Cancer de rinichi

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

• afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
• verifica oasele și organele dumneavoastră
• vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

• nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
• scoateți monedele sau cheile din buzunare
• vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
• nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• ați avut intervenții chirurgicale anterior
• aveți probleme cu rinichii
• aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
• aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se administreze un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

• greață sau vărsături
• o erupție pe piele
• o durere de cap
• un gust metalic în gură
• amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

• tuse, respirație șuierătoare sau strănut
• leșin
• dificultăți de respirație sau la înghițire
• erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

• verifica oasele sau organele interne după un accident
• afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
• vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
• ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

• urmați o dietă specială
• luați anumite medicamente
• nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
• nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• luați orice medicamente
• aveți astm
• aveți probleme cu rinichii sau tiroida
• aveți diabet
• aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

• senzație de căldură și înroșire a feței
• un gust metalic în gură
• senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT

1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

• investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
• monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
• ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
• verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

• beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
• scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

• oasele
• dinții
• plămânii
• sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

• verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
• verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
• afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
• verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
• ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

• nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
• nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
• luați un laxativ cu o zi înainte de radiografie

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• luați orice medicamente
• aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

În spital, radiografiile sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.

După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

• în aceeași zi în care o faceți
• la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

• pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
• ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
• pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis(ă) de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

• îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
• folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
• folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:

• aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
• aveți febră (temperatură ridicată)
• sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
• zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

• verifica starea generală de sănătate
• afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
• afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
• afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

• nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
• întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi gata în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

O cistoscopie poate fi efectuată pentru a verifica ce cauzează simptomele vezicii urinare, pentru a trata unele afecțiuni ale vezicii urinare sau pentru a ajuta la diagnosticarea și tratarea cancerului de vezică urinară.

Verificarea simptomelor vezicii urinare

O cistoscopie poate fi folosită pentru a verifica ce cauzează simptomele vezicii urinare, cum ar fi:

• sânge în urină
• infecții ale tractului urinar (ITU)
• incontinență urinară
• durere în partea inferioară a burții (durere pelvină) care nu dispare
• simptome care afectează urinarea, cum ar fi durerea la urinare, urinarea mai frecventă decât în mod normal sau senzația că nu ați golit complet vezica după urinare

Tratarea afecțiunilor vezicii urinare

Este posibil să vi se efectueze o cistoscopie și pentru a trata anumite afecțiuni ale vezicii urinare.

Un cistoscop poate fi folosit pentru a:

• îndepărta pietrele la vezica urinară
• ajuta la micșorarea prostatei dacă aveți hipertrofie de prostată
• injecta medicamente direct în vezică, cum ar fi toxina botulinică pentru vezica hiperactivă
• repara leziuni ale vezicii urinare
• preleva o mostră de celule pentru testare (o biopsie)

Verificarea și tratarea cancerului de vezică urinară

O biopsie poate fi folosită pentru a verifica orice modificări ale vezicii urinare, care ar putea fi cancer de vezică urinară.

Cancerul de vezică urinară poate fi dificil de diagnosticat, așa că este posibil să vi se efectueze și alte teste.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu cancer de vezică urinară, o cistoscopie poate fi folosită pentru a:

• îndepărta o tumoare din vezica urinară
• verifica cât de bine funcționează tratamentul, cum ar fi chimioterapia

Modul de pregătire pentru o cistoscopie diferă în funcție de tipul de cistoscopie pe care îl veți avea.

Tipuri de cistoscopie

Există 2 tipuri de cistoscopie:

• cistoscopia flexibilă – care folosește un tub subțire și flexibil cu o cameră și este adesea folosită pentru a verifica simptomele vezicii urinare
• cistoscopia rigidă – folosește un tub drept, rigid, cu o cameră în interior și este adesea folosită pentru a trata afecțiunile vezicii urinare

Ar trebui să vi se spună ce tip de cistoscopie veți avea și dacă există ceva ce trebuie să faceți pentru a vă pregăti.

Dacă nu știți, contactați medicul care v-a recomandat cistoscopia pentru recomandări.

Pregătirea pentru o cistoscopie flexibilă

O cistoscopie flexibilă se efectuează de obicei cu anestezie locală pentru a amorți zona din jurul uretrei (tubul prin care iese urina).

Ar trebui să puteți mânca și bea normal în ziua cistoscopiei flexibile.

Pregătirea pentru o cistoscopie rigidă

O cistoscopie rigidă poate fi efectuată cu:

• anestezie generală, în care dormiți în timpul procedurii
• anestezie administrată în coloană (anestezie spinală), care amorțește jumătatea inferioară a corpului în timpul procedurii

Dacă veți avea anestezie generală, vi se poate cere să veniți la o consultație de evaluare cu aproximativ o săptămână înainte de cistoscopie. Aceasta implică de obicei o asistentă care vă ia câteva măsurători, cum ar fi tensiunea arterială. Acest lucru ajută la planificarea utilizării în siguranță a anesteziei.

De obicei, vi se va spune să evitați să mâncați sau să beți (să țineți post) cu câteva ore înainte de o cistoscopie rigidă. Vi se vor oferi informații mai detaliate despre acest lucru.

De asemenea, veți avea nevoie de cineva care să vă ducă acasă după o cistoscopie rigidă și să rămână cu dumneavoastră timp de 24 de ore după aceea.

Probabil vi se va cere să mergeți la un spital sau o clinică locală pentru a vi se efectua cistoscopia.

Înainte de procedură, vi se va cere să vă goliți vezica urinară prin urinare. În același timp, vi se poate cere să oferiți o probă de urină pentru a verifica eventualele infecții. Dacă aveți o infecție, cistoscopia poate fi reprogramată.

Efectuarea unei cistoscopii flexibile

1. Vi se va cere să vă dezbrăcați, în spatele unui paravan, de la talie în jos. Vi se va da un halat pe care să îl purtați.
2. Vi se va cere să vă întindeți pe o masă de examinare sau pe un pat.
3. Se va folosi un gel anestezic local pentru a amorți zona din jurul uretrei (tubul care transportă urina din vezică în afara corpului).
4. Un tub subțire și flexibil, cu o cameră în interior (cistoscop), este introdus ușor în uretră și avansat prin aceasta până în vezică.
5. O soluție salină este pompată în vezică pentru a o umfla. Acest lucru face mai ușoară vizualizarea interiorului.
6. Cistoscopul este mișcat în interiorul vezicii pentru a o examina. Imaginile sunt transmise pe un ecran pe care îl puteți urmări, dacă doriți.
7. Prin cistoscop pot fi folosite instrumente pentru a preleva o mică mostră de celule pentru testare (biopsie).
8. După finalizarea testului, cistoscopul este îndepărtat ușor din vezică.

O cistoscopie flexibilă durează de obicei aproximativ 10 până la 15 minute.

Efectuarea unei cistoscopii rigide

1. Vi se va administra fie o anestezie generală (astfel încât să dormiți în timpul procedurii), fie vi se va amorți jumătatea inferioară a corpului cu anestezic administrat în coloană (anestezie spinală).
2. Un tub cu o cameră în interior (cistoscop) este introdus ușor în uretră și avansat prin aceasta până în vezică.
3. O soluție salină este pompată în vezică pentru a o umfla. Acest lucru face mai ușoară vizualizarea interiorului și efectuarea oricărui tratament.
4. Prin cistoscop pot fi folosite instrumente pentru a preleva o mică mostră de celule pentru testare (biopsie) sau pentru a trata anumite afecțiuni.
5. Eventualele incizii făcute în timpul testării sau tratamentului sunt închise, iar cistoscopul este îndepărtat ușor din vezică.

O cistoscopie rigidă durează de obicei aproximativ 30 de minute.

Dacă ați făcut o cistoscopie flexibilă, puteți pleca acasă imediat ce procedura s-a încheiat. Vă puteți relua munca și activitățile obișnuite de îndată ce vă simțiți în stare.

Dacă ați făcut o cistoscopie rigidă, de obicei puteți pleca acasă după ce vă reveniți din efectele anestezicului și puteți urina.

Pentru majoritatea persoanelor, acest lucru durează câteva ore.

Dacă ați avut anestezie spinală sau generală, cineva trebuie să vă ducă acasă și să rămână cu dumneavoastră timp de 24 de ore.

În această perioadă de 24 de ore, nu:

• consumați alcool
• conduceți
• folosiți utilaje grele sau complexe

Este posibil să aveți o cantitate mică de sânge în urină timp de câteva zile după cistoscopie. De asemenea, urinarea poate fi dureroasă.

Aceste simptome ar trebui să treacă în câteva zile și, de obicei, nu sunt motive de îngrijorare. Paracetamolul sau ibuprofenul pot ajuta la tratarea durerii. Discutați cu medicul de familie dacă simptomele nu dispar după câteva zile.

După cistoscopie, medicul sau asistenta vă poate spune dacă a observat modificări la nivelul vezicii urinare.

Ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează, inclusiv dacă veți avea nevoie de mai multe analize sau tratament.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate și pașii următori.

Dacă a fost prelevată o mostră de celule pentru analiză (biopsie), de obicei durează 1 până la 2 săptămâni pentru a obține rezultatele.

Dacă rezultatele arată că aveți cancer, veți fi îndrumat(ă) către o echipă specializată în îngrijirea cancerului.

Cistoscopia este o procedură frecventă, iar complicațiile grave sunt rare. Medicul sau asistenta vă vor explica toate riscurile posibile.

Infecție de tract urinar

Există un risc mic de a face o infecție de tract urinar după o cistoscopie.

Infecția poate afecta vezica urinară, rinichii și tuburile care le leagă.

De obicei, veți avea nevoie de antibiotice pentru a trata o infecție de tract urinar.

Probleme la golirea vezicii urinare

Veți fi verificat(ă) pentru a vedea dacă puteți urina înainte de a fi trimis(ă) acasă. Dar, uneori, umflarea vezicii urinare și a uretrei poate face să nu puteți urina odată ajuns(ă) acasă. Acest lucru poate cauza umflare sau durere în burtă.

Este posibil să fie nevoie să vi se introducă un tub în uretră pentru a drena urina din vezică (cateter urinar) până când puteți urina din nou.

Lezarea vezicii urinare

Foarte rar, vezica urinară poate fi lezată în timpul cistoscopiei. Acest lucru poate cauza sânge în urină, care poate fi abundent sau poate continua timp de câteva zile.

Poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara acest lucru, dacă sângerarea nu se oprește.

Recomandare non-urgentă: consultați medicul dacă:

• aveți durere sau senzație de arsură când urinați, care nu dispare după câteva zile
• simțiți nevoia să urinați mai des sau mai urgent decât de obicei
• urina dumneavoastră arată tulbure

Anunțați medicul că ați făcut o cistoscopie.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

• credeți că aveți o infecție de tract urinar și aveți febră (sau vă simțiți încins(ă), înfrigurat(ă) sau aveți frisoane) sau aveți o temperatură foarte scăzută, sub 36°C
• aveți durere în partea de jos a burții sau durere în spate, chiar sub coaste
• aveți sânge în urină care este abundent sau nu dispare după câteva zile

Dacă nu puteți vorbi cu medicul de familie sau nu îl puteți vedea, ori simptomele se agravează, sunați la 112 sau mergeți la urgențe.

Anunțați medicul sau serviciul de urgență că ați făcut o cistoscopie.

Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

• nu puteți urina și burta dumneavoastră este umflată și dureroasă

O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.

Laparoscopia este folosită pentru diagnosticarea unor afecțiuni și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:

• îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
• repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
• îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
• tratarea unei sarcini extrauterine
• îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
• chirurgia de scădere în greutate

Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.

Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.

În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:

• să nu mâncați sau să nu beți
• să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
• să renunțați la fumat

Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să vă asigurați că vă duce cineva acasă.

Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.

Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.

1. Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
2. Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
3. Un tub subțire cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
4. Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
5. Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe și acoperite cu un pansament.

După operație

Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.

După operație, este posibil să:

• aveți greață sau vărsături
• vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
• aveți dureri în gât
• aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
• aveți dureri de umăr
• aveți vânătăi în jurul rănilor

Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.

Durata recuperării după o laparoscopie variază.

De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.

Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.

Ce să faceți

• luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea

• asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă

• purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat

• mișcați-vă cât de mult puteți

• faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți

• mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor

Ce să nu faceți

• nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat

• nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie

• nu consumați alcool timp de 48 de ore

• nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca

Laparoscopia este o procedură frecventă.

Complicațiile sunt rare, dar pot include:

• necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
• o hernie
• leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
• leziuni ale unui vas de sânge
• o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
• cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară

Ați avut recent o laparoscopie și: