Linestar 2 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Conținutul ambalajului și alte informații Ce conține Linestar Substanța activă este linezolid. Fiecare 1 ml soluție perfuzabilă conține linezolid 2 mg. Fiecare flacon a câte 300 ml soluție perfuzabilă conține linezolid 600 mg. Celelalte componente sunt: glucoză anhidră, citrat de sodiu (E331), acid citric monohidrat (E330), hidroxid de sodiu (E524) (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile. Cum arată Linestar și conținutul ambalajului Linestar 2 mg/ml soluție perfuzabilă este o soluție limpede, de culoare galben pal. Câte 300 ml soluție perfuzabilă în flacoane din polietilenă de joasă densitate (LDPE). Fiecare flacon este ambalat în pungă din folie de aluminiu. Câte un flacon împreună cu instrucțiune în cutia de carton. Deținătorul certificatului de înregistrare și fabricantul Deținătorul certificatului de înregistrare Aculife Healthcare Pvt. Ltd, India Sachana, Viramgam, Ahmedabad, Gujarat 382150 Fabricantul Aculife Healthcare Pvt. Ltd, India Sachana, Viramgam, Ahmedabad, Gujarat 382150 Acest prospect a fost revizuit în Ianuarie 2023. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md/ Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului certificatului de înregistrare: [email protected], [email protected], +373-22-404-236. 6

Următoarele informații sunt destinate numai profesioniștilor din domeniu sănătății: Linestar 2 mg/ml soluție perfuzabilă Linezolid IMPORTANT: Înainte de prescriere, a se citi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Linezolid nu este activ împotriva infecțiilor cauzate de microorganisme patogene Gram-negativ. Dacă infecția concomitentă cu un microorganism patogen Gram-negativ este documentată sau suspectată, tratamentul specific împotriva microorganismelor Gram-negativ trebuie inițiat concomitent. Doze şi mod de administrare Tratamentul cu Linestar trebuie iniţiat numai într-un mediu spitalicesc şi la recomandarea unui specialist în domeniu, cum ar fi un microbiolog sau un specialist în boli infecţioase. Pacienţii care încep tratamentul cu forma de administrare parenterală pot fi trecuţi la forma de administrare orală, dacă există indicaţii clinice. În astfel de circumstanţe, nu este necesară ajustarea dozei, deoarece linezolid are o biodisponibilitate orală de aproximativ 100%. Soluţia perfuzabilă trebuie administrată într-un interval de 30 până la 120 minute. Doza recomandată de linezolid trebuie administrată intravenos (i.v.), de două ori pe zi. Doza recomandată şi durata tratamentului pentru adulţi: Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, de locul infecţiei şi de severitatea acesteia, precum şi de răspunsul clinic al pacientului. Următoarele recomandări privind durata tratamentului reflectă datele obţinute în studiile clinice. Durata de tratament poate fi mai scurtă în anumite tipuri de infecţii, dar acest lucru nu a fost evaluat în studiile clinice. Durata maximă a tratamentului este de 28 de zile. Siguranţa şi eficacitatea linezolidului nu au fost stabilite pentru perioade de tratament mai lungi de 28 de zile. Nu este necesară o creştere a dozei recomandate sau a duratei tratamentului pentru infecţiile cu bacteriemie concomitentă. Dozele recomandate pentru soluţia perfuzabilă sunt: Infecții Doza Durata tratamentului Pneumonie nosocomială 600 mg de 2 ori pe zi Pneumonie comunitară dobândită 10-14 zile consecutive Infecții cutanate și ale țesuturilor moi 600 mg de 2 ori pe zi complicate Copii și şi adolescenţi Siguranța și eficacitatea administrării linezolidului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele existente sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2 din RCP, dar nu se poate face o recomandare cu privire la schema terapeutică. Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei. Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei. Pacienţi cu insuficienţă renală severă (adică cu clearance al creatininei < 30 ml/min) Nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu se cunoaşte semnificaţia clinică a expunerii mai mari 7

(de până la 10 ori) la cei doi metaboliţi principali ai linezolidului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, linezolidul trebuie utilizat cu deosebită precauţie la aceşti pacienţi şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic. Deoarece aproximativ 30% dintr-o doză de linezolid este eliminată în decurs de 3 ore de hemodializă, Linestar trebuie administrat după dializă la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. Metaboliţii principali ai linezolidului sunt eliminaţi parţial prin hemodializă, dar concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi rămân încă foarte mari după efectuarea dializei, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Prin urmare, linezolid trebuie utilizat cu precauţie specială la pacienţii cu insuficienţă renală severă care efectuează şedinţe de hemodializă şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic. Până în prezent, nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea de linezolid la pacienţii care efectuează dializă peritoneală continuă în ambulator (DPCA) sau utilizează tratamente alternative pentru insuficienţă renală (altele decât hemodializa). Pacienţi cu insuficienţă hepatică Pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (clasificarea Child-Pugh clasa A sau B): nu este necesară ajustarea dozei. Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa Child-Pugh C): deoarece linezolid este metabolizat printr-un proces non-enzimatic, nu se aşteaptă ca afectarea funcţiei hepatice să modifice în mod semnificativ metabolizarea acestuia şi, prin urmare, nu se recomandă ajustarea dozei. Cu toate acestea, există date clinice limitate și se recomandă utilizarea linezolidului în cazul acestor pacienți numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic (vezi pct. 4.4 și 5.2 din RCP). Contraindicații Pacienți cu hipersensibilitate la linezolid sau la oricare dintre excipienți. Linezolidul nu trebuie administrat pacienţilor trataţi cu medicamente care inhibă monoaminooxidazele A sau B (de exemplu fenelzină, izocarboxazidă, selegilină, moclobemidă) sau în decurs de 2 săptămâni de la terminarea tratamentului cu aceste medicamente. Dacă nu există condiţii pentru supraveghere şi monitorizare riguroasă a tensiunii arteriale, linezolidul nu trebuie administrat pacienţilor cu următoarele boli preexistente sau care utilizează concomitent următoarele medicamente: – pacienți cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, feocromocitom, sindrom carcinoid, tireotoxicoză, depresie bipolară, tulburări schizoafective, stări confuzionale acute; – pacienți care administrează oricare din următoarele medicamente: inhibitori ai recaptării serotoninei, antidepresive triciclice, agonişti ai receptorilor serotoninergici 5-HT1 (triptani), simpatomimetice cu acţiune directă sau indirectă (incluzând bronhodilatatoare adrenergice, pseudoefedrină şi fenilpropanolamină), medicamente vasopresoare (de exemplu adrenalină/epinefrină, noradrenalină/norepinefrină), medicamente dopaminergice (de exemplu dopamină, dobutamină), petidină sau buspironă. Alăptarea trebuie întreruptă înainte de și în timpul tratamentului (vezi pct. 4.6 din RCP). Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Mielosupresie La pacienţii trataţi cu linezolid a fost raportată mielosupresie (incluzând anemie, leucopenie, pancitopenie şi trombocitopenie). În cazurile care au putut fi urmărite, după întreruperea tratamentului cu linezolid, parametrii hematologici modificaţi au revenit la valorile iniţiale. Riscul acestor efecte pare a fi asociat cu durata tratamentului. Pacienţii vârstnici trataţi cu linezolid ar putea fi expuşi unui risc sporit de a prezenta discrazii sanguine comparativ cu pacienţii mai tineri. Trombocitopenia poate să apară mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală severă, indiferent dacă efectuează sau nu şedinţe de dializă. Ca urmare, se recomandă monitorizarea atentă a parametrilor hematologici la pacienţii: cu anemie, granulocitopenie sau trombocitopenie preexistente; trataţi concomitent cu medicamente care pot diminua concentraţia de hemoglobină, numărul celulelor sanguine sau pot 8

influenţa numărul de trombocite sau funcţia acestora; cu insuficienţă renală severă; la care tratamentul se prelungeşte peste intervalul de 10-14 zile. La aceşti pacienţi, linezolidul trebuie administrat numai când este posibilă monitorizarea strictă a concentraţiei de hemoglobină, hemoleucogramei şi numărului de trombocite. În cazul apariţiei mielosupresiei semnificative, tratamentul cu linezolid trebuie întrerupt, cu excepţia cazurilor când continuarea acestuia este absolut necesară. În aceste situaţii trebuie monitorizată intensiv hemoleucograma şi trebuie instituite măsurile adecvate de abordare terapeutică. În plus, la pacienţii trataţi cu linezolid, indiferent de numărul iniţial de celule sanguine, trebuie monitorizată săptămânal hemoleucograma (incluzând concentraţia hemoglobinei, numărul de trombocite, numărul total de leucocite şi formula leucocitară). În studii clinice de tip ”tratament de ultimă instanţă” a fost raportată o incidenţă mai mare a anemiei grave la pacienţii cărora li s-a administrat linezolid peste durata maximă recomandată de 28 de zile. Aceşti pacienţi au necesitat mai frecvent transfuzii sanguine. Cazuri de anemie care au necesitat transfuzii sanguine au fost raportate şi după punerea pe piaţă, mai multe înregistrându-se la pacienţii cărora li s-a administrat linezolid timp de peste 28 de zile. După punerea pe piaţă, s-au raportat cazuri de anemie sideroblastică. În cazurile în care momentul debutului este cunoscut, la majoritatea pacienţilor, tratamentul cu linezolid a fost administrat pe o perioadă mai mare de 28 de zile. Majoritatea pacienţilor au înregistrat o recuperare completă sau parţială în urma întreruperii tratamentului cu linezolid, cu sau fără tratament pentru anemie. Dezechilibrul mortalităţii în cadrul unui studiu clinic la pacienţi cu infecţii sanguine Gram-pozitive determinate de prezenţa cateterului Într-un studiu deschis efectuat la pacienţi cu infecţii grave determinate de prezenţa cateterului intravascular cărora li s-a administrat linezolid, a fost observată o rată a mortalităţii crescută comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat vancomicină/dicloxacilină/oxacilină [78/363 (21,5%) comparativ cu 58/363 (16,0%)]. Principalul factor care a influenţat rata mortalităţii a fost reprezentat de starea clinică la debutul infecţiei cu germeni Gram-pozitiv. Rata mortalităţii a fost similară la pacienţii cu infecţii determinate doar de bacterii Gram-pozitiv (risc relativ 0,96; interval de încredere 95%: 0,58-1,59) dar a fost semnificativ mai mare (p=0,0162) la grupul tratat cu linezolid, la pacienţi care au avut orice alt germen patogen sau la pacienţi care nu au avut nici un germen patogen la debut (risc relativ 2,48; interval de încredere 95%: 1,38-4,46). Cea mai mare diferenţă a apărut în timpul tratamentului şi în următoarele 7 zile de la întreruperea administrării medicamentului de studiu clinic. În timpul studiului, în grupul de tratament cu linezolid mai mulţi pacienţi au dezvoltat o infecţie cu germeni patogeni Gram-negativ şi au decedat ca urmare a infecţiilor cu aceşti germeni patogeni Gramnegativ şi a infecţiilor polimicrobiene. Din acest motiv, linezolidul trebuie administrat pacienţilor cu infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi complicate la care a fost demonstrată sau presupusă existenţa infecţiei concomitente cu germeni Gram-negativ, doar dacă nu sunt disponibile alternative terapeutice. În această situaţie trebuie iniţiat concomitent tratamentul împotriva germenilor Gramnegativ. Diaree şi colită asociate tratamentului cu antibiotice Diareea asociată tratamentului cu antibiotice şi colita asociată tratamentului cu antibiotice, inclusiv colita pseudomembranoasă şi diareea asociată cu Clostridium difficile, au fost raportate în asociere cu utilizarea majorităţii antibioticelor, inclusiv linezolid, şi pot varia ca severitate de la diaree uşoară până la colită letală. Prin urmare, este importat să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după utilizarea linezolidului. Dacă se suspectează sau se confirmă diareea asociată tratamentului cu antibiotice sau colita asociată tratamentului cu antibiotice, tratamentul curent cu agenţi antibacterieni, inclusiv linezolid, trebuie întrerupt şi trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate în această situaţie. Acidoză lactică În cazul utilizării linezolidului au fost raportate cazuri de acidoză lactică. Pacienţilor care dezvoltă semne şi simptome de acidoză metabolică, inclusiv greaţă sau vărsături recurente, dureri abdominale, 9

valori mici ale concentraţiilor bicarbonatului sau hiperventilaţie în timpul tratamentului cu linezolid trebuie să li se acorde asistenţă medicală de urgenţă. În cazul apariţiei acidozei lactice, beneficiul continuării tratamentului cu linezolid trebuie evaluat în funcţie de potenţialele riscuri. Disfuncţie mitocondrială Linezolidul inhibă sinteza proteinelor mitocondriale. Se pot produce evenimente adverse, cum sunt acidoza lactică, anemia, nevrita optică şi neuropatia periferică, drept consecinţă a acestei inhibiţii; aceste evenimente sunt mai frecvente la utilizarea medicamentului pe o perioadă mai lungă de 28 de zile. Sindrom serotoninergic Au fost raportate spontan cazuri grave de sindrom serotoninergic asociat administrării concomitente de linezolid şi medicamente serotoninergice, incluzând antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Ca urmare, administrarea concomitentă a linezolidului cu medicamente serotoninergice este contraindicată, cu excepţia cazurilor când utilizarea concomitentă a acestor medicamente este absolut necesară. În aceste cazuri pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se observa apariţia semnelor şi simptomelor sindromului serotoninergic, de exemplu disfuncție cognitivă, hiperpirexie, hiperreflexie şi lipsa coordonării. În cazul apariţiei semnelor şi simptomelor sindromului serotoninergic, trebuie întrerupt tratamentul cu unul sau cu ambele medicamente. Dacă se întrerupe tratamentul cu medicamente serotoninergice, pot să apară simptome de întrerupere. Neuropatie periferică şi nevrită optică La pacienţi trataţi cu linezolid au fost raportate cazuri de neuropatie periferică şi nevrită optică; aceste raportări au provenit mai ales de la pacienţi trataţi pe perioade mai lungi decât cea maximă recomandată, de 28 de zile. Toţi pacienţii trebuie avertizaţi să raporteze simptomele de tulburare de vedere, de exemplu, modificări ale acuităţii vizuale, modificări ale percepţiei culorilor, vedere înceţoşată sau defecte de câmp vizual. În aceste cazuri, se recomandă evaluare de urgenţă şi consult oftalmologic, dacă este necesar. La pacienţii trataţi cu Linestar pe perioade mai mari decât durata recomandată de 28 de zile, funcţia aparatului vizual trebuie monitorizată regulat. Dacă apare neuropatie periferică sau nevrită optică, beneficiul continuării tratamentului cu Linestar trebuie evaluat în funcţie de potenţialele riscuri. Este posibil să existe un risc sporit de neuropatii în cazul utilizării linezolidului la pacienţi cărora li se administrează în prezent sau li s-au administrat recent medicamente antimicobacteriene pentru tratamentul tuberculozei. Convulsii La pacienţii trataţi cu linezolid au fost raportate convulsii. În cele mai multe cazuri au existat antecedente de convulsii sau factori de risc pentru apariţia convulsiilor. Pacienţii trebuie avertizaţi să-şi informeze medicul curant dacă au avut convulsii în antecedente. Inhibitorii monoaminooxidazei Linezolidul este un inhibitor reversibil şi neselectiv al monoaminooxidazei (IMAO); totuşi, la dozele terapeutice utilizate în terapia antibacteriană, nu are efecte antidepresive. Există date foarte limitate din studiile clinice de interacţiune medicamentoasă şi de siguranţă efectuate cu linezolid la pacienţi cu boli preexistente şi/sau tratamente concomitente care ar putea să constituie un risc de inhibare a MAO. Ca urmare, administrarea linezolidului nu se recomandă în aceste situaţii, decât dacă sunt posibile supravegherea atentă şi monitorizarea pacienţilor. Utilizarea cu alimente bogate în tiramină Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantităţi mari de alimente bogate în tiramină. Suprainfecţie Efectele tratamentului cu linezolid asupra florei saprofite nu au fost evaluate în studii clinice. 10

Ocazional, administrarea antibioticelor poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor rezistente. De exemplu, aproximativ 3% dintre pacienţii cărora li s-a administrat doza recomandată de linezolid au prezentat în timpul studiilor clinice candidoză indusă medicamentos. În cazurile în care apare suprainfecţia în timpul tratamentului, trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Grupe speciale de pacienţi Linezolidul trebuie administrat cu prudenţă maximă la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi numai dacă se consideră că beneficiul anticipat justifică riscul teoretic (vezi pct. 4.2 şi 5.2 din RCP). Este recomandat ca linezolidul să fie administrat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă numai dacă se consideră că beneficiul anticipat justifică riscul teoretic. Afectarea fertilităţii Linezolidul scade în mod reversibil fertilitatea şi induce o morfologie anormală a spermatozoizilor la şobolanii masculi adulţi. Aceste modificări apar la niveluri de expunere aproximativ egale cu cele estimate la om. Nu sunt cunoscute posibilele efecte ale linezolidului asupra aparatului reproducător masculin la om. Studii clinice Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea linezolidului în cazul administrării pe perioade mai mari de 28 de zile. În studiile clinice controlate nu au fost incluşi pacienţi cu leziuni ale piciorului diabetic, decubit sau leziuni ischemice, arsuri severe sau gangrenă. Ca urmare, experienţa privind utilizarea linezolidului la aceşti pacienţi este limitată. Excipienți Fiecare ml de soluţie conţine glucoză 45,7 mg (adică 13,7 g la 300 ml soluţie). Această informaţie trebuie avută în vedere în cazul pacienţilor cu diabet zaharat sau alte afecţiuni asociate cu scăderea toleranţei la glucoză. Fiecare ml de soluţie conţine sodiu 0,38 mg (adică 114 mg la 300 ml soluţie). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Inhibitori ai monoaminooxidazei Linezolidul este un inhibitor reversibil şi neselectiv al monoaminooxidazei (IMAO). Studiile clinice de interacţiune medicamentoasă şi de siguranţă la pacienţi care sunt trataţi concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei şi linezolid au furnizat date limitate. Ca urmare, administrarea linezolidului în aceste situaţii este recomandată numai dacă este posibilă urmărirea atentă a evoluţiei pacientului. Interacţiuni potenţiale care determină creşterea tensiunii arteriale Studiile clinice la voluntari sănătoşi, normotensivi, au arătat că linezolidul determină o creştere a tensiunii arteriale determinată de pseudoefedrină şi clorhidrat de fenilpropanolamină. Administrarea concomitentă a linezolidului cu pseudoefedrină sau cu fenilpropanolamină a avut ca rezultat o creştere medie a tensiunii arteriale sistolice cu 30-40 mm Hg, comparativ cu creşterea cu 11-15 mm Hg înregistrată după administrarea linezolidului în monoterapie, cu 14-18 mm Hg înregistrată după administrarea de pseudoefedrină sau de fenilpropanoloamină în monoterapie sau cu 8-11 mm Hg după administrarea de placebo. Nu s-au efectuat studii similare la pacienţii hipertensivi. Când sunt administrate concomitent cu linezolidul, dozele medicamentelor cu acţiune vasopresoare, incluzând medicamentele dopaminergice, trebuie crescute treptat, pentru a se obţine valoarea dorită a tensiunii arteriale. Interacţiuni serotoninergice potenţiale Posibila interacţiune medicamentoasă cu dextrometorfan a fost studiată la voluntarii sănătoşi. Subiecţilor li s-a administrat dextrometorfan (2 doze de 20 de mg, administrate la interval de 4 ore) cu 11

sau fără linezolid. La subiecţii sănătoşi cărora li s-a administrat linezolid şi dextrometorfan nu au fost observate semnele sindromului serotoninergic (confuzie, delir, nelinişte, tremor, eritem facial tranzitoriu, diaforeză, hiperpirexie). Experienţa după punerea pe piaţă: a fost raportat cazul unui pacient care a prezentat semne asemănătoare sindromului serotoninergic în timpul tratamentului cu linezolid şi dextrometorfan, care au dispărut după întreruperea administrării ambelor medicamente. În practica clinică au fost raportate cazuri de sindrom serotoninergic în timpul administrării linezolidului concomitent cu medicamente serotoninergice incluzând antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Ca urmare, în timp ce administrarea concomitentă este contraindicată, este necesară o abordare terapeutică corespunzătoare a pacienţilor la care este esenţial tratamentul cu linezolid şi medicamente serotoninergice, aşa cum este prezentată la pct. 4.4 din RCP. Utilizarea cu alimente bogate în tiramină La subiecţii care au utilizat concomitent linezolid şi tiramină în doză mai mică de 100 mg, nu a fost observat un răspuns presor semnificativ. Această observaţie arată faptul că este suficient să se evite ingerarea unor cantităţi excesive de alimente şi băuturi ce conţin cantităţi mari de tiramină (de exemplu brânză fermentată, extracte din drojdie, băuturi alcoolice nedistilate, produse fermentate din soia, cum este sosul de soia). Medicamente metabolizate de citocromul P450 Linezolidul nu este metabolizat semnificativ de către sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi nu inhibă nici una dintre izoenzimele CYP cu importanţă clinică la om (1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1, 3A4). Similar, linezolidul nu are acţiune inductorie asupra izoenzimelor citocromului P450 la şobolani. Ca urmare pentru linezolid nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase mediate prin intermediul CYP450. Rifampicină Efectul administrării rifampicinei asupra profilului farmacocinetic al linezolidului a fost studiat pe un număr de 16 voluntari adulţi, de sex masculin, cărora li s-a administrat o doză de 600 mg de linezolid de 2 ori pe zi, timp de 2,5 zile, în monoterapie sau în asociere cu rifampicină în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 8 zile. Rifampicina a determinat scăderea concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) a linezolidului şi a ariei de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) cu o valoare medie de 21 % [inverval de încredere 90 %, 15, 27], respectiv 32 % [interval de încredere 90 %, 27, 37]. Nu se cunosc mecanismul de acţiune şi semnificaţia clinică a acestei interacţiuni. Warfarină Adăugarea warfarinei la tratamentul cu linezolid, atunci când concentraţia plasmatică a acestuia a atins starea de echilibru, a determinat o scădere medie cu 10 % a valorii maxime a INR, şi de 5 % a ASC a INR. Datele obţinute de la pacienţii la care s-a administrat concomitent warfarină şi linezolid nu sunt suficiente pentru a putea stabili semnificaţia clinică a acestor observaţii, dacă aceasta există. Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Există date limitate cu privire la utilizarea linezolidului la gravide. Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei reproducere. Acest risc există, teoretic, şi la om. Linezolidul nu trebuie administrat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar, adică dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul teoretic. Alăptarea Deoarece datele obţinute din studiile efectuate la animale sugerează că linezolidul şi metaboliţii săi se pot excreta în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă înainte de şi în timpul administrării. Fertilitatea În cadrul studiilor la animale, linezolidul a cauzat o reducere a fertilităţii. 12

Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei ameţelilor sau simptomelor de afectare a acuităţii vizuale în timpul tratamentului cu linezolid şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje dacă apar oricare dintre aceste simptome. Reacții adverse Tabelul de mai jos prezintă o listă a reacţiilor adverse la medicament, cu frecvenţa acestora, bazată pe datele complete privind cauzalitatea din studiile clinice în care au fost incluşi mai mult de 2000 de pacienţi adulţi, care au fost trataţi timp de până la 28 de zile cu dozele recomandate de linezolid. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost: diaree (8,4%), cefalee (6,5%), greaţă (6,3%) şi vărsături (4,0%). Reacţiile adverse determinate de administrarea medicamentului cel mai frecvent raportate, care au dus la întreruperea tratamentului au fost: cefalee, diaree, greaţă şi vărsături. Aproximativ 3% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul deoarece au prezentat reacţii adverse legate de administrarea medicamentului. Reacţiile adverse suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse în tabel în categoria „cu frecvenţă necunoscută”, întrucât frecvenţa efectivă nu poate fi estimată din datele disponibile. Reacţiile adverse sunt descrise conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe în funcţie de frecvenţă: Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Cu frecvenţă Mai puţin Frecvente Rare Foarte necunoscută (care Aparate, organe și frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi rare nu poate fi estimată sisteme (≥1/1000 şi <1/10) <1/1000) (<1/10000) din datele <1/100) disponibile). Infecții și infestări Candidoză, Vaginită Colită asociată candidoză orală, tratamentului candidoză cu antibiotice, vaginală, inclusiv colită infecții fungice pseudomembranoasă1 Tulburări Anemie1, 3 Leucopenie1, Pancitopenie1 Mielosupresie1, hematologice și neutropenie, anemie limfatice trombocitopenie sideroblastică 1 , eozinofilie Tulburări ale Anafilaxie sistemului imunitar Tulburări Hiponatremie Acidoză lactică1 metabolice și de nutriție Tulburări psihice Insomnie Tulburări ale Cefalee, alterare Convulsii1, Sindrom sistemului nervos a gustului (gust hipoestezie, serotoninergic2, metalic), parestezie neuropatie amețeli periferică1 Tulburări oculare Vedere Modificări Neuropatie optică1, 13

încețoșată1

Tulburări acustice și vestibulare Tulburări cardiace

asociate defectelor de câmp vizual1

Tinitus

Aritmie (tahicardie) Tulburări Hipertensiune Accident vasculare arterială ischemic tranzitoriu, flebită, tromboflebită Tulburări Diaree, greață, Pancreatită, Decolorare gastrointestinale vărsături, dureri gastrită, superficială a abdominale distensie dinților localizate sau abdominală, generalizate, xerostomie, constipație, glosită, fecale dispepsie lipsite de consistență, stomatită, modificări de culoare sau afectare a limbii Tulburări Valori Creșterea hepatobiliare neobișnuite ale bilirubinei totale testelor funcției hepatice, concentrații crescute ale AST, ALT sau fosfatazei alcaline Afecțiuni cutanate Prurit, erupții Urticarie, și ale țesutului cutanate dermatită, subcutanat tranzitorii diaforeză

Tulburări renale și Concentrații ale căilor urinare crescute de azot ureic sanguin (BUN) Tulburări ale aparatului genital

nevrită optică1, pierdere a vederii1, modificări ale acuității vizuale1, modificări ale percepției vizuale a culorii1

Insuficiență renală, poliurie, concentrații crescute ale creatinei Afecțiuni vulvovaginale 14

Manifestări cutanate buloase asemănătoare celor descrise în cadrul sindromului Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, angiodem, alopecie

și ale sânului Tulburări generale Febră, durere și la nivelul locului localizată de administrare Investigații diagnostice

Frisoane, fatigabilitate, durere la locul injectării, sete intensă Biochimie Biochimie Creșterea Creșterea concentrațiilor concentrațiilor LDH, de sodiu sau creatinkinazei, calciu. lipazei, amilazei Scăderea sau a glicemiei glicemiei postprandiale. postprandiale. Scăderea Creșterea sau concentrațiilor scăderea proteinelor cloremiei. totale, albuminei, sodiului sau calciului. Creșterea sau scăderea concentrațiilor de potasiu sau bicarbonat. Hematologie Hematologie Creșterea Creșterea numărului de numărului de neutrofile sau reticulocite. eozinofile. Scăderea Scăderea numărului de concentrației neutrofile. hemoglobinei, hematocritului sau a numărului de hematii. Creșterea sau scăderea numărului trombocitelor sau leucocitelor.

Vezi pct. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare. Vezi pct. Contraindicaţii şi Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune. 3 Vezi mai jos. 1 2

Următoarele reacţii adverse la linezolid au fost considerate grave în cazuri rare: durere abdominală localizată, accidente ischemice tranzitorii şi hipertensiune arterială. În studii clinice controlate în care linezolid a fost administrat pe o perioadă de până la 28 de zile, anemia a fost raportată la 2,0 % din pacienţi. Într-un program tip “compassionate use” la pacienţi cu infecţii care pot pune viaţa în pericol şi co-morbidităţi preexistente, procentul pacienţilor la care a 3

apărut anemie în cazul administrării tratamentului cu linezolid pe o perioadă de maxim 28 de zile a fost de 2,5 % (33/1326), comparativ cu 12,3 % (53/430) în cazul tratamentului ce a depăşit 28 de zile. Procentul cazurilor la care anemia gravă a fost raportată ca fiind determinată de tratament şi care a necesitat transfuzii sanguine a fost de 9 % (3/33) la pacienţii trataţi pe o perioadă de până la maxim 28 de zile, comparativ cu 15 % (8/53) la cei trataţi pe o perioadă de peste 28 de zile. Copii şi adolescenţi Datele de siguranţă din studii clinice bazate pe un eşantion de peste 500 de pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi 17 ani) nu indică o diferenţă a profilului de siguranţă al linezolidului la pacienţii copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected] Supradozaj Nu se cunoaşte niciun antidot specific. Nu s-au raportat cazuri de supradozaj. Totuşi, următoarele informaţii s-ar putea dovedi utile: Se recomandă tratament de susţinere a funcţiilor vitale împreună cu menţinerea filtrării glomerulare. Aproximativ 30 % din doza de linezolid este eliminată în decursul a 3 ore de hemodializă, însă nu există date disponibile cu privire la eliminarea linezolidului prin dializă peritoneală sau hemoperfuzie. Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare Medicament pentru o singură utilizare. Se scoate folia protectoare numai atunci când medicamentul este gata de utilizat, apoi se verifică dacă există scurgeri prin strângerea fermă a flaconului. Dacă flaconul are scurgeri, nu se va folosi, deoarece sterilitatea poate fi afectată. Soluţia trebuie inspectată vizual înainte de utilizare şi se vor folosi numai soluţiile limpezi, fără particule. A nu utiliza aceste flacoane în conexiuni în serie. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. Flacoanele parţial utilizate nu se vor reconecta. Linestar soluţie perfuzabilă este compatibil cu următoarele soluţii: soluţie perfuzabilă glucoză 5 % (50 mg/ml), soluţie perfuzabilă clorură de sodiu 0,9 % (9 mg/ml), soluţie injectabilă Ringer lactat (soluție perfuzabilă Hartmann). Incompatibilități În această soluţie nu trebuie să se introducă alte medicamente. Dacă linezolid se administrează concomitent cu alte medicamente, fiecare medicament trebuie administrat separat, în conformitate cu propriile sale instrucţiuni de utilizare. La fel, în cazul în care aceeaşi linie intravenoasă este folosită pentru perfuzia succesivă a mai multor medicamente, linia trebuie spălată înainte şi după administrarea linezolidului cu o soluţie perfuzabilă compatibilă. Linestar soluţie perfuzabilă este cunoscut a fi incompatibil din punct de vedere fizic cu următoarele substanţe: amfotericină B, clorhidrat de clorpromazină, diazepam, izetionat de pentamidină, eritromicină lactobionat, fenitoină sodică şi sulfametoxazol/trimetoprim. În plus, este incompatibil din punct de vedere chimic cu ceftriaxonă sodică. Perioada de valabilitate 24 luni. Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30oC. A nu se congela. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. 16