Ce este și pentru ce se utilizează
Cebopim conține substanţa activă cefepimă și aparține categoriei de antibiotice beta-lactamice, medicamente care pot provoca nimicirea bacteriilor sau împiedică creșterea acestora. Cebopim poate fi utilizat singur, ca medicament de primă alegere, după primirea rezultatelor unui test, care evaluează dacă bacteria este sensibilă la acțiunea acestui antibiotic (test de susceptibilitate), sau, dacă este necesar, poate fi utilizat în siguranță în combinație cu alte antibiotice. Adulţi Infecţii cauzate de microflora sensibilă la medicament: • infecţii ale căilor respiratorii; • infecții complicate (adică asociate cu patologii grave) și necomplicate ale tractului urinar inferior (vezica urinară și uretra) și superior (rinichi și uretere); • infectii ale pielii si ale tesuturilor moi; • infecții care apar în interiorul cavității abdominale, inclusiv inflamația peritoneului (membrana care înconjoară pereții interiori ai cavității abdominale și organele pe care le conține) și infecții ale căilor biliare (sistemul de transport al bilei, produsă de ficat); • bacteriemie (prezența bacteriilor în sânge) care este cauzată sau suspectată a fi asociată cu una dintre infecțiile enumerate mai sus, inclusiv episoade de febră la pacienții cu imunitate slabă; • tratamentul empiric al episoadelor de febră la pacienții cu neutropenie, utilizat ca singur medicament. La pacienții care suferă de neutropenie, în sânge este observat un număr mic de neutrofile, un tip de leucocite (neutropenie febrilă). La pacienţii neutropenici care prezintă un risc crescut de a dezvolta infecţii grave, monoterapia cu medicamentul Cebopim poate să nu fie adecvată; • infectii cauzate de una sau mai multe grupuri de bacterii care reactioneaza la actiunea acestui antibiotic; • prevenirea complicaţiilor postoperatorii în chirurgia intraabdominală. Copii peste 1 luna • tratamentul meningitei cefalorahidiane (inflamația mucoasei creierului), cauzată de bacterii care reacționează la acțiunea acestui antibiotic. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Cebopim Nu utilizaţi Cebopim dacă aveți: • Alergie la cefepimă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). • Alergia la cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (aceeași clasă de antibiotice căreia îi aparține Cebopim), cum ar fi penicilinele, monobactamii și carbapenemele. Atenţionări şi precauţii Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte să luaţi Cebopim. O atenție deosebită trebuie acordată atunci când utilizați Cebopim dacă: – dacă aveți probleme cu rinichii (cum ar fi scăderea funcției renale), acest lucru poate afecta excreția acestui medicament. În acest caz, mai ales dacă sunteți un pacient în vârstă, medicul dumneavoastră va trebui să modifice doza recomandată și să vă verifice funcția rinichilor. Dozele repetate trebuie să se bazeze pe funcția renală, severitatea infecției și susceptibilitatea bacteriană la antibiotic (vezi pct. 3); – dacă suferiți de astm; – daca sunteti predispus la reactii alergice (diateza alergica); – dacă aţi avut în trecut o reacţie alergică la alte antibiotice beta-lactamice sau la alte medicamente, medicul dumneavoastră vă va prescrie Cebopim cu prudenţă. Acest ingredient activ nu este potrivit pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții dacă bacteria nu este sensibilă la acțiunea acestui antibiotic în testele corespunzătoare. Consecințele posibile ale utilizării Cebopim Ca și alte antibiotice, Cebopim poate provoca creșterea necontrolată a bacteriilor care nu sunt susceptibile la acest antibiotic. Dacă dezvoltați o nouă infecție în plus față de una existentă, medicul dumneavoastră va lua măsurile corespunzătoare. Fiți deosebit de atent • Cebopim poate interfera cu rezultatele unui test de sânge utilizat pentru a verifica dacă există anticorpi în celulele roșii din sânge (testul Coombs). Dacă trebuie să faceți acest test, spuneți medicului dumneavoastră că luați acest medicament. • Cebopim poate afecta, de asemenea, rezultatele testelor pentru zahăr în urină (glucozurie). Dacă aveți diabet și vă faceți aceste teste în mod regulat, spuneți medicului dumneavoastră: Este posibil să aveți nevoie de alte tipuri de teste pentru a vă monitoriza diabetul în timp ce administrați acest medicament. Copii și adolescenți În cazul copiilor și adolescenților, medicul trebuie să evalueze cu atenție doza care trebuie administrată în funcție de vârsta pacientului, greutatea corporală, severitatea și tipul infecției, precum și funcția renală. Cebopim împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, înclusiv eliberate fără prescripţie medicală şi medicamente pe bază din plante. Acest lucru este important, deoarece unele medicamente nu trebuie luate sau utilizate împreună cu cefepima. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă luați: – antibiotice precum antibiotice bacteriostatice sau antibiotice aminoglicozide; – diuretice puternice (medicamente care determină creșterea producției de urină) deoarece pot provoca probleme renale. În acest caz, medicul vă va sfătui să monitorizați îndeaproape activitatea rinichilor. Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Sarcina Cebopim în sarcină se administrează doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt. Alăptarea Cebopim se excretă în laptele matern. De aceea spuneţi medicului dumneavoastră că alăptaţi. Medicul dumneavoastrăvă va indica tratamentulcu Cebopim, numai dacă este absolut necesar. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Posibilele
Reacții adverse posibile
, cum ar fi confuzie, amețeli, halucinații, descrise la pct. 4, vă pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Sarcina și alăptarea
Sarcina
Cebopim în sarcină se administrează doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt.
Alăptarea
Cebopim se excretă în laptele matern. De aceea spuneţi medicului dumneavoastră că alăptaţi. Medicul dumneavoastrăvă va indica tratamentulcu Cebopim, numai dacă este absolut necesar.
Text oficial (AMDM).
Cum se utilizează
Cebopim Luați, utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu sunteți sigur. Recomandat numai pentru uz spitalicesc. Doza va fi determinată de medicul dumneavoastră în funcție de tipul de bacterii, de severitatea infecției dumneavoastră, de cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră și de starea dumneavoastră generală. Un medic sau un asistent medical va introduce Cebopim într-o venă. Administrarea la copii și adolescenți Medicul dumneavoastră va ajusta doza recomandată în funcție de vârsta copilului dumneavoastră, greutatea, severitatea și tipul infecției și cât de bine funcționează rinichii acestuia. Durata tratamentului Medicul dumneavoastră va determina durata tratamentului în funcție de vârsta, greutatea, severitatea și tipul infecției la copilul dumneavoastră, și de cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră. Dacă utilizaţi mai mult Cebopim decât trebuie Este puțin probabil să vi se administreze prea mult Cebopim. Dacă luați accidental prea mult Cebopim, simptomele de supradozaj pot include: – encefalopatie (o boală caracterizată prin afectarea extinsă a țesutului cerebral); – mioclonie (contracții musculare involuntare rapide); – convulsii (contracții puternice, involuntare ale anumitor mușchi). Dacă credeţi că vi s-a administrat prea mult din acest medicament, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, Cebopim poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Utilizarea Cebopim provoacă de obicei reacții adverse ușoare și tranzitorii, rareori necesitând întreruperea tratamentului. Dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții adverse grave, care pot duce la deces, în timp ce luați Cebopim, trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră, care va opri terapia și vă va prescrie tratamentul adecvat și specific: – reacții alergice severe, inclusiv șoc anafilactic; – diaree asociată cu Clostridium difficile, o bacterie care este prezentă în mod normal în sistemul digestiv și care, prin utilizarea prelungită a antibioticelor, poate provoca crampe abdominale sau alte boli. Acest efect secundar poate varia în severitate: de la diaree ușoară până la colită care pune viața în pericol (inflamația intestinului gros). Acest efect nedorit poate apărea în decurs de două luni de la încheierea terapiei cu Cebopim; – encefalopatie reversibilă (o boală caracterizată prin afectarea extinsă a țesutului cerebral), care poate provoca tulburări ale stării de conștiență, cum ar fi confuzie, halucinații, stupoare (o stare de stupoare în care capacitatea de a vorbi și de a acționa dispare aproape complet) și comă ; – convulsii (contracții puternice, involuntare ale anumitor mușchi), inclusiv status epilepticus nonconvulsiv (o tulburare a creierului, fără manifestări motorii, cauzată de activitatea excesivă a anumitor celule nervoase din creier); – mioclonie (contracții musculare involuntare rapide); – insuficiență renală (scăderea capacității rinichilor de a-și îndeplini funcția). Evaluarea reacțiilor adverse se bazează pe următoarele date de frecvență. Foarte frecvente (afectează până la 1 din 10) – test Coombs pozitiv – test de laborator raportat pentru antibioticele din clasa cefalosporinelor. Frecvente (afectează până la 1 din 100): – scăderea cantității de hemoglobină din sânge (anemie); – o concentrație mare de eozinofile în sânge, un tip de leucocite (eozinofilie); – flebită la locul perfuziei; – diaree; – apariția petelor roșii pe piele (erupție cutanată); – reacție, durere și inflamație la locul de perfuzie/injectare; – niveluri crescute de fosfatază alcalină (o proteină care se găsește principal în ficat, canale biliare și oase) în sânge, ceea ce poate indica boli ale oaselor sau ficatului; – alanina aminotransferaza crescută (ALT, o proteină găsită principal în ficat), care poate indica probleme hepatice; – creșterea aspartat aminotransferazei (AST, o proteină găsită principal în mușchi, ficat și inimă), care poate indica probleme cu ficatul și inima; – niveluri crescute de bilirubină (substanțe produse de îmbătrânire sau deteriorarea globulelor roșii) în sânge, indicând probleme hepatice; – o creștere a timpului necesar coagulării sângelui (prelungirea timpului de protrombină sau prelungirea timpului de tromboplastină parțial activat). Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 1000): – infectii ale cavitatii bucale cauzate de ciuperci din genul Candida (candidoza bucala); – infectii vaginale; – scăderea numărului de trombocite din sânge (trombocitopenie); – scăderea numărului de leucocite (leucopenie); – o scădere a numărului de neutrofile, un tip de leucocite din sânge (neutropenie); – durere de cap; – inflamația colonului asociată cu utilizarea antibioticelor (colită pseudomembranoasă); – inflamația colonului (colită); – greață; – vărsături; – iritarea pielii (eritem); – apariția de umflături roșii (edem cutanat) sau albe de diferite dimensiuni (urticarie); – mâncărime (prurit); – febră (creșterea temperaturii corpului); – inflamație la locul injectării; – nivel crescut de uree în sânge, ceea ce indică o funcție redusă a rinichilor; – niveluri crescute ale creatininei în sânge, indicând afectarea rinichilor. Rare (pot afecta până la 1 din 10000): – infecție cauzată de ciuperca Candida albicans (candidoză); – dezvoltarea rapidă a unei reacții alergice severe care poate duce la moarte (reacție anafilactică); – umflarea feței, ochilor, buzelor, limbii și gâtului cu posibilă dificultate la respirație și la înghițire (angioedem); – senzație afectată la nivelul membrelor sau în alte părți ale corpului (parestezie); – gust alterat (disgeuzie); – amețeli; – o creștere a diametrului vaselor de sânge (vasodilatație); – dificultăți de respirație (dispnee); – durere abdominală; – constipație; – mâncărime (prurit) la nivelul organelor genitale; – frisoane. Frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile) – o scădere a cantității de hemoglobină din sânge cauzată de producția insuficientă de globule roșii în măduva osoasă (anemie aplastică); – scăderea cantității de hemoglobină din sânge, cauzată de formarea de anticorpi care distrug globulele roșii (anemie hemolitică); – distrugerea și detașarea aproape completă a pielii și mucoaselor (necroliza epidermică toxică); – distrugerea și exfolierea pielii și a mucoaselor ca urmare a unei reacții alergice (sindrom StevensJohnson); – aparitia leziunilor rosu – aprins (eritem multiform sau polimorf); – pierderi de sânge din vase (sângerare); – boli de rinichi cauzate de factori chimici, fizici sau medicamente (nefropatie toxică); – un rezultat fals pozitiv al măsurării glucozei în urină (test de laborator pentru glucozurie); – o scădere bruscă a numărului de granulocite (un tip de leucocite) din sânge (agranulocitoză). Respectarea instrucțiunilor din prospect reduce riscul de reacții adverse. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:[email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament
Cum se păstrează
Cebopim Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare, care este înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra în ambalajul original la temperaturi sub 30 ºC. Soluție preparată a medicamentului este stabilă timp de 24 de ore la temperatura camerei sau 7 zile când este păstrată la frigider (2-8 ° C). Din punct de vedere microbiologic, acest medicament trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, atunci responsabilitatea pentru timpul și condițiile de păstrare în timpul utilizării revine consumatorului. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului
Conținutul ambalajului și alte informațiicomponente, cum arată, ambalaj, producător
şi alte informaţii Ce conţine Cebopim 1 flacon conţine: substanţa activă: cefepimă sub formă de cefepimă diclorhidrat monohidrat (steril din punct de vedere al cefepimului 100% anhidru)- 1 g. excipienţi: L-arginina. Cum arată Cebopim şi conţinutul ambalajului: Descrierea medicamentului: Acest medicament se prezintă sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă de culoare albă până la galben-pal. Conţinutul ambalajului: Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă a câte 1 g, în flacoane de sticlă cu o capacitate de 20 ml, închise ermetic cu dopuri de cauciuc și sigilate cu capace de aluminiu. Câte 1 flacon în cutie împreună cu prospect pentru utilizator se plasează în cutie de carton. Deţinătorul Certificatului de Înregistrare şi Fabricantul Deţinătorul Certificatului de Înregistrare Centrul Ştiinţific de Producere "Uzina Chimico-Farmaceutică Borsceagov" SAP, 03134, str. Mira, 17, or. Kiev, Ucraina Fabricantul Centrul Ştiinţific de Producere "Uzina Chimico-Farmaceutică Borsceagov" SAP, 03134, str. Mira, 17, or. Kiev, Ucraina Acest prospect a fost revizuit în octombrie 2023 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md/ Următoarele informații sunt destinate exclusiv profesioniștilor din domeniul sănătății sau personalului medical: CUM SĂ UTILIZAȚI CEBOPIM Cebopim poate fi administrată intravenos și intramuscular. Doza și calea de administrare vor varia în funcție de susceptibilitatea agentului patogen, severitatea infecției, funcția renală și de starea generală a pacientului. Adulți și copii peste 12 ani (> 40 kg) Recomandările de dozare pentru cefepimă pentru adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (>40 kg) cu funcție renală normală sunt prezentate în Tabelul 1. Calea intravenoasă este preferată la pacienții cu infecții severe, în special care pun viața în pericol, în special în prezența şocului septic. Tabelul 1 Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (> 40 kg) cu funcție renală normală*. Tip de infecție Dozaj și cale de administrare Interval Infecții ale tractului urinar (ușoare 500 mg – 1 g intravenos sau la fiecare 12 ore până la moderate) intramuscular Alte infecții (ușoare până la 1 g intravenos sau intramuscular la fiecare 12 ore moderate) Infecții severe 2 g intravenos la fiecare 12 ore Infecții foarte severe și care pun 2 g intravenos la fiecare 8 ore viața în pericol * Durata terapiei variază de obicei de la 7 la 10 zile. Infecțiile mai severe pot necesita un tratament mai lung. Tratamentul empiric al neutropeniei febrile (pacienți imunocompromiși) trebuie continuat timp de 7 zile sau până când neutropenia nu trece. Profilaxia chirurgicală (adulți): dozele recomandate pentru prevenirea infecțiilor bacteriene în timpul și după procedurile chirurgicale sunt următoarele: • O doză unică de 2 g Cebopim intravenos (perfuzie de 30 de minute, vezi „Instrucţiuni de utilizare”), trebuie începută cu 60 de minute înainte de intervenţia chirurgicală. O singură doză de 500 mg metronidazol intravenos, dacă se consideră adecvată, poate fi administrată imediat după terminarea perfuziei cu Cebopim. Doza de metronidazol trebuie preparată și administrată în conformitate cu informațiile tehnice de pe produs. Din cauza incompatibilității, Cebopim și metronidazolul nu trebuie amestecate în același recipient; se recomandă spălarea sistemului cu un lichid compatibil înainte de administrarea metronidazolului. • Dacă durata operației depășește 12 ore, a doua doză de Cebopim urmată de metronidazol trebuie administrată la 12 ore după prima doză profilactică. Copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 12 ani cu funcție renală normală Meningită bacteriană Doza recomandată: Pacienți cu vârsta peste 2 luni și cu greutatea ≤ 40 kg: 50 mg/kg la fiecare 8 ore timp de 7-10 zile. Există experiență limitată cu utilizarea Cebopim la pacienții cu vârsta sub 2 luni. Deși această experiență a fost obținută cu o doză de 50 mg/kg, datele farmacocinetice obținute la subiecții cu vârsta mai mare de 2 luni sugerează că o doză de 30 mg/kg la fiecare 12 sau 8 ore poate fi considerată adecvată la copiii cu vârsta cuprinsă între prima și a doua lună de viață. Dozele de 30 mg/kg pentru vârsta cuprinsă între 1 și 2 luni și 50 mg/kg pentru vârsta cuprinsă între 2 luni și 12 ani sunt comparabile cu 2 g pentru adulți. Utilizarea Cebopim la acești pacienți trebuie monitorizată cu atenție. Pentru copiii cu masa corporală peste 40 kg, pot fi utilizate doze pentru adulți (vezi Tabelul 1). Pacienții cu vârsta peste 12 ani cu masa corporală ≤ 40 kg trebuie folosit programul pentru cei mai tineri cu o greutate corporală ≤ 40 kg. Doza la copii nu trebuie să depășească doza pentru adulți (2 g la fiecare 8 ore). Experiența cu administrarea intramusculară la copii este limitată. Pacienți vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazurilor de insuficiență renală concomitentă (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.2) Scăderea funcției hepatice Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazurilor de insuficiență renală concomitentă. Scăderea funcției renale La pacienții cu disfuncție renală, doza de cefepimă trebuie ajustată pentru a compensa scăderea eliminării renale. Doza inițială recomandată de cefepimă la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată trebuie să fie aceeași ca și la pacienții cu funcție renală normală (Tabelul 1). Doza de întreținere recomandată de cefepimă la pacienții adulți cu insuficiență renală este prezentată în tabelul de mai jos (Tabelul 2). Tabelul 2 Clearance-ul creatininei (ml/min) > 50 Doza de întreținere recomandată (Doza normală, fără ajustări) 2 g la fiecare 8 ore 2 g la fiecare 12 1 g la fiecare 12 500 mg la fiecare ore ore 12 ore 30-50 2 g la fiecare 12 2 g la fiecare 24 1 g la fiecare 24 500 mg la fiecare ore ore ore 24 ore 11-29 2 g la fiecare 24 1 g la fiecare 24 500 mg la fiecare 500 mg la fiecare ore ore 24 ore 24 ore ≤ 10 1 g la fiecare 24 500 mg la fiecare 250 mg la fiecare 250 mg la fiecare ore 24 ore 24 ore 24 ore * Modelarea farmacocinetică indică faptul că pentru acești pacienți este necesară o doză redusă. Pacienți în hemodializă La pacienții aflați în hemodializă, aproximativ 68% din cantitatea totală de cefepimă din organism la începutul dializei este excretată în decurs de 3 ore. Pentru acești pacienți, modelul farmacocinetic indică necesitatea reducerii dozei. Pacienții cărora li se administrează cefepimă și se efectuează concomitent hemodializă, trebuie să primească următoarea doză: o doză de încărcare de 1 g în prima zi de terapie și, ulterior, 500 mg de cefepimă pe zi pentru toate infecțiile, cu excepția neutropeniei febrile, care necesită 1 g pe zi. În zilele de dializă, cefepima trebuie administrată imediat după dializă. Dacă este posibil, cefepima trebuie administrată la aceeași oră în fiecare zi. Pacienți cu dializă peritoneală continuă Pentru dializa peritoneală continuă, Cebopim poate fi administrat in doze recomandate pacienților cu funcție renală normală (adică 500 mg, 1 g sau 2 g în funcție de severitatea infecției), dar cu un interval de 48 de ore între prima doză și următoare. Copii cu insuficiență renală Deoarece excreția urinară este principala cale de eliminare a cefepimei, se recomandă ajustarea dozelor la copiii cu insuficiență renală. După cum se recomandă în Tabelul 2, trebuie utilizată aceeași creștere a intervalelor de dozare și/sau scurtarea intervalelor de dozare. Durata tratamentului Durata terapiei depinde de severitatea infecției și prin urmare, trebuie stabilită de medic. Instructiuni de administrare Administrare intravenoasă Pentru a prepara o soluție de Cebopim pentru administrare intravenoasă, trebuie utilizați următorii solvenți: – Apă pentru preparate injectabile. – Soluție clorură de sodiu (soluție de clorură de sodiu 0,9%), cu sau fără glucoză 5%. – Soluție Ringer cu sau fără glucoză 5%. – Soluție de glucoză 5% sau 10%. – Soluție de lactat de sodiu M/6. Cebopim poate fi injectat lent într-o venă timp de 3-5 minute. Medicamentul poate fi, de asemenea, administrat direct în tuburi de perfuzie sau prin perfuzie intravenoasă continuă . Când este administrat prin perfuzie, medicamentul trebuie administrat în aproximativ 30 de minute. Administrare intramusculară Cebopim 0,5 g trebuie diluat în 1,5 ml apă pentru preparate injectabile (în ambalaj). Cebopim 1 g trebuie diluat în 3 ml apă pentru preparate injectabile (în ambalaj). Volume de reconstituire Volumele de reconstituire de Cebopim pentru administrare intravenoasă și intramusculară sunt prezentate în următorul tabel: Tabelul 3 Instrucțiuni de reconstituire Flacon 500 mg i/m 500 mg i/v 1g i/m 1g i/v 2g i/v Volumul soluţiei pentru dizolvare (ml) 1,5 5,0 3,0 10,0 10,0 Volumul aproximativ a soluţiei obţinute (ml) 2,2 5,7 4,4 11,4 12,8 Concentrația aproximativă după reconstituire (mg/ml) 230 90 230 90 160 Soluția trebuie reconstituită imediat înainte de utilizare. Este de preferat să se administreze medicamentul imediat după reconstituirea acestuia. Cebopima poate fi administrată concomitent cu alte antibiotice sau alte medicamente, dacă acestea nu sunt amestecate în aceeași seringă sau lichid de perfuzie. Ca și alte cefalosporine, soluțiile de Cebopim pot varia în culoare în funcție de termenul de valabilitate. Această caracteristică nu afectează eficacitatea și tolerabilitatea medicamentului. Supradozaj Simptomele de supradozaj includ encefalopatie, mioclonie și convulsii. În caz de supradozaj sever, în special la pacienții cu insuficiență renală, nivelul seric de Cebopim poate fi redus prin hemodializă. Dializa peritoneală nu este eficientă. Supradozajul accidental poate apărea la pacienții cu insuficiență renală la care li se administreze doze mari de medicament (vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.8).
