Ce este și pentru ce se utilizează
DEXAMETHASONE-AGIO conţine în calitate de substanță activă dexametazona, care face parte din grupul de medicamente, numit corticosteroizi (glucocorticoizi). Glucocorticoizii sunt hormoni, produși de cortexul glandelor suprarenale. Acest medicament reduce simptomele inflamaţiei locale, reacţiilor alergice, inhibă imunitatea, posedă acţiune antişoc şi antitoxică. DEXAMETHASONE-AGIO poate fi utilizată în următoarele cazuri: Administrare intravenoasă sau intramusculară – atunci, când terapia orală nu este posibilă sau de dorit în următoarele afecțiuni: tulburări endocrine: în cazul reducerii funcției suprarenale; reacții alergice severe, inclusiv umflarea bruscă a feței, gurii, limbii (edem angioneurotic); afecţiuni inflamatoare ale intestinului: boală Crohn, colită ulceroasă; infecţii (în asociere cu tratament chimioterapic adecvat): tuberculoză miliară şi şoc endotoxic; afecţiuni neurologice: creșterea presiunii intracraniene din cauza tumorilor cerebrale, convulsii la copii; afecţiuni respiratorii: astm bronşic, pneumonie de aspiraţie; afecţiuni cutanate severe: erupție generalizată cu vezicule și descuamare a pielii (necroliză epidermică toxică); şoc (tratament adjuvant, când sunt necesare doze mari). Administrare subcutanată – ca alternativă la calea orală atunci, când aceasta nu este posibilă sau de dorit: în îngrijirea paliativă, pentru simptome precum oboseală extremă, pierderea poftei de mâncare, greață și vărsături sau ca adjuvant la analgezie și tratamentul simptomatic al compresiunii cordului sau a presiunii intracraniene crescute. Administrare locală – injectare intraarticulară sau în ţesuturile moi, ca terapie adjuvantă pentru 1 administrarea pe termen scurt în: afecțiuni ale țesuturilor moi; sindrom de canal carpian (compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii cu amorțeală și dureri) și tenosinovită (inflamația tecilor care învelesc tendoanele); afecțiuni articulare: poliartrită reumatoidă şi osteoartrită cu componentă inflamatorie; administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen simplex localizat şi cicatrici cheloide. 2. Ce trebuie să știți înainte să utilizaţi DEXAMETHASONE-AGIO Nu utilizați DEXAMETHASONE-AGIO: dacă sunteți alergic la dexametazonă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6); dacă aveți o infecție generalizată cu ciuperci; dacă aveţi o infecţie care afectează întregul organism în lipsa unui tratament antiinfecţios adecvat; dacă sunteți vaccinat cu un virus viu. Atenţionări şi precauţii Înainte să utilizaţi DEXAMETHASONE-AGIO, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră: dacă ați avut în trecut reacții alergice la medicamente; dacă aveți cancer sau aveți sensibilitate crescută la medicamentele citotoxice; dacă aţi avut vreodată afecţiuni depresive severe sau schimbări severe de dispoziţie (tulburare maniaco-depresivă) sau cineva din familia dumneavoastră a avut astfel de afecţiuni. Acestea includ depresiile pe care le-aţi avut înainte de a lua corticosteroizi, precum dexametazonă, sau depresia s-a înrăutăţit odată cu administrarea corticosteroizilor; dacă aveți probleme serioase cu rinichii, ficatul sau inima; dacă aveți tensiune arterială mare (hipertensiune arterială); dacă aveţi diabet sau cineva din familia dumneavoastră are diabet zaharat (valori crescute de zahăr în sânge); dacă aveți oase fragile (osteoporoză); dacă ați avut tuberculoză; dacă aveți epilepsie; dacă aveți funcția redusă a glandei tiroide; dacă aţi avut boli infecţioase parazitare (amoebiază, strongiloidoză); dacă aţi avut infecţii virale ale ochiului (infecţii herpetice); dacă aveţi o afecţiune a ochiului numită glaucom (presiune crescută în ochi) sau un membru din familia dumneavoastră are glaucom; dacă aveţi afecțiune a stomacului sau intestinelor; dacă aveţi slăbiciune musculară, determinată de corticosteroizi. Cereți imediat sfatul medicului, dacă apar simptome psihice îngrijorătoare, în special dacă suspectați stări de depresie sau ideaţie suicidară. Consultați oftalmologul în caz de apariție a vederii încețoșate sau altor tulburări de vedere. Evitați contactul direct cu persoane bolnave de varicelă, herpes zoster sau rujeolă. 2 Dacă suportați un traumatism sever, o boală gravă sau sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală în timpul sau după tratament, spuneți medicului dumneavoastră că sunteți sau ați fost tratat cu dexametazonă. Trebuie să purtați cu dumneavoastră un card de „tratament steroid”, în care să fie stipulat indicații clare cu privire la măsurile de precauție, care trebuie luate pentru a minimiza riscul și care oferă detalii despre medicul care prescrie medicamentul, dozajul și durata tratamentului. Copii Corticosteroizii provoacă o întârziere a creșterii în copilărie și adolescență, ceea ce poate fi ireversibil. Tratamentul va fi limitat la doza minimă pentru cel mai scurt timp posibil. DEXAMETHASONE-AGIO împreună cu alte medicamente Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Informaţi medicul, în special dacă utilizați: acid acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (medicamente care tratează durerea şi inflamaţia); salicilați (utilizați în boli inflamatoare); barbiturice (utilizate în tulburări de somn sau epilepsie); fenitoină, carbamazepină (utilzate în epilepsie); efedrină (din componența medicamentelor pentru răceală și gripă); rifampicină, rifabutină (utilizate în tuberculoză); aminoglutetimidă (utilizată în unele forme de cancer); medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante); antidiabetice, inclusiv insulină; diuretice (utilizate pentru eliminarea apei din organism); ritonavir, darunavir, indinavir, lopinavir, saquinavir și efavirenz (utilizate în tratamentul infecţiei cu HIV). Au fost raportate rezultate fals-negative la testul de supresie cu dexametazonă la pacienții tratați cu indometacină. Corticosteroizii pot interfera cu testul cu nitro-albastru de tetrazoliu pentru infecția bacteriană și pot produce rezultate fals-negative. Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Sarcina În sarcină medicamentul poate fi utilizat doar la recomandarea medicului, când el va decide că beneficiile tratamentului pentru mamă depășesc riscurile potențiale pentru sugar. Cu toate acestea, când corticosteroizii sunt esențiali, pacientele cu sarcină normală pot fi tratate ca și cum nu ar fi gravide. Alăptarea Corticosteroizii pot trece în laptele matern, deși nu sunt disponibile date privind dexametazona. Sugarii de la mame, care administrează doze mari de corticosteroizi sistemici pentru perioade prelungite, pot 3 avea un grad de supresie a glandelor suprarenale. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Medicamentul nu influenţează asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Informații importante privind unele componente ale DEXAMETHASONE–AGIO Acest medicament conține metilhidroxibenzoat (E218), propilhidroxibenzoat (E216). Poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm. Acest medicament conține până la 50 mg sodiu per doză unică maximă de medicament. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu
Sarcina și alăptarea
Sarcina
În sarcină medicamentul poate fi utilizat doar la recomandarea medicului, când el va decide că beneficiile tratamentului pentru mamă depășesc riscurile potențiale pentru sugar. Cu toate acestea, când corticosteroizii sunt esențiali, pacientele cu sarcină normală pot fi tratate ca și cum nu ar fi gravide.
Alăptarea
Corticosteroizii pot trece în laptele matern, deși nu sunt disponibile date privind dexametazona. Sugarii de la mame, care administrează doze mari de corticosteroizi sistemici pentru perioade prelungite, pot 3 avea un grad de supresie a glandelor suprarenale.
Text oficial (AMDM).
Cum se utilizează
DEXAMETHASONE-AGIO DEXAMETHASONE-AGIO soluţie injectabilă poate fi administrată numai de către personalul medical. Medicul va stabili doza de DEXAMETHASONE-AGIO soluţie injectabilă pe care trebuie să o primiţi, în funcţie de gradul de severitate al afecţiunii și a răspunsului dumneavoastră. Veți primi doze inițiale de dexametazonă până când se obține un efect, apoi doza va fi redusă treptat la cel mai mic nivel necesar pentru menținerea efectului scontat atins. Dar, în situații acute, care pot pune viața în pericol, pot fi necesare doze substanțial mai mari. Când se utilizează doze mari pentru mai mult de câteva zile, doza va fi redusă treptat pe parcursul mai multor zile consecutive sau chiar pe o perioadă mai lungă. Informațiile privind dozele sunt indicate în compartimentul, destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Mod de administrare Medicamentul se va administra intravenos (injecţie într-o venă), intramuscular (injecţie în muşchi) sau direct în articulaţie sau în ţesuturile moi. De asemenea, DEXAMETHASONE-AGIO poate fi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă după diluare cu alte soluţii perfuzabile (soluţie de clorură de sodiu sau soluţie de glucoză). Dacă aţi utilizat mai mult DEXAMETHASONE-AGIO decât trebuie Supradozajul poate, de obicei, apărea numai după câteva săptămâni de administrare, rezultând în oricare dintre reacțiile adverse menționate. Dacă aveți semne de supradozaj sau dacă bănuiți că vi se administrează o doză mai mare de medicament decât trebuie, discutați cu medicul dumneavoastră. Dacă nu vi s-a administrat DEXAMETHASONE-AGIO Medicul dumneavoastră va decide despre frecvența administrării injecțiilor. Dacă din orice motive nu ați primit o injecție programată, informați medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Nu utilizați o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă încetaţi să utilizaţi DEXAMETHASONE-AGIO Dacă reduceți doza prea repede sau întrerupeți tratamentul prea devreme, poate să apară sindromul de suspendare a glucocorticoidului după întreruperea tratamentului. Simptomele precum febră, dureri musculare și articulare, stare generală de rău pot fi un semn al acestui sindrom. Prin urmare, doza de medicament trebuie redusă foarte lent, timp de câteva săptămâni sau luni în funcție de doza și durata tratamentului. 4 Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
Reacții adverse posibile
posibile Ca toate medicamentele, DEXAMETHASONE-AGIO poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacții adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): reacții psihice, inclusiv tulburări de dispoziție (cum ar fi dispoziție iritantă, euforică, depresivă și labilă și gânduri suicidare), reacții psihotice (inclusiv manie, iluzii, halucinații (vederea, simţul sau auzul unor lucruri/evenimente care nu există în realitate) și agravarea schizofreniei), tulburări comportamentale, iritabilitate. Cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile): sensibilitate și severitate crescută a infecțiilor cu supresia simptomelor și semnelor clinice, recurența tuberculozei latente și a infecțiilor oportuniste, candidoză esofagiană; creșterea numărului de globule albe în sânge (leucocitoză); reacții alergice (de hipersensibilitate), incluzând anafilaxie; menstruaţii neregulate, lipsa menstruației, față de lună (cushingoidă), reținerea creșterii la copii și adolescenți, insuficienţă corticosuprarenală secundară (în special în perioadele de stres, cum sunt traume, intervenții chirurhicale sau boli), scăderea toleranţei la glucide, manifestarea diabetului zaharat latent, necesitatea creşterii dozelor de insulină sau medicamente antidiabetice, creşterea excesivă a părului pe corp (hirsutism); creştere în greutate, creșterea apetitului alimentar, bilanț azotat negativ din cauza degradării proteinelor, echilibru negativ al calciului, retenție de apă şi sare (mâini sau picioare umflate), pierderi de potasiu, creșterea rezervei alcaline a organismului cu scăderea nivelului de potasiu în sânge (alcaloză hipokaliemică), eliminarea crescută a ionilor de calciu; reacții psihice la întreruperea corticosteroizilor; neliniște, tulburări de somn, confuzie și pierderea memoriei (amnezie), convulsii, creșterea presiunii intracraniene cu edem papilar (pseudotumoare cerebrală), de obicei după tratament, amețeli, dureri de cap, paralizie cerebrală la nou-născuții prematuri; opacifierea cristalinului (cataractă), creşterea presiunii intraoculare, umflarea discului nervului optic (edem papilar), subțierea sclerei si corneei (stratul superficial al ochiului), exacerbarea infecţiilor oftalmice virale, glaucom, ieșirea în afara orbitelor a globurilor oculari (exoftalm), orbire asociată cu terapia intralezională în regiunea feței și capului, retinopatie de prematuritate, acumulare de lichid între straturile interne ale retinei (corioretinopatie); insuficiență cardiacă congestivă la pacienți susceptibili, ruptură de miocard în urma unui infarct miocardic recent, cardiomiopatie hipertrofică la nou-născuți cu greutate mică la naștere; creșterea tensiunii arteriale, inflamația vaselor cu formarea cheagurilor de sânge (tromboembolism); sughiț, indigestie (dispepsie), balonarea abdomenului, ulcerații esofagiene, ulcer peptic cu posibilă perforație și hemoragie, perforația intestinului subțire sau gros, în special la pacienții cu afecțiuni intestinale inflamatorii, inflamația acută a pancreasului (pancreatită); întârzierea vindecării rănilor, subțierea pielii, mici leziuni ale pielii și vânătăi, înroșirea pielii, vergeturi, dilatarea venelor mici (telangiectazie), acnee, transpirație excesivă, posibilă supresie a testelor cutanate, senzație de arsură sau furnicături, în principal în zona perineală (după injectarea intravenoasă), alte reacții cutanate, cum ar fi dermatita alergică, urticaria, umflarea bruscă a feței, buzelor și limbii cu dificultăți de respirație (edem angioneurotic), depigmentare sau pigmentare 5 – excesivă a pielii; slăbiciune musculară, miopie steroidă, pierderea masei musculare, osteoporoză (în special la femeile aflate în postmenopauză), fracturi prin compresiune vertebrală, necroză aseptică a capurilor femurale și humerale, fractură patologică a oaselor lungi, ruptură de tendon; stare generală de rău, abcese sterile, senzație de arsură puternică în urma administrării intraarticulare; simptome și semne de întrerupere: reducerea prea rapidă a dozelor de corticosteroid după un tratament prelungit poate determina insuficiență adrenală acută, tensiune arterială mică și deces. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament
Cum se păstrează
DEXAMETHASONE-AGIO Nu lăsați la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi DEXAMETHASONE-AGIO după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25 °C. A nu se congela. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului
Conținutul ambalajului și alte informațiicomponente, cum arată, ambalaj, producător
şi alte informaţii Ce conţine DEXAMETHASONE-AGIO Substanța activă este dexametazona. Fiecare ml soluție injectabilă conține dexametazonă fosfat (sub formă de dexametazonă fosfat de sodiu) – 4 mg. Celelalte componente sunt: metilhidroxibenzoat (E218), propilhidroxibenzoat (E216), edetat disodic, citrat de sodiu, acid citric monohidrat (pentru ajustarea pH-ului), hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru injecții. Cum arată DEXAMETHASONE-AGIO şi conţinutul ambalajului Soluție limpede, incoloră. Câte 5 fiole din sticlă brună a câte 1 ml sau 2 ml soluție injectabilă pe suport din polistiren de înaltă rezistență. Câte 5 suporturi din polistiren de înaltă rezistență împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton. Deţinătorul autorizației de punere pe piață şi fabricantul Deţinătorul autorizației de punere pe piață AGIO PHARMACEUTICALS LTD., India A-38, Nandjyot Industrial Estate, Safed Pool, Andheri Kurla Road, Andheri East, Mumbai – 400072. 6 Fabricantul AGIO PHARMACEUTICALS LTD., India T-81, 82, M.I.D.C., Bhosari, Pune 411026, Maharashtra State. Acest prospect a fost revizuit în Iunie 2026. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md/ Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului certificatului de înregistrare: [email protected], [email protected], +373-22-404-236. Următoarele informaţii sunt destinate doar profesioniştilor din domeniul sănătăţii Doze şi mod de administrare Dexametazona 3,3 mg/ml soluție injectabilă poate fi administrată fără a fi amestecată sau diluată. Alternativ, se poate adăuga, fără pierderea potenței, soluție de clorură de sodiu sau glucoză, administrată prin injectare sau perfuzie intravenoasă. La nou-născuți, în special la prematuri, trebuie administrate doar soluții fără conservanți. În îngrijirea paliativă, soluția de dexametazonă poate fi diluată cu soluție de clorură de sodiu și administrată prin perfuzie subcutanată continuă. Soluția perfuzabilă trebuie utilizată în decurs de 24 ore și trebuie respectate tehnicile aseptice uzuale pentru soluțiile perfuzabile. Toate recomandările de dozare sunt exprimate în mg de dexametazonă bază. Generalități Dozajul trebuie individualizat în funcție de gradul de severitate al afecţiunii și a răspunsului pacientului. Pentru a minimiza reacțiile adverse, trebuie utilizată doza minimă eficace adecvată necesară menținerii sub control a activității bolii. Administrare intravenoasă şi intramusculară De obicei dozele parenterale constituie 1/3-1/2 din doza orală, administrate la fiecare 12 ore. Doza inițială uzuală este de 0,4-16,6 mg (0,12-5,0 ml) pe zi. În situații mai puțin severe, doze mai mici vor fi în general suficiente. Cu toate acestea, în anumite situații grave, acute, cu pericol pentru viață, poate fi justificată administrarea dozelor, care depășesc doza uzuală. În aceste condiții, trebuie de luat în considerație faptul că rata de absorbție este mai lentă la administrarea intramusculară. Atât doza administrată seara, care este utilă pentru ameliorarea rigidității articulare matinale, cât și regimul de dozare divizat, sunt asociate cu o supresie mai mare a axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal. Când este obţinut efectul favorabil, doza de întreţinere trebuie să fie micşorată treptat, pentru a obţine un răspuns clinic satisfăcător cu cea mai mica doză. Doza cronică nu trebuie să depășească, de preferință, 500 micrograme dexametazonă zilnic. Este 7 necesară o monitorizare atentă a dozei de medicament. Pentru a evita hipoadrenalismul și/sau recidiva bolii de bază, poate fi necesară retragerea treptată a medicamentului. Ori de câte ori este posibil, trebuie utilizată calea intravenoasă pentru doza inițială și pentru dozele ulterioare, administrate în timp ce pacientul este în stare de șoc (din cauza vitezei neregulate de absorbție a oricărui medicament administrat pe orice altă cale la acești pacienți). Când tensiunea arterială răspunde, se va utiliza calea intramusculară până când se va putea înlocui cu terapia orală. Pentru confortul pacientului, nu trebuie administrat intramuscular mai mult de 2 ml în același loc. În situații de urgență, doza uzuală de dexametazonă, administrată intravenos sau intramuscular este de 3,3 mg – 16,6 mg (1,0 ml – 5,0 ml) – în șoc se utilizează doar administrarea intravenoasă. Această doză poate fi repetată până la obținerea unui răspuns adecvat. După ameliorarea inițială, pot fi suficiente doze de 1,7 mg – 3,3 mg (0,5 ml – 1,0 ml), repetate la necesitate. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 66,4 mg (20 ml), chiar și în stări severe. Când este necesar un efect maxim constant, dozele trebuie repetate la intervale de 3 sau 4 ore sau menținute prin perfuzie intravenoasă lentă. În afecțiuni acute se recomandă administrarea intravenoasă sau intramusculară. După finisarea stării acute, cât mai curând posibil e necesar de trecut la terapia cu steroizi orali. Șoc (hemoragic, traumatic sau chirurgical) De obicei se administrează 1,7 mg – 5,0 mg/kg (0,5 ml – 1,5 ml/kg) într-o singură injecţie intravenoasă. Se poate repeta la 2-6 ore, dacă șocul persistă. Alternativ, aceasta poate fi urmată imediat de aceeași doză într-o perfuzie intravenoasă. Terapia cu dexametazonă fosfat de sodiu este adjuvantă și nu înlocuiește terapia convențională. Dozele mari se administrează numai până când starea pacientului se stabilizează, de obicei nu mai mult de 48-72 ore. Edem cerebral În edemul cerebral, asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregătirea preoperatorie a pacienţilor cu hipertensiune intracraniană secundară, se administrează iniţial 8,3 mg (2,5 ml) intravenos, urmate de 3,3 mg (1 ml) intramuscular, la fiecare 6 ore, până la dispariţia simptomatologiei de edem cerebral. Răspunsul este de obicei obţinut în decurs de 12-24 ore; dozele pot fi reduse după 2-4 zile, după care se întrerup gradat după 5-7 zile. Dozele mari sunt recomandate pentru iniţierea tratamentului intensiv, de scurtă durată, în edemul cerebral acut, care pune în pericol viaţa. După doza mare de încărcare în cadrul terapiei din prima zi, doza se scade în interval de 7-10 zile în perioada de terapie intensivă și, ulterior, se reduce la zero în următoarele 7-10 zile. Când este necesară terapia de întreținere, se va continua cât mai curând posibil cu administrarea pe cale orală. Tratamentul tumorilor cerebrale recurente sau inoperabile Terapia de întreținere trebuie determinată pentru fiecare pacient; 1,7 mg (0,5 ml) de două sau trei ori pe zi poate fi eficient. Trebuie utilizată cea mai mică doză necesară pentru controlul edemului cerebral. Doze recomandate în edemul cerebral acut: Adulţi Doza iniţială: 41,5 mg (12,5 ml) intravenos 8 Ziua 1 – 6,6 mg (2 ml) intravenos la fiecare 2 ore Ziua 2 – 6,6 mg (2 ml) intravenos la fiecare 2 ore Ziua 3 – 6,6 mg (2 ml) intravenos la fiecare 2 ore Ziua 4 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 2 ore Zilele 5-8 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 4 ore În continuare: scăderea dozei cu 3,3 mg pe zi. Doza iniţială: 20,8 mg (6,25 ml) intravenos Ziua 1 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 2 ore Ziua 2 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 2 ore Ziua 3 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 2 ore Ziua 4 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 4 ore Zilele 5-8 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 6 ore În continuare: scăderea dozei cu 1,7 mg (0,5 ml) pe zi. Copii (sub 35 kg) Doza iniţială: 16,6 mg (5 ml) intravenos Ziua 1 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 3 ore Ziua 2 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 3 ore Ziua 3 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 3 ore Ziua 4 – 3,3 mg (1 ml) intravenos la fiecare 6 ore Zilele 5-8 – 1,7 mg (0,5 ml) intravenos la fiecare 6 ore În continuare: scăderea dozei cu 0,83 mg (0,25 ml) pe zi Terapie duală În tulburările alergice acute autolimitate sau exacerbările acute ale tulburărilor alergice cronice, se sugerează următorul regim de dozare, care combină terapia orală și parenterală: Ziua 1 – soluție de dexametazonă fosfat de sodiu 3,3 mg – 6,6 mg (1 ml – 2 ml) intramuscular. Ziua 2 – câte 2 comprimate de dexametazonă 500 micrograme de 2 ori pe zi. Ziua 3 – câte 2 comprimate de dexametazonă 500 micrograme de 2 ori pe zi. Ziua 4 – câte 1 comprimat de dexametazonă 500 micrograme de 2 ori pe zi. Ziua 5 – câte 1 comprimat de dexametazonă 500 micrograme de 2 ori pe zi. Ziua 6 – câte 1 comprimat de dexametazonă 500 micrograme o dată pe zi. Ziua 7 – câte 1 comprimat de dexametazonă 500 micrograme o dată pe zi. Ziua 8 – zi de reevaluare. Administrare subcutanată În îngrijirea paliativă soluția de dexametazona fosfat de sodiu poate fi administrată subcutanat prin injecție sau infuzie continuă subcutanată. Dozele variază de obicei între 4 mg și 16 mg pe parcursul a 24 ore, luând în considerare ghidurile clinice locale și trebuie ajustate în funcție de răspunsul obținut. Administrarea intraarticulară, intrabursală sau intralesională În general, aceste căi de administrare sunt folosite, când sunt afectate doar una sau două articulații sau zone. Unele dintre dozele obișnuite sunt: Locul administrării Doza de dexametazonă Articulaţie mare (de exemplu, a genunchiului) 1,7 mg – 3,3 mg 9 Articulaţie mică (de exemplu interfalangiană, temporo-mandibulară) 0,66 mg – 0,8 mg Bursă 1,7 mg – 2,5 mg Teaca tendonului* 0,33 mg – 0,8 mg Infiltrație în țesuturile moi 1,7 mg – 5,0 mg Ganglioni limfatici 0,8 mg – 1,7 mg * Injectarea trebuie efectuată în teaca tendonului și nu direct în tendon. Frecvența acestor injecții poate varia de la fiecare 3-5 zile la fiecare 2-3 săptămâni, în funcţie de răspunsul pacientului. Copii Utilizarea trebuie limitată la o doză unică, repetată la intervale de 2 zile (terapie alternantă), cu scopul de a reduce la minim retardul creşterii și supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal. Vârstnici Tratamentul la pacienţii vârstnici, în special cel pe termen lung, trebuie planificat având în vedere consecinţele grave ale administrării corticosteroizilor care apar la vârste înaintate, cum ar fi osteoporoza, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, hipokalemia, susceptibilitate crescută la infecţii, subţierea şi fragilitatea pielii. Este necesară supraveghere clinică atentă pentru a evita reacţiile ce ar putea pune în pericol viaţa pacienţilor. Incompatibilităţi Dexametazona este fizic incompatibilă cu daunorubicina, doxorubicina, vancomicina, difenhidramina (cu lorazepamul şi metoclopramida) şi bitartratul de metaraminol şi nu trebuie amestecată cu soluţii ce conţin aceste substanţe. De asemenea, este incompatibilă cu doxapramul şi glicopirolatul amestecate în aceeaşi seringă, cât şi cu ciprofloxacina, idarubicina şi midazolamul (amestec 1:1).
