Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Fibrilație atrială

Actualizat:

Simptome

Principalele simptome ale fibrilației atriale sunt:

  • un ritm neregulat al inimii, când pulsul nu este constant
  • senzația bruscă că inima vă bate puternic, accelerat, neregulat sau că sare peste o bătaie (palpitații) – aceasta poate dura de la câteva secunde până la câteva minute
  • o frecvență cardiacă mai mare de 100 de bătăi pe minut
  • senzație de oboseală foarte mare
  • dificultate mai mare la efort fizic
  • durere sau senzație de apăsare în piept
  • senzație de respirație scurtă, amețeală, senzație de leșin sau ca și cum ați putea leșina

Uneori nu există simptome, iar fibrilația atrială este descoperită în cadrul unui control de rutină sau când faceți analize pentru altceva.

Dacă aveți simptome, acestea pot apărea și dispărea de la sine (fibrilație atrială paroxistică) sau pot înceta după tratament (fibrilație atrială persistentă).

În timp, este posibil să aveți simptome permanent (fibrilație atrială permanentă).

Cauze și factori de risc

Fibrilația atrială este cauzată de o problemă a sistemului electric care face inima să bată.

Oricine poate avea această afecțiune, dar este mai probabil să apară dacă:

  • aveți vârsta de 55 de ani sau mai mult
  • sunteți bărbat
  • aveți obezitate sau sunteți supraponderal(ă)
  • fumați
  • luați anumite medicamente, cum ar fi levotiroxina, litiul sau unele medicamente pentru astm, precum salbutamolul
  • practicați sporturi de anduranță, cum ar fi alergarea pe distanțe lungi, ciclismul sau schiul

Fibrilația atrială poate fi cauzată și de o altă afecțiune, cum ar fi:

  • tensiunea arterială ridicată
  • afecțiuni ale inimii, cum ar fi insuficiența cardiacă, probleme ale valvei mitrale sau sindromul Wolff-Parkinson-White
  • un infarct miocardic
  • boala cronică de rinichi
  • o tiroidă hiperactivă (hipertiroidism)
  • diabetul
  • apneea de somn

Diagnostic și analize

Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea fibrilație atrială, vă va trimite la un specialist în boli de inimă (cardiolog).

La consultație, veți fi întrebat(ă) despre simptomele dumneavoastră și vi se va verifica ritmul cardiac.

De asemenea, veți face investigații pentru a vedea dacă altceva ar putea cauza simptomele și pentru a vă verifica ritmul inimii. Investigațiile pot include:

  • o electrocardiogramă (ECG)
  • o ecocardiogramă (eco)
  • o radiografie toracică
  • analize de sânge

Electrocardiograma (ECG)

De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)

De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:

  • infarct miocardic
  • boală coronariană
  • probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)

De asemenea, vi se poate efectua un ECG:

  • dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
  • înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora

Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:

  • purtați o bluză ușor de scos și de pus
  • nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
  • nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)

Unor persoane poate fi necesar, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)

Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.

Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:

  • în repaus
  • pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
  • în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)

Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.

Cum se efectuează un ECG de repaus
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
  4. Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.

Cum se efectuează un ECG portabil
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
  3. De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
  4. Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.
Informații:

Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.

Cum se efectuează un ECG de efort

Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.

  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
  3. Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
  4. Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
  5. La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Informații:

Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.

Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecocardiogramă

De ce se face o ecocardiogramă

De obicei, vi se va face o ecocardiogramă pentru a:

  • verifica dacă simptomele dumneavoastră ar putea fi cauzate de o afecțiune cardiacă
  • verifica cât de bine funcționează inima dumneavoastră dacă aveți o problemă cardiacă sau ați avut probleme cardiace în trecut

De exemplu, poate fi făcută pentru a vă verifica inima după un infarct miocardic sau pentru a diagnostica afecțiuni precum insuficiența cardiacă, boala valvulară cardiacă sau boala cardiacă congenitală.

Pregătirea pentru o ecocardiogramă

În ziua ecocardiogramei, de regulă puteți mânca și bea ca de obicei.

Dar dacă aveți nevoie de o scanare mai detaliată, în care un tub subțire este introdus în gură, vi se poate cere să nu mai mâncați și să nu mai beți înainte de scanare. Veți fi informat(ă) dacă acest lucru este valabil în cazul dumneavoastră.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ecocardiograma dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei ecocardiografii

O ecocardiografie se face de obicei în spital, de către un medic.

Investigarea funcționează prin utilizarea undelor sonore (ultrasunete) pentru a crea o imagine a inimii dumneavoastră, similar cu o ecografie folosită în timpul sarcinii.

Cel mai frecvent tip de ecocardiografie se numește ecocardiografie transtoracică (ETT).

Pentru acest tip de ecocardiografie:

  1. Vi se va cere să vă dezbrăcați de hainele de pe jumătatea superioară a corpului și vi se va da un halat pe care să îl purtați.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat de examinare și vi se vor aplica plasturi adezivi pe piept pentru a vă monitoriza ritmul cardiac.
  3. Uneori vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid (agent de contrast) într-o venă din braț. Acest lucru ajută la evidențierea mai clară a inimii și a vaselor de sânge pe imagine.
  4. Medicul va aplica apoi un gel care ajută la o mai bună funcționare a investigării. Acesta poate fi aplicat pe pieptul dumneavoastră sau pe dispozitivul cu ultrasunete.
  5. Medicul va deplasa apoi încet dispozitivul cu ultrasunete peste pieptul dumneavoastră. Aparatul emite un zgomot puternic de șuierat în timp ce funcționează, iar investigarea durează aproximativ 30 până la 40 de minute.
Alte tipuri de ecocardiografie

Există și alte tipuri de ecocardiografie care sunt uneori folosite:

  • ecocardiografie de efort sau de stres – similară cu ecocardiografia transtoracică, dar vi se cere să folosiți o bandă de alergare sau o bicicletă ergometrică (sau vi se administrează un medicament care are un efect similar cu efortul fizic asupra inimii) și apoi se face o altă investigare pentru a verifica cum funcționează inima dumneavoastră
  • ecocardiografie transesofagiană (ETE) – în care un tub subțire care conține un mic dispozitiv cu ultrasunete este introdus prin gură și coborât în esofag (tubul digestiv) pentru a crea o imagine mai detaliată a inimii dumneavoastră

O ETE nu este dureroasă, dar unele persoane o pot considera inconfortabilă.

Partea din spate a gâtului dumneavoastră va fi amorțită cu un spray anestezic.

Puteți cere, de asemenea, să vi se administreze un medicament sedativ înainte de investigare.

Aceasta înseamnă că nu veți dormi, dar veți fi foarte somnoros(oasă), cu o conștientizare redusă a ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră.

După o ecocardiografie

Dacă vi s-a injectat lichid pentru investigare (agent de contrast), vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Dacă vi s-a administrat un sedativ pentru a vă face somnoros(oasă) în timpul investigării, veți fi dus(ă) într-o cameră de recuperare pentru a vă reveni. Cineva va trebui să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau cu taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Dacă ați avut o ecocardiografie transesofagiană, atunci gâtul dumneavoastră poate fi iritat, dar acest lucru ar trebui să treacă în 1 până la 2 zile.

Obținerea rezultatelor ecocardiogramei

Uneori, medicul dumneavoastră vă poate vorbi despre rezultatele ecocardiogramei în aceeași zi în care faceți investigația.

De obicei, vi se va programa o altă consultație după investigație pentru a discuta în detaliu rezultatele cu medicul dumneavoastră.

Acesta vă va explica ce a evidențiat investigația și dacă ați putea avea nevoie de alte analize sau tratamente. Puneți întrebări dacă nu sunteți sigur(ă) de ceva din ceea ce vi s-a spus.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamentul fibrilației atriale

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu fibrilație atrială, veți avea controale regulate pentru a vă asigura că simptomele sunt sub control.

Este posibil să vi se administreze medicamente pentru:

  • controlul ritmului și frecvenței cardiace, cum ar fi beta-blocantele
  • reducerea riscului de cheaguri de sânge sau accident vascular cerebral (anticoagulante)

Alte tratamente posibile pentru fibrilația atrială includ:

  • arderea, înghețarea sau utilizarea impulsurilor electrice de înaltă energie pentru a distruge o porțiune a inimii (ablație)
  • utilizarea electricității pentru a reseta ritmul cardiac (cardioversie electrică)
  • implantarea unui pacemaker sau a unui defibrilator cardiac implantabil

Uneori, fibrilația atrială poate fi cauzată de o altă afecțiune sau de un medicament. În aceste cazuri, tratarea afecțiunii sau oprirea medicamentului poate ameliora simptomele.

Ce puteți face dumneavoastră pentru a ajuta în fibrilația atrială

Pe lângă tratamentul de care ați putea avea nevoie, există lucruri pe care le puteți face singur(ă) pentru a ameliora simptomele fibrilației atriale și a reduce riscul de complicații.

Ce să faceți

  • evitați factorii declanșatori, cum ar fi cofeina, mâncarea picantă, stresul, deshidratarea și lipsa somnului

  • încercați să vă mențineți o greutate sănătoasă

  • aveți o alimentație echilibrată

  • faceți mișcare în mod regulat – încercați să faceți cel puțin 150 de minute de exerciții moderate pe săptămână, cum ar fi mersul pe jos, mersul pe bicicletă sau grădinăritul

Ce să nu faceți

  • nu fumați

  • nu beți prea mult alcool

  • nu faceți exerciții fizice prea mult sau prea intens – acest lucru poate declanșa fibrilația atrială

Viața cu boala

În prezent nu există un tratament care să vindece fibrilația atrială, dar tratamentul ar trebui să ajute la gestionarea simptomelor și la reducerea riscului de complicații precum cheaguri de sânge, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă.

Ar trebui să puteți continua să faceți majoritatea activităților obișnuite, inclusiv exerciții fizice. Dar evitați exercițiile intense și încercați să nu faceți exerciții atunci când aveți simptome de fibrilație atrială. Întrebați medicul dacă nu sunteți sigur(ă) ce exerciții puteți face.

Ar putea exista și alte aspecte practice la care trebuie să vă gândiți dacă aveți o afecțiune cardiacă, cum ar fi călătoriile în străinătate cu medicamente.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • credeți că ați putea avea simptome de fibrilație atrială
  • aveți palpitații care persistă sau se agravează
  • ați fost diagnosticat(ă) cu fibrilație atrială și tratamentul nu vă ameliorează simptomele

Sunați la 112 dacă:

aveți în prezent un puls rapid sau neregulat și oricare dintre aceste simptome:

  • durere în piept
  • respirație dificilă
  • transpirație
  • greață sau vărsături
  • leșin, senzație de amețeală sau cădere
  • durere de cap severă
  • slăbiciune sau amorțeală pe o parte a feței sau a corpului
  • vedere încețoșată sau pierderea vederii
  • confuzie sau dificultate de vorbire

Nu vă deplasați singur(ă) la urgențe.

Persoana cu care vorbiți la 112 vă va oferi sfaturi despre ce să faceți.

Medicamente folosite pentru fibrilație atrială

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antitrombotice (anticoagulante și antiagregante) · ATC B01A · 93

Previn formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante și antiagregante plachetare); unele dilată și vasele de sânge.

Beta-blocante · ATC C07A · 14

Beta-blocante: încetinesc ritmul inimii și scad tensiunea arterială.

Antiaritmice · ATC C01B · 6

Corectează sau previn tulburările de ritm ale inimii.

Blocante ale canalelor de calciu cu efect cardiac · ATC C08D · 2

Blocante ale canalelor de calciu care încetinesc și ritmul inimii.

Glicozide cardiotonice · ATC C01A · 2

Întăresc contracția inimii și încetinesc ritmul cardiac.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).