Furosemid 10 mg/ml, soluţie injectabilă

Ce este și pentru ce se utilizează

Furosemid aparţine unui grup de medicamente denumite diuretice (medicamente care elimină apa). Furosemid este un remediu diuretic de ansă cu acţiune rapidă, ce conduce la dezvoltarea efectului diuretic relativ puternic şi de scurtă durată. Este utilizat în: tratamentul edemelor în insuficienţa cardiacă congestivă cronică (dacă este necesar tratamentul cu diuretice); tratamentul edemelor în insuficienţa cardiacă congestivă acută; tratamentul edemelor în insuficienţă renală cronică; insuficienţă renală acută, inclusiv la femeile însărcinate sau în timpul nașterii; tratamentul edemelor în maladii hepatice (la necesitate – în cadrul tratamentului cu administrarea antagoniştilor de aldosteron); criză hipertensivă (în tratamentul de întreţinere); menţinerea diurezei forțate. 2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI FUROSEMID Nu utilizați Furosemid – dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la furosemid, sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6); – dacă aveţi alergie la sulfamide (de ex., antibiotice sulfamide sau derivaţi de sulfoniluree); – dacă aveţi insuficienţă renală acută cu anurie; – dacă aveţi hipovolemie sau deshidratare; – dacă aveţi insuficienţă renală în rezultatul intoxicației cu preparate nefrotoxice sau hepatotoxice; – dacă aveţi hipokaliemie severă sau hiponatriemie; – dacă aveţi stări precomatoase sau comatoase, asociate cu encefalopatie hepatică. Atenționări și precauții Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament. În timpul tratamentului cu furosemid trebuie asigurată diureza continuă. De aceea, dacă aveți problem cu eliminarea urinei din organism (aveți ocluzie parțială a căilor urinare), atunci necesitați o supraveghere minuţioasă, în special la începerea tratamentului. Tratamentul cu furosemid necesită monitorizare medicală permanentă. Monitorizarea minuţioasă este necesară: dacă aveți hipotensiune arterială; dacă sunteți în grupul de risc în rezultatul scăderii semnificative a tensiunii arteriale, de ex., dacă suferiți de îngustarea semnificativă a arterelor inimii sau vaselor sanguine, care transportă sângele la creier; dacă aveți diabet zaharat latent sau sever; dacă aveți gută (maladie a articulațiilor, caracterizată prin articulații umflate și dureroase); dacă aveți sindrom hepatoadrenal (insuficienţă renală funcțională, asociată cu maladii severe ale ficatului); dacă aveți hipoproteinemie (scăderea concentrației de proteine în sânge), asociată cu alte maladii, de exemplu cu sindromul nefrotic. În acest caz efectul furosemidului poate fi diminuat și pot apărea efecte nedorite de toxicitate asupra auzului. Se recomandă selectarea cu precauţie a dozelor; la nou-născuți prematuri (este posibilă dezvoltarea nefrocalcinozei/nefrolitiazei); se recomandă monitorizarea funcţiei renale şi efectuarea ultrasonografiei renale. În timpul tratamentului cu furosemid medicul poate monitoriza sistematic nivelul unor substanțe din sânge (cum ar fi sodiul, potasiul şi creatinina). De asemenea, puteți avea nevoie de o monitorizare minuţioasă dacă faceți parte din grupul de risc cu tulburări ale echilibrului electrolitic sau deshidratare severă (de exemplu, în rezultatul vomei, diareii sau transpirației abundente). Medicul poate să oprească tratamentul cu furosemid și să întreprindă măsuri de restabilire a cantității de lichid sau ioni din organism în caz dacă dezvoltați unele stări periculoase, cum ar fi scăderea volumului de sânge, deshidratarea organismului, pierderea unor săruri sau ioni. Tulburarea echilibrului electrolitic poate fi influențată de unii factori, cum ar fi maladiile existente (de ex., ciroza hepatică, insuficienţa cardiacă), administrarea concomitentă a diferitor medicamente, precum şi alimentația. În rezultatul vomei sau diareii poate să se dezvolte insuficienţa de potasiu. În timpul tratamentului cu furosemid se recomandă de consumat alimente cu cantitate înaltă de potasiu (cartofi copți, banane, roşii, spanac, fructe uscate). Trebuie de ținut cont că, în timpul tratamentului cu furosemid poate fi necesară administrarea adițională a unor medicamente care conțin potasiu. La persoanele vârstnice care suferă de demență, riscul de dezvoltare a unor

Reacții adverse posibile

, inclusiv letale, este mai mare în cazul administrării de furosemid împreună cu risperidonă (un medicament utilizat în tratamentul unor boli psihice), decât la aceiași pacienți care administrează doar furosemid sau doar risperidonă. În astfel de cazuri, medicul trebuie să facă o evaluare minuţioasă a raportului risc/beneficiu. Se recomandă de a evita deshidratarea. Copii Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a administra acest medicament copiilor. Furosemid împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Dacă luaţi acest medicament împreună cu alte medicamente, se poate modifica modul lor de acţiune. Nu se recomandă utilizarea de furosemid cu următoarele medicamente timp de 24 de ore de la administrarea cloralhidratului (un medicamente cu acțiune asupra sistemului nervos central), deoarece pot apărea unele reacții adverse, cum ar fi senzații de căldură, transpirație abundentă, excitație, greaţă, hipertensiune arterială, bătăi rapide ale inimii. aminoglicozide (un tip de antibiotice) și alte medicamente care pot provoca fenomene toxice asupra auzului, deoarece furosemid poate potența aceste fenomene. Sunt necesare măsuri speciale la administrarea concomitentă cu următoarele medicamente cisplatina (un medicament utilizat în tratamentul cancerului), deoarece combinația cu furosemid crește riscul de apariție a fenomenelor de toxicitate asupra auzului. Dacă totuși medicul a decis să luați această combinație, vă va prescrie doze mici de furosemid și vă va monitoriza cu atenție echilibrul lichidelor în organism. Nerespectarea acestor precauții poate duce la creșterea toxicității cisplatinei asupra rinichilor. sărurile de litiu (utilizate în unele maladii a sistemului nervos central), deoarece furosemid scade eliminarea sărurilor de litiu din organism şi poate duce la creşterea riscului toxicității de litiu, inclusiv risc crescut de dezvoltare a efectelor toxice asupra inimii sau celulelor nervoase. Medicul va efectua un control minuțios al nivelului de litiu. administrarea concomitentă cu unele medicamente care scad tensiunea arterială, cum ar fi inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II poate duce la scăderea severă a tensiunii arteriale, agravarea funcţiei rinichilor, uneori cu dezvoltarea insuficienţei renale acute. De aceea, medicul vă poate recomanda oprirea temporară a tratamentului cu furosemid sau reducerea dozei de furosemid cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniştii receptorilor angiotensinei II. risperidona (un medicament utilizat în tratamentul unor maladii psihice). Medicul va evalua minuțios raportul de risc/beneficiu înainte de prescrierea unui tratament combinat cu furosemid și risperidonă. Sunt necesare precauții la administrarea cu următoarele medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene (medicamente pentru tratamentul febrei, inflamației și durerilor slabe sau moderate), inclusiv acidul acetilsalicilic, deoarece aceste medicament pot diminua acţiunea furosemidului. Antiinflamatoarele nesteroidiene la pacienţii cu deshidratare sau volum scăzut de sânge pot provoca dezvoltarea insuficienţei cardiace, iar furosemidul poate creşte toxicitatea salicilaților. fenitoina la administrarea concomitentă poate reduce eficacitatea furosemidului. administrarea corticosteroizilor (medicamente antiinflamatoare), medicamente care conțin rădăcină de lemn-dulce în doze mari (utilizate în tuse) sau derivații acestora (cum ar fi carbenoxolona), precum și laxativele pot crește riscul de reducere a concentrației potasiului în sânge. unele tulburări ale echilibrului electrolitic (aşa ca scăderea concentrației potasiului sau magneziului în sânge) pot creşte toxicitatea unor medicamente (de ex., glicozidele cardiace şi preparatele, care pot determina unele tulburări ale ritmului inimii). la administrarea concomitentă de preparate antihipertensive (care scad tensiunea arterială), diuretice (care elimină apa din organism) sau alte preparate cu acţiune hipotensivă împreună cu furosemid, se înregistrează scăderea marcată a tensiunii arteriale. probenecid, metotrexat şi alte preparate, care ca şi furosemid sunt eliminate din organism prin aceleași mecanisme, deoarece aceste medicamente pot micșora eliminarea de furosemid și invers, furosemidul poate reduce eliminarea acestor preparate prin rinichi. – tratamentul cu doze înalte de furosemid poate reduce din acţiunea preparatelor antidiabetice şi simpatomimeticelor (medicamente care au proprietăți de a creşte tensiunea arterială). Poate creşte efectul teofilinei sau a miorelaxantelor curarizante (medicamente utilizate pentru relaxarea mușchilor). Furosemid poate potenţa acţiunea negativă asupra rinichilor a unor medicament. Dacă administrați tratament concomitent cu furosemid si unele antibiotice, numite cefalosporine, în doze înalte, poate să se dezvolte afectarea funcţiei rinichilor. administrarea concomitentă de ciclosporină A (un medicament care se utilizează pentru reducerea răspunsului imun a organismului) şi furosemid se asociază cu creşterea riscului de dezvoltare a unor maladii a articulațiilor, cu durere și inflamație. Dacă aveți probleme cu rinichii sau aveți predispoziție la așa probleme la administrarea unor medicamente de contrast cu iod (care se utilizează pentru diagnostic), riscul de dezvoltare a unor fenomene renale la administrarea furosemidului este mai mare. Furosemid împreună cu alimente și băuturi Nu consumați alcool atât timp cât urmați tratament cu Furosemid. Incompatibilităţi Medicul nu va amesteca soluţia de furosemid cu alte preparate în acelaşi recipient. Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenționați să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Furosemid trece bariera placentară. Preparatul nu trebuie administrat în sarcină, decât în cazurile când viața este în pericol și medicul monitorizează riguros starea mamei și fătului. Furosemid se excretă în laptele matern şi poate inhiba alăptarea. În timpul tratamentului cu furosemid se recomandă întreruperea alăptării la sân. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor În timpul tratamentului se recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau folosirea utilajelor, deoarece unele reacții adverse pot afecta capacitatea de concentrare și viteza de reacție. Excipienți Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu per doză, adică practic "nu conţine sodiu"

Cum se utilizează

FUROSEMID Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medical dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Furosemid se administrează sub formă de injecție. Regimul de dozare se determină în mod individual de către medic, în funcție de tipul maladiei, severitatea acesteia, precum și starea și condițiile pacientului. Doza maximă de furosemid pentru un adult reprezintă 1500 mg pe zi. Doza maximă pentru copil reprezintă 1 mg/kg, dar nu trebuie să depășească 20 mg pe zi. Furosemid vi se va administra intravenos numai dacă administrarea pe cale orală nu este raţională sau este ineficientă (de ex., în maladii intestinale) sau în cazul necesității efectului rapid. Totodată, se recomandă trecerea cât mai rapidă la terapia pe cale orală. Copii La copii, doza trebuie redusă în funcţie de greutatea corporală. Dacă utilizați mai mult Furosemid decât trebuie Medicul care vă tratează este instruit pentru a se ocupa de reacţiile adverse grave care pot să apară în cazul administrării unei doze prea mari de Furosemid. Dacă încetaţi să utilizaţi Furosemid Luaţi Furosemid întreaga perioadă a tratamentului stabilită de medicul dumneavoastră, chiar şi atunci când începeți să vă simţiţi mai bine. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. REACŢII ADVERSE POSIBILE Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Spuneți imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă observați oricare dintre următoarele reacții adverse grave – este posibil să aveți nevoie de tratament medical de urgență. • Reacții alergice grave (rare – afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori) și reacții grave ale pielii (frecvența nu este cunoscută). Reacțiile alergice pot fi severe și pot implica mâncărimi (severe), erupție trecătoare pe piele, urticarie, febră (mare) cu dificultăți de respirație, piele rece, paloare și ritm rapid al inimii, leșin. De asemenea, pot apărea pete roșii pe piele, dureri articulare și/sau inflamație a ochilor, afecțiuni cum sunt pustuloza exantematică acută generalizată (AGEP) sau erupție cutanată la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), caracterizată de o reacție (alergică) acută severă, însoțită de febră și vezicule pe piele/descuamarea pielii și sângerări punctiforme la nivelul pielii. Formarea de vezicule sau descuamarea pielii din jurul buzelor, a ochilor, a gurii, a nasului și a organelor genitale, simptomele asemănătoare gripei și febra pot fi o boală numită sindrom Stevens-Johnson. Într-o formă mai severă a acestei boli, numită necroliză epidermică toxică (sau sindrom Lyell), se pot desprinde straturi de piele, lăsând expuse porțiuni fără piele pe întreaga suprafață a corpului. Durere severă în partea superioară a abdomenului, care radiază spre spate. Acestea pot fi semne de pancreatită – inflamație a pancreasului (foarte rare – afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori). • Semne de inflamație a rinichilor, de exemplu sânge în urină, durere în regiunea lombară (nefrită tubulo-interstițială) (rare – afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori). • Insuficiență a funcției rinichilor cu lipsă a urinei (frecvența nu este cunoscută). • Apariția rapidă a vânătăilor sau sângerărilor, infecții (de exemplu, durere de gât, febră), ulcerații în gură, senzație de slăbiciune sau oboseală mai intensă decât de obicei. Furosemid poate afecta numărul globulelor din sânge, cauzând probleme grave ale sângelui (agranulocitoză, anemie aplastică sau hemolitică) (foarte rare – afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori). • Senzație intensă de sete, durere de cap, senzație de amețeală sau dezechilibru, leșin, confuzie, dureri musculare sau articulare sau slăbiciune, crampe sau spasme, disconfort la stomac, bătăi neregulate ale inimii. Acestea pot fi semne ale deshidratării sau ale modificării valorilor normale ale electroliților din organism. Deshidratarea severă poate duce la formarea cheagurilor de sânge (în special la vârstnici) sau la gută (foarte frecvente – afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori). • Îngălbenirea pielii sau a ochilor și întunecare la culoare a urinei. Acestea pot fi semne ale unei probleme a ficatului. La pacienții care au deja probleme ale ficatului, poate apărea o problem mai gravă, numită encefalopatie hepatică. Simptomele includ pierderi de memorie, convulsii, schimbări de dispoziție și comă (frecvente – afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori). • Probleme cu auzul/pierderea auzului (mai puţin frecvente – afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori). • Alte reacții adverse Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori): – tulburări ale concentraţiilor ionilor din organism, – creşterea valorilor creatininei în sânge, – creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi în sânge (trigliceride), – scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune arterială), uneori doar la ridicarea din poziția culcat sau așezat în poziție verticală (hipotensiune arterială ortostatică). Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori): – scăderea valorilor sodiului, potasiului şi clorului în sânge, – creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi din sânge (colesterolul), – creşterea concentraţiei de acid uric din sânge, uneori însoțită de dureri la nivelul articulațiilor (atacuri de gută), – creşterea volumului de urină, – creșterea volumului celulelor roșii ale sângelui pe unitatea de volum de sânge (hemoconcentraţie). Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori): – scăderea numărului de plachete în sânge cu risc de sângerări, – modificarea toleranței la glucoză, diabetul zaharat ascuns poate deveni manifest, scăderea proteinelor în sânge, mai ales în afectarea rinichilor sau injectare prea rapidă – greaţă, – tulburări ale auzului, de obicei trecătoare, – creşterea sensibilității la lumină a pielii, – oboseală. Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori): – inflamaţia vaselor de sânge mici (vasculită), – țiuituri în urechi, – amorţeală sau înțepături la nivelul mâinilor şi picioarelor (parestezii), – scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecţiilor (leucopenie), – creşterea numărului unui tip particular de celule albe din sânge (eozinofilie), – vomă, diaree, – febră. Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori): – creşterea concentraţiei unor enzime hepatice (transaminaze). Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): – scăderea valorilor calciului şi magneziului din sânge, – creşterea valorilor ureei în sânge, – alcaloză metabolică – sindrom pseudo-Bartter (complex de simptome care includ valori mici ale potasiului în sânge, alcaloză metabolică şi uneori tensiune arterială mică), în cazul utilizării în doze mari şi de lungă durată, – amețeli, leşin sau pierderea cunoștinței, durere de cap, formarea de cheaguri de sânge (tromboză), reacţii lichenoide ale pielii, rabdomioliză (distrugere de fibre musculare), adesea în cazul unor valori sever scăzute ale potasiului în sânge, valori crescute ale sodiului şi clorului în urină, retenție de urină, depuneri de săruri de calciu în rinichi şi formarea de calculi renali la nou-născuți prematuri, agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic, defect al inimii la nou-născuţii trataţi cu furosemid în primele săptămâni de viaţă, durere după injectare în mușchi. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.amdm.gov.md/ sau email: [email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament

Cum se păstrează

FUROSEMID A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor! A se păstra la temperatura sub 25 °C, în ambalajul original. Nu utilizaţi Furosemid după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului