Fișă tehnică · Furosemid 10 mg/ml, soluţie injectabilă

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: C03CA01
Forma farmaceutică: soluţie injectabilă
Concentrație: 10 mg/ml

Acțiune farmacologică

Furosemid aparţine unui grup de medicamente denumite diuretice (medicamente care elimină apa). Furosemid este un remediu diuretic de ansă cu acţiune rapidă, ce conduce la dezvoltarea efectului diuretic relativ puternic şi de scurtă durată. Este utilizat în: tratamentul edemelor în insuficienţa cardiacă congestivă cronică (dacă este necesar tratamentul cu diuretice); tratamentul edemelor în insuficienţa cardiacă congestivă acută; tratamentul edemelor în insuficienţă renală cronică; insuficienţă renală acută, inclusiv la femeile însărcinate sau în timpul nașterii; tratamentul edemelor în maladii hepatice (la necesitate – în cadrul tratamentului cu administrarea antagoniştilor de aldosteron); criză hipertensivă (în tratamentul de întreţinere); menţinerea diurezei forțate. 2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI FUROSEMID Nu utilizați Furosemid - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la furosemid, sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6); - dacă aveţi alergie la sulfamide (de ex., antibiotice sulfamide sau derivaţi de sulfoniluree); - dacă aveţi insuficienţă renală acută cu anurie; - dacă aveţi hipovolemie sau deshidratare; - dacă aveţi insuficienţă renală în rezultatul intoxicației cu preparate nefrotoxice sau hepatotoxice; - dacă aveţi hipokaliemie severă sau hiponatriemie; - dacă aveţi stări precomatoase sau comatoase, asociate cu encefalopatie hepatică. Atenționări și precauții Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament. În timpul tratamentului cu furosemid trebuie asigurată diureza continuă. De aceea, dacă aveți problem cu eliminarea urinei din organism (aveți ocluzie parțială a căilor urinare), atunci necesitați o supraveghere minuţioasă, în special la începerea tratamentului. Tratamentul cu furosemid necesită monitorizare medicală permanentă. Monitorizarea minuţioasă este necesară: dacă aveți hipotensiune arterială; dacă sunteți în grupul de risc în rezultatul scăderii semnificative a tensiunii arteriale, de ex., dacă suferiți de îngustarea semnificativă a arterelor inimii sau vaselor sanguine, care transportă sângele la creier; dacă aveți diabet zaharat latent sau sever; dacă aveți gută (maladie a articulațiilor, caracterizată prin articulații umflate și dureroase); dacă aveți sindrom hepatoadrenal (insuficienţă renală funcțională, asociată cu maladii severe ale ficatului); dacă aveți hipoproteinemie (scăderea concentrației de proteine în sânge), asociată cu alte maladii, de exemplu cu sindromul nefrotic. În acest caz efectul furosemidului poate fi diminuat și pot apărea efecte nedorite de toxicitate asupra auzului. Se recomandă selectarea cu precauţie a dozelor; la nou-născuți prematuri (este posibilă dezvoltarea nefrocalcinozei/nefrolitiazei); se recomandă monitorizarea funcţiei renale şi efectuarea ultrasonografiei renale. În timpul tratamentului cu furosemid medicul poate monitoriza sistematic nivelul unor substanțe din sânge (cum ar fi sodiul, potasiul şi creatinina). De asemenea, puteți avea nevoie de o monitorizare minuţioasă dacă faceți parte din grupul de risc cu tulburări ale echilibrului electrolitic sau deshidratare severă (de exemplu, în rezultatul vomei, diareii sau transpirației abundente). Medicul poate să oprească tratamentul cu furosemid și să întreprindă măsuri de restabilire a cantității de lichid sau ioni din organism în caz dacă dezvoltați unele stări periculoase, cum ar fi scăderea volumului de sânge, deshidratarea organismului, pierderea unor săruri sau ioni. Tulburarea echilibrului electrolitic poate fi influențată de unii factori, cum ar fi maladiile existente (de ex., ciroza hepatică, insuficienţa cardiacă), administrarea concomitentă a diferitor medicamente, precum şi alimentația. În rezultatul vomei sau diareii poate să se dezvolte insuficienţa de potasiu. În timpul tratamentului cu furosemid se recomandă de consumat alimente cu cantitate înaltă de potasiu (cartofi copți, banane, roşii, spanac, fru

Doze și mod de administrare

Regimul de dozare se determină în mod individual de către medic, în funcţie de gradul de dereglare a echilibrului hidro-electrolitic, rata filtrației glomerulare și starea pacientului. În timpul tratamentului se recomandă corijarea parametrilor echilibrului hidro-electrolitic, având în vedere diureza şi dinamica stării generale a pacientului.

Furosemid se administrează intravenos numai dacă administrarea perorală nu este rațională sau este ineficientă (de ex., în tulburări de absorbție intestinală) sau în cazul când este necesar un efect rapid. La efectuarea tratamentului intravenos se recomandă trecerea cât mai rapidă la terapia perorală cu furosemid.

Pentru atingerea unei eficiențe optime şi pentru a evita efectul de contrareglare, de regulă, se recomandă administrarea medicamentului sub formă de perfuzie intravenoasă continuă cu furosemid și nu a injecțiilor repetate în bolus.

Atunci, când perfuzia intravenoasă continuă cu furosemid nu este rațională în cadrul tratamentului ulterior administrării intravenoase în bolus a uneia sau câtorva doze, se recomandă continuarea administrării medicamentului în bolus, însă se va da preferință dozelor mici, administrate la intervale mici de timp (de circa 4 ore), comparativ cu dozele înalte, administrate la intervale mai mari de timp.

Pentru adulţi doza maximă nictemerală recomandată de furosemid constituie 1500 mg.

Pentru copii doza recomandată de furosemid pentru administrare parenterală constituie 1 mg/kg, doza maximă nictemerală nu trebuie să depășească 20 mg.

Recomandații speciale pentru dozare

Doza pentru adulţi de regulă, se bazează pe recomandările descrise mai jos.

Tratamentul edemelor în insuficienţa cardiacă congestivă cronică

Doza iniţială recomandată a preparatului pentru administrare parenterală constituie 20-80 mg pe zi. La necesitate, doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Se recomandă divizarea dozei nictemerale în 2-3 administrări.

Tratamentul edemelor în insuficienţa cardiacă congestivă acută

Doza iniţială recomandată reprezintă 20-40 mg pe zi, administrată sub formă de injecţie intravenoasă în bolus. La necesitate doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic al pacientului.

Tratamentul edemelor în insuficienţă renală cronică

Acţiunea natriuretică a furosemidului depinde de câţiva factori, inclusiv de gradul de severitate a insuficienţei renale şi echilibrul sodiului. Astfel, nu este posibilă prognozarea eficienței dozei.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală cronică se recomandă titrarea cu precauţie a dozei pentru asigurarea unei pierderii inițiale treptate a lichidului. Pentru pacienţii adulţi aceasta înseamnă administrarea unor astfel de doze, care ar conduce la reducerea nictemerală a masei corporale cu circa Na+).2 kg (aproximativ 280 mmol

La administrarea intravenoasă, doza de furosemid se va stabili în modul următor: tratamentul se va iniţia cu efectuarea perfuziei intravenoase continue cu viteza de 0,1 mg/min, ulterior viteza de perfuzie se va mări fiecare 30 min., în funcţie de răspunsul pacientului.

Tratamentul edemelor în insuficienţa renală acută

Înainte de a iniţia administrarea de furosemid, trebuie compensată hipovolemia, hipotensiunea arterială, echilibrul electrolitic şi acido-bazic.

Se recomandă trecerea cât mai rapidă de la administrarea intravenoasă la cea perorală.

Doza iniţială recomandată constituie 40 mg şi se administrează intravenos în bolus. Dacă administrarea acestei doze nu duce la creşterea diurezei, furosemidul se va administra în perfuzie intravenoasă continuă, cu doza iniţială de la 50 până la 100 mg/oră.

Tratamentul edemelor în maladii hepatice

Furosemid se administrează ca adjuvant în tratamentul cu antagoniștii de aldosteron în cazul când administrarea acestora în monoterapie nu este suficientă. Pentru preîntâmpinarea complicațiilor, cum ar fi hipotensiunea ortostatică sau tulburarea echilibrului electrolitic sau acido-bazic, doza trebuie titrată cu precauţie, pentru a asigura pierderea iniţială treptată de lichid. Pentru pacienţii adulţi aceasta înseamnă administrarea unei astfel de doze, care să conducă la reducerea nictemerală a masei corporale cu circa 0,5 kg.

Dacă administrarea intravenoasă este absolut necesară, doza iniţială la o priză constituie 20-40 mg.

Criză hipertensivă

Doza iniţială recomandată constituie 20-40 mg intravenos în bolus. La necesitate, doza se va ajusta în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.

Menţinerea diurezei forțate în caz de intoxicații

Furosemid se administrează intravenos suplimentar la perfuzia soluțiilor de electroliți. Doza depinde de răspunsul terapeutic al pacientului. Pierderea de lichid şi electroliţi trebuie compensată la iniţierea şi în timpul tratamentului. În caz de intoxicație cu substanţe acide sau bazice eliminarea de lichid poate fi accelerată prin alcalinizarea sau acidifierea urinei, corespunzător.

Doza iniţială recomandată constituie 20-40 mg intravenos.

Recomandări speciale pentru utilizare

Injecţie/perfuzie intravenoasă: furosemid se va administra sub formă de injecţie sau perfuzie lentă; cu viteza nu mai mare de 4 mg/min. La pacienţii cu afectarea severă a funcţiei hepatice (creatinina serică>5 mg/dl) se recomandă efectuarea perfuziei intravenoase cu viteza nu mai mare de 2,5 mg/min.

Administrarea intramusculară: administrarea medicamentului sub formă de injecţii intramusculare trebuie limitată, doar pentru cazurile excepţionale, când nu este raţională administrarea perorală şi intravenoasă. Trebuie ținut cont de faptul, că administrarea intramusculară de furosemid nu se va efectua în stări acute, aşa cum ar fi edemul pulmonar.

Perfuzia medicamentului nu trebuie efectuată concomitent cu alte medicamente!

Soluția de furosemid are un pH de circa 9 și nu posedă capacitate de tampon. Astfel, substanţa activă poate precipita la un pH sub 7. La diluarea acestei soluţii, trebuie de avut în vedere asigurarea pHului de la ușor alcalină până la neutru. În calitate de solvent poate fi utilizată soluţia de clorură de sodiu 0,9%. Soluţia diluată se va administra cât mai curând posibil.

Copii

La copii, doza trebuie redusă în funcţie de greutatea corporală.

Sarcină și alăptare

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenționați să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Furosemid trece bariera placentară. Preparatul nu trebuie administrat în sarcină, decât în cazurile când
viața este în pericol și medicul monitorizează riguros starea mamei și fătului.
Furosemid se excretă în laptele matern şi poate inhiba alăptarea. În timpul tratamentului cu furosemid
se recomandă întreruperea alăptării la sân.

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →