Zeloxim 15 mg/1,5 ml, soluţie injectabilă

Ce este și pentru ce se utilizează

Zeloxim conţine ca substanţă activă meloxicam. Meloxicamul aparţine grupului de medicamente denumite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care sunt utilizate pentru reducerea inflamaţiei, durerii de la nivelul articulațiilor și mușchilor. Zeloxim, soluţie injectabilă este utilizat în tratamentul următoarelor afecţiuni: – poliartrită reumatoidă; – spondilită anchilozantă (cunoscută ca boala Bechterew), atunci când nu este posibilă administrarea de comprimate sau supozitoare.

Ce trebuie să știți înainte de utilizare

să utilizaţi Zeloxim – dacă sunteţi alergic la meloxicam sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6); – în perioada ultimelor trei luni de sarcină; – copii sau adolescenţi cu vârsta sub 18 ani; – dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la aspirină sau la alte medicamente anti-inflamatoare (AINS); – dacă după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteriodiene aţi avut vreunul dintre următoarele semne: - respiraţie şuierătoare, apăsare în piept, senzaţie de lipsă de aer (astm bronşic); - obstrucţie la nivelul nasului datorită inflamaţiei mucoasei nazale (polipi nazali); - erupţii trecătoare pe piele sau urticarie; 1 apariţia bruscă a tumefacţiilor la nivelul pielii sau mucoaselor, cum este tumefacţia din jurul ochilor, feţei, buzelor, gurii şi gâtului, putând determina dificultăţi în respiraţie (edem angioneurotic); dacă după un tratament anterior cu AINS sau dacă aţi avut în trecut: - sângerări la nivelul stomacului sau intestinului; - perforaţii la nivelul stomacului sau intestinului; ulcer sau sângerări ale stomacului sau intestinelor; dacă aveţi sau aţi avut recent ulcer peptic sau sângerări la nivelul stomacului sau intestinului (care să fi apărut de cel puţin două ori); dacă aveţi insuficienţă hepatică gravă; dacă aveţi insuficienţă renală gravă netratată prin dializă; dacă aveţi sângerări recente la nivelul creierului (sângerări cerebrovasculare); dacă aveţi orice alt tip de tulburări hemoragice; dacă sunteţi sub tratament cu anticoagulante (deoarece pot să apară hematoame intramusculare); dacă aveţi insuficienţă cardiacă gravă. - – – – – – – – – – Vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur că vreuna dintre aceste situaţii vi se potriveşte dumneavoastră. Atenţionări şi precauţii Înainte să utilizaţi Zeloxim, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Zeloxim nu este indicat în calmarea imediată a durerilor acute. Medicamente precum Zeloxim se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a atacului de cord („infarct miocardic”) sau a accidentului vascular cerebral. Riscurile de orice tip sunt mai probabile la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată. Nu luaţi Zeloxim mai mult timp decât vă este recomandat (vezi pct. 3 “Cum să utilizaţi Zeloxim”). Dacă aveţi probleme cardiace, accident vascular cerebral în antecedente sau consideraţi că aţi putea fi în situaţie de risc din cauza acestor afecţiuni trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. De exemplu, dacă dumneavoastră - aveți tensiunea arterial mare (hipertensiune arterială), - valori crescute ale zahărului în sânge (diabet zaharat), - valori crescute ale colesterolului în sânge (hipercolesterolemie), - sunteți fumător. Întrerupeţi tratamentul cu Zeloxim imediat ce observaţi sângerări (care determină scaune de culoare neagră) sau ulceraţii la nivel digestiv (determinând dureri abdominale). La administrarea de Zeloxim au fost raportate erupții cutanate (sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) care pot pune viața în pericol, iniţial sub forma apariţiei de pete-țintă roșii sau a apariţiei pe trunchi de pete circulare cu vezicule centrale. Apariţia de ulcere/ulceraţii în gură, în gât, nas în regiunea genitală sau de conjunctivite (ochi roşii şi umflaţi) sunt semne suplimentare pentru includere. Aceste erupţii cutanate care pot pune viața în pericol sunt adesea însoțite de simptome asemănătoare gripei. Erupţia poate progresa până la apariția de vezicule pe scară largă sau descuamarea pielii. 2 Cel mai mare risc de apariție a reacțiilor cutanate grave este în primele săptămâni de tratament. Dacă ați dezvoltat sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică, la utilizarea de Zeloxim, nu mai trebuie reluat tratamentul cu Zeloxim în niciun moment/caz. Dacă vă apare o erupție cutanată sau astfel de simptome cutanate, întrerupeți administrarea Zeloxim, cereți urgent sfatul unui medic și spuneţi-i că luați acest medicament. Zeloxim poate masca simptomele unei infecţii (de exemplu febra). Dacă aveţi impresia că aţi putea avea o infecţie, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Deoarece este posibil să fie necesară ajustarea tratamentului, este important să cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a utiliza Zeloxim, soluţie injectabilă: – dacă aţi avut vreo inflamaţie a faringelui (faringită), inflamații ale esofagului (esofagită), inflamaţii ale stomacului (gastrită) sau orice altă afecţiune a tractului digestiv în antecedente, de exemplu boala Chron sau colită ulcerativă; – dacă aveţi tensiune crescută (hipertensiune arterială); – dacă suferiți de boli de inimă; – dacă sunteţi în vârstă; – dacă aveţi boli de ficat sau rinichi; – dacă aveţi valori crescute ale zahărului în sânge (diabet zaharat) – dacă aveţi volumul sanguin redus (hipovolemie), situaţie care poate să apară dacă aveţi o pierdere importantă de sânge, arsură, după o operaţie chirurgicală sau dacă nu cosumaţi suficiente lichide; – concentraţii crescute ale potasiului în sânge diagnosticate în prealabil de către medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră trebuie să urmărească evoluţia dumneavoastră pe durata tratamentului. Zeloxim împreună cu alte medicamente Deoarece Zeloxim poate influenţa sau poate fi influenţat de utilizarea altor medicamente, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. În special, trebuie să-l informaţi pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist dacă utilizaţi vreunul dintre următoarele medicamente: – alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); – medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante); – medicamente care dizolvă cheagurile de sânge (tromboliticele); – medicamente pentru tratamentul bolilor de inimă şi rinichi; – corticosteroizi (utilizaţi în tratamentul inflamaţiilor sau reacţiilor alergice); – ciclosporina - medicament utilizat după transplantul de organ sau pentru afecţiuni grave ale pielii, poliartrită reumatoidă sau sindrom nefrotic; – oricare dintre medicamentele diuretice (medicamente care măresc excreția apei din organism); Medicul dumneavoastră s-ar putea să vă efectueze teste pentru urmărirea funcţiei rinichiului în cazul în care utilizaţi diuretice. – medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (cum sunt inhibitorii ECA, antagoniști ai angiotensinei II, beta-blocantele); – litiu - medicament utilizat pentru tratamentul tulburărilor de dispoziţie; – inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) - medicamente utilizate în tratamentul depresiei; 3 – tacrolimus (utilizat după transplant de organe); – deferasirox - un medicament folosit pentru a reduce nivelul de fier din organism; – metotrexat - medicament utilizat pentru tratamentul cancerului sau afecţiunilor severe ale pielii necontrolate terapeutic şi acutizărilor poliartritei reumatoide; – pemetrexed, un medicament utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer. Poate fi necesar să încetați să luați acest medicament cu cel puțin 5 zile înainte, în timpul și la 2 zile după ce ați primit pemetrexed; – colestiramina - medicament utilizat pentru scăderea valorilor colesterolului din sânge; – antidiabetice orale (sulfoniluree, nateglinidă) - medicamente utilizate pentru tratarea diabetului. Medicul dumneavoastră ar trebui să vă monitorizeze cu atenție glicemia pentru riscul de hipoglicemie. Următoarele medicamente pot favoriza concentrația crescută de potasiu (K +) în sânge atunci când sunt administrate concomitent cu Zeloxim: – săruri de potasiu, – diuretice care economisesc potasiu, – inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, – medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, – heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracţionate), – ciclosporină, tacrolimus – trimetoprim. Sarcina, alăptarea și fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Sarcina Utilizarea acestui medicament trebuie evitată în primele 6 luni de sarcină. Poate fi prescris de către medicul dumneavoastră numai în cazul când acesta consideră că este necesar. În timpul ultimelor trei luni de sarcină nu utilizaţi acest medicament deoarece Zeloxim vă poate afecta grav copilul dumneavoastră, chiar şi în cazul unei singure doze. Alăptarea Acest medicament nu este recomandat mamelor care alăptează. Fertilitatea Dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă, Zeloxim poate împiedica aceasta. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă sau aveţi probleme în a rămâne gravidă. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor În timpul tratamentului cu acest medicament pot să apară tulburări de vedere, inclusiv vedere înceţoşată, ameţeli, somnolenţă, vertij sau alte tulburări la nivelul sistemului nervos central. Dacă apar astfel de manifestări nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje. Zeloxim conține sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”. 4

Cum se utilizează

Zeloxim Utilizaţi întotdeauna Zeloxim exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Zeloxim este numai pentru administrare intramusculară. Medicamentul trebuie să vi se administreze de către medicul dumneavoastră sau de către personalul medical specializat. Medicul dumneavoastră vă va injecta Zeloxim în muşchi, de obicei în fesă. Dacă este necesară administrarea a mai mult decât o doză medicul dumneavoastră vă va injecta medicamentul alternativ în ambele fese. Dacă aveţi şoldul protezat, medicul dumneavoastră vă va injecta medicamentul pe partea opusă. Dacă injecţia este foarte dureroasă medicul dumneavoastră va opri injectarea. Doza recomandată: Pentru iniţierea tratamentului vi se va administra o singură injecţie. Aceasta poate fi crescută până la o injecţie pe zi pe o perioadă de 2-3 zile în cazuri excepţionale (de exemplu atunci când nu este indicată administrarea de comprimate sau utilizarea supozitoarelor). Nu trebuie să depăşiţi doza maximă recomandată de 15 mg pe zi. Pacienți vârstnici și pacienți cu risc crescut de reacții adverse. Dacă sunteți în vârstă sau aveți risc crescut de dezvoltare a reacțiilor adverse, doza recomandată este 7,5 mg pe zi (jumătate din conţinutul unei fiole de 1,5 ml). Insuficiență renală Dacă aveți insuficiență renală și sunteți tratat cu dializă, doza nu trebuie să depășească 7,5 mg pe zi (jumătate din conţinutul unei fiole de 1,5 ml). Utilizarea la copii și adolescenți Zeloxim nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. Dacă aveţi impresia că efectul Zeloxim este prea puternic sau prea slab sau dacă după câteva zile nu simţiţi nici o ameliorare a stării dumneavoastră, informaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist. Dacă utilizaţi mai mult Zeloxim decât trebuie Dacă aţi utilizat prea mult Zeloxim, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau mergeţi imediat la cel mai apropiat spital. Simptomele după supradozajul acut cu AINS sunt în general limitate la: – lipsă de energie (letargie); – somnolenţă; – senzaţie de rău (greaţă) şi stare de rău (vărsături); – durere în zona stomacului (durere epigastrică). În general, aceste simptome sunt ameliorate dacă întrerupeţi utilizarea Zeloxim. Puteţi avea sângerări la nivelul stomacului sau intestinelor (hemoragie gastro-intestinală). Supradozajul grav poate determina reacţii adverse grave (vezi pct. 4): 5 – – – – – – – – – creşterea tensiunii arteriale (hipertensiune arterială); insuficienţă a rinichiului (renală) acută; insuficienţă a ficatului (hepatică); reducerea amplitudinii respiraţiei sau oprirea respiraţiei (depresie respiratorie); pierderea cunoştinţei (comă); convulsii; colaps al circulaţiei sanguine (colaps cardiovascular); oprirea inimii (stop cardiac); reacţii alergice de tip imediat (de hipersensibilitate), incluzând: leşin, scurtarea respiraţiei, reacţii ale pielii. Dacă uitaţi să utilizaţi Zeloxim Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Vi se va administra doza următoare ca de obicei. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Opriţi utilizarea Zeloxim şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi imediat la cel mai apropiat spital dacă observaţi: – Orice formă de reacţie alergică (de hipersensibilitate) care poate apărea sub formă de: reacţii pe piele, cum ar fi mâncărimi (prurit), veziculaţie sau descuamarea pielii, care pot fi reacţii cutanate care pot pune viaţa în pericol (sindrom Steven-Johnson, necroliză epidermică toxică), leziuni ale ţesuturilor moi (leziuni ale mucoaselor) sau eritem multimorf (vezi punctul 2). Eritemul multimorf este o reacţie alergică care produce pete, urme roşii sau purpurii sau zone acoperite cu vezicule. Poate afecta şi gura, ochii şi alte suprafeţe umede ale corpului. – Tumefacţie a pielii sau mucoaselor, cum ar fi tumefacţii la nivelul ochilor, feţei şi buzelor, gurii sau gâtului cu posibilitate de a produce dificultăţi în respiraţie, glezne şi picioare umflate (edemul membrelor inferioare). – Scurtarea amplitudinii respiraţiei şi atacuri de astm/crize de astm bronşic. – Inflamare a ficatului (hepatită). Aceasta poate produce simptome cum ar fi: - îngălbenirea pielii sau a globilor oculari (icter); - durere abdominală; - pierderea apetitului alimentar. Orice reacție adverse a tractului digestiv, mai ales: - sângerări (produc scaune de culoare neagră), - ulceraţii ale tractului digestiv (produc durere abdominală) Sângerări ale tractului digestiv (hemoragie gastrointestinală), formarea de ulcere sau formarea unui orificiu în peretele tubului digestiv (perforaţie) pot fi uneori grave şi au potenţial letal, în special la vârstnici. Dacă aţi suferit în trecut de oricare dintre simptomele tractului digestiv datorită utilizării îndelungate a AINS adresaţi-vă medicului pentru recomandări, mai ales dacă sunteţi în vârstă. Medicul dumneavoastră vă poate urmări evoluţia pe durata tratamentului. Dacă aveţi tulburări de vedere nu conduceţi vehicule şi nu manipulaţi utilaje. 6 Reacţii adverse generale la medicamente antiinflamatoare nesteroidiene Folosirea unor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de obturare a arterelor (evenimente arteriale trombotice) de exemplu atac cardiac (infarct miocardic), sau atac/accident vascular cerebral (apoplexie), mai ales în cazul unor doze mari şi în tratamentul pe termen lung. Retenţia de lichide (edemul), tensiunea arterială crescută (hipotensiune arterială) şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS. Cele mai frecvent observate reacţii adverse afectează tractul digestiv: ulceraţii ale stomacului sau ale părţii superioare a intestinului subţire (ulcere peptice / gastroduodenale) orificiu în pereţii intestinului (perforaţie) sau sângerarea tractului digestiv (uneori letală, în special la vârstnici). Următoarele reacţii adverse au fost raportate după administrarea AINS: – senzaţie de rău (greaţă) şi stare de rău (vărsături); – scaune moi (diaree); – flatulenţă; – constipaţie; – indigestie (dispepsie); – durere abdominală; – înnegrire a scaunelor datorată unei sângerări a tubului digestiv (melenă); – vărsături cu sânge (hematemeză); – inflamare cu producere de ulcere în gură (stomatită ulcerativă); – agravare/înrăutaţire a inflamaţiei tubului digestiv (de exemplu exacerbare a colitei sau exacerbare a bolii Crohn). Mai puţin frecvent au fost observate inflamaţii ale stomacului (gastrită). Alte reacții adverse Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane – reacţii adverse gastrointestinale ca de exemplu indigestie (dispepsie), senzaţie de rău (greaţă) şi stare de rău (vărsături), durere abdominală, constipaţie, flatulenţă, pierdere de scaune (diaree). Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane – dureri de cap; – inflamare la locul injectării, durere la locul injectării. Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane – ameţeală (senzaţie de cap uşor) ; – senzaţie de ameţeală sau învârtire (vertij) ; – somnolenţă; – anemie (scădere a concentraţiei pigmentului celulelor roşii din sânge-hemoglobina) ; – creştere a tensiunii arteriale (hipertensiune arterială) ; – îmbujorare (înroşire temporară a feţei şi gâtului) ; – retenţie de apă şi sodiu; – creştere a concentraţiilor sanguine de potasiu (hiperkaliemie). Aceasta poate conduce la simptome ca: 7 – – – – – – – – – – – - modificări ale ritmului inimii (aritmii) ; - palpitaţii (atunci când vă simţiţi inima bătând mai mult decât de obicei) ; - slăbiciune musculară; eructaţii; inflamări ale stomacului (gastrită) ; sângerări ale tractului digestiv; inflamaţii ale gurii (stomatită) ; reacţii alergice imediate (de hipersensibilitate) ; mâncărimi (prurit) ; erupţii cutanate; inflamaţii produse de retenţia de lichide (edeme), inclusiv glezne/picioare umflate (edemul membrelor inferioare) ; tumefieri bruşte ale pielii sau mucoaselor, de exemplu tumefieri în jurul ochilor, tumefiere a feţei, a buzelor, gurii sau faringelui, cu posibilitate de îngreunare a respiraţiei (edem angioneurotic) ; tulburări trecătoare ale valorilor parametrilor funcţiei hepatice (creştere a valorilor sanguine ale enzimelor hepatice cum sunt transaminazele sau creştere a valorii pigmentului din bilă, bilirubina). Medicul dumneavoastră poate observa aceste tulburări prin intermediul analizelor de sânge; modificări ale valorilor testelor de laborator care investighează funcţia rinichilor (renală) (creştere a valorilor creatininei sau ureei sanguine). Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane – modificări ale dispoziţiei; – coşmaruri; – modificări ale numărilui de celule sanguine, incluzând: modificări ale numărului diferitelor celulelor sanguine, scădere a numărului globulelor albe (leucocitopenie), scădere a numărului plachetelor sanguine (trombocitopenie). Aceste reacţii adverse pot duce la creşterea riscului de infecţie şi la simptome ca învineţire şi sângerări nazale; – sunete în ureche (tinitus) ; – simţiţi bătăile inimii mai puternic decât deobicei (palpitaţii) ; – ulcere ale stomacului sau ale părţilor superioare ale intestinului subţire (ulcere peptice /gastroduodenale) ; – inflamaţii ale esofagului (esofagită) ; – crize de astm bronşic (la persoane care sunt alergice la acid acetilsalicilic/aspirină sau la alte AINS; – leziuni severe ale pielii cu vezicule şi descuamări (sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică) ; – urticarie; – tulburări de vedere, incluzând: înceţoşare a vederii, conjunctivite (inflamaţie a globului ocular sau a pleoapelor) ; – inflamare a intestinului gros (colită). Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane – reacţii de acoperire cu vezicule a pielii (reacţii buloase) şi eritem multimorf. Eritemul multimorf este o reacţie alergică gravă a pielii care produce pete, urme roşii sau purpurii sau veziculare unor zone ale pielii. Poate afecta şi gura, ochii şi alte suprafeţe umede ale corpului. – inflamări ale ficatului (hepatită). Aceasta poate cauza simptome cum sunt: îngălbenire a pielii sau a globilor oculari (icter), dureri abdominale, pierdere a apetitului alimentar. 8 – insuficienţă acută a rinichilor (insuficienţă renală) în special la pacienţii ce prezintă factori de risc ca boli de inimă, diabet sau boli de rinichi – un orificiu în peretele intestinului (perforaţie). Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile – confuzie; – dezorientare; – şoc anafilactic; – dificultăţi în respiraţie (scurtare a respiraţiei) şi reacţii ale pielii (reacţii anafilactice/anafilactoide) ; – erupţii produse de expunere la lumină (reacţii de fotosensibilitate) ; – insuficienţă a inimii (insuficienţă cardiacă) a fost raportată asociată tratamentului cu AINS; – dispariţie completă a unor anumite tipuri de celule albe (agranulocitoză), mai ales la pacienţii care iau Zeloxim împreună cu alte medicamente care au potenţial inhibitor, depresant sau distructiv al unor componente ale măduvei osoase (medicamente mielotoxice). Aceasta poate provoca: febră bruscă, durere în gât, infecţii; – pancreatită; – infertilitate feminină, ovulație întârziată. Reacţii adverse provocate de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), dar care nu au fost observate după utilizarea Zeloxim. Modificări ale structurii rinichiului care au ca rezultat instalare a insuficienţei renale: – foarte rare cazuri de inflamare a rinichilor (nefrită interstiţială) ; – moarte a unor celule din rinichi (necroză papilară sau tubulară acută) ; – prezenţă a proteinelor în urină (sindrom nefrotic cu proteinurie). Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau email:[email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Cum se păstrează

Zeloxim Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul dumneavoastră cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.