Furosemid-BP 10 mg/ml, soluţie injectabilă

Ce este și pentru ce se utilizează

Ce este Furosemid-BP soluție injectabilă şi pentru ce se utilizează Furosemid-BP face parte din grupul medicamentelor diuretice (creşte eliminarea de urină) cu acţiune intensă care se utilizează când este necesară eliminarea promptă a excesului de apă din organism. Furosemid-BP este indicat în tratamentul edemelor (rețineri de apă în țesuturi) apărute în caz de boli ale inimii, ficatului şi rinichilor, în caz de creştere bruscă a tensiunii arteriale (criză hipertensivă), provocare a diurezei forțate (curățare a sângelui) în intoxicații, valori mari ale calciului în sânge.

Ce trebuie să știți înainte de utilizare

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Furosemid-BP Nu trebuie să vi se administreze Furosemid-BP − dacă sunteţi alergic la furosemidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6); − dacă sunteţi alergic la alte sulfonamide (de exemplu sulfonamide antibacteriene sau medicamente sulfonilureice, precum cotrimoxazol, sulfadiazină), − dacă aveţi un obstacol pe căile urinare (de exemplu prostata mărită), cu oligurie (eliminare de urină în cantităţi foarte mici); − dacă aveţi insuficienţă acută a funcției rinichilor cu absenţa eliminării de urină (anurie);

− − − − −

dacă aveţi un volum mai scăzut de sânge în corp (hipovolemie); dacă suferiţi de deshidratare; dacă aveţi o afecţiune severă la nivelul ficatului; dacă aveţi encefalopatie hepatică (afectare a creierului ca urmare a unei boli a ficatului); dacă pacientul se află într-o stare precomatoasă sau în comă asociate cu encefalopatie hepaticcă; − dacă aveţi valori foarte mici ale sodiului şi potasiului în sânge (vezi punctul 4); − dacă luați preparate cu digitalină/digoxină/glicozide cardiace pentru tratarea problemelor inimii. − dacă alăptaţi. Atenţionări şi precauţii Înainte să vi se administreze Furosemid-BP, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale: – dacă aveţi tensiune arterială mică sau ați avut în trecut un volum mai scăzut de sânge în corp; – dacă sunteţi vârstnic, dacă luaţi alte medicamente care pot scădea tensiunea arterială şi dacă aveţi alte afecţiuni medicale care presupun risc de scădere a tensiunii arteriale. La persoanele în vârstă, există un risc mai mare de scădere pronunţată a tensiunii arteriale (colaps) sau de formare a cheagurilor de sânge (tromboembolie). – dacă prezentaţi pierderi de lichide, de exemplu prin vărsături, diaree sau transpiraţii abundente. Medicul dumneavoastră vă va supraveghea cu stricteţe şi este posibil să vă recomande întreruperea temporară a administrării furosemidei. Când se administrează furosemida în doze mari, este necesar controlul echilibrului hidroelectrolitic (valorile natriului, kaliului în sânge), a valorilor ureei şi creatininei în sânge. Furosemida poate determina scăderea valorilor de sodiu şi de potasiu în sânge, uneori cu consecinţe foarte grave. – dacă aveți obstrucţie parţială a căilor urinare (cu tulburări de eliminare a urinei- mărire de volum a prostatei sau îngustări ale uretrei), creşterea producţiei de urină poate provoca sau agrava simptomele. – dacă aveţi ciroză hepatică, deoarece este necesară prudenţă (medicul vă va indica analize de laborator), pentru a evita instalarea encefalopatiei hepatice (afectarea creierului). Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului. – dacă aveți risc de scădere a tensiunii arteriale (de exemplu dacă aveţi o îngustare semnificativă a vaselor de sânge de la nivelul inimii sau a vaselor de sânge care aprovizionează creierul). – dacă aveţi hipoproteinemie (valori scăzute ale proteinelor din sânge), de exemplu cea asociată cu sindrom nefrotic (afectare gravă a rinichilor), deoarece este necesară ajustarea dozelor. – dacă aveţi diabet zaharat; – dacă aveţi gută; – dacă aveţi sindrom hepatorenal (afectare gravă concomitentă a funcției ficatului și rinichilor) – dacă urmaţi un tratament cu risperidonă. – dacă aveţi o modificare pe electrocardiogramă (ECG) numită „interval QT prelungit”. Este necesar ca meedicul dumneavoastră să vă determine mai frecvent valorile potasiului din sânge. – dacă aveți lupus eritematos sistemic Nivelul de sodiu în sânge

Acesta trebuie măsurat înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate- medicul vă va indica analize de sânge. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie (scăderea nivelului de sodiu în sânge), uneori cu consecinţe foarte grave. Medicul dumneavoastră se va asigura să evitaţi pe cât posibil tratamentul cu doze mari sau însoţit de o dietă hiposodată (conținut scăzut de sodiu) prea strictă, deoarece există riscul deshidratării cu creșterea nivelului azotului în sânge şi hipovolemie. Apariţia semnelor deshidratării şi scăderii tensiunii arteriale impune întreruperea tratamentului sau reducerea dozei. Nivelul de kaliu în sânge Veți avea nevoie de supravegherea valorilor potasiului în sânge dacă sunteți vârstnic, suferiți de ciroză, anumite boli ale inimii sau dacă luați furosemida în același timp cu alte medicamente, cum sunt: digitalice (pentru funcționarea inimii), diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice (medicamente pentru dereglări de ritm al inimii), hormoni corticosteroizi sau laxative (pentru tratarea constipației). În aceste situaţii, precum şi în cazul în care aveţi malnutriţie, lipsa poftei de mâncare, diaree cronică sau valori scăzute ale potasiului în sânge, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un medicament diuretic care reţine potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren). Furosemida poate determina pozitivarea testelor antidoping. Copii La sugari prematuri, poate apărea depunerea de cristale de calciu la nivelul rinichiului şi formarea de pietre la nivelul rinichiului (nefrocalcinoză/nefrolitiază). Furosemid-BP împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente, fiindcă acestea ar putea influența modul în care acționează Furosemid-BP, în special: − diuretice care economisesc potasiu (amilorid, triamteren, spironolactonă) − diuretice tiazidice, cum sunt metolazona, hidroclorotiazida − antiinflamatoare nesteroidiene (indometacina, diclofenac, ibuprofen), inclusiv acid acetilsalicilic − antiinflamatoare din grupul corticosteroizilor (dexametazona, prednisolona) − carbenoxolona, preparate pe bază de plante din Glycyrrhiza glabra (lemn dulce) − medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, în special medicamentele numite inhibitori de conversie a angiotensinei (IECA) (ramipril, enalapril, perindopril) și antagoniști ai receptorilor pentru angiotensină II (losartan, candesartan, irbesartan), inhibitori ai reninei (aliskiren). − alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale sau pentru probleme ale inimii, inclusiv diuretice care vă ajută să urinați mai mult (metolazonă), blocante ale canalelor de calciu (nifedipina), hidralazină, minoxidil, timoxamină, nitrați, prazosin, clonidină, metildopa, moxonidină, nitroprusid de sodiu. − substanţe de contrast iodate- spuneți medicului dacă recent ați făcut o investigație cu substanță de contrast sau urmează să o faceți − medicamente care ajută inima să bată cu un ritm regulat (atiaritmice) de tip chinidină, sotalol, bretiliu, amiodaronă

− medicamente care ajută inima să bată, de exemplu glicozide cardiace, cum este digoxina − antibiotice din clasa aminoglicozidelor (eritromicină), sau din clasa polimixinelor, sau vancomicina ( există riscul de afectare a urechii sau a rinichilor), sau cefalosporine, de exemplu cefalexină și ceftriaxonă, amfotericină B − medicamente care provoacă hipokaliemie – astemizol, bepridil, vincamină − laxative utilizate pentru tratarea constipației (bisacodil, senna) − medicamente pentru tratarea epilepsiei, de exemplu fenitoină, carbamazepină − probenecid, utilizat pentru tratarea gutei − medicamente pentru tratarea diabetului − simpatomimetice (adrenalină, noradrenalină, dopamina), medicamente pentru tratarea congestiei nazale, cum sunt efedrina și xilometazolina − metotrexat pentru tratarea cancerului, a artritei, a psoriazisului sau a altor boli autoimune – risc crescut de toxicitate a furosemidei − ciclosporină, pentru a preveni sau a trata rejetul de organ după transplantare − litiu utilizat pentru bolile psihice − antipsihotice (medicamente pentru tratarea tulburărilor psihice) cum este risperidona − cloralhidratul care este un hipnotic și sedativ foarte putrenic − medicamente pentru relaxarea mușchilor, de exemplu baclofen și tizanidină, sau medicamente curarizante − levotiroxina (hormon al tiroidei) Incompatibilităţi Furosemid-BP nu trebuie amestecat cu niciun alt medicament în aceeași seringă; de exemplu, furosemida produce un precipitat atunci când este amestecată cu dobutamină, diazepam, doxorubicină, droperidol, gentamicină, glucoză, manitol, metoclopramid, clorură de potasiu, tetraciclină, vincristină și vitamine. Nu trebuie amestecată cu metiltetraciclină şi sărurile bazelor organice (de exemplu anestezice locale, alcaloizi, narcotice, antihistaminice). Nu trebuie să fie administrată în timpul perfuziilor cu adrenalină, izoprenalină, lidocaină sau petidină. Furosemid-BP soluţie injectabilă poate fi amestecat cu soluție salină izotonă. Furosemid-BP împreună cu alimente și alcool Evitați consumul de alcool în asociere cu Furosemid-BP, deoarece poate cauza scăderea excesivă a tensiunii arteriale. Planta „lemn dulce” poate crește riscul pierderii de potasiu atunci când este consumată în asociere cu Furosemid-BP. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Nu trebuie să utilizați Furosemid-BP dacă sunteți gravidă cu excepţia cazurilor când medicul vă recomandă. Furosemida se excretă în lapte și scade secreţia acestuia. De aceea, nu trebuie să utilizați Furosemid-BP în timpul alăptării. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Din cauza reacţiilor adverse (de exemplu scăderea pronunţată, nedorită a tensiunii arteriale), furosemida poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu conduceți vehicule și nu folosiți utilaje în timpul tratamentului. Furosemid-BP conţine sodiu Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Cum se utilizează

Cum să utilizaţi Furosemid-BP soluție injectabilă Furosemid-BP trebuie să vi se administreze de către medicul dumneavoastră sau de către asistenta medicală. Furosemid-BP trebuie administrat lent, prin injectare în mușchi sau în venă, sau prin picurare în venă. Doza şi durata tratamentului depind de indicație şi sunt stabilite în mod individual de către medic, pentru fiecare pacient în parte. Furosemid-BP va fi administrat în venă numai atunci când administrarea orală nu este posibilă sau nu are efect (de exemplu absorbție intestinală deficitară) sau în cazul în care este necesar un efect rapid. Pentru a obține un efect optim, o perfuzie continuă (picurare în venă) cu furosemidă este de preferat în locul injecțiilor repetate în venă. Dacă se va obţine un răspuns optim la tratament, medicul vă va trece la administrarea orală de furosemidă, la 3 ore după ultima injectare. Adulţi Doza iniţială este de 20 – 60 mg furosemidă, administrată prin injectare în mușchi sau în venă (lent, cu o viteză de 4 mg/minut). Dacă sunt necesare doze mai mari, acestea vă vor fi administrate prin creşteri treptate cu câte 20 mg furosemidă la interval de 2 ore. Dacă sunt necesare doze mai mari de 50 mg, se recomandă administrarea acestora prin perfuzie intravenoasă (în venă) lentă. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1500 mg. Vârstnici Pentru vârstnici sunt valabile recomandările privind dozele pentru adulți. La vârstnici furosemida este eliminată mai lent. Medicul vă va ajusta doza, începând cu cea mai mică doză, până la obținerea răspunsului necesar. Copii şi adolescenţi La copii, doza va fi calculată în raport cu greutatea corporală. Doza uzuală este de 0,5 – 1 mg furosemidă /kg /zi, repetând doza la nevoie, la interval de 3 ore, până la maxim 20 mg pe zi. În cazuri severe sau în urgenţe, se injectează intravenos 20 – 40 mg furosemidă (timp de 2 minute). Dacă aveți insuficienţă cardiacă congestivă acută În cazul edemelor asociate insuficienţei cardiace congestive acute (rețineri de apă în boală a inimii), doza iniţială recomandată este de 20 mg – 40 mg, administrată ca injecție în venă. Medicul vă va ajusta doza în funcție de răspunsul la tratament.

Dacă aveți insuficienţă renală În cazul edemelor asociate insuficienţei renale cronice (boala severă a rinichilor), doza vă va fi ajustată cu atenţie, astfel încât, pierderea iniţială de lichid să fie treptată. Pentru adulţi, asta înseamnă o doză ce conduce la o pierdere de 2 kg din greutatea corpului (aproximativ 280 mmoli Na+) pe zi. Tratamentul va începe cu o perfuzie în venă (picurare) continuă cu viteza de 0,1 mg/minut. Viteza perfuziei va fi crescută treptat, la fiecare jumatate de oră în funcţie de răspunsul la tratament. Medicul vă va trece cât se poate de repede de la administrarea furosemidei în venă la administrare orală. Menţinerea diurezei (eliminării urinei) în insuficienţa renală acută Înainte de a începe tratamentul cu furosemidă, medicul va avea grijă să vă stabilizeze volumul sângelui circulant, tensiunea arterială, dezechilibrul electrolitic semnificativ şi dezechilibrul acidobazic semnificativ. Doza iniţială recomandată este de 40 mg, administrată prin injectare în venă. Dacă doza iniţială recomandată nu este eficace, furosemida poate fi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă continuă (cu o viteză de 50 mg – 100 mg/oră). Medicul vă va trece de la administrarea intravenoasă (în venă) la administrarea orală cât mai curând posibil (la 3 ore după ultima injectare). Dacă aveți ciroză hepatică În cazul edemelor asociate cirozei hepatice, furosemida vi se va administra ca tratament suplimentar celui cu antagonişti ai aldosteronului, în cazul când efectul acestora nu este suficient. Doza vi se va ajustata cu atenţie, astfel încât pierderea iniţială de lichid să fie treptată, pentru a evita complicaţiile. Pentru adulţi, aceasta înseamnă o doză care presupune o pierdere de 0,5 kg din greutatea corpului pe zi. Doza iniţială recomandată este de 20 mg – 40 mg. Dacă aveți hipertensiune arterială (tensiune mărită) În cazul crizei hipertensive (creşterea bruscă şi persistentă a tensiunii arteriale), doza iniţială recomandată este de 20 mg – 40 mg administrate prin injectare în venă. Medicul vă poate ajusta doza în funcţie de răspunsul la tratament. Doza de furosemidă va fi ajustată de medic, astfel încât scăderea tensiunii arteriale să nu depăşească 25% din valoarea tensiunii arteriale stabilite înainte de injectare. În caz de intoxicaţii În cazul indicaţiei de suport pentru diureza forţată (eliminare forțată a urinei) în intoxicaţii, furosemida se administrează în venă, adăugător la perfuziile cu soluţii de electroliţi. Doza administrată este dependentă de răspunsul organismului la furosemidă. Pierderile de lichid şi electroliţi vor fi corectate de către medic înainte şi în timpul tratamentului. Doza iniţială recomandată este de 20 mg – 40 mg Furosemid BP, administrate prin injectare în venă. Mod de administrare Injectare în venă/perfuzie (picurare):

Administrarea de furosemidă în venă trebuie să fie lentă (o viteză de 4 mg pe minut nu trebuie depășită). În caz dacă aveți insuficiență renală severă (creatinina serică > 5 mg/dl), viteza de perfuzie de 2,5 mg pe minut nu va fi depășită de către personalul medical. Injectare în mușchi Furosemid-BP vi se va injecta în mușchi doar când administrarea pe cale orală şi în venă nu este posibilă. Injectarea in mușchi nu este adecvată pentru tratamentul unor afecţiuni acute, cum este edemul pulmonar (lichid în plămâni). Furosemid-BP soluţie injectabilă poate fi amestecat cu soluție salină izotonă. Dacă utilizaţi mai mult Furosemid-BP decât trebuie Dacă vi s-a administrat Furosemid-BP mai mult decât trebuie sau dacă acesta a fost luat din greșeală, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital. În caz de supradozaj, apar tulburări precum modificări ale concentraţiei de electroliţi din sânge, scăderea volumului de sânge circulant, deshidratare, creşterea densităţii sângelui, tulburări ale ritmului bătăilor inimii. Simptomele acestor tulburări includ scăderea severă a tensiunii arteriale (până la şoc), insuficienţă renală acută, formarea de cheaguri de sânge, delir, paralizie, apatie şi confuzie. Tratament Nu există un antidot specific pentru furosemidă. Dacă soluția a fost înghițită din greșeală recent, vor fi luate măsuri pentru a limita absorbţia suplimentară a substanţei active, cum este lavajul gastric, sau măsuri destinate scăderii absorbţiei (de exemplu administrarea de cărbune activat). Veți fi de urgenţă internat şi vi se va începe imediat un tratament care să corecteze dezechilibrele electrolitice şi de lichid. Împreună cu prevenţia şi tratamentul complicaţiilor grave care pot apărea ca urmare a acestor dezechilibre şi a altor efecte asupra organismului, tratamentul corectiv poate necesita măsuri terapeutice intensive şi de monitorizare medicală intensivă, generale şi specifice. Dacă aţi uitat să administrați Furosemid-BP De obicei, Furosemid-BP se administrează de către un profesionist în domeniul sănătăţii. Dacă consideraţi că a fost omisă o doză, vă rugăm să anunţaţi medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să administrați Furosemid-BP Dacă aveţi orice întrebări cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacții adverse posibile

Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Spuneți imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă observați oricare dintre următoarele reacții adverse grave – este posibil să aveți nevoie de tratament medical de urgență. • Reacții alergice grave (rare – afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori) și reacții grave ale pielii (frecvența nu este cunoscută). Reacțiile alergice pot fi severe și pot implica mâncărimi (severe), erupție trecătoare pe piele, urticarie, febră (mare) cu dificultăți de respirație, piele rece, paloare și ritm rapid al inimii, leșin. Pete roșii pe piele, dureri articulare și/sau inflamație a ochilor, afecțiuni cum sunt „pustuloza exantematică acută generalizată (PEAG)ˮ sau erupție cutanată la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), caracterizată de o reacție (alergică) acută severă, însoțită de febră și vezicule pe piele/descuamarea pielii și sângerări punctiforme la nivelul pielii. Formarea de vezicule sau descuamarea pielii din jurul buzelor, a ochilor, a gurii, a nasului și a organelor genitale, simptomele asemănătoare gripei și febra pot fi o boală numită sindrom Stevens-Johnson. Într-o formă mai severă a acestei boli, numită necroliză epidermică toxică (sau sindrom Lyell), se pot desprinde straturi de piele, lăsând expuse porțiuni fără piele pe întreaga suprafață a corpului. • • • •

•

•

•

Durere severă în partea superioară a abdomenului, care radiază spre spate. Acestea pot fi semne de pancreatită-inflamație a pancreasului (rare – afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori) Semne de inflamație a rinichilor, de exemplu sânge în urină, durere în regiunea lombară -rare – afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori Insuficiență a funcției rinichilor cu lipsă a urinei – frecvența nu este cunoscută Apariția rapidă a vânătăilor sau sângerărilor, infecții (de exemplu, durere de gât, febră), ulcerații în gură, senzație de slăbiciune sau oboseală mai intensă decât de obicei. Furosemida poate afecta numărul globulelor din sânge, cauzând probleme grave ale sângelui – frecvența nu este cunoscută Senzație intensă de sete, durere de cap, senzație de amețeală sau dezechilibru, leșin, confuzie, dureri musculare sau articulare sau slăbiciune, crampe sau spasme, disconfort la stomac, bătăi neregulate ale inimii. Acestea pot fi semne ale deshidratării sau ale modificării valorilor normale ale electroliților din organism. Deshidratarea severă poate duce la formarea cheagurilor de sânge (în special la vârstnici) sau la gută – Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori). Îngălbenirea pielii sau a ochilor și întunecare la culoare a urinei. Acestea pot fi semne ale unei probleme a ficatului. La pacienții care au deja probleme ale ficatului, poate apărea o problemă mai gravă, numită encefalopatie hepatică. Simptomele includ pierderi de memorie, convulsii, schimbări de dispoziție și comă- Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori) Probleme cu auzul/ pierderea auzului – mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori) sau țiuit în urechi -rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori).

Alte reacții adverse Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori): – tulburări ale concentraţiilor ionilor din organism, – deshidratarea şi reducerea volumului de sânge din organism (hipovolemie), în special la pacienţii vârstnici, – creşterea valorilor creatininei în sânge, – creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi în sânge (trigliceride),

– scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune arterială), uneori doar la ridicarea din poziţia culcat sau aşezat în poziţie verticală (hipotensiune arterială ortostatică). Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori): – scăderea valorilor sodiului, potasiului şi clorului în sânge, – creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi din sânge (colesterolul), – creşterea concentraţiei de acid uric din sânge, uneori însoţită de dureri la nivelul articulaţiilor (atacuri de gută), – creşterea volumului de urină, – creșterea volumului celulelor roșii ale sângelui pe unitatea de volum de sânge (hemoconcentraţie). Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori): – scăderea numărului de plachete în sânge cu risc de sângerări, – modificarea toleranţei la glucoză, diabetul zaharat ascuns poate deveni manifest, scăderea proteinelor în sânge, mai ales în afectarea rinichilor sau injectare prea rapidă – tulburări de vedere, vedere încețoșată – greaţă, – tulburări ale auzului, de obicei trecătoare, – tulburările de ritm al inimii, – surditate (uneori ireversibilă), – greața, vărsături, diaree, constipație, uscăciune a gurii, sete, tulburări de peristaltism intestinal – mâncărime pe piele, – urticarie, – erupţii trecătoare pe piele, erupții cu decojire a pielii, vezicule, – apariţia de pete roşii-violete pe piele (purpură), – creşterea sensibilităţii la lumină a pielii, – oboseală. Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori): – tulburări psihice ușoare, – inflamaţia vaselor de sânge mici (vasculită), – afectare a ţesutului renal (nefrită tubulo-interstiţială), – ţiuituri în urechi, – amorţeală sau înţepături la nivelul mâinilor şi picioarelor (parestezii), – scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecţiilor (leucopenie), – creşterea numărului unui tip particular de celule albe din sânge (eozinofilie), – febră, stare de rău. Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori): – scăderea semnificativă a numărului mai multor tipuri de celule albe din sânge (agranulocitoză), – scăderea numărului tuturor tipurilor de celule din sânge (anemie aplastică), – scăderea numărului de celule roşii din sânge prin distrugere (anemie hemolitică), – afectarea fluxului bilei (colestază), – creşterea concentraţiei unor enzime hepatice (transaminaze),

– spasme musculare, slăbiciune musculară, tetanie (contractii puternice si prelungite ale mușchilor) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): – scăderea valorilor calciului şi magneziului din sânge, – creşterea valorilor ureei în sânge, – dereglări ale acidității sângelui, – sindrom pseudo-Bartter (complex de simptome care includ valori mici ale potasiului în sânge, alcaloză metabolică şi uneori tensiune arterială mică), în cazul utilizării în doze mari şi de lungă durată, – ameţeli, leşin sau pierderea cunoştinţei, durere de cap, – formarea de cheaguri de sânge (tromboză), – reacţii lichenoide ale pielii, – rabdomioliză (distrugere de fibre musculare), adesea în cazul unor valori sever scăzute ale potasiului în sânge, – valori crescute ale sodiului şi clorului în urină, – retenţie de urină, – depuneri de săruri de calciu în rinichi şi formarea de calculi renali la nou-născuți prematuri, – afectare gravă a funcţiei rinichilor, – agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic, – defect al inimii la nou-născuţii trataţi cu furosemidă în primele săptămâni de viaţă, – durere după injectare în mușchi. Raportarea reacţiilor adverse Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţiile adverse pot fi raportate prin intermediul sistemului naţional de raportare disponibil pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă electronică: http://www.amdm.gov.md/ sau e-mail: [email protected]. Prin raportarea efectelor adverse veţi ajuta la furnizarea mai multor informaţii cu privire la siguranţa acestui medicament.

Cum se păstrează

Cum se păstrează Furosemid-BP soluție injectabilă Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.