Schizofrenie

Simptomele schizofreniei sunt de obicei clasificate în:

• simptome pozitive – orice schimbare în comportament sau gânduri, cum ar fi halucinațiile sau delirul
• simptome negative – caz în care persoanele par să se retragă din lumea din jurul lor, nu manifestă interes pentru interacțiunile sociale de zi cu zi și adesea par lipsite de emoții și indiferente

Halucinații

Halucinațiile sunt situații în care cineva vede, aude, miroase, gustă sau simte lucruri care nu există în afara minții sale. Cea mai frecventă halucinație este auzirea vocilor.

Halucinațiile sunt foarte reale pentru persoana care le trăiește, chiar dacă oamenii din jurul ei nu pot auzi vocile sau nu pot simți acele senzații.

Cercetările care utilizează echipamente de scanare a creierului arată modificări în zona vorbirii din creierul persoanelor cu schizofrenie atunci când aud voci. Aceste studii demonstrează că experiența auzirii vocilor este una reală, ca și cum creierul ar confunda gândurile cu voci reale.

Unele persoane descriu vocile pe care le aud ca fiind prietenoase și plăcute, dar mai adesea sunt nepoliticoase, critice, jignitoare sau enervante.

Vocile pot descrie activități care au loc, pot discuta gândurile și comportamentul persoanei, pot da instrucțiuni sau pot vorbi direct cu persoana. Vocile pot proveni din locuri diferite sau dintr-un singur loc, cum ar fi televizorul.

Delir

Delirul este o convingere susținută cu o certitudine totală, chiar dacă se bazează pe o perspectivă greșită, ciudată sau nerealistă. Poate afecta modul în care se comportă persoana. Delirul poate începe brusc sau se poate dezvolta pe parcursul săptămânilor sau lunilor.

Unele persoane dezvoltă o idee delirantă pentru a explica o halucinație pe care o au. De exemplu, dacă au auzit voci care le descriu acțiunile, pot avea delirul că cineva le monitorizează acțiunile.

Cineva care trece printr-un delir paranoid poate crede că este hărțuit(ă) sau persecutat(ă). Poate crede că este urmărit(ă), filat(ă), supravegheat(ă), că se complotează împotriva sa sau că este otrăvit(ă), adesea de către un membru al familiei sau un prieten.

Unele persoane care au deliruri găsesc semnificații diferite în evenimentele sau întâmplările de zi cu zi.

Pot crede că oamenii de la televizor sau din articolele de ziar le comunică mesaje doar lor sau că există mesaje ascunse în culorile mașinilor care trec pe stradă.

Gândire și vorbire confuze

Persoanele care trec prin psihoză au adesea dificultăți în a-și urmări gândurile și conversațiile.

Unora le este greu să se concentreze și trec de la o idee la alta. Pot avea dificultăți în a citi articole din ziare sau în a urmări un program de televiziune.

Oamenii își descriu uneori gândurile ca fiind „încețoșate” sau „confuze” atunci când li se întâmplă acest lucru. Gândurile și vorbirea pot deveni amestecate sau confuze, făcând conversația dificilă și greu de înțeles pentru ceilalți.

Unele persoane își descriu gândurile ca fiind controlate de altcineva, că gândurile lor nu sunt ale lor sau că gândurile le-au fost plantate în minte de altcineva.

Un alt sentiment este că gândurile dispar, ca și cum cineva le-ar scoate din minte.

Unele persoane simt că trupul le este preluat și că altcineva le dirijează mișcările și acțiunile.

Aceste sentimente de confuzie pot duce la un comportament din ce în ce mai dezorganizat și imprevizibil.

Simptomele negative ale schizofreniei

Simptomele negative ale schizofreniei pot apărea adesea cu câteva luni sau ani înainte ca persoana să treacă prin primul episod schizofrenic acut, cu simptome precum delirul sau halucinațiile.

Aceste simptome negative inițiale sunt adesea numite perioada prodromală a schizofreniei.

Simptomele din perioada prodromală apar de obicei treptat și se agravează lent.

Poate fi dificil să se stabilească dacă acestea sunt simptome ale schizofreniei sau altceva.

Simptomele negative trăite de persoanele cu schizofrenie pot include:

• lipsa dorinței de a avea grijă de sine și de nevoile proprii, cum ar fi neglijarea igienei personale
• sentimentul de deconectare de propriile sentimente sau emoții
• dorința de a evita oamenii, inclusiv prietenii

Simptomele negative ale schizofreniei pot duce adesea la probleme de relație cu prietenii și familia, deoarece pot fi uneori confundate cu lenea deliberată sau cu lipsa de respect.

Învățarea recunoașterii semnelor că starea dumneavoastră se înrăutățește vă poate ajuta să vă gestionați boala. Semnele pot include pierderea poftei de mâncare, senzația de anxietate sau stres ori tulburări de somn.

De asemenea, puteți observa apariția unor simptome mai ușoare, cum ar fi:

• senzația de suspiciune sau teamă
• îngrijorarea cu privire la intențiile celorlalți
• auzirea ocazională a unor voci slabe
• dificultăți de concentrare

De asemenea, puteți ruga o persoană de încredere să vă spună dacă observă schimbări în comportamentul dumneavoastră.

Recunoașterea semnelor inițiale ale unui episod schizofrenic acut poate fi utilă, deoarece acesta poate fi prevenit prin utilizarea medicamentelor antipsihotice și a unui sprijin suplimentar.

Dacă aveți un alt episod acut de schizofrenie, urmați planul de acțiune stabilit împreună cu medicul psihiatru.

Acest plan include semnele probabile ale unei recăderi și pașii de urmat.

Cauza exactă a schizofreniei este necunoscută. Însă majoritatea experților consideră că afecțiunea este cauzată de o combinație de factori genetici și de mediu.

Se crede că unele persoane sunt mai vulnerabile la dezvoltarea schizofreniei, iar anumite situații pot declanșa afecțiunea, cum ar fi un eveniment de viață stresant sau consumul de droguri.

Factori genetici

Schizofrenia tinde să apară în anumite familii, dar nu se consideră că o singură genă ar fi responsabilă.

Este mai probabil ca diferite combinații de gene să facă oamenii mai vulnerabili la această afecțiune. Totuși, faptul că aveți aceste gene nu înseamnă neapărat că veți dezvolta schizofrenie.

Dovezile că această tulburare este parțial moștenită provin din studiile pe gemeni. Gemenii identici au aceleași gene.

În cazul gemenilor identici, dacă unul dintre ei dezvoltă schizofrenie, celălalt are o șansă de 1 din 2 de a o dezvolta, la rândul său. Acest lucru este valabil chiar dacă sunt crescuți separat.

În cazul gemenilor neidentici, care au structuri genetice diferite, atunci când unul dintre ei dezvoltă schizofrenie, celălalt are doar o șansă de 1 din 8 de a dezvolta afecțiunea.

Deși această probabilitate este mai mare decât în populația generală, unde șansa este de aproximativ 1 din 100, sugerează că genele nu sunt singurul factor care influențează apariția schizofreniei.

Diferențe în dezvoltarea creierului

Studiile efectuate pe persoane cu schizofrenie au arătat că există diferențe subtile în structura creierului lor.

Aceste modificări nu sunt prezente la toate persoanele cu schizofrenie și pot apărea și la persoane care nu au o boală mintală. Dar ele sugerează că schizofrenia ar putea fi, parțial, o tulburare a creierului.

Neurotransmițători

Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice care transmit mesaje între celulele creierului.

Se consideră că persoanele cu schizofrenie pot avea cantități diferite ale anumitor neurotransmițători în creier.

Medicamentele care ajută la scăderea cantităților anumitor neurotransmițători, cum ar fi dopamina, pot ameliora simptomele schizofreniei la unele persoane.

Acest lucru sugerează că neurotransmițătorii joacă un rol în apariția schizofreniei.

Complicații în timpul sarcinii și la naștere

Cercetările au arătat că persoanele care dezvoltă schizofrenie sunt mai predispuse să fi avut complicații înainte și în timpul nașterii, cum ar fi:

• greutate mică la naștere
• travaliu prematur
• lipsă de oxigen (asfixie) în timpul nașterii

Este posibil ca aceste aspecte să aibă un efect subtil asupra dezvoltării creierului.

Factorii declanșatori sunt lucruri care pot determina apariția schizofreniei la persoanele aflate la risc.

Stresul

Principalii factori declanșatori psihologici ai schizofreniei sunt evenimentele de viață stresante, cum ar fi:

• doliul
• pierderea locului de muncă sau a locuinței
• divorțul
• încheierea unei relații
• abuzul fizic, sexual sau emoțional

Aceste tipuri de experiențe, deși stresante, nu cauzează schizofrenia. Totuși, ele pot declanșa dezvoltarea acesteia la o persoană deja vulnerabilă.

Studiile au arătat că utilizarea drogurilor, în special canabis, cocaină, LSD sau amfetamine, poate crește riscul de a dezvolta schizofrenie, psihoză sau o boală similară.

Nu este clar dacă utilizarea drogurilor cauzează direct simptome la persoanele susceptibile la schizofrenie sau dacă acestea sunt mai predispuse să consume droguri.

Dacă persoanele au avut anterior episoade de psihoză sau schizofrenie, consumul de droguri poate cauza o recidivă sau poate împiedica ameliorarea simptomelor.

Cercetările au arătat că adolescenții și adulții tineri care consumă canabis în mod regulat sunt mai predispuși să dezvolte schizofrenie la vârsta adultă. Riscul poate fi mai mare atunci când se utilizează forme mai puternice de canabis.

Dacă se suspectează un diagnostic de schizofrenie, medicul de familie vă va îndruma către un medic psihiatru.

Medicul psihiatru va efectua o evaluare mai detaliată a simptomelor dumneavoastră. De asemenea, va dori să cunoască istoricul personal și circumstanțele actuale.

Pentru a stabili un diagnostic, majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale folosesc o listă de verificare diagnostică.

Schizofrenia poate fi de obicei diagnosticată verificând dacă o persoană prezintă simptomele asociate cu schizofrenia, asigurându-se în același timp că acestea nu sunt cauzate de o altă afecțiune.

Uneori poate fi neclar dacă o persoană are schizofrenie. Dacă aveți și alte simptome în același timp, un psihiatru poate avea motive să creadă că aveți o afecțiune mintală asociată, cum ar fi:

• tulburarea bipolară – persoanele cu tulburare bipolară oscilează între perioade de dispoziție euforică și comportament extrem de activ, excitat (manie) și perioade de depresie profundă; unele persoane aud și voci sau au alte tipuri de halucinații ori pot avea delir
• tulburarea schizoafectivă – este adesea descrisă ca o formă de schizofrenie, deoarece simptomele sale sunt similare cu cele ale schizofreniei și tulburării bipolare, dar tulburarea schizoafectivă este o boală mintală de sine stătătoare; poate apărea o singură dată în viața unei persoane sau poate veni și pleca, fiind declanșată de stres

De asemenea, puteți fi evaluat(ă) pentru tulburarea de stres post-traumatic, depresie, anxietate și consum de substanțe.

Din cauza tiparelor lor de gândire delirantă, persoanele cu schizofrenie pot fi reticente să meargă la medicul de familie dacă cred că nu au nimic.

Dacă persoana a fost deja diagnosticată, este posibil să aibă și instrucțiuni scrise cu sfaturi despre ce poate face un prieten sau o persoană dragă dacă persoana se îmbolnăvește. Acest lucru este uneori numit plan de criză.

Dacă cineva are un episod schizofrenic acut pentru prima dată, poate fi necesar ca un prieten, o rudă sau altă persoană dragă să îl convingă să meargă la medicul de familie.

În cazul unui episod schizofrenic care se agravează rapid, poate fi necesar să mergeți la departamentul de urgențe (Unitatea de Primiri Urgențe), unde va fi disponibil un psihiatru de gardă.

În cazurile severe, persoanele pot fi internate obligatoriu în spital pentru evaluare și tratament în condițiile prevăzute de lege.

Dacă dumneavoastră sau un prieten ori o rudă sunteți diagnosticat(ă) cu schizofrenie, este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu ceea ce se va întâmpla. Poate vă îngrijorează stigmatul asociat acestei afecțiuni sau vă simțiți speriat(ă) și retras(ă).

Este important să rețineți că un diagnostic poate fi un pas pozitiv către obținerea unor informații corecte și clare despre boală și despre tipurile de tratament și serviciile disponibile.

Copiii și tinerii cu un prim episod de schizofrenie trebuie îndrumați de urgență către un medic specialist în psihiatrie pediatrică.

Schizofrenia este de obicei tratată cu o combinație de medicamente și terapie, adaptată fiecărui individ.

În majoritatea cazurilor, aceasta va consta în medicamente antipsihotice și terapie cognitiv-comportamentală (TCC).

Persoanele cu schizofrenie primesc de obicei ajutor de la medicul psihiatru și de la un centru de sănătate mintală, care pot oferi sprijin și tratament de zi cu zi, în funcție de nevoile fiecărui individ.

Multe persoane se recuperează după schizofrenie, deși pot avea perioade în care simptomele revin (recăderi).

Sprijinul și tratamentul pot ajuta la reducerea impactului pe care afecțiunea îl are asupra vieții de zi cu zi.

Persoanele cu schizofrenie pot trece prin ceea ce este cunoscut drept un episod schizofrenic acut. În timpul unui episod acut, simptomele psihozei, când o persoană nu poate face diferența dintre realitate și imaginația sa, pot deveni copleșitoare.

În această perioadă, o persoană poate avea nevoie de un nivel mai intens de îngrijire decât poate oferi tratamentul ambulatoriu, pentru a o ajuta să fie în siguranță.

Tratamentul într-un spital sau clinică

Persoanele care trec printr-un episod foarte sever de schizofrenie pot necesita îngrijire internată într-un spital sau într-o clinică de psihiatrie.

Dacă echipa de îngrijire a unei persoane consideră că ar fi cel mai bine îngrijită într-un spital sau clinică, îi va explica acest lucru și o va încuraja să se interneze singură pentru îngrijire.

Pot exista momente când o persoană refuză să meargă la spital, dar medicii consideră că nu are capacitatea mintală de a lua o decizie informată cu privire la propria îngrijire.

În astfel de situații, legea permite ca o persoană să fie internată nevoluntar într-un spital sau clinică. Trebuie să se considere că internarea este necesară pentru a proteja:

• sănătatea și siguranța acelei persoane
• sănătatea și siguranța altora

Uneori, secțiile trebuie să fie încuiate pentru siguranța persoanelor îngrijite.

Un comitet independent vă va revizui periodic cazul și progresul. Odată ce consideră că nu mai sunteți un pericol pentru dumneavoastră și pentru ceilalți, veți fi externat(ă) din spital. Cu toate acestea, medicul vă poate recomanda să rămâneți în spital în mod voluntar.

Toate persoanele tratate în spital vor rămâne doar atât timp cât este absolut necesar pentru a primi tratament adecvat și pentru a aranja îngrijirea ulterioară.

Antipsihoticele sunt de obicei recomandate ca tratament inițial pentru simptomele unui episod schizofrenic acut. Acestea acționează blocând efectul dopaminei sau al altor substanțe chimice din creier.

Antipsihoticele pot reduce de obicei senzația de anxietate sau agresivitate în câteva ore de la administrare, dar poate dura câteva zile sau săptămâni pentru a reduce alte simptome, cum ar fi halucinațiile sau ideile delirante.

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un examen fizic și, eventual, unele investigații, cum ar fi un ECG. Este important ca medicul să vă facă un examen fizic amănunțit înainte de a începe să luați antipsihotice și să colaborați pentru a găsi medicamentul potrivit pentru dumneavoastră.

Antipsihoticele pot fi administrate oral, sub formă de comprimat, sau prin injecție, cunoscută sub numele de depot. Sunt disponibile mai multe antipsihotice cu eliberare lentă. Acestea se administrează de obicei la 1 până la 4 săptămâni, iar unele la 3 sau 6 luni. De obicei, vi se va administra cea mai mică doză posibilă, considerată capabilă să controleze eficient simptomele.

Este posibil să aveți nevoie de antipsihotice doar până la trecerea episodului schizofrenic acut.

Cu toate acestea, majoritatea persoanelor iau medicație timp de 1 sau 2 ani după primul episod psihotic pentru a preveni apariția altor episoade schizofrenice acute și mai mult timp dacă boala este recurentă.

Există 2 tipuri principale de antipsihotice:

• antipsihotice tipice – prima generație de antipsihotice, dezvoltată în anii 1950
• antipsihotice atipice – antipsihotice de generație mai nouă, dezvoltate în anii 1990

Alegerea antipsihoticului trebuie făcută în urma unei discuții între dumneavoastră și psihiatru despre beneficiile probabile și efectele secundare.

Atât antipsihoticele tipice, cât și cele atipice pot provoca efecte secundare, deși nu toată lumea le va resimți, iar severitatea va diferi de la o persoană la alta.

Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice includ:

• tremor
• contracții musculare
• spasme musculare

Efectele secundare ale antipsihoticelor atât tipice, cât și atipice includ:

• somnolență
• creștere în greutate, în special în cazul unor antipsihotice atipice
• lipsa apetitului sexual
• vedere încețoșată
• constipație
• uscăciunea gurii

Antipsihoticele pot provoca, de asemenea, efecte secundare care pot necesita monitorizare în timp ce le luați. Acestea includ:

• creșterea nivelului colesterolului din sânge
• modificări ale nivelului zahărului din sânge
• tensiunea arterială poate deveni atât mai mare, cât și mai mică decât de obicei

Spuneți psihiatrului sau medicului de familie dacă efectele secundare devin severe. Este posibil să existe un antipsihotic alternativ pe care îl puteți lua sau medicamente suplimentare care vă vor ajuta să faceți față efectelor secundare.

Dacă nu beneficiați de medicația antipsihotică după ce ați luat-o regulat timp de câteva săptămâni, se poate încerca o alternativă. Este important să colaborați cu echipa de tratament pentru a găsi medicamentul potrivit pentru dumneavoastră.

Dacă încetați să le luați, ați putea avea o recădere a simptomelor.

Medicația și orice efecte secundare vor fi monitorizate îndeaproape în primele luni. După aceasta, medicația trebuie revizuită cel puțin o dată pe an.

Terapiile prin dialog pot ajuta persoanele cu schizofrenie să facă față mai bine simptomelor de halucinații sau delir.

De asemenea, pot ajuta la tratarea unora dintre simptomele negative ale schizofreniei, cum ar fi apatia sau lipsa plăcerii și a interesului pentru lucrurile care vă plăceau înainte.

Terapiile prin dialog pentru schizofrenie funcționează cel mai bine atunci când sunt combinate cu medicația antipsihotică.

Terapiile prin dialog frecvente pentru schizofrenie includ:

• terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
• terapia de familie
• terapia prin artă

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) are ca scop să vă ajute să identificați tiparele de gândire care vă provoacă sentimente și comportamente nedorite și să învățați să schimbați această gândire cu gânduri mai realiste și mai utile.

De exemplu, puteți fi învățat(ă) să recunoașteți exemple de gândire delirantă. Apoi puteți primi ajutor și sfaturi despre cum să evitați să acționați pe baza acestor gânduri.

Majoritatea persoanelor au nevoie de o serie de ședințe TCC pe parcursul mai multor luni. Ședințele TCC durează de obicei aproximativ o oră.

Terapia de familie

Terapia de familie are ca scop sprijinirea persoanei cu schizofrenie și a persoanelor cu care locuiește sau de care este apropiată, cum ar fi partenerii sau membrii familiei.

Poate ajuta pe toți cei care pot fi afectați de schizofrenie, nu doar persoana care trăiește cu această afecțiune.

De obicei, implică ședințe informale pe parcursul a 6 luni.

Ședințele de terapie de familie pot include:

• discutarea informațiilor despre schizofrenie
• explorarea modalităților de sprijinire a unei persoane cu schizofrenie
• stabilirea modului de rezolvare a problemelor practice care pot fi cauzate de simptomele schizofreniei
• planificarea acțiunilor într-o situație de criză

Terapia prin artă

Terapiile prin artă sunt concepute pentru a promova exprimarea creativă. Lucrul cu un terapeut prin artă într-un grup mic sau individual vă poate permite să vă exprimați experiențele legate de schizofrenie.

Unele persoane consideră că exprimarea lucrurilor într-un mod non-verbal prin artă poate oferi o nouă experiență a schizofreniei și îi poate ajuta să dezvolte noi moduri de relaționare cu ceilalți.

S-a demonstrat că terapiile prin artă atenuează simptomele negative ale schizofreniei la unele persoane.

Este important să luați medicamentele așa cum v-au fost prescrise, chiar dacă începeți să vă simțiți mai bine. Administrarea continuă a medicamentelor poate ajuta la prevenirea recăderilor.

De asemenea, poate fi util să citiți prospectul care însoțește medicamentul, pentru informații despre posibilele interacțiuni cu alte medicamente sau suplimente.

Este recomandat să verificați cu echipa medicală dacă intenționați să luați medicamente fără prescripție medicală, cum ar fi analgezicele, sau orice suplimente nutritive, deoarece acestea pot interfera uneori cu medicația dumneavoastră.

Dacă schizofrenia este bine gestionată, este posibil să reduceți riscul de recăderi severe.

Acest lucru poate include:

• recunoașterea semnelor unui episod acut
• administrarea medicamentelor conform prescripției
• discutarea cu alte persoane despre această afecțiune

Majoritatea oamenilor consideră reconfortant să discute cu alte persoane care au o afecțiune similară.

Mențineți-vă sănătos

Pe lângă monitorizarea sănătății dumneavoastră mintale, echipa medicală și medicul de familie ar trebui să vă monitorizeze și sănătatea fizică.

Un stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată cu multe fructe și legume și exerciții fizice regulate, este benefic pentru dumneavoastră și poate reduce riscul de a dezvolta boli cardiovasculare sau diabet. De asemenea, ar trebui să încercați să evitați prea mult stres și să aveți un program regulat de somn.

Ar trebui să faceți un control la medicul de familie cel puțin o dată pe an pentru a vă monitoriza riscul de a dezvolta boli cardiovasculare sau diabet. Acesta va include înregistrarea greutății, verificarea tensiunii arteriale și efectuarea analizelor de sânge adecvate.

Renunțați la fumat

S-a demonstrat că renunțarea la fumat îmbunătățește sănătatea mintală a persoanelor cu schizofrenie. De asemenea, reduce riscul de cancer, boli de inimă și accident vascular cerebral.

Dacă luați medicamente antipsihotice și doriți să renunțați la fumat sau reîncepeți să fumați după ce ați renunțat, este foarte important să discutați cu medicul de familie sau cu psihiatrul dumneavoastră.

Doza medicamentelor prescrise poate necesita monitorizare, iar cantitatea pe care trebuie să o luați ar putea fi redusă în funcție de fumat.

Evitarea drogurilor și a alcoolului

Consumul regulat de alcool peste cantitatea recomandată sau utilizarea drogurilor ilegale poate declanșa psihoză și poate agrava simptomele schizofreniei. Consumul de alcool și droguri poate cauza, de asemenea, alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea, precum și daune asupra sănătății fizice.

Drogurile și alcoolul pot interacționa, de asemenea, negativ cu medicamentele antipsihotice.

Dacă în prezent consumați droguri sau alcool și vă este greu să vă opriți, cereți ajutor psihiatrului sau medicului de familie.

Evitați stresul excesiv, inclusiv stresul legat de muncă. Dacă sunteți angajat(ă), este posibil să puteți lucra mai puține ore sau într-un mod mai flexibil.

Mulți oameni consideră util să întâlnească alte persoane cu aceleași experiențe pentru sprijin reciproc și pentru a împărtăși idei. Este, de asemenea, un memento important că nu sunteți singur.

Există și alte locuri care oferă sprijin persoanelor cu schizofrenie și alte boli mintale.

Centre de zi

Chiar dacă nu aveți un loc de muncă sau nu puteți lucra, este totuși important să ieșiți și să faceți lucruri obișnuite și să dați o structură săptămânii dumneavoastră.

Mulți oameni merg în mod regulat la un spital de zi, centru de zi sau centru comunitar de sănătate mintală. Acestea oferă o gamă de activități care vă permit să deveniți din nou activ(ă) și să petreceți timp în compania altor persoane.

Proiecte de muncă

Acestea oferă formare pentru a vă ajuta să vă dezvoltați abilitățile de muncă și vă sprijină să reveniți la muncă. Au adesea contacte cu angajatori locali.

Locuințe asistate

Aceasta ar putea fi o garsonieră sau un apartament unde există cineva instruit să vă sprijine și să vă ajute să faceți față problemelor de zi cu zi.

Sprijin de la egal la egal

Vi se poate oferi șansa de a vă întâlni în mod regulat cu un lucrător de sprijin instruit, care s-a recuperat el însuși din psihoză sau schizofrenie.

Prietenii, rudele și partenerii au un rol vital în a ajuta persoanele cu schizofrenie să se recupereze și în a reduce probabilitatea unei recăderi.

Nu dați vina pe persoana cu schizofrenie și nu îi spuneți să „își revină singură” și nu dați vina pe alte persoane. În schimb, puteți încerca să îi oferiți sprijin și înțelegere față de ceea ce simte.

Este important să rămâneți pozitivi și să oferiți sprijin atunci când aveți de-a face cu boala mintală a unui prieten sau a unei persoane dragi.

Pe lângă sprijinirea persoanei cu schizofrenie, este posibil să doriți să primiți sprijin pentru a face față propriilor sentimente.

Echipa de îngrijire vă poate oferi, de asemenea, informații care să vă ajute să înțelegeți ce este schizofrenia, cum afectează persoanele și cum puteți ajuta.

Ar trebui să discutați cu echipa de îngrijire despre ce să faceți în caz de criză.

Ca parte a tratamentului unei persoane, vi se poate oferi terapie de familie. Aceasta poate oferi informații și sprijin pentru persoana cu schizofrenie și familia acesteia.

Prietenii și familia pot juca un rol major prin monitorizarea stării mentale a persoanei, urmărind orice semne de recădere și încurajând-o să își ia medicația și să participe la programările medicale.

Persoanele cu schizofrenie au un risc crescut de suicid față de populația generală.

Riscul poate fi mai mare după un episod acut sau după o internare în spital.

Acestea și alți factori de stres, cum ar fi grijile financiare sau sentimentul de izolare, pot duce la simptome de depresie.

Semnele că ați putea fi deprimat(ă) includ faptul că v-ați simțit foarte trist(ă) în ultima lună și lipsa plăcerii pentru lucrurile care vă făceau plăcere înainte.

Nu ignorați aceste simptome. Dacă depresia nu este tratată, se poate agrava și poate duce la gânduri suicidare.

Dacă aveți simptome de depresie sau orice gânduri suicidare, este foarte important să spuneți imediat medicului de familie sau psihiatrului.

Semnele de avertizare ale suicidului

Semnele de avertizare că persoanele cu depresie și schizofrenie ar putea lua în considerare suicidul includ:

• luarea unor decizii finale – cum ar fi dăruirea bunurilor, întocmirea unui testament sau luarea la revedere de la prieteni
• vorbirea despre moarte sau suicid – aceasta poate fi o afirmație directă, cum ar fi „Aș vrea să fiu mort/moartă”, sau fraze indirecte, cum ar fi „Cred că morții trebuie să fie mai fericiți decât noi” sau „N-ar fi frumos să adormim și să nu ne mai trezim niciodată?”
• auto-vătămarea – cum ar fi tăierea brațelor sau picioarelor sau arderea cu țigări
• o îmbunătățire bruscă a dispoziției – aceasta ar putea însemna că persoana a decis să încerce să-și pună capăt vieții (suicid) și se simte mai bine datorită acestei decizii

Ajutarea unui prieten sau a unei rude cu gânduri suicidare

Dacă observați oricare dintre aceste semne de avertizare:

• obțineți ajutor profesional pentru persoana respectivă, de exemplu de la psihiatrul de gardă de la secția de urgențe a celui mai apropiat spital
• spuneți-i că nu este singur(ă) și că vă pasă de el/ea
• oferiți-vă sprijinul în găsirea altor soluții la problemele sale

Dacă simțiți că există un pericol imediat ca persoana să încerce să-și pună capăt vieții (suicid), sunați la 112 și rămâneți cu ea sau rugați pe altcineva să rămână cu ea. Îndepărtați toate mijloacele disponibile de suicid, cum ar fi obiectele ascuțite și medicamentele.

Dacă aveți simptome de schizofrenie, adresați-vă cât mai curând medicului de familie. Cu cât schizofrenia este tratată mai devreme, cu atât mai bine.

Nu există un singur test pentru schizofrenie. De obicei, este diagnosticată în urma unei evaluări efectuate de un specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psihiatru.