Limfom non-Hodgkin
Actualizat: · Cod ICD-10: C82-C86
Despre boală
Limfomul non-Hodgkin este un cancer care afectează ganglionii limfatici; cel mai frecvent simptom este o umflătură nedureroasă la nivelul gâtului, în axilă sau în zona inghinală. Pot apărea și febră, transpirații nocturne, dificultăți de respirație, mâncărimi ale pielii și scădere bruscă în greutate fără o cauză cunoscută. Tratamentul depinde de tipul și de ritmul de creștere al limfomului, de extinderea lui și de starea generală de sănătate, și poate include chimioterapie, medicamente țintite, imunoterapie, radioterapie sau transplant de celule stem; în unele cazuri cu creștere lentă se poate alege doar supravegherea activă.
Simptome
Simptomele limfomului non-Hodgkin includ:
- o umflătură sau o tumefacție nedureroasă, de obicei la nivelul gâtului, în axilă sau în partea de sus a feței interne a coapsei (zona inghinală) – acesta este cel mai frecvent simptom
- febră (temperatură ridicată) sau senzație de căldură, de frig ori de frisoane
- transpirații nocturne
- dificultăți de respirație
- mâncărimi ale pielii
- scădere bruscă în greutate, fără o cauză cunoscută
Cauze și factori de risc
Nu se știe ce cauzează limfomul non-Hodgkin, dar există factori care pot crește riscul de a face această boală.
Oricine poate face limfom non-Hodgkin, dar riscul dumneavoastră poate fi mai mare dacă:
- aveți peste 50 de ani
- ați avut anumite infecții, inclusiv cu virusul Epstein-Barr (care provoacă mononucleoza infecțioasă) și hepatita C
- aveți un sistem imunitar slăbit – fie din cauza unei afecțiuni, cum ar fi infecția cu HIV, fie pentru că urmați un tratament care vă slăbește sistemul imunitar
- aveți o afecțiune în care sistemul imunitar atacă țesuturile propriului corp (boală autoimună), cum ar fi boala celiacă sau psoriazisul
- aveți o rudă apropiată (părinte, frate sau soră) care a avut limfom non-Hodgkin
Diagnostic și analize
Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie
Medicul de familie vă va întreba despre simptome și poate palpa eventualele umflături (formațiuni) de la nivelul gâtului, axilei și zonei de la partea superioară a feței interne a coapsei (zona inghinală).
Vi se poate cere, de asemenea, să faceți o analiză de sânge.
Trimiterea la un specialist
Medicul de familie vă poate trimite la un specialist din spital pentru investigații suplimentare, dacă consideră că aveți o afecțiune care trebuie investigată.
Medicul de familie vă poate trimite de urgență la un specialist din spital pentru investigații suplimentare, dacă consideră că aveți simptome care ar putea fi de cancer. Aceasta nu înseamnă cu certitudine că aveți cancer.
Testul principal pentru limfomul non-Hodgkin (biopsie)
Dacă medicul de familie crede că ați putea avea limfom non-Hodgkin, vă va trimite la un specialist dintr-un spital pentru teste.
Testul principal pentru limfomul non-Hodgkin este o biopsie, în care se recoltează o probă din ganglionii limfatici afectați, care este apoi examinată pentru semne de cancer.
Vi se poate efectua:
- îndepărtarea unei părți dintr-un ganglion limfatic sau a întregului ganglion (biopsie excizională)
- recoltarea unei probe de celule dintr-un ganglion limfatic cu ajutorul unui ac subțire (biopsie cu ac)
De obicei, vi se va administra anestezie locală sau generală, astfel încât să nu simțiți durere în timpul testului.
Primirea rezultatelor
Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie. Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Aceștia ar trebui să vă poată oferi informații actualizate.
Un specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce urmează. Poate doriți să veniți însoțit(ă) de cineva care să vă ofere sprijin.
Dacă vi se spune că aveți limfom non-Hodgkin
Aflarea faptului că aveți limfom non-Hodgkin poate fi copleșitoare. Este posibil să vă simțiți neliniștit(ă) în legătură cu ceea ce va urma.
Veți fi ajutat(ă) pe parcursul diagnosticului și al tratamentului de o echipă de specialiști.
Îi puteți adresa orice întrebări aveți.
Pașii următori
Dacă vi s-a spus că aveți limfom non-Hodgkin, este posibil să aveți nevoie de investigații suplimentare, care pot include:
- analize de sânge
- investigații imagistice, precum PET, CT, RMN sau ecografie
- o biopsie de măduvă osoasă
Rezultatele acestor investigații pot arăta cât de mult s-a extins cancerul. Aceasta se numește stadializare.
Vi se va spune, de asemenea, ce tip de limfom non-Hodgkin aveți și dacă este cu creștere lentă (grad scăzut) sau cu creștere rapidă (grad înalt).
Stadiul, gradul și tipul de limfom non-Hodgkin vă vor ajuta echipa de specialiști să decidă ce tratament vă este necesar.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Biopsia · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
Biopsie
De ce se face o biopsie
Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.
O biopsie poate fi folosită:
- pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
- ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
- pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată
De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.
Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.
Pregătirea pentru biopsie
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.
Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.
Cum se efectuează o biopsie
O biopsie se face de obicei în spital.
Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.
De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.
O biopsie poate fi efectuată prin:
- îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
- folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
- folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)
Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.
După biopsie
De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.
Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.
Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.
Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.
Posibile complicații ale unei biopsii
Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.
Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.
Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.
Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.
În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.
Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
- aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
- aveți febră (temperatură ridicată)
- sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
- zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră
Obținerea rezultatelor biopsiei
După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.
Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
De ce se face o scanare PET
Este posibil să fiți trimis(ă) la o scanare PET pentru a:
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
- ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
- verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)
O scanare PET poate fi combinată cu o tomografie computerizată (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.
Pregătirea pentru o scanare PET
Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.
De exemplu, de obicei vi se va cere să:
- nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
- nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
- aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).
Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.
Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET
Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către un asistent de radiologie.
Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.
Înainte de scanarea PET
Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.
Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.
Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.
În timpul scanării PET
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
- Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.
După scanarea PET
De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.
Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.
Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.
Obținerea rezultatelor scanării PET
De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.
Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale tomografiei PET
Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul injectat conține o cantitate mică de substanță radioactivă.
Investigația este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.
Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.
Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.
Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru siguranța copilului dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.
Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Principalele tratamente pentru limfomul non-Hodgkin
Tratamentul pe care îl veți primi pentru limfomul non-Hodgkin depinde de:
- dacă este cu creștere rapidă (grad înalt) sau cu creștere lentă (grad scăzut)
- localizarea lui în corp
- tipul pe care îl aveți
- dacă s-a extins în alte părți ale corpului
- simptomele pe care le aveți
- starea dumneavoastră generală de sănătate
Vi se poate oferi o combinație de tratamente, care include chimioterapie, alte medicamente care țintesc celulele canceroase și radioterapie.
Echipa de specialiști care se ocupă de tratamentul dumneavoastră:
- vă va explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
- va colabora cu dumneavoastră pentru a stabili un plan de tratament cât mai potrivit pentru dumneavoastră
- vă va ajuta să gestionați efectele secundare ale tratamentului
Dacă aveți întrebări sau îngrijorări, puteți discuta cu echipa de specialiști.
Limfomul non-Hodgkin cu creștere rapidă
Limfomul non-Hodgkin cu creștere rapidă (grad înalt) trebuie tratat imediat.
Tratamentul poate, de multe ori, să-l elimine complet, dar uneori este posibil să aveți nevoie de tratament suplimentar.
Limfomul non-Hodgkin cu creștere lentă
Tratamentul pentru limfomul non-Hodgkin cu creștere lentă (grad scăzut) poate să nu îl elimine, dar îl poate ține sub control mulți ani.
Dacă aveți limfom non-Hodgkin cu creștere lentă, uneori tratamentul poate fi amânat dacă nu aveți simptome (aceasta se numește uneori „supraveghere activă”).
Chimioterapia
Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Uneori se administrează împreună cu un medicament steroidian.
Este posibil să primiți chimioterapie pentru limfomul non-Hodgkin:
- ca prim tratament, cu sau fără alte medicamente țintite
- ca al doilea tratament, dacă primul tratament nu funcționează sau dacă limfomul reapare
- înainte de un transplant de celule stem
Medicamente țintite și imunoterapie
Medicamentele țintite distrug celulele canceroase sau le încetinesc creșterea.
Imunoterapia înseamnă utilizarea unor medicamente care ajută sistemul dumneavoastră imunitar să distrugă cancerul.
Puteți primi medicamente țintite sau imunoterapie pentru limfomul non-Hodgkin:
- ca prim tratament, împreună cu chimioterapia
- după tratament, pentru a menține limfomul sub control cât mai mult timp posibil
- dacă cancerul reapare după tratament sau dacă tratamentul nu dă rezultate
Radioterapia
Radioterapia folosește radiații de energie înaltă pentru a distruge celulele canceroase din ganglionii limfatici.
Este posibil să primiți radioterapie pentru limfomul non-Hodgkin:
- ca prim tratament, dacă aveți limfom de grad scăzut
- după chimioterapie și medicamente țintite, dacă aveți limfom de grad înalt
- ca parte a unui transplant de celule stem
- pentru ameliorarea simptomelor, dacă limfomul s-a extins în alte părți ale corpului dumneavoastră
Transplantul de celule stem
Un transplant de celule stem înseamnă înlocuirea celulelor sanguine deteriorate cu celule sănătoase.
Vi se poate face un transplant de celule stem dacă:
- cancerul dumneavoastră a reapărut după tratament
- alte tratamente nu dau rezultate
Supraveghere activă
Dacă cancerul dumneavoastră are o creștere lentă (grad scăzut), este posibil să nu aveți nevoie de tratament imediat.
În schimb, veți face teste regulate pentru a monitoriza limfomul. Vi se va propune tratament atunci când testele arată că aveți nevoie de el.
Limfomul non-Hodgkin și fertilitatea
Unele tratamente pentru limfomul non-Hodgkin vă pot afecta capacitatea de a avea copii (fertilitatea).
Vorbiți cu echipa de specialiști înainte de tratament dacă doriți să aveți copii în viitor.
Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că cancerul dumneavoastră nu poate fi vindecat
Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu limfom non-Hodgkin avansat, care s-a extins în alte părți ale corpului (cancer avansat), uneori este mai greu de tratat.
Scopul tratamentului va fi încetinirea creșterii și a extinderii cancerului, ameliorarea simptomelor și prelungirea vieții dumneavoastră.
Aflarea faptului că cancerul nu poate fi vindecat poate fi o veste foarte greu de acceptat.
Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistenți medicali, numită echipa de îngrijiri paliative.
Aceștia vă vor ajuta să vă gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil(ă).
Echipa de îngrijiri paliative îi poate ajuta pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice alt sprijin de care aveți nevoie.
Ce puteți face
- Evitați expunerea la soare și folosiți protecție solară pentru a reduce riscul de cancer cutanat.
- Evitați consumul de grepfrut și suc de grepfrut în timpul tratamentului, deoarece poate interfera cu eficacitatea medicamentelor.
Când să mergeți la medic
Mergeți la medicul de familie dacă:
- credeți că ați putea avea simptome de limfom non-Hodgkin
Semne de urgență
- Dacă apar semne de infecție severă, sângerare sau reacții alergice în timpul perfuziei, solicitați imediat asistență medicală.
- Simptomele pulmonare noi sau agravate, cum ar fi tusea sau dispneea, necesită evaluare promptă.
Medicamente folosite pentru limfom non-Hodgkin
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Anticorpi monoclonali · ATC L01F · 13
Anticorpi monoclonali: țintesc celulele canceroase sau ajută sistemul imunitar să le recunoască.
Rituximabum — 10 produse cu rețetă
- ITUXREDI 100mgcu rețetă
- ITUXREDI 500mgcu rețetă
- MABTHERA 500 mgcu rețetă
- MABTHERA 100 mgcu rețetă
- MABTHERA 1400 mgcu rețetă
- MABTHERA 1600 mgcu rețetă
- RIXATHON 100 mgcu rețetă
- RIXATHON 500 mgcu rețetă
- RUXIENCE 100mgcu rețetă
- RUXIENCE 500mgcu rețetă
Polatuzumab vedotin — 2 produse cu rețetă
- POLIVY 140mgcu rețetă
- POLIVY 30mgcu rețetă
Obinutuzumabum — 1 produs cu rețetă
- GAZYVARO 1000 mgcu rețetă
Agenți alchilanți · ATC L01A · 12
Chimioterapice care distrug celulele canceroase prin afectarea ADN-ului lor.
Cyclophosphamidum — 8 produse cu rețetă
- CICLOFOSFAMIDA ACCORD 200 mg/mlcu rețetă
- CICLOFOSFAMIDA DR. REDDYS 1000 mg/2mlcu rețetă
- CICLOFOSFAMIDA DR. REDDYS 2000 mg/4mlcu rețetă
- CICLOFOSFAMIDA DR. REDDYS 500 mg/mlcu rețetă
- ENDOXAN 1 gcu rețetă
- ENDOXAN 200 mgcu rețetă
- ENDOXAN 50 mgcu rețetă
- ENDOXAN 500 mgcu rețetă
Bendamustinum — 3 produse cu rețetă
- BENDAMUSTINA ACCORD 2,5 mg/mlcu rețetă
- BENDAMUSTINA ACCORD 25 mg/mlcu rețetă
- BENMAK 2,5 mg/mlcu rețetă
Chlorambucilum — 1 produs cu rețetă
- LEUKERAN 2 mgcu rețetă
Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 5
Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.
Ibrutinibum — 4 produse cu rețetă
- IMBRUVICA 140 mgcu rețetă
- IMBRUVICA 280 mgcu rețetă
- IMBRUVICA 420 mgcu rețetă
- IMBRUVICA 560 mgcu rețetă
Acalabrutinibum — 1 produs cu rețetă
- CALQUENCE 100 mgcu rețetă
Corticosteroizi de uz sistemic · ATC H02A · 4
Corticosteroizi luați pe gură sau injectabil: reduc puternic inflamația și reacțiile imune.
Prednisonum — 4 produse cu rețetă
- PREDNISON ARENA 5 mgcu rețetă
- PREDNISON MCC 5 mgcu rețetă
- PREDNISON SINTOFARM 5 mgcu rețetă
- PREDNISONA-RICHTER 5 mgcu rețetă
Antibiotice citotoxice · ATC L01D · 2
Chimioterapice din grupa antibioticelor citotoxice, folosite în tratamentul cancerului.
Doxorubicinum — 2 produse cu rețetă
- DOXLOX 2 mg/mlcu rețetă
- DOXORUBICINA ACCORD 2 mg/mlcu rețetă
Alte medicamente · 2
Rituximabum — 2 produse cu rețetă
- TRUXIMA 100 mgcu rețetă
- TRUXIMA 500 mgcu rețetă
Alcaloizi din plante și alte produse naturale · ATC L01C · 1
Chimioterapice de origine vegetală care opresc diviziunea celulelor canceroase.
Vincristinum — 1 produs cu rețetă
- VINCRISTINA TEVA 1 mg/mlcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), protocoalele CNAS 2026.