Klamoks® 500 mg/125 mg, comprimate filmate

Ce este și pentru ce se utilizează

Ce este Klamoks şi pentru ce se utilizează Klamoks este un antibiotic şi acţionează ucigând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi inactivate). Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru. Klamoks este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi: • infecţii ale urechii sau ale sinusurilor; • infecţii ale tractului respirator; • infecţii ale tractului urinar; • infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare; • infecţii osoase şi articulare.

Ce trebuie să știți înainte de utilizare

Ce trebuie să știți înainte să utilizaţi Klamoks Nu luaţi Klamoks: • dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, acid clavulanic, penicilină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6); • dacă aţi avut vreodată vreo reacţie alergică (de hipersensibilitate) la orice alt antibiotic. Aceasta poate include o erupţie pe piele sau o umflare a feţei sau gâtului; • dacă aţi avut vreodată probleme hepatice sau icter (îngălbenirea pielii) când aţi luat un antibiotic.

Nu luaţi Klamoks dacă oricare dintre cele de mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Klamoks. Atenționări și precauții Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament dacă: • aveţi mononucleoză infecţioasă; • urmaţi tratament pentru probleme hepatice sau renale; • nu urinaţi regulat. Dacă nu sunteţi sigur dacă vreuna dintre cele de mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Klamoks. În anumite situaţii, medicul dumneavoastră poate face investigaţii pentru a determina tipul de bacterie care a provocat infecţia dumneavoastră. În funcţie de rezultat, este posibil să primiţi concentraţii diferite de Klamoks sau alte medicamente. Afecţiuni la care trebuie să fiţi atent Klamoks poate agrava unele dintre afecţiunile existente sau poate provoca reacţii adverse. Acestea includ reacţii alergice, convulsii şi inflamaţia intestinului gros. Trebuie să fiţi atent la anumite simptome în timp ce luaţi Klamoks, pentru a reduce riscul oricăror probleme. Vezi “Afecţiuni la care trebuie să fiţi atent” la punctul 4. Analize de sânge şi de urină Dacă faceţi analize de sânge (cum ar fi analize ale formulei globulelor roşii ale sângelui sau analize ale funcţiei hepatice) sau analize urinare (pentru glucoză), spuneţi-i medicului sau asistentei că luaţi Klamoks. Trebuie să faceţi acest lucru din cauză că Klamoks poate influenţa rezultatele acestor tipuri de analize. Klamoks împreună cu alte medicamente Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente. Acestea includ medicamente eliberate fără prescripţie medicală sau medicamente din plante. În cazul în care luaţi alopurinol (utilizat pentru gută), concomitent cu Klamoks, va creşte probabilitatea de a avea o reacţie alergică pe piele. În cazul în care luaţi probenecid (utilizat pentru gută), medicul dumneavoastră poate decide ajustarea dozei dumneavoastră de Klamoks. Dacă se iau, concomitent cu Klamoks, medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge (cum ar fi warfarina), atunci vor fi necesare analize de sânge suplimentare. Klamoks poate afecta modul în care funcţionează metotrexatul (un medicament utilizat pentru a trata cancerul sau afecţiunile reumatice). Klamoks poate afecta modul în care micofenolatul de mofetil (un medicament utilizat pentru a preveni respingerea de organe noi la pacienţii cu transplant) funcționează.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Klamoks poate provoca reacţii adverse, iar simptomele vă pot afecta capacitatea de a conduce vehicule. Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât dacă vă simţiţi bine. 3. CUM SĂ LUAŢI KLAMOKS Luaţi întotdeauna Klamoks exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg Doza uzuală este: • 1 comprimat de trei ori pe zi. Copii cu greutate mai mică de 40 kg Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Klamoks suspensie orală. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Klamoks comprimate copiilor cu greutate mai mică de 40 kg. Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg. Pacienţii cu probleme renale şi hepatice • Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege o concentraţie diferită sau un alt medicament. • Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a vedea cum funcţionează ficatul dumneavoastră. Cum să luaţi Klamoks • Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă la începutul unei mese sau imediat înainte de masa. Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite. Trebuie să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp. • Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între ele. Nu luaţi 2 doze într-o oră. • Nu luaţi Klamoks mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine, trebuie să mergeţi din nou la medic. Dacă utilizaţi mai mult Klamoks decât trebuie Dacă luaţi prea mult Klamoks, semnele pot include deranjament stomacal (greaţă, vărsături sau diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Luaţi cu dumneavoastră cutia sau flaconul medicamentului pentru a-l arăta medicului. Dacă uitaţi să utilizaţi Klamoks Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o de îndată ce vă amintiţi. Nu trebuie să luaţi următoarea doză prea curând, ci să aşteptaţi să treacă aproximativ 4 ore înainte de a lua următoarea doză.

Dacă încetaţi să utilizaţi Klamoks Continuaţi să luaţi Klamoks până la terminarea tratamentului, chiar dacă vă simţiţi mai bine. Aveţi nevoie de fiecare doză pentru a ajuta la combaterea infecţiei. Dacă o parte din bacterii supravieţuiesc, ele pot provoca revenirea infecţiei. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacții adverse posibile

Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, Klamoks poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Afecţiuni la care trebuie să fiţi atent Reacţii alergice: • erupţie pe piele; • inflamaţia vaselor de sânge (vasculită) care poate fi vizibilă ca pete umflate roşii sau purpurii pe piele, dar care poate afecta şi alte părţi ale corpului; • febră, durere articulară, umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului, axilei (subsuoară) sau zonei inghinale; • umflare, uneori a feţei sau gurii (angioedem), care determină dificultăţi de respiraţie; • colaps. Contactaţi un medic imediat dacă prezentaţi vreunul dintre aceste simptome. Întrerupeţi administrarea de Klamoks. Inflamaţia intestinului gros Inflamaţia intestinului gros, care provoacă diaree apoasă, de obicei însoţită de sânge şi mucus, durere de stomac şi/sau febră. Contactaţi-l pe medicul dumneavoastră cât mai curând posibil pentru recomandări în cazul în care prezentaţi aceste simptome. Reacţii adverse foarte frecvente Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane • diaree (la adulţi). Reacţii adverse frecvente Acestea pot afecta până la 1 din 10 persoane • candidoză (candida – o infecţie fungică a vaginului, cavităţii bucale sau a pliurilor pielii); • senzaţie de rău (greaţă), mai ales în cazul dozelor mari. În acest caz luaţi Klamoks înainte de masa; • vărsături; • diaree (la copii). Reacţii adverse mai puţin frecvente Acestea pot afecta până la 1 din 100 de persoane • erupţie pe piele, mâncărime;

• • • •

urticarie (erupţie pruriginoasă supradenivelată); indigestie; ameţeli; durere de cap.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane) care se pot observa în analizele dumneavoastră de sânge: • creşterea valorilor anumitor substanţe (enzime) produse de ficat. Reacţii adverse rare Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de persoane • erupţie pe piele, care poate fi veziculară şi care poate arăta ca nişte mici ţinte (pete închise la culoare în centru înconjurate de o zonă mai palidă, cu un inel închis la culoare în jurul marginii – eritem polimorf). Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome, contactaţi de urgenţă un medic. Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane) care se pot observa în analizele dumneavoastră de sânge: • număr mic de celule implicate în procesul de coagulare a sângelui; • număr mic de globule albe. Cu frecvenţă necunoscută Frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile. • reacţii alergice (a se vedea mai sus); • inflamaţie a intestinului gros (a se vedea mai sus); • inflamație a membranei protectoare din jurul creierului (meningită aseptică); • reacţii grave ale pielii: o erupţie generalizată cu vezicule şi descuamare a pielii, mai ales în jurul gurii, nasului, ochilor şi organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson) şi o formă mai severă, provocând o descuamare extensivă a pielii (mai mult de 30% din suprafaţa corporală – necroliză epidermică toxică); erupţie generalizată cu piele roşie şi mici vezicule conţinând puroi (dermatită buloasă exfoliativă); o erupţie roşie, solzoasă, cu noduli sub piele şi vezicule (pustuloză exantematică); simptome asemănătoare gripei, cu erupție cutanată tranzitorie, febră, glande umflate și rezultate anormale ale testelor de sânge (inclusiv creșterea numărului de globule albe din sânge (eozinofilie) și a enzimelor hepatice) (Reacția medicamentoasă cu eozinofilia și simptomele sistemice (DRESS)). Contactaţi imediat un medic dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome. • inflamaţie hepatică (hepatită); • icter, provocat de o creştere a bilirubinei din sânge (o substanţă produsă în ficat) care face ca pielea dumneavoastră şi albul din jurul ochilor să fie galbene; • inflamaţia tubulilor renali; • durează mai mult ca sângele să coaguleze; • hiperactivitate; • convulsii (la persoanele care iau doze mari de Klamoks sau care au probleme renale); • limbă de culoare neagră care arată păroasă.

Reacţii adverse care se pot observa în analizele dumneavoastră de sânge sau de urină: • o scădere severă a numărului de globule albe; • un număr scăzut de globule roşii (anemie hemolitică); • cristale în urină. Dacă vă apar reacţii adverse Spuneţi-i medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă oricare dintre reacţiile adverse devine severă sau îngrijorătoare, sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: http://www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Cum se păstrează

Cum se păstrează Klamoks A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. Nu utilizaţi Klamoks după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original. Nu utilizaţi Klamoks dacă cutia sau produsul este deteriorat. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.