Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Infarct miocardic

Actualizat: · Cod ICD-10: I21

Simptome

Simptomele unui infarct miocardic pot include:

  • durere în piept care poate fi resimțită ca o apăsare sau strângere puternică – durerea se poate extinde și către braț, gât și maxilar
  • senzație de lipsă de aer
  • greață sau vărsături
  • senzație de indigestie – puteți avea o senzație de arsură în piept și de sațietate sau balonare
  • transpirație
  • piele palidă, albăstruie sau cenușie – pe pielea închisă la culoare, acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme

Cauze și factori de risc

Cauzele unui infarct miocardic

Infarctul miocardic este de obicei cauzat de un cheag de sânge care blochează fluxul de sânge către inima dumneavoastră.

Aveți mai multe șanse să suferiți un infarct miocardic dacă:

  • fumați
  • aveți tensiune arterială mare
  • aveți colesterolul ridicat
  • aveți o rudă apropiată care a suferit un infarct miocardic
  • aveți diabet
  • sunteți supraponderal(ă) sau obez(ă)

Reducerea riscului de a avea un infarct miocardic

Nu puteți preveni întotdeauna un infarct miocardic, dar există schimbări ale stilului de viață pe care le puteți face pentru a reduce riscul de a avea unul.

Ce să faceți

  • renunțați la fumat

  • încercați să vă mențineți colesterolul la un nivel sănătos

  • încercați să vă mențineți tensiunea arterială la un nivel sănătos

  • adoptați o dietă sănătoasă și echilibrată

  • reduceți cantitatea de sare și grăsimi saturate pe care o consumați

  • încercați să vă mențineți o greutate sănătoasă

  • faceți exerciții fizice în mod regulat

  • reduceți consumul de alcool

Diagnostic și analize

Veți avea nevoie de investigații, inclusiv o electrocardiogramă (ECG) și analize de sânge, pentru a afla dacă aveți un infarct miocardic.

Dacă aceste investigații arată că aveți un infarct miocardic, este posibil să vi se recomande și alte investigații, cum ar fi:

  • o ecocardiogramă, care poate arăta dacă inima a fost afectată
  • o angiografie coronariană, care poate identifica exact locul unde fluxul de sânge către inimă este blocat – blocajul poate fi tratat în același timp

Medicul va discuta cu dumneavoastră despre ce ar putea însemna rezultatele investigațiilor.

Analize și investigații

Electrocardiograma (EKG) · Ecocardiografia · Analizele de sânge · Creatinkinaza (CK) · Troponina

Electrocardiograma (ECG)

De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)

De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:

  • infarct miocardic
  • boală coronariană
  • probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)

De asemenea, vi se poate efectua un ECG:

  • dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
  • înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora

Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:

  • purtați o bluză ușor de scos și de pus
  • nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
  • nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)

Unor persoane poate fi necesar, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, un asistent medical sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)

Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.

Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:

  • în repaus
  • pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
  • în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)

Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.

Cum se efectuează un ECG de repaus
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
  4. Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.

Cum se efectuează un ECG portabil
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
  3. De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
  4. Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.
Informații:

Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.

Cum se efectuează un ECG de efort

Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.

  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
  3. Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
  4. Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă).
  5. La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Informații:

Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.

Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.

Dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Ecocardiogramă

De ce se face o ecocardiogramă

De obicei, vi se va face o ecocardiogramă pentru a:

  • verifica dacă simptomele dumneavoastră ar putea fi cauzate de o afecțiune cardiacă
  • verifica cât de bine funcționează inima dumneavoastră dacă aveți o problemă cardiacă sau ați avut probleme cardiace în trecut

De exemplu, poate fi făcută pentru a vă verifica inima după un infarct miocardic sau pentru a diagnostica afecțiuni precum insuficiența cardiacă, boala valvulară cardiacă sau boala cardiacă congenitală.

Pregătirea pentru o ecocardiogramă

În ziua ecocardiogramei, de regulă puteți mânca și bea ca de obicei.

Dar dacă aveți nevoie de o scanare mai detaliată, în care un tub subțire este introdus în gură, vi se poate cere să nu mai mâncați și să nu mai beți înainte de scanare. Veți fi informat(ă) dacă acest lucru este valabil în cazul dumneavoastră.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ecocardiograma dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei ecocardiografii

O ecocardiografie se face de obicei în spital, de către medic.

Investigarea funcționează prin utilizarea undelor sonore (ultrasunete) pentru a crea o imagine a inimii dumneavoastră, similar cu o ecografie folosită în timpul sarcinii.

Cel mai frecvent tip de ecocardiografie se numește ecocardiografie transtoracică (ETT).

Pentru acest tip de ecocardiografie:

  1. Vi se va cere să vă dezbrăcați de hainele de pe jumătatea superioară a corpului și vi se va da un halat pe care să îl purtați.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe o masă de examinare sau pe un pat și vi se vor aplica plasturi adezivi pe piept pentru a vă monitoriza ritmul cardiac.
  3. Uneori vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid (agent de contrast) într-o venă din braț. Acest lucru ajută la evidențierea mai clară a inimii și a vaselor de sânge pe imagine.
  4. Medicul va aplica apoi un gel care ajută la o mai bună funcționare a investigării. Acesta poate fi aplicat pe pieptul dumneavoastră sau pe dispozitivul cu ultrasunete.
  5. Medicul va deplasa apoi încet dispozitivul cu ultrasunete peste pieptul dumneavoastră. Aparatul emite un zgomot puternic de șuierat în timp ce funcționează, iar investigarea durează aproximativ 30 până la 40 de minute.
Alte tipuri de ecocardiografie

Există și alte tipuri de ecocardiografie care sunt uneori folosite:

  • ecocardiografie de efort sau de stres – similară cu ecocardiografia transtoracică, dar vi se cere să folosiți o bandă de alergare sau o bicicletă ergometrică (sau vi se administrează un medicament care are un efect similar cu efortul fizic asupra inimii) și apoi se face o altă investigare pentru a verifica cum funcționează inima dumneavoastră
  • ecocardiografie transesofagiană (ETE) – în care un tub subțire care conține un mic dispozitiv cu ultrasunete este introdus prin gură și coborât în esofag pentru a crea o imagine mai detaliată a inimii dumneavoastră

O ETE nu este dureroasă, dar unele persoane o pot considera inconfortabilă.

Partea din spate a gâtului dumneavoastră va fi amorțită cu un spray anestezic.

Puteți cere, de asemenea, să vi se administreze un medicament sedativ înainte de investigare.

Aceasta înseamnă că nu veți dormi, dar veți fi foarte somnoros(oasă), cu o conștientizare redusă a ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră.

După o ecocardiografie

Dacă vi s-a injectat lichid pentru investigare (agent de contrast), vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Dacă vi s-a administrat un sedativ pentru a vă face somnoros(oasă) în timpul investigării, veți fi dus(ă) într-o cameră de recuperare pentru a vă reveni. Cineva va trebui să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau cu taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Dacă ați avut o ecocardiografie transesofagiană, atunci gâtul dumneavoastră poate fi iritat, dar acest lucru ar trebui să treacă în 1 până la 2 zile.

Obținerea rezultatelor ecocardiogramei

Uneori, medicul dumneavoastră vă poate vorbi despre rezultatele ecocardiogramei în aceeași zi în care faceți investigația.

De obicei, vi se va programa o altă consultație după ecocardiografie pentru a discuta în detaliu rezultatele cu medicul dumneavoastră.

Acesta vă va explica ce a evidențiat investigația și dacă ați putea avea nevoie de alte analize sau tratamente. Puneți întrebări dacă nu sunteți sigur(ă) de ceva din ceea ce vi s-a spus.

Dacă nu ați primit nicio informație despre rezultate după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis la ecocardiografie.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge după câteva zile și, de obicei, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Creatin kinază

Ce este testul creatin kinazei (CK)?

Acest test măsoară cantitatea de creatin kinază (CK) dintr-o probă de sânge. CK mai este numită și creatin fosfokinază (CPK).

CK este o enzimă. O enzimă este o proteină care accelerează anumite reacții chimice din corpul dumneavoastră. CK ajută la producerea energiei. Cea mai mare parte a CK din corp se află în mușchii scheletici. Aceștia sunt mușchii pe care îi folosiți pentru mișcare. Aveți CK și în mușchiul inimii și cantități mici în creier.

În mod normal, o cantitate mică de CK ajunge în sânge din cauza uzurii obișnuite a mușchilor. Dar dacă țesuturile musculare, cardiace sau cerebrale sunt deteriorate, cantități mai mari de CK se scurg din celule în fluxul sanguin.

Testul CK este folosit în principal pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea leziunilor și bolilor care afectează mușchii scheletici și cauzează niveluri ridicate de CK în sânge. Dar poate fi folosit și pentru afecțiuni care afectează mușchiul inimii și creierul.

Alte denumiri: CK, CK totală, creatin fosfokinază, CPK

Pentru ce se utilizează?

Testul CK este folosit cel mai adesea pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea:

  • Leziunilor musculare, inclusiv leziuni cauzate de accidente, arsuri grave sau efort fizic extrem.
  • Bolilor musculare, inclusiv:
    • Distrofia musculară, un grup de boli musculare ereditare care slăbesc mușchii în timp.
    • Rabdomioliza, o distrugere rapidă a țesutului muscular care eliberează proteine și electroliți în sânge. Această afecțiune rară poate afecta inima și poate duce la insuficiență renală bruscă. Rabdomioliza are multe cauze, inclusiv leziuni grave, lucrul în medii foarte calde, suprasolicitarea mușchilor și anumite medicamente și afecțiuni medicale care afectează mușchii.
    • Miozita, un grup de boli rare care implică inflamație (umflare) musculară de lungă durată, slăbiciune și uneori durere.

În anumite cazuri, testul CK poate fi utilizat pentru a ajuta la diagnosticarea unui infarct miocardic. Un alt test de sânge, numit test de troponină, este folosit mai des. Acest lucru se datorează faptului că testarea troponinei este mai bună la detectarea leziunilor mușchiului cardiac cauzate de un infarct miocardic.

Dacă ați avut un accident vascular cerebral, se poate efectua un test CK pentru a afla cât de grav a fost. Testul poate ajuta, de asemenea, la estimarea probabilității de a avea un alt accident vascular cerebral.

De ce am nevoie de un test CK?

Este posibil să aveți nevoie de un test CK dacă aveți simptome ale unei afecțiuni musculare. Acestea includ:

  • Dureri musculare și/sau crampe
  • Slăbiciune musculară
  • Probleme de echilibru și/sau căderi frecvente
  • Amorțeală sau furnicături
  • Urină de culoare închisă
  • Picioare sau glezne umflate

Este posibil să aveți nevoie de acest test și dacă:

  • Ați suferit o leziune care v-a zdrobit sau rupt mușchii
  • Ați avut arsuri grave
  • Luați anumite medicamente care pot cauza leziuni musculare, cum ar fi statinele pentru scăderea colesterolului din sânge
  • Ați avut un accident vascular cerebral sau un traumatism cranio-cerebral

Ce se întâmplă în timpul unui test de CK?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru un test CK. Pentru a vă asigura că rezultatele sunt corecte, medicul dumneavoastră vă poate cere să evitați exercițiile fizice intense și consumul de alcool cu câteva zile înainte de test.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Valorile normale ale CK pentru dumneavoastră vor depinde de:

  • Vârsta și sexul dumneavoastră
  • Cât de multă masă musculară aveți
  • Cât de activ(ă) fizic sunteți

Dacă nivelul CK este mai mare decât normal, de obicei înseamnă că aveți un anumit tip de leziune musculară. Nivelurile CK pot să nu atingă valoarea maximă decât după până la două zile de la anumite leziuni. Prin urmare, este posibil să vi se recolteze mai mult de o dată CK pentru a vedea dacă nivelurile cresc sau scad. Nivelurile CK care rămân ridicate sau cresc pot însemna că leziunea musculară continuă să se producă.

Dar rezultatul testului CK nu poate arăta unde este leziunea sau ce o cauzează. Medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele și istoricul medical pentru a înțelege ce înseamnă rezultatele testului.

Dacă sursa nivelurilor ridicate sau în creștere ale CK nu este clară, este posibil să aveți nevoie de un tip mai specific de test CK pentru a afla dacă CK provine din mușchi, inimă sau creier. Acest test mai specific se numește testul izoenzimelor CK.

Testul izoenzimelor CK măsoară trei tipuri diferite de CK:

  • Nivelurile ridicate ale enzimelor CK-MM provin cel mai probabil de la leziuni ale mușchilor scheletici. Leziunea poate fi cauzată de o boală, o leziune bruscă, anumite medicamente sau exerciții fizice intense recente.
  • Nivelurile ridicate ale enzimelor CK-MB provin cel mai probabil de la leziuni ale mușchiului inimii. Leziunea este adesea cauzată de un infarct miocardic sau de inflamația mușchiului inimii (miocardită). Dar și alte afecțiuni pot cauza niveluri ridicate de CK-MB, cum ar fi:
    • Un cheag de sânge în plămân
    • Chirurgia cardiacă
    • Insuficiența cardiacă congestivă
    • Hipotiroidismul
    • Insuficiența renală
  • Nivelurile mai mari decât normal ale enzimelor CK-BB pot însemna că ați avut un accident vascular cerebral sau o leziune cerebrală. Dar afecțiunile care afectează mușchii netezi pot crește, de asemenea, nivelurile CK-BB. Mușchii netezi sunt mușchi pe care nu îi puteți controla, de exemplu, mușchii din sistemul digestiv.

Pentru a diagnostica afecțiunea care cauzează niveluri ridicate de CK, este posibil să aveți nevoie și de alte tipuri de teste. Testele pe care le veți face vor depinde de tipurile de enzime CK care sunt ridicate, precum și de simptomele și istoricul dumneavoastră medical.

Dacă aveți întrebări despre oricare dintre rezultatele testelor sau despre diagnostic, discutați cu medicul dumneavoastră.

Testul de troponină

Ce este testul de troponină?

Testul de troponină măsoară nivelul de troponină dintr-o probă de sânge. Troponina este o proteină care se găsește în celulele mușchiului inimii.

În mod normal, nivelurile de troponină din sânge sunt atât de scăzute încât doar cele mai sensibile tipuri de teste le pot măsura. Dar dacă mușchiul inimii este deteriorat, troponina se scurge în sânge, iar nivelurile de troponină din sânge vor crește.

Testarea troponinei este folosită în principal pentru a ajuta la diagnosticarea infarctului miocardic. Infarctul miocardic deteriorează inima prin blocarea bruscă a fluxului de sânge care aduce oxigen către o parte a mușchiului inimii. Fără oxigen din sânge, celulele mușchiului inimii mor și eliberează troponină.

Rezultatele testului de troponină pot confirma deteriorarea mușchiului inimii din cauza unui infarct miocardic. Cu cât inima este mai deteriorată, cu atât mai multă troponină este eliberată în sânge. Astfel, măsurarea cantității de troponină din sânge poate ajuta și la estimarea cât de mult din inimă a fost deteriorată. Niveluri mai mari decât cele normale de troponină pot fi întâlnite și în alte afecțiuni care pot deteriora mușchiul inimii.

Două tipuri de troponină pot fi măsurate pentru a diagnostica deteriorarea inimii. Acestea se numesc troponina I și troponina T. Testele pot măsura oricare dintre tipuri.

Alte denumiri: troponina I cardiacă (cTnI), troponina T cardiacă (cTnT), troponina cardiacă (cTn), troponina I și troponina T specifice cardiace

Pentru ce se folosește?

Testul de troponină este folosit în principal pentru:

  • Confirmarea dacă o persoană are un infarct miocardic sau a avut recent un infarct miocardic. Acesta este cel mai frecvent motiv pentru testarea troponinei. Testul se face de obicei la urgențe, într-un spital, împreună cu alte teste cardiace, cum ar fi EKG (numit și ECG sau electrocardiogramă).
  • Diagnosticarea și monitorizarea anginei instabile. Angina este durerea în piept care apare atunci când o parte a mușchiului inimii nu primește atât sânge cât are nevoie. Angina instabilă este un tip de angină care apare oricând, chiar și în repaus. Este o urgență medicală deoarece poate duce la un infarct miocardic.
  • Verificarea sănătății inimii după o intervenție chirurgicală care ar putea afecta inima. În acest caz, testul de troponină poate fi efectuat înainte și după operație, astfel încât rezultatele să poată fi comparate.

De ce am nevoie de un test de troponină?

Este posibil să aveți nevoie de un test de troponină dacă aveți simptome de infarct miocardic. Simptomele pot începe lent sau brusc. Pot fi ușoare sau intense și pot apărea și dispărea pe parcursul mai multor ore. Acestea includ:

  • Durere în piept, senzație de greutate sau disconfort în centrul sau partea stângă a pieptului
  • Durere sau disconfort la unul sau la ambele brațe, în spate, umeri, gât, maxilar sau deasupra buricului
  • Dificultăți de respirație în repaus sau la efort fizic ușor
  • Greață și vărsături
  • Senzație de oboseală neobișnuită fără motiv, uneori timp de zile
  • Amețeli și senzație de leșin
  • Transpirație abundentă fără motiv
  • Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (aritmie)

Dacă aveți simptome de infarct miocardic, sunați imediat la 112. Asistența medicală rapidă vă poate salva viața.

Este posibil să aveți nevoie de testarea troponinei și dacă urmează să aveți o intervenție chirurgicală care v-ar putea afecta inima.

Ce se întâmplă în timpul unui test de troponină?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru testul de troponină. Dar, dacă luați vitamina B7, numită și biotină, asigurați-vă că îi spuneți medicului care vă recomandă testul. Biotina și suplimentele care conțin biotină pot face ca nivelurile dumneavoastră de troponină să pară mai mici decât sunt în realitate.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Pentru a înțelege rezultatele unui test de troponină pentru durerea în piept și/sau alte simptome ale unui infarct miocardic, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor teste.

În general:

  • Dacă primele rezultate ale testului de troponină sunt normale, probabil veți fi retestat(ă) după câteva ore. Acest lucru se datorează faptului că nivelurile crescute de troponină de obicei nu apar decât la aproximativ 2 până la 3 ore după debutul unui infarct miocardic. Astfel, rezultatele unui test ulterior pot arăta niveluri de troponină mai mari decât normalul. Între timp, rezultatele altor teste și examinări îl vor ajuta pe medicul dumneavoastră să decidă dacă să înceapă imediat tratamentul pentru un infarct miocardic.
  • Dacă și rezultatele testului de troponină repetat sunt normale, probabil că nu ați avut un infarct miocardic.
  • Dacă rezultatele testului arată cantități mai mari decât normalul de troponină în sânge, acest lucru înseamnă de obicei că aveți o leziune la nivelul mușchiului inimii. Medicul dumneavoastră va lua în considerare toate informațiile despre starea dumneavoastră pentru a diagnostica dacă un infarct miocardic a cauzat leziunea. Nivelurile foarte mari de troponină înseamnă cel mai adesea că ați avut un infarct miocardic.

Nivelurile mai mari decât normalul de troponină nu înseamnă întotdeauna că ați avut un infarct miocardic. Ele pot fi cauzate de angina instabilă și de multe alte afecțiuni care pot leza inima, inclusiv:

  • Bătăi neregulate ale inimii (aritmie), în special bătăi prea rapide
  • Insuficiență cardiacă
  • Boală a valvelor cardiace
  • Infecție sau inflamație a mușchiului inimii (miocardită)
  • Chirurgie cardiacă
  • Exerciții fizice intense pe o perioadă lungă, cum ar fi alergarea unui maraton
  • Leziuni toracice
  • Boală cronică de rinichi
  • Un cheag de sânge în plămâni (embolie pulmonară)
  • Sepsis
  • O infecție severă cu COVID-19

Dacă aveți niveluri mari de troponină, dar medicul dumneavoastră nu consideră că ați avut un infarct miocardic, este posibil să vi se facă alte teste pentru a afla cauza.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele testului, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu ceva despre testul de troponină?

Nivelurile de troponină pot continua să crească timp de aproximativ 24 de ore după debutul unui infarct miocardic. Prin urmare, dacă rezultatele testului arată niveluri ridicate de troponină, veți fi probabil testat(ă) de două sau mai multe ori pe parcursul unei perioade de 24 de ore.

Rezultatele acestor teste arată cât de repede a crescut nivelul de troponină și cel mai înalt nivel atins. Aceste informații ajută la estimarea cât de mult mușchi cardiac a fost afectat și cât de bine vă puteți recupera.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

În cazul unui infarct miocardic, veți avea nevoie de tratament în spital. Tratamentul va depinde de cât de grav este.

Tratamentele pot include:

  • medicamente pentru tratarea blocajului din artere și îmbunătățirea fluxului de sânge către inimă
  • o procedură pentru îmbunătățirea fluxului de sânge către inimă (angioplastie coronariană) – aceasta implică deschiderea arterelor blocate folosind un tub mic din plasă metalică numit stent
  • o intervenție chirurgicală în care vase de sânge sunt prelevate dintr-o altă parte a corpului și folosite la inimă pentru a ocoli o arteră blocată (bypass coronarian)

Infarctul miocardic este o afecțiune care pune viața în pericol și nu poate fi întotdeauna tratat. Există riscul ca o persoană care suferă un infarct să decedeze.

Medicamente după un infarct miocardic

După un infarct miocardic, vi se vor prescrie medicamente pe termen lung. Acestea tratează cauzele infarctului și ajută la reducerea riscului de a suferi altul.

Aceste medicamente pot include:

  • antiagregante plachetare, pentru a ajuta la prevenirea blocării arterelor
  • statine, pentru scăderea colesterolului
  • alte medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale mari, cum ar fi inhibitorii ECA și beta-blocantele

Viața cu boala

Recuperarea după un infarct miocardic

Infarctul miocardic afectează oamenii în moduri diferite. Pentru unii, recuperarea poate dura câteva săptămâni, dar impactul asupra vieții lor va fi redus.

Pentru alții, recuperarea poate dura luni sau ani.

După ce ați suferit un infarct miocardic, de obicei va trebui:

  • să vă odihniți, inclusiv să vă luați concediu de la serviciu
  • să fiți îndrumat(ă) către un program de recuperare cardiacă pentru a vă ajuta în procesul de recuperare – acesta poate implica participarea la ședințe în persoană sau de la distanță, de acasă, prin apeluri video sau aplicații

Majoritatea oamenilor își pot relua activitățile normale odată ce s-au recuperat.

Este posibil să vă simțiți neliniștit(ă) sau îngrijorat(ă) în legătură cu revenirea la sarcinile obișnuite sau la serviciu. Discutați cu medicul de familie dacă vă simțiți anxios/anxioasă sau aveți o stare de spirit scăzută după un infarct miocardic. Vă poate ajuta să obțineți sprijin.

Sprijin după un infarct miocardic

Poate fi util să primiți sprijin emoțional de la alte persoane care au avut un infarct miocardic, fie într-un grup local, fie online.

Infarctul miocardic este diferit de stopul cardiac

Stopul cardiac apare atunci când inima se oprește brusc și vă face să vă pierdeți cunoștința. Este o urgență care pune viața în pericol, dar este diferită de infarctul miocardic și necesită un tratament diferit.

Când să mergeți la medic

Sunați la 112 dacă:

  • aveți o durere în piept care se simte ca o strângere sau apăsare pe piept
  • aveți o durere în piept care se extinde spre brațe, gât sau maxilar
  • aveți dificultăți severe de respirație – respirați greu, vă sufocați sau nu puteți scoate cuvintele
  • buzele sau pielea sunt palide, albastre sau cenușii – pe pielea brună sau neagră acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme
  • cineva și-a pierdut cunoștința și nu răspunde normal

Nu conduceți singur(ă) până la spital.

Persoana cu care vorbiți la 112 vă va sfătui ce să faceți.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • respirați brusc mai greu decât de obicei
  • aveți dureri în piept și greață sau vărsături (în acest caz sunați imediat la 112)
  • aveți dureri în piept și simțiți că inima vă bate prea repede, prea încet, bătăi neregulate sau aveți palpitații (în acest caz sunați imediat la 112)

Cât timp așteptați ajutorul medical

Dacă credeți că dumneavoastră sau altcineva aveți un infarct miocardic, există câteva lucruri pe care le puteți face în timp ce așteptați ajutorul.

  1. Așezați-vă și odihniți-vă pe podea într-o poziție confortabilă, cu genunchii îndoiți și spatele sprijinit. Dacă nu puteți face acest lucru, puteți sta pe un scaun.
  2. Luați aspirină (300 mg) dacă aveți la îndemână – nu dați aspirină unei persoane care are alergie la aspirină.
  3. Dacă aveți angină pectorală, folosiți spray-ul cu nitroglicerină, dacă îl aveți asupra dumneavoastră.
  4. Verificați periodic persoana care ar putea avea un infarct miocardic, pentru a vă asigura că este încă conștientă și respiră.
  5. Dacă persoana nu mai răspunde și nu mai respiră, începeți resuscitarea cardiopulmonară (RCP).

Medicamente folosite pentru infarct miocardic

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antitrombotice (anticoagulante și antiagregante) · ATC B01A · 84

Previn formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante și antiagregante plachetare); unele dilată și vasele de sânge.

Combinații de hipolipemiante · ATC C10B · 64

Asocieri într-un singur comprimat: un medicament pentru colesterol, uneori împreună cu unul pentru tensiune.

Inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) · ATC C09A · 54

IECA: relaxează vasele de sânge, scad tensiunea și protejează inima și rinichii.

Hipolipemiante (scad colesterolul și trigliceridele) · ATC C10A · 45

Scad colesterolul și trigliceridele din sânge; statinele sunt cele mai folosite.

Beta-blocante · ATC C07A · 29

Beta-blocante: încetinesc ritmul inimii și scad tensiunea arterială.

IECA în asocieri · ATC C09B · 8

IECA în asociere cu alte medicamente pentru tensiune, într-un singur comprimat.

Sartani în asocieri · ATC C09D · 5

Sartani în asociere cu alte medicamente, într-un singur comprimat: pentru tensiune sau, în cazul sacubitril/valsartan, pentru insuficiența cardiacă.

Sartani (blocanți ai receptorilor angiotensinei II) · ATC C09C · 4

Sartani: relaxează vasele de sânge, scad tensiunea și protejează inima și rinichii.

Stimulante cardiace · ATC C01C · 2

Stimulează inima și cresc tensiunea; folosite în urgențe sau în șoc.

Diuretice care economisesc potasiul · ATC C03D · 2

Diuretice care păstrează potasiul; folosite în insuficiența cardiacă și în unele forme de hipertensiune.

Opioide · ATC N02A · 2

Opioide: calmează durerea puternică; se folosesc pe termen scurt, din cauza riscului de dependență.

Vasodilatatoare pentru bolile cardiace · ATC C01D · 1

Dilată vasele inimii și calmează sau previn durerea de angină.

Beladona și derivații ei · ATC A03B · 1

Relaxează musculatura netedă a tubului digestiv și a căilor urinare, calmând colicile.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).