Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Astm bronșic

Actualizat: · Cod ICD-10: J45

Despre boală

Astmul este o afecțiune a căilor respiratorii, care se inflamează și se umflă, ceea ce provoacă respirație șuierătoare, tuse, lipsă de aer și senzație de apăsare în piept. Simptomele pot fi ușoare sau severe, apar și dispar, iar un atac de astm poate pune viața în pericol. Astmul este adesea o afecțiune pe tot parcursul vieții, dar tratamentul, în special cu inhalatoare, ajută la prevenirea și reducerea simptomelor, iar pentru majoritatea oamenilor impactul asupra vieții de zi cu zi este redus.

Simptome

Principalele simptome ale astmului sunt problemele de respirație, cum ar fi:

  • respirație șuierătoare
  • tuse
  • lipsa de aer
  • senzație de apăsare sau constricție în piept

Simptomele astmului pot fi ușoare sau severe. De obicei apar și dispar. Pot fi mai accentuate noaptea și dimineața devreme.

Un atac de astm este atunci când aveți simptome severe și respirați greu, ceea ce poate pune viața în pericol.

Simptomele pot fi declanșate de diverși factori, printre care efortul fizic, nivelurile ridicate de poluare a aerului, aerul rece sau contactul cu ceva la care sunteți alergic, cum ar fi polenul, praful, mucegaiul sau animalele.

Astmul debutează de obicei în copilărie, dar poate apărea la orice vârstă.

Cauze și factori de risc

Simptomele astmului apar atunci când căile respiratorii se inflamează și se umflă. Acest lucru le face mai înguste și provoacă probleme de respirație.

La persoanele care au astm, simptomele pot fi declanșate de diverși factori, precum alergiile, efortul fizic, fumul, aerul rece sau infecțiile.

Nu se cunoaște în totalitate ce cauzează astmul. Este posibil să aveți o probabilitate mai mare de a face astm dacă:

  • aveți alergii, precum eczemă, rinită alergică (febra fânului) sau alergii alimentare
  • alte persoane din familia dumneavoastră au astm, rinită alergică, eczemă sau alergii
  • v-ați născut prematur sau cu greutate mică la naștere
  • ați fost expus(ă) în copilărie la niveluri ridicate de poluare a aerului sau la fum de țigară
  • ați avut în copilărie boli care v-au afectat respirația, precum bronșiolita sau crupul
  • aveți exces de greutate

Astmul poate fi cauzat și de inhalarea unor substanțe, cum ar fi anumite substanțe chimice la locul de muncă.

Diagnostic și analize

Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți simptome de astm, medicul de familie sau asistentul medical vă va pune câteva întrebări și vă va asculta plămânii.

Este posibil să aveți nevoie de un test respirator simplu pentru a verifica semnele de astm și, uneori, de o analiză de sânge.

De asemenea, vi se poate da un dispozitiv portabil numit debitmetru de vârf (peakflowmetru), pe care să îl folosiți acasă timp de câteva săptămâni, pentru a verifica cât de bine funcționează plămânii dumneavoastră.

Stabilirea diagnosticului de astm poate dura ceva timp, deoarece simptomele variază adesea în timp, iar problemele de respirație pot avea cauze diferite. Dacă este probabil să aveți astm, vi se pot oferi medicamente pentru astm, pentru a vedea dacă vă ameliorează simptomele.

Analize și investigații

Spirometria · Analizele de sânge · Teste ale funcției pulmonare

Spirometrie

De ce se face spirometria

Este posibil să fiți trimis la o spirometrie pentru a:

  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune pulmonară, cum ar fi astmul, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau fibroza pulmonară
  • monitoriza o afecțiune pulmonară dacă aveți deja una, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul
  • verifica starea generală de sănătate înainte de o intervenție chirurgicală

Vi se poate oferi, de asemenea, un test dacă:

  • aveți risc de a dezvolta o afecțiune pulmonară

Pregătirea pentru spirometrie

Veți fi informat(ă) cum să vă pregătiți pentru spirometrie.

Vi se poate cere:

  • să nu fumați cu 24 de ore înainte de test
  • să nu mâncați o masă copioasă cu cel puțin 2 ore înainte de test
  • să nu consumați alcool cu cel puțin 4 ore înainte de test
  • să purtați haine lejere pentru test

Veți fi informat(ă) dacă trebuie să opriți administrarea unor medicamente sau utilizarea inhalatoarelor înainte de spirometrie.

Ce se întâmplă în timpul unui test de spirometrie

Un test de spirometrie va fi efectuat de un profesionist din domeniul sănătății la cabinetul medicului de familie, într-o clinică sau în spital.

Înainte de un test de spirometrie

Profesionistul din domeniul sănătății va verifica dacă sunteți suficient de bine pentru a face testul și vă va întreba despre orice afecțiuni medicale pe care le aveți sau le-ați avut recent.

Acest lucru este necesar deoarece nu este sigur să faceți un test de spirometrie dacă:

  • aveți o infecție respiratorie
  • aveți anumite afecțiuni, cum ar fi probleme de inimă și tensiune arterială crescută necontrolată
  • ați avut recent un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral
  • ați suferit recent anumite tipuri de intervenții chirurgicale

De asemenea, vă va măsura înălțimea și greutatea, de care are nevoie pentru a calcula rezultatele.

În timpul unui test de spirometrie

Când sunteți pregătit(ă) pentru test, vi se va cere să:

  1. Vă așezați lângă un dispozitiv cu un tub atașat (spirometru) – vi se va pune un clips moale pe nas.
  2. Inspirați adânc, astfel încât plămânii să se umple complet cu aer.
  3. Închideți strâns buzele în jurul tubului.
  4. Expirați cât de repede și de puternic puteți, astfel încât să goliți complet plămânii.
  5. Repetați testul de încă 2 ori.

Profesionistul din domeniul sănătății vă poate cere să folosiți un inhalator și să repetați testul din nou după o scurtă pauză. Acest lucru ajută la verificarea dacă utilizarea unui inhalator vă afectează rezultatul.

Programarea nu ar trebui să dureze mai mult de o oră.

După un test de spirometrie

Vă puteți simți amețit(ă) sau slăbit(ă) în timpul testului de spirometrie sau la scurt timp după aceea, dar acest lucru nu ar trebui să dureze mult.

Obținerea rezultatelor testului de spirometrie

Un specialist va analiza rezultatele testului dumneavoastră și le va trimite medicului dumneavoastră.

Dacă există o problemă cu plămânii dumneavoastră, medicul vă va explica ce înseamnă rezultatele și va discuta cu dumneavoastră pașii următori.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize medicale sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge după câteva zile sau, uneori, după câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Teste ale funcției pulmonare

Ce sunt testele funcției pulmonare?

Testele funcției pulmonare sunt un grup de teste care verifică cât de bine funcționează plămânii dumneavoastră. Aceste teste mai sunt numite și probe funcționale respiratorii. Ele pot fi folosite împreună cu alte teste și informații pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea anumitor boli pulmonare.

Există multe tipuri de teste ale funcției pulmonare. Majoritatea implică respirația printr-un muștiuc. Muștiucul este conectat la un dispozitiv care face diferite tipuri de măsurători, cum ar fi:

  • Cât aer pot reține plămânii dumneavoastră
  • Cât de bine introduceți și scoateți aerul din plămâni atunci când respirați
  • Cât de bine absorb plămânii dumneavoastră oxigenul din aerul pe care îl respirați și îl transferă în sânge

Testele funcției pulmonare ajută, de asemenea, la verificarea sănătății căilor respiratorii. Căile respiratorii sunt părțile corpului care transportă aerul către plămâni, inclusiv nasul, gâtul, traheea și bronhiile care leagă traheea de fiecare plămân.

Testele frecvente ale funcției pulmonare includ:

  • Spirometria. Acest test al funcției pulmonare este folosit cel mai des. O spirometrie măsoară cât aer expirați și cât de repede puteți elimina aerul din plămâni.
  • Testul volumului pulmonar, numit și pletismografie corporală. Acest test este cea mai precisă modalitate de a măsura cantitatea de aer pe care o pot reține plămânii dumneavoastră. De asemenea, măsoară cantitatea de aer care rămâne în plămâni după ce expirați cât de mult puteți.
  • Testul capacității de difuziune pulmonară. Acest test măsoară cât de bine transferă plămânii dumneavoastră oxigenul din aerul respirat în sânge.
  • Testele de efort. Există diferite tipuri de teste care măsoară cât de bine funcționează plămânii dumneavoastră atunci când sunteți activ, inclusiv:
    • Testul de mers de șase minute
    • Testul de efort cardiopulmonar (inimă și plămâni) (CPET)

Medicul dumneavoastră poate recomanda unul sau mai multe teste ale funcției pulmonare, în funcție de motivul pentru care aveți nevoie de testare.

Alte denumiri: teste de funcție pulmonară, probe funcționale respiratorii

La ce sunt folosite?

Testele funcției pulmonare sunt adesea folosite pentru a:

  • Ajuta la diagnosticarea și monitorizarea bolilor pulmonare, inclusiv:
    • Astm
    • BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică)
    • Emfizem
    • Fibroză pulmonară
    • Hipertensiune pulmonară
  • Ghida deciziile privind tratarea anumitor boli pulmonare cu medicamente
  • Ajuta la diagnosticarea și monitorizarea anumitor boli care pot afecta plămânii, cum ar fi sclerodermia sau sarcoidoza
  • Verifica funcția pulmonară înainte de o intervenție chirurgicală
  • Verifica dacă există leziuni pulmonare cauzate de expunerea la substanțe chimice sau alte substanțe acasă sau la locul de muncă

De ce am nevoie de un test de funcție pulmonară?

Testele de funcție pulmonară se fac din mai multe motive diferite. Este posibil să aveți nevoie de testare dacă:

  • Aveți semne și/sau simptome ale unei probleme de respirație, cum ar fi:
    • Dificultăți de respirație
    • Respirație șuierătoare
    • Tuse
    • O senzație de apăsare în piept sau dificultăți de a respira profund
    • O radiografie toracică anormală
  • Aveți o afecțiune pulmonară sau un alt tip de afecțiune care v-ar putea afecta plămânii
  • Ați fost expus(ă) la substanțe care pot cauza leziuni pulmonare, cum ar fi azbestul, radiațiile sau anumite medicamente
  • Urmează să aveți o intervenție chirurgicală

Medicul dumneavoastră poate recomanda, de asemenea, un test de funcție pulmonară ca parte a examenului de rutină.

Ce se întâmplă în timpul testării funcției pulmonare?

Există modalități diferite de a efectua fiecare tip de test al funcției pulmonare. Dar pașii de bază sunt aproximativ aceiași.

Pentru un test de spirometrie:

  • Veți sta pe un scaun cu un clips moale pe nas. Clipsul asigură faptul că respirați doar pe gură.
  • Veți așeza buzele strâns în jurul unui muștiuc conectat la un dispozitiv numit spirometru.
  • Vi se va spune să inspirați adânc și apoi să expirați în muștiuc cât de puternic puteți. Spirometrul va măsura cât aer expirați și cât de repede îl expirați.
  • Vi se poate administra un medicament de inhalat (de respirat) care vă deschide căile respiratorii. Apoi veți sufla din nou în tub pentru a vedea dacă medicamentul vă ajută să expirați mai mult aer, mai repede.

Pentru un test de volum pulmonar (pletismografie corporală):

  • Veți sta într-o cameră mică, etanșă, cu pereți transparenți. Arată ca o cabină telefonică.
  • Veți purta un clips moale pe nas pentru a vă asigura că respirați doar pe gură.
  • Veți așeza buzele strâns în jurul unui muștiuc.
  • Vi se va spune cum să inspirați și să expirați prin muștiuc.
  • Schimbările de presiune a aerului din cameră vor arăta cât aer pot reține plămânii dumneavoastră și cât aer rămâne în plămâni după ce expirați.

Un test de volum pulmonar poate fi efectuat respirând un amestec special de gaze timp de câteva minute, purtând un clips pe nas. Pentru acest test, nu trebuie să stați într-o cameră etanșă.

Pentru un test de difuziune a gazelor:

  • Veți sta pe un scaun cu un clips moale pe nas. Clipsul asigură faptul că respirați doar pe gură.
  • Veți așeza buzele strâns în jurul unui muștiuc conectat la un spirometru.
  • Vi se va cere să inspirați o cantitate foarte mică și sigură de monoxid de carbon. Apoi vă veți ține respirația timp de aproximativ 10 secunde.
  • Apoi, veți expira prin muștiuc. Spirometrul va măsura cantitatea de monoxid de carbon pe care o expirați. Aceasta arată cât de mult gaz au putut absorbi plămânii dumneavoastră și transfera în sânge.

Pentru testele de efort:

Testul de mers de șase minute:

  • Vi se va măsura tensiunea arterială și vi se va cere să evaluați orice senzație de dificultate în respirație și oboseală pe care o simțiți.
  • Veți merge cât de departe posibil în șase minute, de obicei pe un hol.
  • Ritmul cardiac și cantitatea de oxigen din sânge vă vor fi verificate în timp ce mergeți.
  • După șase minute, tensiunea arterială vă va fi măsurată din nou și veți evalua dificultatea în respirație și oboseala.
  • Dacă în mod normal folosiți oxigen portabil pentru o afecțiune pulmonară, îl veți putea folosi în timpul acestui test.

Testul de efort cardiopulmonar (CPET):

  • Veți fi conectat(ă) la monitoare și aparate care vă vor măsura respirația, ritmul cardiac, tensiunea arterială și nivelul de oxigen din sânge în timp ce faceți efort.
  • Veți respira printr-o mască facială sau un muștiuc conectat la un monitor. Acesta măsoară cât oxigen inspirați și cât dioxid de carbon expirați.
  • Veți face exerciții pe o bicicletă staționară sau pe o bandă de alergare timp de 10 până la 20 de minute în total:
    • Veți începe exercițiile cu bicicleta sau banda setată la cel mai ușor nivel.
    • Veți crește încet efortul până când simțiți că nu mai puteți continua. Pe bicicletă, rezistența va crește, astfel încât pedalatul va fi mai greu. Pe banda de alergare, viteza va crește, iar platforma se poate înclina, astfel încât să simțiți că mergeți în urcare.
    • În timp ce faceți exerciții, vi se va cere să evaluați cum vă simțiți. Dacă aveți simptome grave, testul va fi oprit.
    • Bicicleta sau banda va reveni la cel mai ușor nivel în timp ce continuați să pedalați sau să mergeți, pentru a vă calma.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru teste?

Medicul dumneavoastră vă va spune cum să vă pregătiți pentru testul funcției pulmonare. Pentru a vă asigura că rezultatele testului sunt corecte, urmați instrucțiunile primite. În general:

  • Purtați haine largi, confortabile.
  • Nu mâncați o masă copioasă cu cel puțin două ore înainte de test.
  • Este posibil să fie nevoie să evitați anumite activități sau alimente și băuturi înainte de test. Medicul vă va spune pentru cât timp. Acestea includ:
    • Exerciții fizice intense
    • Fumatul
    • Consumul de alcool
    • Consumul de băuturi sau alimente cu cofeină, cum ar fi cafeaua, cola și ciocolata
  • Dacă utilizați medicamente inhalatorii (bronhodilatatoare), este posibil să fie nevoie să le opriți pentru o perioadă înainte de testare. Medicul vă va spune când să le opriți. Dar nu întrerupeți niciodată administrarea vreunui medicament fără să discutați mai întâi cu medicul.
  • Dacă purtați proteză dentară, purtați-o în timpul testului. Vă va ajuta să închideți etanș buzele în jurul piesei bucale.

Există riscuri la aceste teste?

Riscul de a face un test de funcție pulmonară este foarte mic. Unele persoane se pot simți amețite, pot avea senzația de leșin sau se pot simți obosite din cauza respirației forțate. De asemenea, este frecvent să apară tusea. Unele persoane se pot simți neliniștite stând într-un spațiu mic pentru testul de volum pulmonar. Dacă aveți nelămuriri legate de test, discutați cu medicul dumneavoastră.

Ce înseamnă rezultatele?

Un rezultat normal al testului funcției pulmonare pentru dumneavoastră depinde de mărimea plămânilor. Mărimea plămânilor este determinată de înălțime, sex și vârstă. Prin urmare, medicul va compara rezultatele testului dumneavoastră cu rezultatele unor persoane sănătoase care au aceeași înălțime, vârstă și sex ca dumneavoastră.

Dacă rezultatele nu sunt normale, poate însemna că aveți o afecțiune pulmonară. Testele funcției pulmonare nu pot diagnostica exact ce boală pulmonară aveți. Dar rezultatele testului pot indica care dintre cele două tipuri principale îl aveți:

  • Afecțiunile pulmonare obstructive determină îngustarea căilor respiratorii, îngreunând eliminarea aerului din plămâni. Exemple de boli pulmonare obstructive includ astmul, bronșita și emfizemul.
  • Afecțiunile pulmonare restrictive reduc cantitatea de aer pe care o pot reține plămânii. Acest lucru se poate întâmpla dacă plămânii sau mușchii pieptului nu se pot extinde complet atunci când inspirați. Exemple de afecțiuni pulmonare restrictive includ sclerodermia, sarcoidoza, fibroza pulmonară și bolile pulmonare interstițiale.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul.

Mai trebuie să știu și altceva despre testele funcției pulmonare?

Dacă aveți nevoie de unul sau mai multe teste ale funcției pulmonare, medicul vă poate recomanda și un test al nivelului de oxigen din sânge, numit gazometrie arterială. Această analiză de sânge măsoară cantitatea de oxigen și dioxid de carbon din sângele dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Diagnosticul de astm se bazează pe simptome respiratorii variabile și pe cel puțin un test care arată obstrucție variabilă a căilor aeriene.
  • Un test de spirometrie care arată o creștere a VEMS cu cel puțin 200 ml și 12% după un bronhodilatator confirmă diagnosticul.
  • Variabilitatea fluxului expirator de vârf de cel puțin 20% în cel puțin 3 zile din 7, pe minimum 2 săptămâni, este un alt criteriu de diagnostic.
  • Monitorizarea astmului se face inițial la 1-3 luni de la începerea tratamentului, apoi cel puțin anual.

Tratament

Cum se tratează un atac de astm

Dacă aveți un atac de astm, stați drept, pentru a vă ușura respirația. Încercați să rămâneți calm.

Folosiți inhalatorul pentru ameliorarea simptomelor astmului, dacă aveți unul:

  • Dacă aveți un inhalator albastru de ameliorare a simptomelor, luați câte 1 puf la fiecare 30 până la 60 de secunde, până când vă simțiți mai bine, până la maximum 10 pufuri. Agitați inhalatorul între pufuri și folosiți o cameră de inhalare (spacer) împreună cu inhalatorul, dacă aveți una.
  • Dacă aveți un inhalator AIR sau MART (folosit atât pentru prevenirea, cât și pentru tratarea simptomelor), luați câte 1 puf la fiecare 1 până la 3 minute, până când vă simțiți mai bine, până la maximum 6 pufuri.

Dacă planul dumneavoastră personal de acțiune pentru astm prevede o doză maximă diferită pentru tratarea unui atac de astm, urmați instrucțiunile din planul dumneavoastră.

Tratamentul astmului

Dacă aveți astm, veți fi urmărit(ă) de medicul de familie și, uneori, de un medic specialist (pneumolog sau alergolog).

Medicul vă va explica cum și când să utilizați medicamentele, cum să vă monitorizați astmul, cum să evitați factorii declanșatori și să reduceți simptomele, precum și ce trebuie să faceți dacă simptomele se agravează.

Aceste informații vor fi consemnate în planul dumneavoastră de acțiune pentru astm, pe care va trebui să îl aduceți la toate consultațiile pentru astm.

Ar trebui să faceți controale cel puțin o dată pe an, pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul. Acestea vor include verificarea faptului că folosiți corect inhalatoarele și că planul dumneavoastră de acțiune pentru astm este actualizat.

Inhalatoare pentru astm

Principalul tratament pentru astm este reprezentat de medicamentele pe care le inspirați cu ajutorul unui inhalator. Pentru majoritatea persoanelor, acestea funcționează bine în reducerea sau prevenirea simptomelor astmului.

În funcție de gravitatea simptomelor, vi se poate recomanda:

  • un inhalator pe care să îl utilizați doar atunci când apar simptomele – acesta se numește inhalator de ameliorare antiinflamator (AIR)
  • un inhalator pe care să îl utilizați în fiecare zi pentru a ajuta la prevenirea simptomelor, precum și atunci când apar simptomele – acesta se numește inhalator pentru terapie de întreținere și ameliorare (MART)
  • 2 inhalatoare separate – un inhalator preventiv, pe care să îl utilizați în fiecare zi pentru a ajuta la prevenirea simptomelor, și un inhalator albastru de ameliorare, pe care să îl utilizați atunci când apar simptomele (nu ar trebui să vi se prescrie un inhalator albastru de ameliorare pentru a fi utilizat singur)

Important: Utilizarea inhalatorului

Este important să utilizați corect inhalatorul, astfel încât medicamentul să acționeze așa cum trebuie. Există diferite tipuri, printre care inhalatoare cu pulbere uscată, inhalatoare presurizate cu doză măsurată (spray) și inhalatoare cu ceață fină. Un medic, o asistentă medicală sau un farmacist vă va arăta cum să îl utilizați pe al dumneavoastră.

Eliminarea inhalatoarelor

Atunci când aruncați un inhalator la gunoi, gazele pot ieși din el și pot contribui la schimbările climatice. Farmacia din apropierea dumneavoastră le poate elimina în siguranță.

Alte tratamente pentru astm

Dacă inhalatoarele nu sunt suficiente pentru a opri simptomele, medicul vă poate recomanda, de asemenea, un inhalator mai puternic sau comprimate care ușurează respirația, cum ar fi montelukast.

Dacă aveți astm sever, care nu este controlat cu inhalatoare și comprimate, vi se pot recomanda alte tratamente, cum ar fi medicamente care se administrează prin injecție, numite terapii biologice.

Medicul va discuta cu dumneavoastră despre tratamentul potrivit pentru dumneavoastră, inclusiv despre posibilele reacții adverse.

Tratamentul în spital pentru o criză de astm

Dacă aveți o criză severă de astm care nu se ameliorează, este posibil să aveți nevoie de tratament în spital. Tratamentele din spital pot include:

  • oxigen administrat printr-o mască
  • utilizarea unui nebulizator pentru a inspira doze mari de medicament
  • comprimate sau injecții cu steroizi

Lucruri pe care le puteți face pentru a ține astmul sub control

Dacă aveți astm, există lucruri pe care le puteți face pentru a preveni simptomele și pentru a reduce riscul de crize de astm.

Ce să faceți

  • aveți întotdeauna inhalatorul la dumneavoastră

  • utilizați inhalatoarele așa cum v-a recomandat medicul

  • încercați să evitați factorii care vă declanșează simptomele de astm, cum ar fi poluarea aerului, fumul, polenul sau animalele

  • faceți exerciții fizice în mod regulat – cereți sfatul medicului sau asistentei medicale despre cum să faceți exerciții în siguranță, dacă exercițiile fizice vă declanșează simptomele de astm

  • mențineți o greutate sănătoasă

  • faceți vaccinurile recomandate, cum ar fi vaccinul antigripal – virusurile precum cel al gripei pot agrava simptomele de astm

Ce să nu faceți

  • nu fumați – cereți ajutor pentru a renunța la fumat, dacă aveți nevoie

  • nu luați medicamente pentru alte afecțiuni fără să vă consultați cu farmacistul sau cu medicul – unele medicamente, cum ar fi aspirina, ibuprofenul și beta-blocantele, pot declanșa simptome de astm la unele persoane

Ce puteți face

  • Este important să folosiți corect inhalatoarele și să respectați tratamentul prescris.

Viața cu boala

Cum vă afectează astmul viața

Astmul este adesea o afecțiune pe tot parcursul vieții, deși astmul la copiii mici dispare uneori până când aceștia ajung adolescenți sau adulți.

Astmul îi afectează pe toți în mod diferit. Modul în care vă afectează depinde de simptomele dumneavoastră, de factorii care le declanșează și de cât de bine funcționează tratamentul.

Pentru majoritatea oamenilor, inhalatoarele funcționează bine pentru a preveni sau a reduce simptomele dacă sunt folosite corect, iar astmul are doar un impact redus asupra vieții de zi cu zi. Dar unele persoane au simptome mai severe, mai greu de controlat, și au nevoie de alt tratament.

Un atac de astm poate pune viața în pericol. Dar un tratament potrivit pentru astm reduce riscul.

Astmul și sarcina

Dacă sunteți gravidă, spuneți medicului sau moașei despre astmul dumneavoastră. Este important să controlați astmul în timpul sarcinii pentru a vă menține sănătatea dumneavoastră și a copilului.

Când să mergeți la medic

Mergeți la medicul de familie dacă:

  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți simptome de astm
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți astm, iar tratamentele nu ajută, trebuie să folosiți inhalatorul mai des sau aveți nevoie de sfaturi privind utilizarea inhalatorului
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți astm, iar simptomele nu se ameliorează sau vă împiedică să vă desfășurați activitățile obișnuite sau vă trezesc noaptea

Sunați la 112 dacă:

Dumneavoastră sau altă persoană aveți un atac de astm și:

  • începeți să vă simțiți mai rău în orice moment
  • nu vă simțiți mai bine după ce ați luat doza maximă folosind un inhalator de astm cu efect de ameliorare rapidă
  • nu aveți un inhalator pentru astm

Dacă simptomele nu s-au ameliorat după 10 minute și ambulanța nu a sosit, folosiți din nou un inhalator pentru astm, dacă aveți unul, luând până la aceeași doză maximă.

Informație:

Nu vă duceți singur la urgențe cu mașina.

Persoana cu care veți vorbi la 112 vă va oferi sfaturi despre ce trebuie să faceți.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • ați avut un atac de astm și v-ați recuperat

Chiar dacă vă simțiți mai bine, este important să vă prezentați la medicul de familie în termen de 2 zile pentru a discuta despre tratamentul dumneavoastră și pentru a primi sfaturi care să ajute la prevenirea unui nou atac de astm.

Medicamente folosite pentru astm bronșic

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Bronhodilatatoare inhalatorii (adrenergice) · ATC R03A · 43

Inhalatoare care deschid căile respiratorii (bronhodilatatoare), singure sau cu un corticosteroid.

Alte medicamente sistemice pentru astm și BPOC · ATC R03D · 25

Medicamente luate pe gură sau injectabil pentru astm și BPOC, inclusiv terapii biologice.

Alte inhalatoare pentru astm și BPOC · ATC R03B · 17

Inhalatoare cu corticosteroid sau anticolinergic, pentru controlul astmului și al BPOC.

Corticosteroizi de uz sistemic · ATC H02A · 12

Corticosteroizi luați pe gură sau injectabil: reduc puternic inflamația și reacțiile imune.

Alergeni (imunoterapie) · ATC V01A · 4

Imunoterapie cu alergeni: obișnuiește treptat organismul cu alergenul, pentru a reduce alergia.

Antihistaminice de uz sistemic · ATC R06A · 3

Antihistaminice: calmează alergia (strănut, mâncărime, urticarie); unele se folosesc și pentru greață sau pentru somn.

Alte preparate dermatologice · ATC D11A · 2

Alte medicamente pentru piele și păr, folosite în afecțiuni specifice.

Adrenergice pentru astm, de uz sistemic · ATC R03C · 2

Bronhodilatatoare luate pe gură, care deschid căile respiratorii.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), protocoalele CNAS 2026.