Lynozid 2 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Conținutul ambalajului și alte informații. Ce conţine Lynozid Substanţa activă este linezolid. 1 ml de soluție perfuzabilă conține linezolid 2 mg. Un flacon 300 ml soluție perfuzabilă conțin linezolid 600 mg. Celelalte componente sunt: dextroză monohidrată, citrat de sodiu, acid citric anhidru, hidroxid de sodiu, acid clorhidric, apă pentru injecţii. Cum arată Lynozid Lynozid se prezintă sub formă de soluţie transparentă, incoloră. Ambalaj 300 ml soluţie perfuzabilă în flacon din sticlă transparentă, siliconizat, cu dop cu acoperire de teflon şi capsă din aluminiu, de tipul Flip off. Câte 1 flacon însoţite de prospectul pentru pacient plasate în cutie de carton, prevăzută cu separator de carton. Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare WORLD MEDICINE İLAÇ SAN. VE TİC. A.Ş., TURCIA 15 Temmuz Mah. Cami Yolu Cad. No:50 Günesli /Bağcilar, Istanbul Fabricantul Mefar İlaç Sanayii A.Ş., Turcia Ramazanoğlu Mah. Ensar Cad. No: 20, 34906, Kurtköy-Pendik, Istanbul. Acest prospect a fost aprobat în Decembrie 2022 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md/

Următoarele informaţii sunt destinate numai profesioniștilor din domeniul sănătății: Lynozid 2mg/ml soluţie perfuzabilă Linezolid IMPORTANT: A se citi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) înainte de prescriere.

Linezolid nu este activ împotriva infecțiilor cauzate de patogeni Gram-negativ. Dacă infecția concomitentă cu un patogen Gram-negativ este documentată sau suspectată, tratamentul specific împotriva microorganismelor Gram-negativ trebuie inițiat concomitent. Descriere Numai pentru utilizare unică. Flaconul conține 300 ml de soluție perfuzabilă și este ambalat într-o cutie. Un mililitru soluţie perfuzabilă conţine linezolid 2 mg. Fiecare 300 ml soluție perfuzabilă conțin linezolid 600 mg. Lynozid se prezintă sub formă de soluţie transparentă, incoloră. Celelalte componente sunt dextroză monohidrată, citrat de sodiu, acid citric anhidru, hidroxid de sodiu, acid clorhidric, apă pentru injecţii. Doze şi mod de administrare Tratamentul cu Lynozid trebuie iniţiat numai într-un mediu spitalicesc şi la recomandarea unui specialist în domeniu, cum ar fi un microbiolog sau un specialist în boli infecţioase. Pacienţii care încep tratamentul cu forma de administrare parenterală pot fi trecuţi la forma de administrare orală, dacă există indicaţii clinice. În astfel de circumstanţe, nu este necesară ajustarea dozei, deoarece linezolid are o biodisponibilitate orală de aproximativ 100%. Soluţia perfuzabilă trebuie administrată într-un interval de 30 până la 120 minute. Doza recomandată de linezolid trebuie administrată intravenos, de două ori pe zi. Doza recomandată şi durata tratamentului pentru adulţi: Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, de locul infecţiei şi de severitatea acesteia, precum şi de răspunsul clinic al pacientului. Următoarele recomandări privind durata tratamentului reflectă datele obţinute în studiile clinice. Durata de tratament poate fi mai scurtă în anumite tipuri de infecţii, dar acest lucru nu a fost evaluat în studiile clinice. Durata maximă a tratamentului este de 28 de zile. Siguranţa şi eficacitatea linezolid nu au fost stabilite pentru perioade de tratament mai lungi de 28 de zile. Nu este necesară o creştere a dozei recomandate sau a duratei tratamentului pentru infecţiile cu bacteriemie concomitentă. Doza recomandată pentru soluţia perfuzabilă şi comprimatele/granule pentru suspensie orală sunt identice şi sunt după cum urmează: Infecţii Pneumonie nosocomială Pneumonie comunitară dobândită Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate

Doza 600 mg de 2 ori pe zi

Durata tratamentului 10-14 zile consecutiv

600 mg de 2 ori pe zi

Copii şi adolescenţi: siguranța şi eficacitatea administrării linezolidului la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Datele disponibile sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1, şi 5.2 al Rcp-ului), dar nu se pot face recomandări privind dozele. Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei. Insuficiența renală: Nu este necesară ajustarea dozei. Insuficiență renală severă (cu clearance al creatininei <30 ml/min): nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu se cunoaşte semnificaţia clinică a expunerii mai mari (de până la 10 ori) la cei doi metaboliţi principali ai linezolidului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, linezolidul trebuie

utilizat cu deosebită precauţie la aceşti pacienţi şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic. Deoarece aproximativ 30% dintr-o doză de linezolid este eliminată în decurs de 3 ore de hemodializă, Lynozid trebuie administrat după dializă la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. Metaboliţii principali ai linezolidului sunt eliminaţi parţial prin hemodializă, dar concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi rămân încă foarte mari după efectuarea dializei, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Prin urmare, linezolid trebuie utilizat cu precauţie specială la pacienţii cu insuficienţă renală severă care efectuează şedinţe de hemodializă şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic. Până în prezent, nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea de linezolid la pacienţii care efectuează dializă peritoneală continuă în ambulator (DPCA) sau utilizează tratamente alternative pentru insuficienţă renală (altele decât hemodializa). Insuficiența hepatică: pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (clasificarea Child-Pugh clasa A sau B): nu este necesară ajustarea dozei. Insuficiență hepatică severă (Clasa Child-Pugh C): deoarece linezolid este metabolizat printr-un proces non-enzimatic, nu se aşteaptă ca afectarea funcţiei hepatice să aibă o influență semnificativă şi, prin urmare, nu se recomandă ajustarea dozei. Cu toate acestea, nu există date farmacocinetice iar experienţa clinică a administrării de linezolid la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este limitată. Prin urmare, linezolid trebuie utilizat cu precauţie specială la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic. Contraindicaţii Hipersensibilitate la linezolid sau la oricare dintre excipienţii medicamentului. Linezolid nu trebuie utilizat la pacienţii care utilizează concomitent orice medicament care inhibă monoaminooxidaza A sau B (de exemplu fenelzină, isocarboxazid, selegilină, moclobemidă) sau în decurs de două săptămâni de la administrarea oricăruia dintre aceste medicamente. Dacă nu există facilităţi disponibile pentru supraveghere atentă şi monitorizarea tensiunii arteriale, linezolid nu trebuie administrat la pacienţii cu următoarele boli preexistente sau care utilizează concomitent următoarele medicamente: Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, feocromocitom, carcinoid, tireotoxicoză, depresie în cadrul tulburării bipolare, tulburare schizo-afectivă, stări confuzionale acute. Pacienţii care utilizează oricare dintre următoarele medicamente: inhibitori ai recaptării serotoninei, antidepresive triciclice, agonişti ai receptorilor serotoninici 5-HT1 (triptani), substanţe simpatomimetice cu acţiune directă şi indirectă (inclusiv bronhodilatatoare adrenergice, pseudoefedrină şi fenilpropanolamină), medicamente vasopresoare (de exemplu adrenalină, noradrenalină), medicamente dopaminergice (de exemplu dopamină, dobutamină), petidină sau buspironă. Alăptarea trebuie întreruptă înainte și pe toată durata administrării. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Mielosupresie La pacienţii trataţi cu linezolid a fost raportată mielosupresie (incluzând anemie, leucopenie, pancitopenie şi trombocitopenie). În cazurile care au putut fi urmărite, după întreruperea tratamentului cu linezolid, parametrii hematologici modificaţi au revenit la valorile iniţiale. Riscul apariţiei acestor modificări pare legat de durata tratamentului. Pacienţii vârstnici trataţi cu linezolid ar putea fi expuşi unui risc sporit de a prezenta discrazii sanguine, comparativ cu pacienţii mai

tineri. Riscul apariţiei acestor modificări pare legat de durata tratamentului. Trombocitopenia poate să apară mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală severă, indiferent dacă efectuează sau nu şedinţe de dializă și la pacienții cu insuficiență hepatică moderată până la severă. Ca urmare, se recomandă monitorizarea atentă a parametrilor hematologici la pacienţii: cu anemie, granulocitopenie sau trombocitopenie preexistentă; trataţi concomitent cu medicamente care pot diminua concentraţia de hemoglobină, numărul celulelor sanguine sau pot influenţa numărul de trombocite sau funcţia acestora; cu insuficienţă renală severă sau insuficiență hepatică moderată până la severă; la care tratamentul se prelungeşte peste intervalul de 10-14 zile. La aceşti pacienţi, linezolidul trebuie administrat numai când este posibilă monitorizarea strictă a concentraţiei de hemoglobină, hemoleucogramei şi numărului de trombocite. În cazul apariţiei mielosupresiei semnificative, tratamentul cu linezolid trebuie întrerupt, cu excepţia cazurilor când continuarea acestuia este absolut necesară. În aceste situaţii trebuie monitorizată intensiv hemoleucograma şi trebuie instituite măsurile adecvate de abordare terapeutică. În plus, se recomandă ca hemoleucogramele complete (inclusiv valorile hemoglobinei, număr de trombocite şi valorile totale şi diferenţiate ale leucocitelor) să fie monitorizate săptămânal la pacienţii trataţi cu linezolid, indiferent de valorile iniţiale ale hemoleucogramei. În studii clinice de tip ”tratament de ultimă instanţă” a fost raportată o incidenţă mai mare a anemiei grave la pacienţii cărora li s-a administrat linezolid peste durata maximă recomandată de 28 de zile. Aceşti pacienţi au necesitat mai frecvent transfuzii sanguine. Cazuri de anemie care au necesitat transfuzii sanguine au fost raportate şi după punerea pe piaţă, mai multe înregistrându-se la pacienţii cărora li s-a administrat linezolid timp de peste 28 de zile. După punerea pe piaţă, s-au raportat cazuri de anemie sideroblastică. În cazurile în care momentul debutului este cunoscut, la majoritatea pacienţilor, tratamentul cu linezolid a fost administrat pe o perioadă mai mare de 28 de zile. Majoritatea pacienţilor au înregistrat o recuperare completă sau parţială în urma întreruperii tratamentului cu linezolid, cu sau fără tratament pentru anemie. Dezechilibrul mortalităţii în cadrul unui studiu clinic la pacienţi cu infecţii sanguine Gram-pozitive determinate de prezenţa cateterului Într-un studiu deschis efectuat la pacienţi cu infecţii grave determinate de prezenţa cateterului intravascular cărora li s-a administrat linezolid, a fost observată o rată a mortalităţii crescută comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat vancomicină/dicloxacilină/oxacilină [78/363 (21,5%) comparativ cu 58/363 (16,0%)]. Principalul factor care a influenţat rata mortalităţii a fost reprezentat de starea clinică la debutul infecţiei cu germeni Gram-pozitiv. Rata mortalităţii a fost similară la pacienţii cu infecţii determinate doar de bacterii Gram-pozitiv (risc relativ 2,48; interval de încredere 95%; 0,58-1,59) dar a fost semnificativ mai mare (p=0,0162) la grupul tratat cu linezolid, la pacienţi care au avut orice alt germen patogen sau la pacienţi care nu au avut nici un germen patogen la debut (risc relativ 2,48; interval de încredere 95%: 1,38-4,46). Cea mai mare diferenţă a apărut în timpul tratamentului şi în următoarele 7 zile de la întreruperea administrării medicamentului de studiu clinic. În timpul studiului, în grupul de tratament cu linezolid mai mulţi pacienţi au dezvoltat o infecţie cu germeni patogeni Gram-negativ şi au decedat ca urmare a infecţiilor cu aceşti germeni patogeni Gram-negativ şi a infecţiilor polimicrobiene. Din acest motiv, linezolidul trebuie administrat pacienţilor cu infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi complicate la care a fost demonstrată sau presupusă existenţa infecţiei concomitente cu germeni Gram- negativ, doar dacă nu sunt disponibile alternative terapeutice. În această situaţie trebuie iniţiat concomitent tratamentul împotriva germenilor Gram-negativ.

Diaree şi colită asociate tratamentului cu antibiotice Diareea asociată tratamentului cu antibiotice şi colita asociată tratamentului cu antibiotice, inclusiv colita pseudomembranoasă şi diareea asociată cu Clostridium difficile, au fost raportate în asociere cu utilizarea majorităţii antibioticelor, inclusiv linezolid, şi pot varia ca severitate de la diaree uşoară până la colită letală. Prin urmare, este importat să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după utilizarea linezolidului. Dacă se suspectează sau se confirmă diareea asociată tratamentului cu antibiotice sau colita asociată tratamentului cu antibiotice, tratamentul curent cu agenţi antibacterieni, inclusiv linezolid, trebuie întrerupt şi trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate în această situaţie. Acidoză lactică În cazul utilizării linezolidului au fost raportate cazuri de acidoză lactică. Pacienţilor care dezvoltă semne şi simptome de acidoză metabolică, inclusiv greaţă sau vărsături recurente, dureri abdominale, valori mici ale concentraţiilor bicarbonatului sau hiperventilaţie în timpul tratamentului cu linezolid trebuie să li se acorde asistenţă medicală de urgenţă. În cazul apariţiei acidozei lactice, beneficiul continuării tratamentului cu linezolid trebuie evaluat în funcţie de potenţialele riscuri. Disfuncţie mitocondrială Linezolidul inhibă sinteza proteinelor mitocondriale. Se pot produce evenimente adverse, cum sunt acidoza lactică, anemia, nevrita optică şi neuropatia periferică, drept consecinţă a acestei inhibiţii; aceste evenimente sunt mai frecvente la utilizarea medicamentului pe o perioadă mai lungă de 28 de zile. Sindrom serotoninergic Au fost raportate spontan cazuri grave de sindrom serotoninergic asociat administrării concomitente de linezolid şi medicamente serotoninergice, incluzând antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioidele (vezi pct. 4.5 al RCP-ului). Ca urmare, administrarea concomitentă a linezolidului cu medicamente serotoninergice este contraindicată (vezi pct. 4.3 din RCP), cu excepţia cazurilor când utilizarea concomitentă a acestor medicamente este absolut necesară. În aceste cazuri pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru se observa apariţia semnelor şi simptomelor sindromului serotoninergic, de exemplu deficit cognitiv, febră, hiperreflexie şi lipsa coordonării. În cazul apariţiei semnelor şi simptomelor sindromului serotoninergic, trebuie întrerupt tratamentul cu unul sau cu ambele medicamente. Dacă se întrerupe tratamentul cu medicamente serotoninergice, pot să apară simptome de întrerupere. Hiponatremie și SIADH Hiponatremie și/sau sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) au fost observate la unii pacienți tratați cu linezolid. Se recomandă monitorizarea regulată a concentrațiilor plasmatice de sodiu la pacienții cu risc de hiponatremie, cum ar fi pacienții vârstnici sau pacienții care iau medicamente care pot scădea concentrațiile de sodiu din sânge (de exemplu, diuretice tiazidice, cum ar fi hidroclorotiazida). Neuropatie periferică şi nevrită optică La pacienţi trataţi cu Lynozid au fost raportate cazuri de neuropatie periferică şi nevrită optică evoluând uneori spre pierderea vederii; aceste raportări au provenit mai ales de la pacienţi trataţi pe perioade mai lungi decât cea maximă recomandată, de 28 de zile. Toţi pacienţii trebuie avertizaţi să raporteze simptomele de tulburare de vedere, de exemplu, modificări ale acuităţii vizuale, modificări ale percepţiei culorilor, vedere înceţoşată sau defecte de câmp vizual. În aceste cazuri, se recomandă evaluare de urgenţă şi consult oftalmologic, dacă este

necesar. La pacienţii trataţi cu Lynozid pe perioade mai mari decât durata recomandată de 28 de zile, funcţia aparatului vizual trebuie monitorizată regulat. Dacă apare neuropatie periferică sau nevrită optică, beneficiul continuării tratamentului cu Lynozid trebuie evaluat în funcţie de potenţialele riscuri. Este posibil să existe un risc sporit de neuropatii în cazul utilizării linezolidului la pacienţi cărora li se administrează în prezent sau li s-au administrat recent medicamente antimicobacteriene pentru tratamentul tuberculozei. Convulsii La pacienţii trataţi cu Lynozid au fost raportate convulsii. În cele mai multe cazuri au existat antecedente de convulsii sau factori de risc pentru apariţia convulsiilor. Pacienţii trebuie avertizaţi să-şi informeze medicul curant dacă au avut convulsii în antecedente. Inhibitorii monoaminooxidazei Linezolidul este un inhibitor reversibil şi neselectiv al monoaminooxidazei (IMAO); totuşi, la dozele terapeutice utilizate în terapia antibacteriană, nu are efecte antidepresive. Există date foarte limitate din studiile clinice de interacţiune medicamentoasă şi de siguranţă efectuate cu linezolid la pacienţi cu boli preexistente şi/sau tratamente concomitente care ar putea să constituie un risc de inhibare a MAO. Ca urmare, administrarea linezolidului nu se recomandă în aceste situaţii, decât dacă sunt posibile supravegherea atentă şi monitorizarea pacienţilor. Utilizarea cu alimente bogate în tiramină Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantităţi mari de alimente bogate în tiramină. Suprainfecţie Efectele tratamentului cu linezolid asupra florei saprofite nu au fost evaluate în studii clinice. Ocazional, administrarea antibioticelor poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor rezistente. De exemplu, aproximativ 3% dintre pacienţii cărora li s-a administrat doza recomandată de linezolid au prezentat în timpul studiilor clinice candidoză indusă medicamentos. În cazurile în care apare suprainfecţia în timpul tratamentului, trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Grupe speciale de pacienţi Linezolidul trebuie administrat cu prudenţă maximă la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi numai dacă se consideră că beneficiul anticipat justifică riscul teoretic. Este recomandat ca linezolidul să fie administrat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă numai dacă se consideră că beneficiul anticipat justifică riscul teoretic. Afectarea fertilităţii Linezolidul scade în mod reversibil fertilitatea şi induce o morfologie anormală a spermatozoizilor la şobolanii masculi adulţi. Aceste modificări apar la niveluri de expunere aproximativ egale cu cele estimate la om. Nu sunt cunoscute posibilele efecte ale linezolidului asupra aparatului reproducător masculin la om. Studii clinice Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea linezolidului în cazul administrării pe perioade mai mari de 28 de zile. În studiile clinice controlate nu au fost incluşi pacienţi cu leziuni ale piciorului diabetic, decubit sau leziuni ischemice, arsuri severe sau gangrenă. Ca urmare, experienţa privind utilizarea linezolidului la aceşti pacienţi este limitată.

Excipienți Fiecare ml de soluţie conţine dextroză 50,24 mg. Această informaţie trebuie avută în vedere în cazul pacienţilor cu diabet zaharat sau alte afecţiuni asociate cu scăderea toleranţei la glucoză. Acest medicament conţine sodiu 5 mmol (115,43 mg) într-o doză de 300 ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu. Lynozid poate fi diluată cu soluții care conțin sodiu și acest lucru trebuie avut în vedere în legătură cu sodiul total care va fi administrat pacientului, din toate sursele. Interacțiuni Inhibitori ai monoaminooxidazei Linezolidul este un inhibitor reversibil şi neselectiv al monoaminooxidazei (IMAO). Studiile clinice de interacţiune medicamentoasă şi de siguranţă la pacienţi care sunt trataţi concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei şi linezolid au furnizat date limitate. Ca urmare, administrarea linezolidului în aceste situaţii este recomandată numai dacă este posibilă urmărirea atentă a evoluţiei pacientului. Interacţiuni potenţiale care determină creşterea tensiunii arteriale Studiile clinice la voluntari sănătoşi, normotensivi, au arătat că linezolidul determină o creştere a tensiunii arteriale determinată de pseudoefedrină şi clorhidrat de fenilpropanolamină. Administrarea concomitentă a linezolidului cu pseudoefedrină sau cu fenilpropanolamină a avut ca rezultat o creştere medie a tensiunii arteriale sistolice cu 30-40 mm Hg, comparativ cu creşterea cu 11-15 mm Hg înregistrată după administrarea linezolidului în monoterapie, cu 14-18 mm Hg înregistrată după administrea de pseudoefedrină sau de fenilpropanoloamină în monoterapie sau cu 8-11 mm Hg după administrarea de placebo. Nu s-au efectuat studii similare la pacienţii hipertensivi. Când sunt administrate concomitent cu linezolidul, dozele medicamentelor cu acţiune vasopresoare, incluzând medicamentele dopaminergice, trebuie crescute treptat, pentru a se obţine valoarea dorită a tensiunii arteriale. Interacţiuni serotoninergice potenţiale Posibila interacţiune medicamentoasă cu dextrometorfan a fost studiată la voluntarii sănătoşi. Subiecţilor li s-a administrat dextrometorfan (2 doze de 20 de mg, administrate la interval de 4 ore) cu sau fără linezolid. La subiecţii sănătoşi cărora li s-a administrat linezolid şi dextrometorfan nu au fost observate semnele sindromului serotoninergic (confuzie, delir, nelinişte, tremor, eritem facial tranzitoriu, diaforeză, febră). Experienţa după punerea pe piaţă a fost raportat cazul unui pacient care a prezentat semne asemănătoare sindromului serotoninergic în timpul tratamentului cu linezolid şi dextrometorfan, care au dispărut după întreruperea administrării ambelor medicamente. În practica clinică au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom serotoninergic în timpul administrării linezolidului concomitent cu medicamente serotoninergice incluzând antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioidele. Ca urmare, în timp ce administrarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3 al RCP-ului), este necesară o abordare terapeutică corespunzătoare a pacienţilor la care este esenţial tratamentul cu linezolid şi medicamente serotoninergice, aşa cum este prezentată la pct. Atenționări și precauții de utilizare. Utilizarea cu alimente bogate în tiramină La subiecţii care au utilizat concomitent linezolid şi tiramină în doză mai mică de 100 mg, nu a fost observat un răspuns presor semnificativ. Această observaţie arată faptul că este suficient să se evite ingerarea unor cantităţi excesive de alimente şi băuturi ce conţin cantităţi mari de tiramină (de exemplu brânză fermentată, extracte din drojdie, băuturi alcoolice nedistilate, produse fermentate din soia, cum este sosul de soia).

Medicamente metabolizate de citocromul P450 Linezolidul nu este metabolizat semnificativ de către sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi nu inhibă nici una dintre izoenzimele CYP cu importanţă clinică la om (1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1, 3A4). Similar, linezolidul nu are acţiune inductorie asupra izoenzimelor citocromului P450 la şobolani. Ca urmare pentru linezolid nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase mediate prin intermediul CYP450. Rifampicină Efectul administrării rifampicinei asupra profilului farmacocinetic al linezolidului a fost studiat pe un număr de 16 voluntari adulţi, de sex masculin, cărora li s-a administrat o doză de 600 mg de linezolid de 2 ori pe zi, timp de 2,5 zile, în monoterapie sau în asociere cu rifampicină în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 8 zile. Rifampicina a determinat scăderea concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) a linezolidului şi a ariei de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) cu o valoare medie de 21 % [inverval de încredere 90 %, 15, 27], respectiv 32 % [interval de încredere 90 %, 27, 37]. Nu se cunosc mecanismul de acţiune şi semnificaţia clinică a acestei interacţiuni. Warfarină Adăugarea warfarinei la tratamentul cu linezolid, atunci când concentraţia plasmatică a acestuia a atins starea de echilibru, a determinat o scădere medie cu 10 % a valorii maxime a INR, şi de 5 % a ASC a INR. Datele obţinute de la pacienţii la care s-a administrat concomitent warfarină şi linezolid nu sunt suficiente pentru a putea stabili semnificaţia clinică a acestor observaţii, dacă aceasta există. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu există date adecvate cu privire la utilizarea linezolidului la gravide. Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei reproducere. Acest risc există, teoretic, şi la om. Linezolidul nu trebuie administrat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar, adică dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul teoretic. Alăptarea Deoarece datele obţinute din studiile efectuate la animale sugerează că linezolidul şi metaboliţii săi se pot excreta în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă înainte de şi în timpul administrării. Fertilitatea În cadrul studiilor la animale, linezolidul a cauzat o reducere a fertilităţii. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei ameţelilor sau simptomelor de afectare a acuităţii vizuale în timpul tratamentului cu linezolid şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje dacă apar oricare dintre aceste simptome. Reacţii adverse Mai jos se prezintă o listă a reacţiilor adverse la medicament, cu frecvenţa acestora, bazată pe datele complete privind cauzalitatea din studiile clinice în care au fost incluşi mai mult de 6000 de pacienţi adulţi, care au fost trataţi timp de până la 28 de zile cu dozele recomandate de linezolid. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost: diaree (8,9%), cefalee (6,9%), greaţă (4,3%) şi vărsături (4,2%). Reacţiile adverse determinate de administrarea medicamentului cel mai frecvent raportate, care au dus la întreruperea tratamentului au fost: cefalee, diaree, greaţă şi vărsături. Aproximativ 3% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul deoarece au prezentat reacţii adverse legate de administrarea medicamentului.

Reacţiile adverse suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse în categoria „cu frecvenţă necunoscută”, întrucât frecvenţa efectivă nu poate fi estimată din datele disponibile. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Infecţii şi infestări Frecvente: candidoză, candidoză orală, candidoză vaginală, infecţii fungice; Mai puțin frevente: colită asociată tratamentului cu antibiotice, pseudomembranoasă*, vaginită.

inclusiv

colită

Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente: tombocitopenie*, anemie*†; Mai puțin frevente: pancitopenie*, leucopenie*, neutropenie, eozinofilie; Rare: anemie sideroblastică*; Cu frecvenţă necunoscută: mielosupresie*. Tulburări ale sistemului imunitar Rare: anafilaxie. Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puțin frevente: hiponatremie; Rare: acidoză lactică*. Tulburări psihice Frecvente: insomnie. Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, alterare a gustului (gust metalic), ameţeală; Mai puțin frevente: convulsii*, neuropatie periferică*, hipoestezie, parestezie; Cu frecvenţă necunoscută: sindrom serotoninergic**. Tulburări oculare Mai puțin frevente: neuropatie optică*, vedere înceţoşată*; Rare: modificări asociate defectelor de camp vizual*; Cu frecvenţă necunoscută: nevrită optică*, pierderea vederii*, modificări ale acuităţii vizuale*, modificări ale percepţiei vizuale a culorii*. Tulburări acustice şi vestibulare Mai puțin frevente: tinitus. Tulburări cardiace Mai puțin frevente: aritmie (tahicardie). Tulburări vasculare Frecvente: hipertensiune arterială; Mai puțin frevente: accident ischemic tranzitoriu, flebită, tromboflebită. Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: diaree, greaţă, vărsături, dureri abdominale localizate sau generalizate, constipaţie, dispepsie; Mai puțin frevente: pancreatită, gastrită, distensie abdominală, xerostomie, glosită, fecale lipsite de consistenţă, stomatită, modificări de culoare sau afectare a limbii; Rare: decolorare superficială a dinţilor. Tulburări hepatobiliare Frecvente: valori neobişnuite ale testelor funcţiei hepatice; concentraţii crescute ale AST, ALT sau fosfatazei alcaline; Mai puțin frevente: creşterea bilirubinei totale. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: prurit, erupţii cutanate; Mai puțin frevente: angioedem, urticarie, dermatită buloasă, dermatită, diaforeză; Rare: necroliză epidermică toxică#, sindromul Stevens-Johnson#, vasculită de hipersensibilitate (alergică); Cu frecvenţă necunoscută: alopecie. Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: concentraţii crescute de azot ureic sanguin (BUN); Mai puțin frevente: insuficienţă renală, concentraţii crescute ale creatininei, poliurie. Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puțin frevente: afecţiuni vulvovaginale. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: febră, durere localizată; Mai puțin frevente: frisoane, fatigabilitate, durere la locul injectării, sete intensă. Investigaţii diagnostice Frecvente: Biochimie – creşterea concentraţiilor LDH, creatinkinazei, lipazei, amilazei sau a glicemiei postprandiale. Scăderea concentraţiilor proteinelor totale, albuminei, sodiului sau calciului. Creşterea sau scăderea concentraţiilor de potasiu sau bicarbonat. Hematologie – creşterea numărului de neutrofile sau eozinofile. Scăderea concentraţiei hemoglobinei, hematocritului sau a numărului de hematii. Creşterea sau scăderea numărului trombocitelor sau leucocitelor. Mai puțin frevente: Biochimie – creşterea concentraţiilor de sodiu sau calciu. Scăderea glicemiei postprandiale. Creşterea sau scăderea cloremiei. Hematologie – creşterea numărului de reticulocite. Scăderea numărului de neutrofile. * Vezi pct. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare. ** Vezi pct. Contraindicații şi Interacțiuni. # Reacţie adversă a cărei frecvenţă a fost estimată utilizând „Regula lui 3” † Vezi mai jos. Următoarele reacţii adverse la linezolid au fost considerate grave în cazuri rare: durere abdominală localizată, accidente ischemice tranzitorii şi hipertensiune arterială. † În studii clinice controlate în care linezolid a fost administrat pe o perioadă de până la 28 de zile, anemia a fost raportată la 2,0% din pacienţi. Într-un program tip “compassionate use” la pacienţi cu

infecţii care pot pune în pericol viaţa şi co-morbidităţi preexistente, procentul pacienţilor la care a apărut anemie în cazul administrării tratamentului cu linezolid pe o perioadă de maxim 28 de zile a fost de 2,5 % (33/1326), comparativ cu 12,3 % (53/430) în cazul tratamentului ce a depăşit 28 de zile. Procentul cazurilor la care anemia gravă a fost raportată ca fiind determinată de tratament şi care a necesitat transfuzii sanguine a fost de 9 % (3/33) la pacienţii trataţi pe o perioadă de până la maxim 28 de zile, comparativ cu 15 % (8/53) la cei trataţi pe o perioadă de peste 28 de zile. Copii şi adolescenţi Datele de siguranţă din studii clinice bazate pe un eşantion de peste 500 de pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi 17 ani) nu indică o diferenţă a profilului de siguranţă al linezolidului la pacienţii copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. Supradozaj Nu se cunoaşte un antidot specific. Nu s-au raportat cazuri de supradozaj. Cu toate acestea, următoarea informaţie poate fi utilă: Tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale se recomandă împreună cu menţinerea filtrării glomerulare. Aproximativ 30% dintr-o doză de linezolid este eliminată în decursul a 3 ore de hemodializă, dar nu există date disponibile pentru îndepărtarea linezolid prin dializă peritoneală sau hemoperfuzie. Instrucţiuni de utilizare şi manipulare Lynozid soluţie perfuzabilă trebuie utilizat imediat după prima deschidere, pentru a evita orice fel de contaminare bacteriană. În cursul perfuziei nu este necesară protejarea de lumină. Acest medicament este destinat unei singure utilizări. Soluţia trebuie inspectată visual înainte de utilizare şi se vor folosi numai soluţiile limpezi, fără particule. Similar tuturor medicamentelor, orice medicament neutilizat trebuie aruncat corespunzător şi conform cu reglementările locale. Lynozid soluţie perfuzabilă este compatibil cu următoarele soluţii: – glucoză 5 % soluţie perfuzabilă; – clorură de sodiu 0,9 % soluţie perfuzabilă; – soluţie injectabilă Ringer-lactat (soluţie injectabilă Hartmann). Incompatibilităţi Nu trebuie introduse alte medicamente în această soluţie. Dacă linezolidul trebuie să se administreze concomitent cu alte medicamente, fiecare medicament trebuie administrat separat, ţinând cont de instrucţiunile proprii de utilizare. De asemenea, dacă se foloseşte aceeaşi linie intravenoasă pentru perfuzii consecutive de mai multe medicamente, linia trebuie spălată înainte de şi după administrarea linezolidului cu o soluţie perfuzabilă compatibilă. Se cunoaşte că Lynozid soluţie perfuzabilă este incompatibilă din punct de vedere fizic cu următorii compuşi: – amfotericină B; – clorhidrat de clorpromazină; – diazepam; – izetionat de pentamidină; – lactobionat de eritromicină; – fenitoină sodică; – sulfametoxazol/trimetoprim. În plus, este incompatibil din punct de vedere chimic cu ceftriaxona sodică.

Perioada de valabilitate 60 luni. Soluţia perfuzabilă se va administra îndată după deschiderea flaconului. Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25 ºC. A nu se congela.