Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Mielom multiplu

Actualizat: · Cod ICD-10: C90.0

Despre boală

Mielomul este un tip de cancer care afectează celulele plasmatice din măduva osoasă. Poate provoca simptome precum dureri osoase, oboseală, respirație dificilă și scădere în greutate. Tratamentul include chimioterapie, radioterapie, medicamente țintite, steroizi și transplant de celule stem.

Simptome

Simptomele mielomului pot include:

  • dureri osoase – le puteți simți în spate, șolduri, umeri sau coaste
  • senzație de oboseală foarte mare fără motiv
  • respirație dificilă
  • slăbiciune musculară
  • dureri de cap
  • senzație de sete foarte mare și nevoia de a urina mai des decât de obicei
  • scădere în greutate fără să vă propuneți

Uneori, mielomul nu provoacă simptome la început. Puteți afla că îl aveți după ce faceți o analiză de sânge pentru un alt motiv.

Cauze și factori de risc

Principalele cauze ale mielomului

Nu este clar ce cauzează mielomul, dar este posibil să aveți un risc mai mare dacă:

  • sunteți supraponderal(ă)
  • o rudă apropiată a avut mielom
  • aveți o afecțiune numită gamapatie monoclonală de semnificație nedeterminată (MGUS) sau anemie pernicioasă

Riscul de mielom crește odată cu vârsta. Mielomul este ușor mai frecvent la bărbați.

Cum să reduceți riscul de mielom

Nu puteți preveni întotdeauna mielomul, dar pierderea în greutate dacă sunteți supraponderal(ă) poate reduce riscul de a-l dezvolta.

Este important ca orice simptome de mielom să fie verificate de medicul de familie.

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

În funcție de simptomele dumneavoastră, medicul poate examina părțile dureroase ale corpului.

Puteți avea un prieten sau un membru al familiei în cameră cu dumneavoastră în timpul examinării, dacă doriți.

De asemenea, vi se poate cere să dați o probă de urină sau să faceți o analiză de sânge.

Trimiterea la un specialist

Medicul de familie vă poate trimite pentru mai multe analize sau la un specialist în spital dacă consideră că aveți o afecțiune care trebuie investigată.

Aceasta nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principalele teste pentru mielom

Dacă medicul de familie vă trimite la un specialist pentru că suspectează că ați putea avea mielom, veți face teste pentru a verifica prezența cancerului.

Principalele teste pentru mielom includ de obicei:

  • o scanare CT sau RMN
  • o biopsie de măduvă osoasă – în cadrul căreia se prelevează o mică mostră de măduvă osoasă pentru analiză

Obținerea rezultatelor

Ar trebui să primiți rezultatele analizelor în 1 până la 2 săptămâni.

Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă), iar aceștia vă pot informa dacă rezultatele sunt gata.

Dacă vi se spune că aveți mielom

Să aflați că aveți cancer poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu ce se va întâmpla.

Veți fi sprijinit(ă) pe parcursul diagnosticului și tratamentului de o echipă de specialiști.

Îi puteți adresa orice întrebări aveți.

Pașii următori

Dacă vi s-a spus că aveți mielom, este posibil să aveți nevoie de mai multe investigații, cum ar fi analize de sânge suplimentare și investigații imagistice.

Acest lucru va ajuta echipa dumneavoastră de specialiști să decidă de ce tratament aveți nevoie.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Biopsia · Analizele de sânge · Testul markerului tumoral beta-2 microglobulină (B2M) · Electroforeza proteinelor prin imunofixare – analiză de sânge

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Testul markerului tumoral beta-2 microglobulină (B2M)

Ce este testul markerului tumoral beta-2 microglobulină?

Testul markerului tumoral beta-2 microglobulină măsoară cantitatea unei proteine numite beta-2 microglobulină (B2M) din lichidele organismului dumneavoastră. Testul folosește de obicei o probă de sânge. Poate fi efectuat și din urină sau, în cazuri rare, din lichid cefalorahidian (LCR).

B2M este o proteină mică aflată pe suprafața majorității celulelor din corp. Celulele dumneavoastră eliberează B2M atunci când sunt deteriorate sau când cresc mai repede decât în mod normal. De obicei, rinichii filtrează B2M din sânge. Prin urmare, la persoanele sănătoase sunt prezente doar cantități mici din această proteină.

Totuși, B2M este și un tip de marker tumoral. Markerii tumorali sunt substanțe produse adesea de celulele canceroase sau de celulele normale ca răspuns la cancer. Nivelurile ridicate de B2M din lichidele organismului sunt cauzate frecvent de cancere ale sângelui și măduvei osoase, cum ar fi:

  • Mielom multiplu.
  • Leucemie limfocitară cronică (LLC).
  • Anumite tipuri de limfom.

Nivelurile ridicate de B2M pot fi cauzate și de afecțiuni necanceroase, cum ar fi bolile de rinichi și tulburările autoimune. Deoarece nivelurile ridicate de B2M pot fi cauzate de o gamă atât de largă de afecțiuni, medicii nu folosesc rezultatele testului markerului tumoral beta-2 microglobulină pentru a diagnostica cancerul sau orice altă afecțiune. În schimb, acesta este adesea efectuat după ce ați fost diagnosticat(ă) cu anumite cancere ale măduvei osoase sau ale sângelui.

Alte denumiri: beta-2 microglobulină totală, β2-microglobulină, B2M, B2MG, timotaxină

La ce se folosește?

Deși testul markerului tumoral beta-2 microglobulină nu poate fi folosit pentru screeningul sau diagnosticarea cancerului, poate oferi informații valoroase despre orice cancer de măduvă osoasă sau de sânge pe care îl aveți deja. De exemplu, testarea nivelurilor B2M poate ajuta medicul dumneavoastră să:

  • Determine cât de mult a crescut sau s-a extins cancerul.
  • Prevadă cum s-ar putea modifica (sau progresa) cancerul în timp.
  • Aleagă tratamentul și verifice dacă funcționează. Dacă nivelurile B2M nu scad în timpul unui tratament, medicul dumneavoastră ar putea fi nevoit să îl ajusteze.
  • Verifice dacă cancerul s-a extins la creier și/sau măduva spinării. Acest lucru se face doar dacă aveți simptome care sugerează această extindere.

De ce am nevoie de un test al markerului tumoral beta-2 microglobulină?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă ați fost diagnosticat(ă) cu mielom multiplu, leucemie limfocitară cronică sau anumite tipuri de limfom. Un test B2M poate ajuta la determinarea gravității bolii dumneavoastră, la monitorizarea cancerului în timp și la verificarea eficienței tratamentului.

Dacă aveți mielom multiplu, un test de urină pentru B2M poate fi folosit pentru a vedea dacă boala vă afectează rinichii.

Ce se întâmplă în timpul unui test de marker tumoral beta-2 microglobulină?

Un test de beta-2 microglobulină folosește de obicei o probă de sânge. În anumite cazuri, poate fi necesar să furnizați o probă de urină colectată timp de 24 de ore, ceea ce înseamnă să colectați toată urina pe parcursul unei zile întregi. Dacă medicul dumneavoastră suspectează că cancerul s-a extins la creier sau la măduva spinării, este posibil să vi se facă o analiză a lichidului cefalorahidian (LCR).

Pentru un test de sânge, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Pentru o probă de urină colectată timp de 24 de ore, vi se va da un recipient special pentru colectarea urinei și instrucțiuni despre cum să colectați și să păstrați probele. Medicul dumneavoastră vă va spune la ce oră să începeți. Testul include, în general, următorii pași:

  • Pentru început, urinați în toaletă ca de obicei. Nu colectați această urină. Notați ora la care ați urinat.
  • În următoarele 24 de ore, colectați toată urina în recipient.
  • În timpul perioadei de colectare, păstrați recipientul cu urină în frigider sau într-o ladă frigorifică cu gheață.
  • La 24 de ore după începerea testului, încercați să urinați dacă puteți. Aceasta este ultima colectare de urină pentru test.
  • Returnați recipientul cu urină la cabinetul medicului dumneavoastră sau la laborator, conform instrucțiunilor.

Pentru o analiză a lichidului cefalorahidian (LCR), un cadru medical va efectua o procedură numită puncție spinală (cunoscută și sub numele de puncție lombară). Puncția spinală se face de obicei în spital. Un cadru medical vă anesteziază pielea cu un medicament și folosește un ac subțire, gol pe dinăuntru, pentru a extrage puțin lichid dintre oasele din partea inferioară a coloanei vertebrale. De obicei, plecați acasă în aceeași zi.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Pentru analizele de sânge și urină, nu sunt necesare pregătiri speciale.

Pentru analiza LCR (puncție lombară), vi se poate cere să vă goliți vezica (să urinați) și intestinele (să aveți scaun) înainte de test.

Există riscuri la acest test?

În cazul analizei de sânge, riscul este foarte mic. După test, este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

În cazul analizei de urină, nu există niciun risc cunoscut.

În cazul analizei lichidului cefalorahidian (LCR), riscul unei puncții lombare este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură sau presiune atunci când este introdus acul. După test, este posibil să simțiți durere sau sensibilitate în spate sau să aveți o ușoară sângerare în locul unde a fost introdus acul. De asemenea, este posibil să aveți o durere de cap. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pentru ameliorarea durerii.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă nivelurile de B2M au fost măsurate pentru a afla mai multe despre cancerul dumneavoastră:

  • Cu cât nivelurile de B2M sunt mai mari, cu atât aveți mai mult cancer în organism. Nivelurile mai mari sunt asociate cu tipuri de cancer care tind să crească mai repede.
  • Dacă aveți mielom multiplu, nivelurile mai mari de B2M sunt adesea asociate cu probleme ale rinichilor.

Dacă nivelurile de B2M au fost măsurate pentru a verifica cât de bine funcționează tratamentul, medicul dumneavoastră poate analiza mai multe rezultate de-a lungul timpului pentru a observa o tendință:

  • Niveluri de B2M în creștere pot însemna că tratamentul nu funcționează.
  • Niveluri de B2M în scădere pot însemna că tratamentul funcționează.
  • Niveluri de B2M care nu se modifică pot însemna că boala este stabilă și nu s-a ameliorat sau agravat.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele analizelor, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul markerului tumoral beta-2 microglobulină?

Nivelurile B2M pot fi mai mari decât normalul în multe afecțiuni care nu sunt cancer, inclusiv:

  • Boli de rinichi
  • HIV
  • Scleroză multiplă

Din acest motiv, medicii vă pot testa nivelurile B2M din motive care nu au legătură cu tratamentul cancerului. Acestea pot include:

  • Verificarea funcției rinichilor. B2M este filtrată de rinichi. Prin urmare, nivelurile ridicate de B2M în sânge sau urină pot fi un semn precoce de afectare a rinichilor.
  • Monitorizarea bolilor imune și autoimune. Nivelurile crescute de B2M pot indica faptul că sistemul dumneavoastră imunitar este mai activ decât în mod normal. De exemplu, persoanele cu sindrom Sjögren primar pot avea niveluri mai mari de B2M în sânge și chiar în lacrimi.
  • Detectarea respingerii transplantului. La pacienții cu transplant de ficat, nivelurile ridicate de B2M în bilă și sânge pot fi un semn precoce că organismul respinge noul organ.
  • Evaluarea tratamentului prin dializă. La persoanele care fac dializă pe termen lung, B2M se poate acumula în țesuturi (o afecțiune numită amiloidoză asociată dializei). Măsurarea B2M îi ajută pe medici să verifice cât de bine funcționează filtrul de dializă.

Electroforeza proteinelor prin imunofixare – analiză de sânge

Ce este testul de sânge prin imunofixare?

Testul de sânge prin imunofixare (IFE) măsoară cantitatea și tipurile de proteine din sângele dumneavoastră. Proteinele au multe funcții importante, inclusiv de a oferi energie organismului, de a reconstrui mușchii și de a ajuta sistemul imunitar. Există diferite tipuri de proteine, iar fiecare are un rol diferit pentru organismul dumneavoastră. Acest test verifică dacă organismul produce sau pierde prea mult din anumite proteine. Organismul dumneavoastră ar putea produce prea multe sau prea puține proteine dacă aveți anumite afecțiuni.

Există două tipuri principale de proteine în sânge: albumina și globulina. Albumina reprezintă cea mai mare parte a proteinelor din sânge, iar restul se numesc globuline.

Testul de sânge prin imunofixare folosește un proces numit electroforeză pentru a separa proteinele în subgrupuri. Subgrupurile se bazează pe mărimea, forma și sarcina electrică a acestora. Măsurarea cantității de proteine din fiecare subgrup poate ajuta la depistarea diferitelor afecțiuni.

Subgrupurile de proteine sunt:

  • Albumina
  • Alfa-1 globulina
  • Alfa-2 globulina
  • Beta globulina
  • Gama globulina

Alte denumiri: electroforeza proteinelor serice (SPEP), electroforeza proteinelor, SPE, electroforeza prin imunofixare, IFE, imunofixarea serică

Pentru ce este folosit?

Această analiză este folosită cel mai adesea pentru a ajuta la depistarea sau monitorizarea multor afecțiuni diferite care influențează cantitatea de proteine din organism. Unele dintre aceste afecțiuni pot fi greu de descoperit fără o analiză de sânge prin imunofixare.

Aceste afecțiuni includ:

  • Mielomul multiplu, un cancer al plasmocitelor, care sunt un tip de globule albe. Aceasta este cea mai frecventă utilizare a analizei prin imunofixare.
  • Alte forme de cancer, cum ar fi limfomul (cancer al sistemului limfatic, care face parte din sistemul imunitar) sau leucemia (cancere ale celulelor sanguine).
  • Boli de rinichi.
  • Boli de ficat.
  • Anumite boli autoimune și inflamatorii, care determină sistemul imunitar să atace țesuturile sănătoase. Acestea includ artrita reumatoidă și boala Crohn.
  • Anumite boli neurologice, inclusiv scleroza multiplă (SM).
  • Malnutriția sau malabsorbția, afecțiuni în care organismul dumneavoastră nu primește suficienți nutrienți din alimentele consumate.
  • Gamapatia monoclonală de semnificație nedeterminată (MGUS), o afecțiune care determină niveluri ridicate ale anumitor proteine fără un motiv anume.

Ce se întâmplă în timpul unei analize de sânge prin imunofixare?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau într-un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru analiza de sânge prin imunofixare.

Există riscuri la analiza de sânge prin imunofixare?

Riscul la recoltarea unei probe de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele vă vor arăta dacă nivelurile proteinelor sunt în intervalul normal sau dacă anumite proteine au fost prea mari sau prea mici. Multe afecțiuni pot determina niveluri crescute sau scăzute ale anumitor proteine. Cauzele frecvente pot include:

Subgrupuri de proteine Niveluri crescute de proteine Niveluri scăzute de proteine
Albumină Deshidratare
Malnutriție și malabsorbție, boli de ficat, boli de rinichi, enteropatie cu pierdere de proteine, arsuri severe, afecțiuni inflamatorii
Alfa-1 Boli inflamatorii, sarcină Deficit de alfa-1 antitripsină, boli de ficat
Alfa-2 Boli inflamatorii, boli de rinichi, hipertiroidism, utilizarea unor medicamente precum contraceptivele sau steroizii Malnutriție, distrugerea globulelor roșii, boli de ficat
Beta Colesterol crescut, anemie prin deficit de fier, limfom Malnutriție, boli autoimune
Gama Mielom multiplu, MGUS Multe tulburări imune genetice diferite

Testul de imunofixare poate fi folosit și pentru a monitoriza o afecțiune cunoscută care vă afectează nivelurile de proteine, pentru a vedea dacă afecțiunea se agravează sau dacă tratamentul dă rezultate.

Pentru a înțelege rezultatele unui test de sânge de imunofixare, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, vârsta, istoricul medical și rezultatele altor teste.

Dacă aveți întrebări despre rezultate, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de sânge prin imunofixare?

Alte lucruri vă pot afecta rezultatele, cum ar fi unele vaccinuri (dacă le-ați făcut în ultimele șase luni) și anumite medicamente.

Testele de imunofixare se pot face și din urină. Testele de imunofixare din urină sunt adesea efectuate dacă rezultatele testului de sânge prin imunofixare nu au fost normale.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Pentru diagnosticul de mielom multiplu, pe lângă prezența celulelor plasmatice anormale în măduva osoasă, medicul caută semne de afectare a organelor: calciu peste 11,0 mg/dl, creatinină peste 2,0 mg/dl, hemoglobină sub 10 g/dl sau leziuni osoase.

Tratament

Principalele tratamente pentru mielom

Mielomul poate fi dificil de tratat.

Tratamentul pe care îl veți urma pentru mielom depinde de:

  • simptomele dumneavoastră
  • dacă mielomul a revenit (a recidivat)
  • vârsta și starea generală de sănătate

Uneori este posibil să nu aveți nevoie de niciun tratament imediat.

Vi se poate oferi o combinație de tratamente, inclusiv chimioterapie, radioterapie, medicamente țintite, steroizi și medicamente care ajută la prevenirea subțierii oaselor, numite bisfosfonați.

Echipa dumneavoastră de specialiști va:

  • explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare;
  • colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament;
  • vă ajuta să gestionați efectele secundare ale tratamentului.

Dacă aveți întrebări sau îngrijorări, puteți discuta cu echipa dumneavoastră de specialiști.

Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament medicamentos care distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se recomande chimioterapie pentru mielom dacă:

  • mielomul dumneavoastră provoacă simptome
  • mielomul dumneavoastră a recidivat

Corticosteroizi

Corticosteroizii pot trata mielomul și, de asemenea, pot ajuta chimioterapia și medicamentele țintite să fie mai eficiente.

Este posibil să vi se administreze corticosteroizi pentru mielom dacă:

  • mielomul dumneavoastră provoacă simptome
  • faceți chimioterapie sau luați medicamente țintite

Radioterapia

Radioterapia utilizează radiații pentru a distruge celulele canceroase. Se folosește un aparat care direcționează fascicule de radiații direct asupra tumorilor.

Este posibil să vi se recomande radioterapie pentru mielom dacă:

  • aveți durere într-o anumită parte a corpului (cum ar fi zona lombară) care nu se ameliorează după alte tratamente, precum chimioterapia
  • analgezicele nu dau rezultate

Transplantul de celule stem

Transplantul de celule stem poate ajuta organismul dumneavoastră să producă noi celule sanguine sănătoase.

Când este utilizat pentru tratarea mielomului, transplantul de celule stem implică de obicei prelevarea și tratarea celulelor găsite în măduva osoasă (celule stem). Celulele stem tratate sunt apoi reintroduse în sângele dumneavoastră, asemenea unei transfuzii de sânge.

Puteți fi luat(ă) în considerare pentru un transplant de celule stem pentru mielom:

  • după o cură de chimioterapie sau medicamente țintite;
  • dacă aveți o stare generală de sănătate bună.

Medicamente țintite

Medicamentele țintite distrug celulele canceroase.

Este posibil să fiți tratat(ă) cu medicamente țintite dacă:

  • mielomul dumneavoastră provoacă simptome
  • mielomul dumneavoastră a recidivat
  • transplantul de celule stem nu este potrivit

Bisfosfonați

Mielomul deteriorează și slăbește oasele dumneavoastră, ceea ce poate fi dureros. Oasele se pot rupe, de asemenea, ușor.

Bisfosfonații sunt medicamente care pot opri sau încetini deteriorarea oaselor.

Ce se întâmplă dacă vi se spune că boala nu poate fi vindecată

Mielomul, de obicei, nu poate fi vindecat și poate fi foarte greu de tratat.

Scopul tratamentului este adesea de a limita cancerul și simptomele sale și de a vă ajuta să trăiți mai mult.

Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistente, numită echipa de îngrijiri paliative.

Aceștia vor colabora cu dumneavoastră pentru a vă ajuta să gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil. Echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice sprijin de care aveți nevoie.

Când să mergeți la medic

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă aveți:

  • dificultăți de respirație – este posibil să respirați mai greu decât de obicei

Sunați la 112 dacă dumneavoastră sau altcineva:

  • își pierde brusc sensibilitatea în brațe sau picioare ori nu poate merge sau sta în picioare
  • devine brusc confuz(ă)
  • nu mai poate controla brusc scaunul sau urina

Acestea pot fi semne ale unei afecțiuni numite compresie medulară, care trebuie tratată imediat.

Nu conduceți dumneavoastră până la urgențe.

Persoana cu care vorbiți la 112 vă va sfătui ce să faceți.

Semne de urgență

  • Febra, mai ales în timpul chimioterapiei, poate însemna o infecție gravă și trebuie să mergeți imediat la medic.
  • Durerea osoasă severă sau apărută brusc poate semnala o fractură sau compresie a măduvei spinării și necesită atenție urgentă.
  • Confuzia, somnolența sau constipația severă pot indica hipercalcemie și necesită tratament imediat.
  • Dacă în timpul perfuziilor apar dificultăți de respirație sau umflarea feței sau gâtului, anunțați imediat personalul medical.

Medicamente folosite pentru mielom multiplu

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Imunosupresoare · ATC L04A · 72

Imunosupresoare și imunomodulatoare: frânează sau reglează sistemul imunitar, în bolile autoimune, după transplant și în unele boli de sânge sau de plămân.

Alte antianemice · ATC B03X · 37

Stimulează producția de globule roșii, folosite mai ales în anemia din boala de rinichi.

Alte antineoplazice · ATC L01X · 14

Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.

Corticosteroizi de uz sistemic · ATC H02A · 8

Corticosteroizi luați pe gură sau injectabil: reduc puternic inflamația și reacțiile imune.

Anticorpi monoclonali · ATC L01F · 7

Anticorpi monoclonali: țintesc celulele canceroase sau ajută sistemul imunitar să le recunoască.

Agenți alchilanți · ATC L01A · 6

Chimioterapice care distrug celulele canceroase prin afectarea ADN-ului lor.

Alte medicamente · 4

Alcaloizi din plante și alte produse naturale · ATC L01C · 1

Chimioterapice de origine vegetală care opresc diviziunea celulelor canceroase.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), protocoalele CNAS 2025, protocoalele CNAS 2026.