Dexametazonă fosfat 4 mg/ml, soluţie injectabilă

Ce este și pentru ce se utilizează

Dexametazona fosfat se administrează intravenos sau intramuscular în toate situaţiile acute, iar în cele enumerate mai jos când terapia orală cu glucocorticoizi nu este posibilă: Tulburări endocrine - terapie de substituţie a insuficienţei corticosuprarenale primare sau secundare (hipofizară), hidrocortizon sau cortizon sunt preparatele de elecţie; la necesitate analogii sintetici pot fi administraţi concomitent cu mineralocorticoizii; la copii administrarea concomitentă cu mineralocorticoizii este foarte importantă; - preoperator sau în cazul traumatismelor sau maladiilor grave la pacienţii cu insuficienţă corticosuprarenală stabilită sau cu rezervă adrenocorticoidă nedeterminată. - şoc refractar la tratamentul tradiţional în cazul insuficienţei corticosuprarenale diagnosticate sau suspectate; - hipoplazie congenitală a suprarenalelor; - inflamaţia aseptică a glandei tiroide; - hipercalcemie determinată de afecţiune oncologică. Tulburări reumatoide Ca tratament adjuvant pentru administrare de scurtă durată (pentru depăşirea stării acute sau în caz de acutizare a maladiei) în: osteoartroză posttraumatică; sinovită din osteoartroză; artrită reumatoidă; inclusiv artrită reumatoidă juvenilă (în unele cazuri poate fi necesar tratamentul de menţinere cu doze mici); bursită acută sau subacută; epicondilită; tendosinovită acută nespecifică; artrită gutoasă acută; artrită psoriazică; spondilită anchilozantă. Colagenoze În perioada de acutizare sau, în cazuri izolate, tratament de susţinere în lupus eritematos sistemic sau afectare reumatică acută a cordului. Afecţiuni cutanate Pemfigus, eritem polimorf grav (sindrom Stevens-Johnson); dermatită exfoliativă; dermatită buloasă herpetiformă; dermatită seboreică gravă, psoriazis cu evoluţie gravă, micoză fungoidă. Afecţiuni alergice Tratamentul maladiilor alergice cu evoluţie gravă sau invalidizante care nu se supun tratamentului tradiţional: astm bronşic, dermatită de contact, dermatită atopică, boala serului, rinită alergică cronică sau sezonieră, alergii medicamentoase, urticarie după transfuzii de sânge, edem acut neinfecţios al laringelui (preparatul de elecţie este epinefrina). Afecţiuni oftalmice Procese grave acute sau cronice de etiologie alergică sau inflamatorie cu afectarea ochilor: herpes Zoster oftalmic, irită, iridociclită, corioretinită, uveită difuză posterioară şi corioidită, neurita nervului optic, oftalmie simpatică, inflamaţia segmentului anterior, conjunctivită alergică, keratită, ulcer marginal al corneei de etiologie alergică. Afecţiuni gastrointestinale Tratamentul sistemic al colitei ulceroase, bolii Chron. Afecţiuni respiratorii Sarcoidoză simptomatică, berilioză, tuberculoză pulmonară de focar sau diseminată (concomitent cu tratamentul antituberculos), sindromul Loeffler refractar la tratament, pneumonită de aspiraţie. Afecţiuni hematologice Anemie hemolitică autoimună, purpură trombocitopenică la adulţi (numai administrare intravenoasă, administrarea intramusculară este contraindicată), trombocitopenie secundară la adulţi, eritroblastopenie (anemie eritroblastică), anemie hipoplastică (eritroidă) congenitală. Maladii oncologice Tratamentul paliativ al leucemiei şi limfoamelor la adulţi, leucemie acută la copii. Stări care decurg cu edeme Stimularea diurezei sau micşorarea proteinuriei în sindromul nefrotic idiopatic (fără uremie) şi dereglarea funcţiei renale în lupusul eritematos sistemic. Edem cerebral produs de tumoare cerebrală primară sau secundară, craniotomii sau traumatism cerebral. Administrarea în edem cerebral nu substituie tratamentul neurochirurgical sau alt tratament specific. Investigaţia funcţiei suprarenalelor Alte indicaţii Meningită tuberculoasă cu bloc subarahnoidian sau risc de bloc subarahnoidian (concomitent cu tratamentul specific al tuberculozei), trichinoză cu simptome neurologice sau trihinoza miocardului. Indicaţii pentru administrarea intraarticulară sau în ţesuturile moi. Ca tratament adjuvant pentru administrare de scurtă durată (pentru depăşirea starii acute sau în acutizarea maladiei) în: artrită reumatoidă (inflamaţia acută izolată a unei articulaţii), sinovita care însoţeşte osteoartrita, bursită acută sau subacută, artrită gutoasă acută, epicondilită, tendosinovită nespecifică acută, osteoartrită postraumatică. Administrarea locală (administrarea în locul afecţiunii): leziuni cheloide, leziuni hipertrofice, inflamatorii şi infiltrative în herpes Zoster, psoriazis, granulom inelar; lupus eritematos discoid, dermatită lipoidă atrofică Oppenheim; alopecie localizată. Poate fi administrată în tumori chitice a aponeurozei sau a tendoanelor. Dexametazonă fosfat este utilizat pentru tratamentul infecției cu coronavirus 2019 (COVID-19) la adulți și adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste, cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg) cu respirație deficilă și necesitate de terapie cu oxigen.

Ce trebuie să știți înainte de utilizare

să utilizați Dexametazonă fosfat Nu trebuie să utilizați Dexametazonă fosfat: - dacă sunteți alergic la dexametazonă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumeraten la pct. 6); - dacă suportați infecţii acute virale, bacteriene sau micotice sistemice, dacă nu se administrează terapie antiinfecţioasă adecvată; - dacă suferiți de sindrom Cushing; - în caz de imunizare cu vaccin viu; - administrarea în mușchi este contraindicată la pacienţii cu tulburare severă a coagulabilităţii sângelui, - Administrarea locală este contraindicată la pacienţii cu bacteriemie, infecţii micotice sistemice, articulaţii instabile, infecţii la locul de injectare, inclusiv artrită septică ca urmare a infecţiei gonococice sau tuberculozei. Atenționări și precauții Înainte de a utiliza acest medicament adresați-vă medicul dumneavoastră sau farmacistului: - dacă în timpul tratamentului apar reacţii alergice; - în caz ca vă aflați într-o situație de stres (traumatism, intervenţie chirurgicală sau maladie cu evoluţie gravă) în timpul tratamentului; - dacă aveți tuberculoză (infecție bacteriană ce afectează mai des plămînii; - dacă aveți infecții bacteriene; - dacă aveți infecții parazitare; - dacă aveți infecții micotice; - dacă aveți osteoporoză (o boală care face ca oasele dumneavoastră să devină subâiri și fragile); - dacă aveți tensiune arterială crescută; - dacă aveți insuficiența cardiacă (o boală severă a inimii); - dacă aveți glaucom (boală a ochilor cu creșterea tensiunii intraoculare); - dacă suferiți de boli severe d eficat sau rinichi; - dacă aveți diadet zaharat; - dacă aveți ulcer peptic activ; - dacă ați suportat careva intervenții chirurgicare ale tubului digestiv; - dacă suferiți de colită ulceroasă; - dacă aveți epilepsie; - dacă sunteți în primele săptămâni după infarct; - dacă aveți trombembolie; - dacă aveți miastenie gravis (boală autoimună caracterizată prin slăbiciune musculară gravă); - dacă aveți funcție scazută a glandei tiroide; - dacă aveți psihoză sau psihoneuroză; - dacă aveți sunteți în vârstă; - dacă doriți să afectuați un vaccin; dacă sunteți în perioda de recuperare după intervenții chirurgicale sau fracturi; dacă aveți rude de gr. I tulburări afective severe. dacă se administrează dexametazonă unui nou-născut prematur, este necesară monitorizarea funcției și structurii cardiace. La utilizarea acestui medicament există posibilitatea să deveniți depentent(ă) de acesta. Riscul dependenței creşte cu durata de utilizare și cu doza. Trebiue să evitați întreruperea bruscă a tratamentului, pentru a preveni apariția unor efecte neplacute. În tratamentul îndelungat este necesară monitorizarea potasiului în sânge. În timpul tratamentului cu dexametazonă trebuie să evitați contactul cu bolnavi de rugeola. Administrarea intraarticulară de dexametazonă poate duce la efecte sistemice. Utilizarea frecventă poate provoca lezarea articulației dumneavoastră. Înainte de injectarea intraarticulară este necesar de a examina lichidul sinovial (la prezenţa infecţiei). Se va evita introducerea corticosteroizilor în articulaţii infectate. În cazul în care survine infectarea articulaţiei după injectarea dexametazonei, se va institui un tratament antibacterian adecvat. Trebiue să evitați efortul fizic pe articulaţiile afectate până la vindecarea procesului inflamator. Se va evita administrarea în articulaţii instabile. Nu trebuie să opriți administrarea altor medicamente cu steroizi decât dacă medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru. Discutați cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală înainte de a lua Dexametazonă fosfat. Precauții generale cu privire la utilizarea steroizelor în boli specifice, infecție mascată, medicație concomitentă, ect. În conformitate cu recomandările actuale. Corticosteroizii pot modifica rezultatele testelor cutanate la alergeni. Copii și adolescenți La nou-născuţi dexametazona fosfat se va administra numai la necesitate absolută. Pe durata tratamentului se va supraveghea minuţios dinamica creşterii şi dezvoltării copilului. Dexametazona fosfat împreună cu alte medicamente Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizați, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizați orice alte medicamente, de exemplu: - antiinflamatoare nesteroidiene (utilizate împotriva febrei și durerii); - rifampicină, rifambutină (utilizate în tratamentul tuberculozei); - carbamazepină, fenobarbital, fenitoină (difenolhidantoină), primidonă (utilizate împotriva epilepsiei); - efedrină (medicament folosit pentru decongestionarea nasului); - aminoglutetimidă, talidomid (medicament folosit în tratamentul unor fortme de cancer); - ketoconazolul (medicament utilizat în tratamentul infecțiilor cu ciuperci); - unele antibiotic (macrolide, eritromicină); - inidavir (utilizat pentru tratarea infecțiilor cu HIV); - hipoglicemiantelor (utizate în tratamentul diabetului zaharat); - antihipertensive (utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale crescute); - anticoagulante (folosite pentru coagularea sângelui); praziquantel, albendazolului (utilizat pentru tratanmentul bolilor parazitare); diuretice (utilizate pentru eliminarea apei din organism); glicozide cardiace (utilizate pentru tratarea unor boli de inimă); antacide (utilizate pentru scăderea acidității din stomac); contraceptive orale; ritodrină (utilizată în timpul nașterii). Fumatul nu influenţează proprietăţile farmacocinetice ale dexametazonei. Interacţiuni medicamentoase cu importanţă terapeutică: administrarea asociată de dexametazonă şi metoclopramidă, difenhidramină, proclorperazină sau antagonişti ai receptorilor 5-HT3 (receptori serotoninergici sau 5-hidroxitriptaminei tip III, precum ondansetron sau granisetron) este eficientă pentru profilaxia stărilor de greaţă şi vomă induse de chimioterapia cu cisplatină, ciclofosfamidă, metotrexat sau fluorouracil. Dexametazonă fosfat cu alimente, băuturi și alcool Acțiunea dexametazonei la administrarea concomitentă cu alimentele sau alcoolul nu a fost studiată, însă nu se recomandă asocierea cu preparate sau alimente bogate în sodiu. Sarcina, alăptarea și fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Nou-născuții ale căror mame au primit Dexamatazonă fosfat spre sfârșitul sarcinii pot avea niveluri scăzute de zahăr în sânge la naștere. Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor Deoarece dexametazona fosfat poate provoca ameţeli şi confuzie la pacienţii mai sensibili, pe perioada tratamentului se recomandă de a evita conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor. Dexametazonă fosfat conţine 1 mmol (23 mg) de sodiu per doză, adică “practic nu conține sodiu”.

Cum se utilizează

Dexametazonă fosfat Dexametazona este indicată adulţilor şi copiilor, inclusiv nou-născuţilor. Se administrează intravenos (în bolus sau perfuzie), intramuscular sau local – intraarticular sau prin infiltraţia pielii sau ţesuturilor moi. Pentru administrare intravenoasă în perfuzie se dizolvă în soluţe clorură de sodiu 0,9% sau soluţie glucoză 5%. Nu se vor administra la sugari, în special la prematuri, soluţiile destinate pentru administrarea intravenoasă sau dizolvarea în continuare a preparatelor medicamentoase care conţin conservanţi. La amestecarea preparatului cu solventul pentru perfuzia intravenoasă trebuie să fie respectate măsurile de antisepsie. Deoarece soluţiile pentru perfuzii de obicei nu conţin conservanţi, se vor utiliza în decurs de 24 ore de la preparare. Înainte de administrare soluţiile parenterale trebuie inspectate vizual pentru depistarea particulelor străine sau modificărilor de culoare. Doza preparatului se ajustează individual, în dependenţă de afecţiune, pacient, durata tratamentului, toleranţa la corticosteroizi şi reacţia organismului. Administrarea intravenoasă şi intramusculară Doza iniţială recomandată variază de la 0,5 mg până la 9 mg pe zi în funcţie de diagnostic. În situaţii mai puţin severe este suficientă administrarea dozei sub 0,5 mg, pe când în maladiile cu evoluţie gravă va fi necesară administrarea unei doze care va depăşi 9 mg pe zi. Dozele iniţiale de Dexametazonă fosfat se vor administra până la apariţia efectului clinic, apoi doza se va micşora treptat, până la obţinerea unei doze terapeutice minime. În cazul administrării dozelor mari pe o perioadă de timp ce depăşeşte câteva zile, doza de întreţinere se va reduce treptat în următoarele câteva zile sau chiar mai mult. Dacă după o perioadă corespunzătoare de timp nu survine ameliorarea simptomelor clinice, atunci se va sista administrarea injectabilă a dexametazonei şi se va indica un alt tratament. Se vor monitoriza simptomele care pot necesita ajustarea dozei şi, anume – modificările manifestărilor clinice apărute în urma remisiei sau acutizării maladiei, reacţiei individuale la preparat şi influenţa stresului (de ex., în intervenţii chirurgicale, infecţii, traumatisme). În situaţii de stres poate fi necesară mărirea temporară a dozei. Întreruperea tratamentului după mai multe zile de administrare trebuie să se facă prin scăderea treptată a dozei. Tratamentul şocului Există câteva regimuri de dozare: - 3 mg/kg corp timp de 24 ore sub formă de perfuzie intravenoasă continuă, după administrarea unei doze iniţiale de 20 mg de dexametazonă fosfat; - 2–6 mg/kg corp într-o singură injecţie intravenoasă; - doza iniţială – 40 mg, apoi administrare intravenoasă repetată la fiecare 4–6 ore cât timp persistă simptomele şocului; - doza iniţială – 40 mg, apoi administrare intravenoasă repetată la fiecare 2–6 ore cât timp persistă simptomele şocului; - 1 mg/kg corp într-o singură injecţie intravenoasă. Dozele mari de corticosteroizi se administrează numai până la stabilizarea stării pacientului, de obicei nu mai mult de 48 – 72 ore. Tratamentul edemului cerebral Doza iniţială recomandată este de 10 mg dexametazonă fosfat intravenos, ulterior câte 4 mg intramuscular fiecare 6 ore până la dispariţia simptomelor. Raspunsul la tratament trebuie monitorizat timp de 12-24 ore. Dozele pot fi menţinute 2-4 zile, după care vor fi treptat micşorate timp de 5-7 zile. Pentru tratamentul paleativ al pacienţilor cu tumori cerebrale recidivante sau inoperabile poate fi eficientă terapia de susţinere cu doze de 2 mg de 2-3 ori pe zi. Tratamentul reacţiilor alergice severe În afecţiunile alergice, care regresează spontan sau în acutizarea afecţiunilor cronice de etiologie alergică, se administrează în prima zi 1-2 ml dexametazonă fosfat (4–8 mg) intramuscular; începând cu a doua zi, tratamentul va fi continuat cu administrare orală a preparatului. Administrare locală Injectarea intraarticulară, intralezională sau în ţesuturile moi se va efectua dacă sunt afectate una sau maxim două articulaţii. Dozarea şi frecvenţa de administrare este în funcţie de condiţiile şi locul de administrare. Se injectează o dată la 3-5 zile sau o dată la 2-3 săptămâni, în funcţie de răspunsul pacientului. Administrările frecvente pot afecta cartilajul articular. Injectarea intraarticulară a corticosteroizilor poate duce la apariţia efectelor sistemice pe lângă cele locale. Se va evita administrarea corticosteroizilor în articulaţii infectate. Corticosteroizii nu se vor administra în articulaţii instabile. Dozele unice pentru administrare locală sunt expuse în tabelul de mai jos: Locul administrării Articulaţii mari (de ex., articulaţia genunchiului) Doza de dexametazonă fosfat, mg 2 – 4 mg Articulaţii mici (de ex., articulaţiile interfalangiene, temporomandibulare) Burse Teaca tendoanelor Infiltraţii ale ţesuturilor moi Ganglioni 0,8 – 1 mg 2 – 3 mg 0,4 – 1 mg 2 – 6 mg 1 – 2 mg Luați Dexametazonă fosfat numai așa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va decide cât timp trebuie să luați dexametazonă. Adresați-vă medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă nu sunteți sigur. Pentru tratamentul Covid-19 Pacienților adulți li se recomandă să li se administreze [PO sau IV; ajustați în corespundere cu forma farmaceutică] 6 mg o dată pe zi, timp de până la 10 zile. Utilizare la adolescenți Pacienților pediatrici (adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste) li se recomandă să li se administrareze > [PO sau IV; ajustați în corespundere cu forma farmaceutică] 6 mg o dată pe zi, timp de până la 10 zile. Copii Dozele recomandate pentru terapia de substituţie constituie 0,02 mg/kg corp sau 0,67 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, divizate în 3 prize. În cazul altor indicaţii, intervalul dozelor constituie 0,0203 mg/kg corp/zi divizate în 3-4 prize (0,6-9 mg/m2 suprafaţă corporală). Dacă utlizați mai mult Dexametazonă fosfat decât trebuie Adresați-vă imediat medicul dumneavoastră sau farmacistului. Dacă uitaţi să utilizaţi Dexametazonă fosfat Este puțin probabil deoarece injecția vi se va administra de către un lucrător medical, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă încetați să utilizați Dexametazonă fosfat Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Frecvențele reacților adverse sunt definite după cum urmează: - foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane; - frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane; - mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane; - rare pot afecta până la 1 din 1000 persoane;- foarte rare: pot afecta până la 1 din 10.000 persoane; - cu frecvenţă necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile. Următoarele efecte adverse asociate cu dexametazonă sunt enumerate mai jos în funcție de clasă de organe; frecvenţă nu este cunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). Infecţii şi infestări: infecţii oportuniste, recidiva tuberculozei latente. Tulburări hematologice şi limfatice: cazuri de trombembolii, reducerea numărului de monocite şi/sau limfocite, leucocitoză, eozinofilie (similar utilizării altor glucocorticoizi), trombocitopenie şi purpură netrombocitopenică. Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, erupţii, dermatită alergică, urticarie, edem angioneurotic, bronhospasm şi reacţii anafilactice, reducerea răspunsului imun şi susceptibilitate crescută la infecţii. Tulburări endocrine: inhibarea funcţiei şi atrofia suprarenalelor (micşorarea reacţiei la stres); sindrom Cushing; încetinirea creşterii la copii şi adolescenţi; dereglarea ciclului menstrual, amenoree; hirsutism; trecerea formei latente de diabet zaharat în forma activă, scăderea toleranţei la glucide, creşterea necesarului în insulină sau antidiabetice orale. Tulburări metabolice şi de nutriţie: creşterea poftei de mâncare şi masei corporale, hipertrigliceridemie, obezitate, echilibru azotat negativ determinat de catabolismul proteic, alcaloză hipokaliemică, retenţie de sodiu şi apă în organism, excreţie crescută de potasiu, hipocalciemie. Tulburări psihice: modificări ale personalităţii şi comportamentului, care deseori se manifestă prin euforie; insomnie, iritabilitate, hiperkinezie, depresie şi psihoze, psihoză maniaco-depresivă, delir, dezorientare, halucinaţii, stări paranoidale, labilitate emoţională, idei suicidare, agravarea schizofreniei şi epilepsiei, amnezie. Tulburări ale sistemului nervos: vertij, convulsii, cefalee, tulburări de somn, stare confuzională, nervozitate, nelinişte; după tratament este posibilă apariţia edemului papilei nervului optic şi hipertensiunii intracraniane (pseudotumoră). Tulburări oculare: creşterea tensiunii intraoculare, glaucom, cataractă sau exoftalm, atrofia corneei, agravarea infecţiilor oculare bacteriene, virale sau fungice. Tulburări cardiace: extrasistolii ventriculare polimorfe, bradicardie paroxistică, insuficienţă cardiacă, stop cardiac, ruptură de cord la pacienţii cu infarct miocardic recent suportat, îngroșarea mușchiului inimii (cardiomiopatie hipertrofică) la copiii născuți prematur, care revine în general la normal după oprirea tratamentului. Tulburări vasculare: hipertensiune arterială, encefalopatie hipertensivă. Tulburări gastrointestinale: esofagită, dispepsie, greaţă, vomă, sughiţ, ulcer peptic gastric sau duodenal, perforaţii şi hemoragii gastrointestinale (hematemeză, melenă), pancreatită, perforaţia vezicii biliare şi intestinului (în special la pacienţii cu colită conică). Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: vindecare trenantă a plăgilor, prurit, hiper- sau hipopigmentarea, hipersensibilitatea pielii, atrofia pielii sau a ţesutului subcutanat, strii, peteşii şi echimoze, acnee, teleangiectazii, eritem, diaforeză, inhibarea reacţiei la testele cutanate. Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: slăbiciune musculară, miopatie steroidică (slăbiciunea musculară survine din cauza catabolismului muscular), osteoporoză (excreţie crescută de calciu) şi fracturi prin compresie a vertebrelor, fracturi ale oaselor tubulare, osteonecroză aseptică (mai frecvent – osteonecroza aseptică a capului femural sau humerusului), rupturi de tendoane (în special la administrarea asociată cu chinolone), deteriorarea cartilajului articular şi necroza osoasă (ca urmare a infecţiei intraarticulare), închiderea precoce a zonelor epifizare de creştere. Tulburări ale aparatului genital şi sânului: impotenţă. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: edem; abces steril şi hiperemia pielii, senzaţie tranzitorie de arsură şi furnicături la administrare intravenoasă sau de doze mari; la administrare intramusculară – edem, senzaţie de arsură, parestezii, durere, infecţii la locul de injectare; rar – necroza ţesuturilor adiacente, formare de cicatrici la locul de injectare, atrofia pielii şi ţesutului subcutanat (este periculoasă administrarea în muşchiul deltoid); la administrarea intravenoasă – aritmii, bufeuri, convulsii; la administrarea intraarticulară – exacerbarea durerii articulare. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:[email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Cum se păstrează

Dexametazona fosfat A se păstra la temperatura sub 25 °C. A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi semnele vizibile de deteriorare a ambalajului. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.