Testele de anticorpi anti-mușchi neted (SMA) caută anticorpi anti-mușchi neted și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea hepatitei autoimune.
• Testele de anticorpi anti-transglutaminază tisulară (tTG) caută anticorpul tTG și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii celiace.

Alte teste pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează mai multe organe. De exemplu:

• Testele anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA) caută autoanticorpul anti-dsDNA și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea lupusului.
• Testele pentru factorul reumatoid (FR) caută factorul reumatoid și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide.
• Testele pentru anticorpii anticitoplasmă de neutrofil (ANCA) caută ANCA în sângele dumneavoastră și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea vasculitei autoimune.

Totuși, unele teste de autoanticorpi caută o gamă mai largă de autoanticorpi. Cele mai frecvente dintre acestea sunt testul pentru anticorpi antinucleari (ANA) și testul pentru antigenul nuclear extractabil (ENA). Aceste teste pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea multora dintre afecțiunile enumerate mai sus, precum și a:

• Sindromului Sjögren.
• Polimiozitei și dermatomiozitei.
• Bolii Addison.
• Bolii mixte de țesut conjunctiv.
• Sclerodermiei.
• Diabetului de tip 1.
• Psoriazisului și artritei psoriazice.
• Fenomenului Raynaud.

Dacă medicul dumneavoastră folosește teste de autoanticorpi pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic, poate lua în considerare și:

• Rezultatele oricăror investigații imagistice, cum ar fi radiografiile.
• Rezultatele biopsiei.
• Simptomele dumneavoastră fizice.
• Istoricul familial și medical.

Rezultatele unui singur test de autoanticorpi nu sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic.

De ce am nevoie de testarea autoanticorpilor?

Este posibil să aveți nevoie de testarea autoanticorpilor dacă aveți simptome asociate frecvent cu unele boli autoimune. Simptomele unei boli autoimune depind de partea corpului afectată. Acestea pot include:

• Febră.
• Oboseală.
• Simptome articulare, inclusiv durere și umflare.
• Durere sau slăbiciune musculară.
• Ganglioni umflați.
• Durere abdominală (de burtă) și/sau crampe.
• Erupții cutanate inexplicabile.
• Scădere sau creștere neașteptată în greutate.
• Palpitații (bătăi rapide sau puternice ale inimii).
• Anxietate și depresie.
• Convulsii.

Totuși, alte boli pot cauza aceleași simptome. Simptomele multor afecțiuni autoimune pot, de asemenea, să apară și să dispară.

Este posibil să aveți nevoie, de asemenea, de un test de autoanticorpi dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o boală autoimună, iar medicul dumneavoastră dorește să vă monitorizeze starea. De exemplu, un medic poate recomanda un test pentru autoanticorpi anti-insulari dacă dorește să vă monitorizeze diabetul de tip 1, care este un tip de boală autoimună specifică de organ.

Ce se întâmplă în timpul testării autoanticorpilor?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru testarea autoanticorpilor?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testarea autoanticorpilor.

Există riscuri la testarea autoanticorpilor?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele dumneavoastră pot depinde de tipul de test de autoanticorpi pe care l-ați făcut. Dar, în general, rezultatele vor fi fie pozitive, fie negative.

• Un rezultat negativ (normal) înseamnă că aveți puțini sau deloc autoanticorpi în sânge. Dar asta nu exclude o boală autoimună. Persoanele cu poliartrită reumatoidă, de exemplu, pot avea puțin sau deloc factor reumatoid în sânge. Dacă aveți simptome ale unei boli autoimune, dar rezultatele sunt normale, medicul dumneavoastră poate recomanda mai multe analize pentru a stabili un diagnostic.
• Un rezultat pozitiv (anormal) înseamnă că a fost găsită o anumită cantitate de autoanticorpi în sânge. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți o boală autoimună. Unele persoane sănătoase au autoanticorpi în sânge. Pentru a stabili un diagnostic, medicul dumneavoastră va lua în considerare alte rezultate ale analizelor, împreună cu simptomele și istoricul dumneavoastră medical.

Unele rezultate pot indica un număr pentru câți autoanticorpi au fost găsiți. Acesta se numește titru. Dacă este furnizat un titru, rezultatele dumneavoastră vor avea și un interval de referință. Un interval de referință este un set de numere care formează limitele superioară și inferioară ale intervalului de rezultate considerat normal. Astfel, o valoare a titrului mai mare decât intervalul de referință poate fi un semn al unei boli autoimune.

Rezultatele pentru panelurile de autoanticorpi, cum ar fi testele ANA și ENA, pot include, de asemenea, detalii pentru fiecare dintre autoanticorpii testați. Acest lucru înseamnă că ați putea avea rezultate pozitive pentru unele teste de autoanticorpi și negative pentru altele.

Deoarece rezultatele testelor de autoanticorpi pot însemna atât de multe lucruri diferite, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre ce înseamnă rezultatele pentru dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.