Pneumonie
Actualizat: · Cod ICD-10: J12-J18
Despre boală
Pneumonia este o infecție a plămânilor, cauzată de obicei de bacterii sau virusuri. Simptomele pot apărea brusc sau treptat și includ tuse, dificultăți de respirație, febră, dureri în piept și oboseală. Tratamentul depinde de cauză și de severitate, putând include antibiotice, odihnă și, în cazuri grave, spitalizare.
Simptome
Simptomele pneumoniei pot apărea brusc sau treptat, în decurs de câteva zile.
Acestea pot include:
- tuse
- senzație de lipsă de aer
- febră (temperatură ridicată)
- durere în piept
- dureri în tot corpul
- oboseală accentuată
- pierderea poftei de mâncare
- respirație șuierătoare – bebelușii pot emite și sunete de geamăt
- stare de confuzie – aceasta este frecventă la persoanele în vârstă
Cauze și factori de risc
Cauzele pneumoniei
Pneumonia este de obicei cauzată de o infecție bacteriană sau virală.
Uneori puteți face pneumonie dacă aveți o altă infecție, cum ar fi:
- gripa
- virusul sincițial respirator (VSR)
- COVID-19
Poate fi cauzată și de pătrunderea unor substanțe în plămâni, cum ar fi apa sau alimentele (pneumonie de aspirație).
Cum vă puteți reduce riscul de pneumonie
Există mai multe vaccinuri care vă pot ajuta să vă protejați pe dumneavoastră sau copilul dumneavoastră împotriva infecțiilor care pot cauza pneumonie:
- vaccinul pneumococic – recomandat pentru sugari, pentru adulții cu vârsta de peste 65 de ani și pentru persoanele cu risc mai mare de infecții pneumococice
- vaccinul antigripal – recomandat în timpul sarcinii, pentru adulții cu vârsta de peste 65 de ani, pentru persoanele cu anumite afecțiuni cronice și pentru cei cu risc ridicat de a contracta sau de a transmite gripa
- vaccinul împotriva VSR – recomandat adulților în vârstă și persoanelor cu anumite afecțiuni cronice sau cu sistem imunitar slăbit, precum și în timpul sarcinii, pentru a ajuta la protejarea bebelușului după naștere
- vaccinul împotriva COVID-19 – un vaccin sezonier recomandat persoanelor cu risc crescut în cazul COVID-19
Renunțarea la fumat reduce, de asemenea, șansele de a face pneumonie.
Diagnostic și analize
Analize și investigații
Radiografia · Cultura sputei · Teste pentru boala pneumococică
Radiografie
De ce se face o radiografie
O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:
- oasele
- dinții
- plămânii
- sistemul digestiv
O radiografie poate fi folosită pentru a:
- verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
- verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
- afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
- verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri
Tipuri de radiografii
Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.
| Tipul | De ce se efectuează |
|---|---|
|
Radiografie standard |
Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii |
|
Angiografie |
Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar |
|
Densitometrie osoasă (scanare DEXA) |
Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor |
|
Tomografie computerizată (CT) |
Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament |
|
Urogramă intravenoasă |
Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii |
|
Tranzit baritat esofagian |
Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar |
|
Clismă cu bariu |
Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar |
Pregătirea pentru o radiografie
Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
- nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
- luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun
Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei radiografii
Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.
Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).
Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.
Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:
- Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
- Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
- Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie
De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.
Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.
Obținerea rezultatelor radiografiei
Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.
Acest lucru poate fi:
- în aceeași zi în care o faceți
- la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)
Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.
Posibile complicații ale radiografiilor
Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.
Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.
Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.
Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.
Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Cultura sputei
Ce este cultura de spută?
Cultura de spută este un test care verifică prezența bacteriilor sau a altui tip de germeni care ar putea cauza o infecție a tractului respirator (o infecție la nivelul plămânilor sau al căilor respiratorii). Sputa, cunoscută și sub numele de flegmă, este un tip gros de mucus produs în plămâni. Dacă aveți o infecție sau o boală cronică care afectează plămânii sau căile respiratorii, sputa se poate acumula în plămâni și o puteți elimina prin tuse.
Sputa nu este același lucru cu scuipatul sau saliva. Sputa conține celule din sistemul imunitar care ajută la combaterea bacteriilor, ciupercilor sau a altor substanțe străine din plămâni sau căile respiratorii. Grosimea sputei ajută la captarea materialului străin. Acest lucru permite cililor (firelor de păr minuscule) din căile respiratorii să o împingă spre gură, de unde este eliminată prin tuse.
Sputa poate avea una dintre mai multe culori diferite. Culorile pot ajuta la identificarea tipului de infecție pe care o puteți avea sau la verificarea dacă o boală cronică s-a agravat. Acest lucru îl ajută pe medicul dumneavoastră să stabilească cel mai bun tratament. Culorile sputei pot include:
- Transparentă. De obicei, aceasta înseamnă că nu aveți o infecție, dar cantitățile mari de spută transparentă pot fi un semn de boală pulmonară.
- Albă sau gri. Aceasta poate fi, de asemenea, normală, dar cantitățile crescute pot indica o boală pulmonară.
- Galben închis sau verde. Aceasta indică adesea o infecție bacteriană, cum ar fi pneumonia. Sputa galben-verzuie este, de asemenea, frecventă la persoanele cu fibroză chistică. Fibroza chistică este o boală moștenită care determină acumularea de mucus în plămâni și în alte organe.
- Neagră. Aceasta apare adesea la persoanele care fumează. Este, de asemenea, un semn frecvent al pneumoconiozei cărbunarilor. Pneumoconioza cărbunarilor este o afecțiune gravă care poate apărea dacă aveți expunere pe termen lung la praful de cărbune.
- Maro sau pete maro. Aceasta poate fi un semn de sânge vechi. Acest lucru se poate întâmpla dacă aveți fibroză chistică, pneumonie bacteriană, bronșită bacteriană sau alte boli pulmonare. Poate fi cauzată și de inhalarea de praf sau alte materiale maro sau toxine.
- Roz. Aceasta poate fi un semn de edem pulmonar, o afecțiune în care excesul de lichid se acumulează în plămâni. Edemul pulmonar este frecvent la persoanele cu insuficiență cardiacă.
- Roșie. Aceasta poate fi un semn precoce de cancer pulmonar. Poate fi, de asemenea, un semn de embolie pulmonară (EP), o afecțiune care pune viața în pericol, în care un cheag de sânge de la un picior sau din altă parte a corpului se desprinde și ajunge la plămâni. Dacă eliminați prin tuse spută roșie sau cu sânge, sunați la 112 sau solicitați imediat asistență medicală.
Alte denumiri: cultură respiratorie, cultură bacteriană de spută, cultură de rutină a sputei, cultură bacteriană
La ce se folosește?
Cultura de spută este folosită cel mai adesea pentru:
- Identificarea și diagnosticarea bacteriilor sau ciupercilor care pot cauza o infecție la nivelul plămânilor sau căilor respiratorii
- Verificarea dacă o boală cronică a plămânilor s-a agravat
- Verificarea dacă tratamentul pentru o infecție pulmonară sau a căilor respiratorii funcționează
- Ajutarea diagnosticării unor afecțiuni respiratorii precum pneumonia, tuberculoza și bronșiectazia
Cultura de spută este adesea efectuată împreună cu un alt test numit colorație Gram. Colorația Gram este un test care verifică prezența bacteriilor la locul unei infecții suspectate sau în fluide corporale precum sângele sau urina. Poate ajuta la identificarea tipului specific de infecție pe care îl aveți.
Testul de spută nu este de obicei folosit dacă medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o infecție virală.
De ce am nevoie de o cultură de spută?
Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți simptome de pneumonie sau de altă infecție gravă a plămânilor sau a căilor respiratorii. Acestea includ:
- Tuse care produce multă spută
- Febră
- Frisoane
- Dificultăți de respirație
- Durere în piept care se agravează când respirați adânc sau tușiți
- Oboseală
- Confuzie, în special la persoanele în vârstă
Medicul dumneavoastră vă poate recomanda, de asemenea, o cultură de spută după ce o radiografie sau alte investigații imagistice arată că ați putea avea o infecție pulmonară. Cultura de spută poate ajuta la confirmarea acesteia și la determinarea cauzei infecției.
Ce se întâmplă în timpul unei culturi de spută?
Medicul dumneavoastră va avea nevoie să recolteze o probă din sputa dumneavoastră. În timpul testului:
- Vi se poate cere să vă clătiți gura cu apă înainte de recoltarea probei.
- Medicul vă va cere să respirați adânc și apoi să tușiți profund într-o cană specială.
- Medicul vă poate bate ușor pe piept pentru a ajuta la desprinderea sputei din plămâni.
- Dacă aveți dificultăți în a elimina suficientă spută prin tuse, medicul vă poate cere să inspirați o ceață salină pentru a vă ajuta să tușiți mai profund.
- Dacă tot nu puteți elimina suficientă spută prin tuse, medicul poate efectua o procedură numită bronhoscopie. În cadrul acestei proceduri, veți primi mai întâi un medicament pentru relaxare, apoi un medicament anestezic, astfel încât să nu simțiți nicio durere.
- Apoi, o cameră atașată la un tub subțire, iluminat, va fi introdusă prin gură sau nas până în căile respiratorii. Acest lucru îl ajută pe medic să vadă interiorul plămânilor și al căilor respiratorii.
- Medicul va recolta o probă din căile respiratorii folosind o perie mică sau aspirație.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?
Testul este adesea programat dimineața. Pentru a crește cantitatea de spută, este posibil să fiți încurajat(ă) să beți mai multă apă cu o seară înainte. De asemenea, vi se poate cere să nu mâncați cu una sau două ore înainte de test.
Dacă vi se va face o bronhoscopie, este posibil să vi se ceară să țineți post (să nu mâncați sau să beți) până la douăsprezece ore înainte de test.
Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente înainte de acest test, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Antibioticele pot afecta creșterea bacteriană și rezultatele testului de cultură a sputei. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să faceți acest lucru.
Există riscuri la acest test?
Nu există niciun risc în recoltarea unei probe de spută într-un recipient.
Dacă ați făcut o bronhoscopie:
- Este posibil să aveți o senzație de durere în gât după procedură
- Poate dura câteva ore până când veți putea tuși normal.
- Nu vi se va permite să mâncați sau să beți până când nu veți putea tuși din nou normal.
Ce înseamnă rezultatele?
Proba dumneavoastră de spută va fi pusă într-un vas cu o substanță specială care permite bacteriilor să se dezvolte. De obicei, durează câteva zile până primiți rezultatele culturii de spută, dar poate dura și săptămâni. Cât durează până primiți rezultatele depinde de tipul de bacterii pentru care sunteți testat(ă), deoarece unele tipuri de bacterii se dezvoltă mai lent în laborator.
Dacă rezultatele au fost normale, înseamnă că nu au fost găsite bacterii sau fungi dăunători.
Dacă rezultatele au fost anormale, poate însemna că aveți un anumit tip de infecție bacteriană sau fungică. Medicul dumneavoastră poate avea nevoie de mai multe teste pentru a afla tipul specific de infecție pe care îl aveți. Cele mai frecvente tipuri de bacterii dăunătoare găsite într-o cultură de spută includ pe cele care cauzează:
- Pneumonie
- Bronșită
- Tuberculoză
Un rezultat anormal al culturii de spută poate însemna și o agravare a unei afecțiuni cronice, cum ar fi fibroza chistică sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). BPOC este o boală pulmonară care îngreunează respirația.
Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Pentru a înțelege rezultatele culturii de spută, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor teste.
Mai trebuie să știu ceva despre cultura de spută?
Sputa poate fi numită flegmă sau mucus. Toți termenii sunt corecți, dar sputa și flegma se referă doar la mucusul produs în tractul respirator (plămâni și căi aeriene). Sputa (flegma) este un tip de mucus. Mucusul poate fi produs și în alte părți ale corpului, cum ar fi tractul urinar sau genital.
Teste pentru boala pneumococică
Ce sunt testele pentru boala pneumococică?
Boala pneumococică este denumirea oricărei infecții cauzate de bacteria pneumococ (Streptococcus pneumoniae). Testele pentru boala pneumococică caută aceste bacterii în:
- Sânge
- Urină
- Spută, mucusul gros eliminat prin tuse din plămâni
- Lichid cefalorahidian (LCR), lichidul din spațiile din jurul creierului și măduvei spinării
Medicul dumneavoastră va decide ce tip de test aveți nevoie, în funcție de simptome.
Este posibil să vi se efectueze unul sau mai multe dintre aceste teste pentru boala pneumococică, în funcție de locul din corp unde aveți infecția:
- Un test PCR pentru pneumococ, care verifică prezența unor cantități mici de material genetic al bacteriei pneumococ într-o probă de sânge sau alte probe.
- Un test antigenic pentru pneumococ, utilizat pentru a identifica bacteria pneumococ în urină, lichid cefalorahidian sau alte probe.
- O cultură pentru pneumococ, care este un test de cultură bacteriană ce ajută la identificarea bacteriei pneumococ într-o probă de sânge, urină, spută, lichid cefalorahidian sau alt țesut.
Boala pneumococică provoacă adesea febră. Celelalte simptome pe care le aveți și cât de grave sunt pot varia, în funcție de locul infecției.
Dacă infecția este ușoară, poate fi considerată „neinvazivă” (o infecție care nu se extinde la organele majore sau în sânge). Dacă aveți o infecție neinvazivă, bacteria poate cauza:
- O infecție a urechii
- O infecție a sinusurilor
Este posibil să aveți simptome mai grave dacă infecția este considerată „invazivă” (o infecție care se poate extinde sau s-a extins în alte părți ale corpului). Dacă aveți o infecție invazivă, bacteria poate ajunge în:
- Plămâni, ceea ce poate duce la pneumonie
- Sânge, ceea ce se numește bacteriemie și poate duce la sepsis
- Țesutul din jurul creierului și măduvei spinării, ceea ce poate duce la meningită
Bacteria pneumococică se poate transmite de la o persoană la alta prin picături din saliva sau mucusul infectat. De exemplu, acest lucru se poate întâmpla atunci când:
- Cineva care are bacteria tușește sau strănută lângă dumneavoastră
- Atingeți un obiect pe care se află picături infectate
- Sărutați pe cineva care are bacteria
Multe persoane, în special copiii, au această bacterie în nas sau în gât la un moment dat. De cele mai multe ori, nu se îmbolnăvesc, iar acest lucru se numește a fi „purtător” al bacteriei. Dar o pot transmite în continuare altora.
Boala pneumococică se răspândește adesea în spațiile aglomerate și este mai frecventă iarna și la începutul primăverii.
Oricine poate face boala pneumococică, dar unele persoane au un risc mai mare. Printre acestea se numără persoanele care:
- Au vârsta de 65 de ani sau mai mult. Adulții în vârstă tind să aibă simptome și complicații mai severe.
- Au vârsta sub cinci ani.
- Locuiesc într-un centru de îngrijire pe termen lung.
- Sunt fumători actuali sau foști fumători.
- Au o boală pulmonară cronică (de lungă durată), cum ar fi BPOC sau emfizemul.
- Au un sistem imunitar slăbit din cauza unei boli precum HIV sau pentru că iau anumite medicamente, cum ar fi corticosteroizi sau chimioterapie.
- Au o afecțiune cronică, cum ar fi diabetul, boala coronariană sau insuficiența renală.
- Au tulburare de consum de alcool.
- Nu au splină.
- Au un implant cohlear (un dispozitiv implantat care ajută la auz).
Alte denumiri: test pentru Streptococcus pneumoniae, test pentru S. pneumoniae, cultură pentru pneumococ, test antigenic pentru pneumococ, test PCR pentru pneumococ
Pentru ce se folosește?
Testele pentru boala pneumococică sunt folosite pentru a afla dacă aveți boala pneumococică.
De ce am nevoie de un test pentru boala pneumococică?
Simptomele infecțiilor pneumococice pot varia, în funcție de partea corpului afectată. Cel mai adesea afectează plămânii, urechea medie sau sinusurile. Simptomele pot apărea brusc. Pot varia de la ușoare la severe. Este important să obțineți diagnosticul și tratamentul corecte pentru a preveni complicațiile de sănătate.
Simptomele unei infecții a urechii pot include:
- Timpan roșu, umflat
- Durere de ureche
- Febră
- Scurgere de lichid din ureche
Simptomele unei infecții a sinusurilor pot include:
- Tuse
- Durere sau presiune facială
- Durere de cap
- Scurgere postnazală (mucus care se scurge pe gât)
- Nas care curge sau înfundat
- Durere în gât
Simptomele pneumoniei pneumococice, o infecție pulmonară, pot include:
- Durere toracică ascuțită, adesea pe o singură parte
- Tuse
- Febră și frisoane
- Respirație rapidă sau dificilă
- La adulții în vârstă, confuzie sau lipsă de vigilență
Simptomele bacteriemiei pneumococice, o infecție a sângelui, pot include:
- Frisoane
- Febră
- Confuzie
Simptomele meningitei pneumococice, o infecție a membranei care acoperă creierul și măduva spinării, pot include:
- Confuzie
- Febră
- Durere de cap
- Sensibilitate crescută a ochilor la lumină (fotofobie)
- Gât rigid, care poate face dificilă aplecarea bărbiei spre piept
- La bebeluși, alimentație sau hidratare deficitare, stare de somnolență și uneori vărsături
Mergeți de urgență la medic sau sunați la 112 dacă credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați putea avea o infecție pneumococică gravă. Infecțiile severe pot duce la sepsis sau probleme de sănătate pe termen lung.
Ce se întâmplă în timpul unui test pentru boala pneumococică?
Tipul de test pentru boala pneumococică pe care îl faceți se bazează de obicei pe simptomele dumneavoastră. Dacă aveți o infecție ușoară, cum ar fi o infecție a urechii sau a sinusurilor, medicul vă poate diagnostica și trata pe baza simptomelor, a istoricului medical și a unui examen fizic.
În funcție de simptomele dumneavoastră, medicul poate dori o probă din anumite lichide corporale. Poate dori una sau mai multe probe, care ar putea fi din:
- Sânge
- Urină
- Spută
- Nări (exsudat nazofaringian)
- Lichid cefalorahidian (LCR)
Medicul poate recomanda o cultură pneumococică, un test antigenic pneumococic și/sau un test PCR pneumococic pentru a ajuta la identificarea bacteriei.
Proba dumneavoastră poate fi testată folosind o colorație Gram și/sau o cultură bacteriană, care implică creșterea bacteriilor din probă pentru a ajuta la identificarea tipului care cauzează infecția. Cunoașterea cauzei îl poate ajuta pe medic să stabilească ce antibiotic va funcționa cel mai bine, deoarece unele bacterii pneumococice au devenit rezistente la anumite antibiotice.
În timpul unei analize de sânge:
Dacă medicul crede că ați putea avea meningită sau o infecție a sângelui, poate recolta o probă de sânge pentru un test PCR pneumococic.
Un cadru medical va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.
În timpul unui test de urină din mijlocul jetului:
Dacă medicul suspectează că ați putea avea pneumonie, poate dori o probă de urină pentru un test antigenic pneumococic, care este adesea folosit pentru a testa bacteria pneumococică.
Va trebui să furnizați o probă de urină pentru test. Un cadru medical vă poate oferi un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „din mijlocul jetului” pentru a colecta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni pentru ca germenii de pe piele să nu ajungă în probă:
- Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
- Deschideți recipientul fără a atinge interiorul.
- Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare:
- Pentru penis, ștergeți întregul capăt (vârful) penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
- Pentru vagin, separați labiile (pliurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
- Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
- Colectați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
- Terminați de urinat în toaletă.
- Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.
Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i medicului înainte de test.
În timpul unui test de spută:
Medicul poate solicita o probă de spută pentru o cultură pneumococică. Sputa este un tip gros de mucus produs în plămâni. Dacă aveți o infecție sau o boală cronică care afectează plămânii sau căile respiratorii, sputa se poate depune în plămâni și o puteți elimina prin tuse. În timpul testului de spută:
- Vi se poate cere să vă clătiți gura cu apă înainte de recoltarea probei.
- Medicul vă va cere să respirați adânc și apoi să tușiți profund într-o cană specială.
- Medicul vă poate bate ușor pe piept pentru a ajuta la desprinderea sputei din plămâni.
- Dacă aveți dificultăți în a elimina suficientă spută prin tuse, medicul vă poate cere să inhalați o ceață salină pentru a vă ajuta să tușiți mai profund.
În anumite situații, dacă nu puteți produce suficientă spută chiar și după inhalarea unei ceți saline, medicul poate recomanda o bronhoscopie (o procedură folosită pentru a verifica cauza unei probleme pulmonare). De asemenea, poate recomanda un lavaj bronhoalveolar (LBA). Aceasta este o procedură care poate fi efectuată în timpul unei bronhoscopii. Un lavaj bronhoalveolar colectează o probă din plămâni și o testează pentru Streptococcus pneumoniae. Un medic poate face acest lucru dacă:
- Aveți o boală respiratorie severă.
- Nu vă ameliorați în urma tratamentului pentru boala pneumococică.
- Medicul nu poate determina tipul de infecție fără o probă direct din plămâni.
În timpul unei bronhoscopii:
- Este posibil să fie nevoie să vă scoateți o parte sau toate hainele. Dacă da, vi se va da un halat de spital.
- Este posibil să fie nevoie, de asemenea, să vă scoateți protezele dentare și orice aparate dentare mobile.
- Veți sta întins pe un pat sau pe o masă, cu capul ridicat.
- Vi se poate administra un medicament (sedativ) pentru a vă ajuta să vă relaxați. Medicamentul va fi injectat într-o venă sau administrat printr-o linie IV (intravenoasă) plasată în braț sau mână.
- Medicul va pulveriza un medicament anestezic în gură și gât, astfel încât să nu simțiți nicio durere în timpul procedurii.
- Medicul va introduce bronhoscopul (un tub subțire, iluminat, cu o cameră atașată) pe gât și în căile respiratorii. Camera va face fotografii și se va conecta la un ecran video.
- Pe măsură ce bronhoscopul este deplasat în jos, medicul poate examina căile respiratorii și plămânii prin bronhoscop și pe ecranul video.
Pentru un LBA:
- Medicul va introduce o cantitate mică de ser fiziologic prin bronhoscop.
- După spălarea căilor respiratorii, serul fiziologic este aspirat în bronhoscop.
- Soluția salină va conține celule și alte substanțe, cum ar fi Streptococcus pneumoniae, care vor fi duse la laborator pentru testare.
În timpul unui test cu exsudat nazal:
Medicul poate dori să facă o cultură pneumococică cu o probă de celule din interiorul nărilor sau din nazofaringe, partea cea mai de sus a nasului și gâtului.
În timpul unui exsudat nazofaringian (NF):
- Veți înclina capul pe spate.
- Medicul va introduce un tampon lung în nară până când ajunge la nazofaringe (partea superioară a gâtului).
- Medicul va roti tamponul timp de 10 până la 15 secunde și îl va scoate.
Dacă medicul obține suficientă probă dintr-una dintre nări, este posibil să fie nevoie să facă doar una. Dar poate fi necesar să obțină o probă și din cealaltă nară dacă a avut dificultăți în obținerea probei din prima parte.
În timpul unei puncții lombare:
Dacă medicul crede că ați putea avea meningită sau o infecție a sângelui, poate recolta o probă de lichid cefalorahidian pentru un test antigenic pneumococic.
Pentru a obține o probă de lichid cefalorahidian, un medic va efectua o procedură numită puncție lombară, cunoscută și sub numele de rahicenteză. O puncție lombară se face de obicei într-un spital. În timpul procedurii:
- Veți sta întins pe o parte sau veți sta așezat pe o masă de examinare.
- Un cadru medical vă va curăța spatele și va injecta un anestezic în piele, astfel încât să nu simțiți durere în timpul procedurii. Medicul poate aplica o cremă anestezică pe spate înainte de această injecție.
- Când zona de pe spate este complet amorțită, medicul va introduce un ac subțire, gol, între două vertebre din partea inferioară a coloanei vertebrale. Vertebrele sunt oasele mici care alcătuiesc coloana vertebrală.
- Medicul va extrage o cantitate mică de lichid cefalorahidian pentru testare. Acest lucru va dura aproximativ cinci minute.
- Va trebui să stați foarte nemișcat(ă) în timp ce lichidul este extras.
- Medicul vă poate cere să stați întins(ă) pe spate timp de o oră sau două după procedură. Acest lucru poate preveni apariția unei dureri de cap ulterior.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru acest test?
Pentru majoritatea testelor pentru boala pneumococică, nu aveți nevoie de nicio pregătire specială. Discutați cu medicul dumneavoastră și întrebați despre eventualele pregătiri speciale. Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) înainte de test. De asemenea, este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente, așa că asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să faceți acest lucru.
Există riscuri la acest test?
Există un risc foarte mic la recoltarea unei probe de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.
Recoltarea unei probe de urină sau de spută nu prezintă niciun risc.
Un exsudat nazofaringian poate fi inconfortabil și poate provoca tuse sau senzație de vomă. Toate aceste efecte sunt temporare.
În cazul puncției lombare, riscul este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură sau presiune atunci când este introdus acul. După test, este posibil să simțiți o oarecare durere sau sensibilitate în spate sau să aveți o ușoară sângerare în locul unde a fost introdus acul. De asemenea, este posibil să aveți o durere de cap. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult, dar medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pentru ameliorarea durerii.
Există un risc foarte mic la efectuarea unei bronhoscopii sau a unui lavaj bronhoalveolar (LBA). Complicațiile grave sunt rare, dar pot include sângerări la nivelul căilor respiratorii, infecție sau pneumotorax (colabarea unei părți a plămânului).
Ce înseamnă rezultatele?
Rezultatele vor arăta dacă aveți boală pneumococică.
- Un rezultat pozitiv înseamnă că bacteriile pneumococice au fost găsite în proba dumneavoastră. Cel mai probabil aveți boală pneumococică.
- Un rezultat negativ înseamnă că nu au fost găsite bacterii pneumococice în proba dumneavoastră. Cel mai probabil, simptomele dumneavoastră nu sunt cauzate de boala pneumococică.
Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Acesta va lua în considerare simptomele și istoricul dumneavoastră medical pentru a înțelege rezultatele testului pentru boala pneumococică. De asemenea, poate dori să efectueze un examen fizic și/sau alte teste pentru a stabili un diagnostic și a decide cel mai bun tratament pentru dumneavoastră. Aceste alte teste ar putea include:
- Radiografie toracică
- Hemoleucogramă completă (HLG) și formulă leucocitară
- Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
- Testul proteinei C reactive (PCR)
Mai trebuie să știu și altceva despre testul pentru boala pneumococică?
Boala pneumococică poate fi tratată cu antibiotice, lichide, analgezice și repaus. Dar nu dați aspirină copiilor, deoarece poate provoca sindromul Reye. Aceasta este o boală rară și gravă care poate afecta creierul și ficatul.
Întrebați medicul dumneavoastră dacă vă recomandă să vă vaccinați dumneavoastră sau copilul dumneavoastră.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Investigații în spital
- Dacă sunteți internat cu pneumonie severă, medicii pot folosi teste moleculare rapide pe probe din tractul respirator pentru a identifica mai repede cauza infecției și a ajusta antibioticele.
Tratament
Tratamentul pneumoniei
Pneumonia este cauzată, de obicei, de o infecție bacteriană sau virală. Dacă aveți pneumonie cauzată de bacterii, vi se vor prescrie, de regulă, antibiotice.
În funcție de simptome, majoritatea persoanelor se simt mai bine în 2-4 săptămâni.
Unele persoane prezintă un risc mai mare de a se îmbolnăvi grav. Poate fi necesar să mergeți la spital pentru tratament dacă:
- aveți peste 65 de ani
- aveți boli cardiovasculare sau o afecțiune pulmonară de lungă durată
- bebelușul sau copilul dumneavoastră mic are pneumonie
- vă simțiți foarte rău
- nu vă simțiți mai bine după ce ați luat antibiotice
La spital vi se vor administra, de regulă, antibiotice și, uneori, steroizi pentru tratarea infecției. De asemenea, vi se poate administra oxigen pentru a vă ajuta să respirați.
Este posibil să fiți trimis(ă) pentru o radiografie toracică și pentru analize de sânge, pentru a se depista alte afecțiuni.
Important
Dacă vi s-au prescris antibiotice pe care să le luați acasă, continuați să le luați până când le terminați pe toate, chiar dacă începeți să vă simțiți mai bine. Contactați medicul dumneavoastră dacă nu vă simțiți mai bine după 2-3 zile de la începerea tratamentului.
Ce puteți face dacă aveți pneumonie
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta la recuperarea după pneumonie.
Ce să faceți
-
odihniți-vă până vă simțiți mai bine – încercați să rămâneți acasă dacă aveți febră (temperatură ridicată) sau nu vă simțiți suficient de bine pentru a desfășura activitățile obișnuite
-
beți multe lichide
-
luați paracetamol sau ibuprofen (dacă vi s-a spus că puteți lua) pentru a calma durerea sau febra (temperatura ridicată)
-
acoperiți-vă gura și nasul cu o batistă de hârtie atunci când tușiți sau strănutați
-
aruncați cât mai repede batistele de hârtie folosite la gunoi
-
spălați-vă regulat mâinile cu apă și săpun
Ce să nu faceți
-
nu luați medicamente pentru tuse – tusea ajută organismul să scape de infecție
-
nu fumați
Când să mergeți la medic
Semne de urgență
- Pneumonia poate deveni severă și poate necesita internare în terapie intensivă: dacă respirați foarte greu sau vă simțiți foarte rău, sunați la 112 sau mergeți la urgențe.
Medicamente folosite pentru pneumonie
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 70
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.
Ibuprofenum — 70 produse 59 fără rețetă · 11 cu rețetă
- ADAGIN 200 mgfără rețetă
- ADAGIN FORTE 400 mgfără rețetă
- ADVIL 200 mgfără rețetă
- ADVIL ULTRA 200 mgfără rețetă
- BIOFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- BRUFEN 20 mg/mlcu rețetă
- BRUFEN 400 mgcu rețetă
- BUPROFESS RAPID 200 mgfără rețetă
- BUPROFESS RAPID 400 mgfără rețetă
- FASPIC 400 mgfără rețetă
- FASPIC 600 mgcu rețetă
- IBALGIN EXPRESS 400 mgfără rețetă
- IBALGIN FORTE 400 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 200 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 400 mgfără rețetă
- IBUCALMIN COPII 100 mg/5 mlfără rețetă
- IBUFEN BABY 20 mg/mlfără rețetă
- IBUPROFEN B. BRAUN 200 mgcu rețetă
- IBUPROFEN B. BRAUN 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN B. BRAUN 600 mgcu rețetă
- IBUPROFEN BANNER 100 mgfără rețetă
- IBUPROFEN CIPLA 600 mgcu rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX 20 mg/mlfără rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX PHARMA 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN HEATON 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN KABI 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA ESSENTIAL OTC 100 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA ESSENTIAL OTC 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN STRIDES 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN TERAPIA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN US PHARMACIA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN US PHARMACIA 400 mgfără rețetă
- IBUPROM FORTE PENTRU COPII 40 mg/mlfără rețetă
- IBUVALEN 400 mgfără rețetă
- INFLANOR 400 mgfără rețetă
- LAROFEN 200 mgfără rețetă
- LAROFEN PENTRU COPII 100 mg/5 mlfără rețetă
- MIG-400fără rețetă
- MODAFEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- MODAFEN EXPRESS 400 mgfără rețetă
- NUROFEN 200 mgfără rețetă
- NUROFEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- NUROFEN EXPRESS FORTE 400 mgfără rețetă
- NUROFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- NUROFEN IMMEDIA ULTRA 400 mgfără rețetă
- NUROFEN JUNIOR 7 ANI+ CU AROMA DE PORTOCALE 100 mgfără rețetă
- NUROFEN JUNIOR, CU AROMA DE CAPSUNI 40 mg/mlfără rețetă
- NUROFEN JUNIOR, CU AROMA DE PORTOCALE 40 mg/mlfără rețetă
- NUROFEN MINEXPRESS 400 mgfără rețetă
- NUROFEN PENTRU COPII 125 mgfără rețetă
- NUROFEN PENTRU COPII CU AROMA DE CAPSUNI 100mg/5mlfără rețetă
- NUROFEN PENTRU COPII CU AROMA DE PORTOCALE 100mg/5mlfără rețetă
- PADUDEN CU AROMA DE CAISE 20 mg/mlfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN JUNIOR 40 mg/mlfără rețetă
- PADUDEN RAPID 200 mgfără rețetă
- PADUDEN RAPID FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN SR 300 mgcu rețetă
- REUPROFEN 200 mgfără rețetă
- REUPROFEN 400 mgfără rețetă
- ROBUMAY 200 mgfără rețetă
- ROBUMAY 400 mgcu rețetă
- RUPALYN 200 mgfără rețetă
- RUPAN 200 mgfără rețetă
- VEDOLIX 100 mg/5 mlfără rețetă
Cefalosporine și alte beta-lactamine · ATC J01D · 49
Cefalosporine și alte beta-lactamine: antibiotice pentru infecții bacteriene, de la cele ușoare la cele grave, tratate în spital.
Meropenemum — 17 produse cu rețetă
- ARCHIFAR 1 gcu rețetă
- ARCHIFAR 500 mgcu rețetă
- LODITER 1000 mgcu rețetă
- LODITER 500 mgcu rețetă
- MEROPENEM ANTIBIOTICE 1 gcu rețetă
- MEROPENEM ANTIBIOTICE 500 mgcu rețetă
- MEROPENEM APTAPHARMA 1000 mgcu rețetă
- MEROPENEM APTAPHARMA 2000 mgcu rețetă
- MEROPENEM APTAPHARMA 500 mgcu rețetă
- MEROPENEM ATB 1000 mgcu rețetă
- MEROPENEM ATB 500 mgcu rețetă
- MEROPENEM BESMAX 1000 mgcu rețetă
- MEROPENEM BESMAX 500 mgcu rețetă
- MEROPENEM KABI 1 gcu rețetă
- MEROPENEM KABI 500 mgcu rețetă
- MEROPENEM NORIDEM 1 gcu rețetă
- MEROPENEM NORIDEM 500 mgcu rețetă
Cefiximum — 5 produse cu rețetă
- AXTRIFIA 200 mgcu rețetă
- AXTRIFIA 400 mgcu rețetă
- EFICEF 100 mgcu rețetă
- XIFIA 100 mg/5 mlcu rețetă
- XIFIA 400 mgcu rețetă
Ertapenemum — 5 produse cu rețetă
- ERTAPENEM ACS DOBFAR 1 gcu rețetă
- ERTAPENEM APTAPHARMA 1 gcu rețetă
- ERTAPENEM ATB 1 gcu rețetă
- ERTAPENEM FRESENIUS KABI 1 gcu rețetă
- INVANZ 1 gcu rețetă
Imipenemum + Cilastatinum — 5 produse cu rețetă
Cefaclorum — 3 produse cu rețetă
- CECLOR 250 mg/5 mlcu rețetă
- CEFACLOR ARENA 250 mgcu rețetă
- CEFACLOR ARENA 500 mgcu rețetă
Cefepimum — 3 produse cu rețetă
- CEFEPIMA MIP 1 gcu rețetă
- CEFEPIMA MIP 2 gcu rețetă
- CEFEPIME KABI 1 gcu rețetă
Cefotaximum — 3 produse cu rețetă
- CEFOTAXIM MIP 1 gcu rețetă
- CEFOTAXIM MIP 2 gcu rețetă
- CEFOTAXIMA ATB 1 gcu rețetă
Cefpodoximum — 3 produse cu rețetă
- FOREXO 100 mgcu rețetă
- FOREXO 200 mgcu rețetă
- FOREXO 8 mg/mlcu rețetă
Cefadroxilum — 1 produs cu rețetă
- CEFORAN 500 mgcu rețetă
Cefalexinum — 1 produs cu rețetă
- KEFLEX 250 mg/5 mlcu rețetă
Ceftarolinum fosmil — 1 produs cu rețetă
- ZINFOROcu rețetă
Ceftolozanum + Tazobactamum — 1 produs cu rețetă
- ZERBAXA 1 g/0,5 gcu rețetă
Imipenemum + Cilastatinum + Relebactamum — 1 produs cu rețetă
- RECARBRIO 500 mg/500 mg/250 mgcu rețetă
Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 43
Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.
Paracetamolum — 43 produse 35 fără rețetă · 8 cu rețetă
- DEFEBRYL 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA FORTE 1000 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT 250 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT FORTE 1000 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA PENTRU COPII 30 mg/mlfără rețetă
- PACETRAL 500 mgfără rețetă
- PANADOL BABY 24 mg/mlfără rețetă
- PANADOL JUNIOR 48 mg/mlfără rețetă
- PANADOL RAPID 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ARENA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ATB 125 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ATB 250 mgfără rețetă
- PARACETAMOL B. BRAUN 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL CENTROFARM 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL DR. MAX 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL FARMALIDER 1000 mgcu rețetă
- PARACETAMOL FARMALIDER 500 mgcu rețetă
- PARACETAMOL FARMEX 500mgfără rețetă
- PARACETAMOL FRESENIUS 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL HELCOR 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL INFANT 160 mgfără rețetă
- PARACETAMOL INFOMED 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL KABI 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL LIVSANE 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL LPH 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 125 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 250 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL NORIDEM 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL RAPID TEVA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SANTAfără rețetă
- PARACETAMOL SINTOFARM 125 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SINTOFARM 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SLAVIA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL TERAPIA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL TIS 120 mg/5mlfără rețetă
- PARACETAMOL ZENTIVA 500 mgfără rețetă
- SANADOR PENTRU COPII 150 mg/5 mlfără rețetă
Macrolide și lincosamide · ATC J01F · 19
Macrolide și lincosamide: antibiotice folosite și la persoanele alergice la penicilină.
Clarithromycinum — 10 produse cu rețetă
- KLABAX 125 mg/5 mlcu rețetă
- KLABAX 250 mgcu rețetă
- KLABAX 250 mg/5 mlcu rețetă
- KLABAX 500 mgcu rețetă
- KLACID 125 mg/5 mlcu rețetă
- KLACID 250 mgcu rețetă
- KLACID I.V. 500 mgcu rețetă
- LEKOKLAR 250 mgcu rețetă
- LEKOKLAR 500 mgcu rețetă
- ROCLARIN 500 mgcu rețetă
Azithromycinum — 7 produse cu rețetă
- AZIBIOT 500 mgcu rețetă
- AZITROMICINA ARENA 500 mgcu rețetă
- AZITROMICINA ROMPHARM 500 mgcu rețetă
- AZITROMICINA SANDOZ 100 mg/5 mlcu rețetă
- AZITROMICINA SANDOZ 200 mg/5 mlcu rețetă
- AZITROMICINA SANDOZ 250 mgcu rețetă
- AZITROMICINA SANDOZ 500 mgcu rețetă
Clindamycinum — 1 produs cu rețetă
- CLINDAMYCIN-MIP 600 mgcu rețetă
Erythromycinum — 1 produs cu rețetă
- ERITROMICINA ATB 200 mgcu rețetă
Chinolone · ATC J01M · 18
Chinolone: antibiotice pentru infecții urinare, respiratorii și altele; se folosesc cu prudență.
Levofloxacinum — 13 produse cu rețetă
- CENOMAR 5 mg/mlcu rețetă
- FOVELID 500 mgcu rețetă
- LEVALOX 250 mgcu rețetă
- LEVALOX 5 mg/mlcu rețetă
- LEVALOX 500 mgcu rețetă
- LEVOFLOXACIN NORIDEM 5 mg/mlcu rețetă
- LEVOFLOXACINA APTAPHARMA 5 mg/mlcu rețetă
- LEVOFLOXACINA ARENA 250 mgcu rețetă
- LEVOFLOXACINA ARENA 500 mgcu rețetă
- LEVOFLOXACINA ATB 500 mgcu rețetă
- LEVOFLOXACINA INFOMED 5 mg/mlcu rețetă
- TAVOFLOX 250 mgcu rețetă
- TAVOFLOX 500 mgcu rețetă
Moxifloxacinum — 5 produse cu rețetă
- AVELOX 400 mgcu rețetă
- AVELOX 400 mg/250 mlcu rețetă
- MOFLAXA 400 mg/250 mlcu rețetă
- MOXIFLOXACINA KABI 400 mg/250 mlcu rețetă
- MOXIFLOXACINA ROMPHARM 400 mg/250 mlcu rețetă
Alte antibiotice · ATC J01X · 17
Alte antibiotice, folosite în infecții specifice (de exemplu, urinare sau intestinale).
Linezolidum — 9 produse cu rețetă
- LINEZOLID DEMO 2 mg/mlcu rețetă
- LINEZOLID INFOMED 2 mg/mlcu rețetă
- LINEZOLID KABI 2 mg/mlcu rețetă
- LINEZOLID KRKA 2 mg/mlcu rețetă
- LINEZOLID KRKA 600 mgcu rețetă
- LINEZOLID SANDOZ 600 mgcu rețetă
- ZYVOXID 100 mg/5 mlcu rețetă
- ZYVOXID 2mg/mlcu rețetă
- ZYVOXID 600 mgcu rețetă
Vancomycinum — 6 produse cu rețetă
- VANCOMICINA APTAPHARMA 1000 mgcu rețetă
- VANCOMICINA APTAPHARMA 500 mgcu rețetă
- VANCOMICINA KABI 1000 mgcu rețetă
- VANCOMICINA KABI 500 mgcu rețetă
- VANCOMICINA MIP 1000 mgcu rețetă
- VANCOMICINA MIP 500 mgcu rețetă
Metronidazolum — 2 produse cu rețetă
- METRONIDAZOL A 5 g/lcu rețetă
- METRONIDAZOL B 5 g/lcu rețetă
Peniciline · ATC J01C · 16
Peniciline: antibiotice pentru multe infecții bacteriene (gât, urechi, plămâni, piele).
Ampicillinum — 8 produse cu rețetă
- AMPICILINA ARENA 250 mgcu rețetă
- AMPICILINA ARENA 500 mgcu rețetă
- AMPICILINA ATB 1000 mgcu rețetă
- AMPICILINA ATB 250 mgcu rețetă
- AMPICILINA ATB 500 mgcu rețetă
- EPICOCILLIN 1 gcu rețetă
- EPICOCILLIN 250 mgcu rețetă
- EPICOCILLIN 500 mgcu rețetă
Phenoxymethylpenicillinum — 3 produse cu rețetă
- OSPEN 1000cu rețetă
- OSPEN 1500cu rețetă
- OSPEN 500cu rețetă
Amoxicillinum — 2 produse cu rețetă
- OSPAMOX 1000 mgcu rețetă
- OSPAMOX 500 mgcu rețetă
Ampicillinum + Sulbactam — 2 produse cu rețetă
- AMPIPLUS 1000 mg/500 mgcu rețetă
- AMPIPLUS 2000 mg/1000 mgcu rețetă
Sultamicillinum — 1 produs cu rețetă
- UNASYN 375 mgcu rețetă
Corticosteroizi de uz sistemic · ATC H02A · 7
Corticosteroizi luați pe gură sau injectabil: reduc puternic inflamația și reacțiile imune.
Methylprednisolonum — 6 produse cu rețetă
- LEMOD SOLU 125 mgcu rețetă
- LEMOD SOLU 500 mgcu rețetă
- MEDROL 32 mgcu rețetă
- MEDROL A 16 mgcu rețetă
- METILPREDNISOLON ROMPHARM 250 mgcu rețetă
- METILPREDNISOLON ROMPHARM 500 mgcu rețetă
Hydrocortisonum — 1 produs cu rețetă
Tetracicline · ATC J01A · 4
Antibiotice din grupa tetraciclinelor, pentru diferite infecții bacteriene.
Doxycyclinum — 2 produse cu rețetă
- DOXICICLINA ARENA 100 mgcu rețetă
- DOXICICLINA ATB 100 mgcu rețetă
Tetracyclinum — 2 produse cu rețetă
- TETRACICLINA ARENA 250 mgcu rețetă
- TETRACICLINA ATB 250 mgcu rețetă
Aminoglicozide · ATC J01G · 3
Antibiotice puternice, administrate de obicei injectabil, în spital.
Amikacinum — 3 produse cu rețetă
- AMIKACINA ATB 500 mg/2 mlcu rețetă
- AMIKACINA NORIDEM 125 mg/mlcu rețetă
- AMIKACINA NORIDEM 250 mg/mlcu rețetă
Sulfamide și trimetoprim · ATC J01E · 2
Antibiotice din grupa sulfamidelor, folosite mai ales în infecții urinare și în unele infecții speciale.
Sulfamethoxazolum + Trimethoprimum — 2 produse cu rețetă
- SUMETROLIM 25mg/ml+5mg/mlcu rețetă
- SUMETROLIM 400 mg/80 mgcu rețetă
Vaccinuri bacteriene · ATC J07A · 1
Vaccinuri împotriva unor boli bacteriene.
Vaccin pneumococic polizaharidic conj. 21-valent — 1 produs cu rețetă
- CAPVAXIVEcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), ghidul ERS/ESICM/ESCMID/ALAT 2023.