Epilepsie
Actualizat: · Cod ICD-10: G40
Despre boală
Există diferite tipuri de crize epileptice. Acestea pot afecta persoanele în moduri diferite.
Este posibil să aveți un singur tip de crize sau mai multe tipuri. Este posibil ca specialistul dumneavoastră să fie nevoit să vă monitorizeze simptomele și rezultatele analizelor pentru a vă spune ce tip aveți.
Principalele tipuri de crize epileptice sunt:
- crizele tonico-clonice, în care pierdeți cunoștința și puteți cădea, mușchii se încordează, iar corpul se zbate și tremură
- crizele tonice, în care mușchii se încordează brusc și puteți cădea, apoi vă reveniți rapid
- crizele atonice, în care mușchii se relaxează brusc, devin moi și puteți cădea, apoi vă reveniți rapid
- crizele de absență, în care pierdeți pentru scurt timp conștientizarea a ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră
- crizele focale, în care aveți senzații, trăiri sau mișcări neobișnuite
- crizele mioclonice, în care mușchii se contractă scurt, în tresăriri
Simptome
De obicei, singurul simptom al epilepsiei este apariția crizelor epileptice.
Simptomele crizelor pot include:
- corpul dumneavoastră devine rigid sau moale
- căderea bruscă la podea
- mișcări de smucire sau zvâcnire în corp
- urinarea involuntară
- pierderea conștienței față de ceea ce se petrece în jur – este posibil să priviți în gol și să nu puteți răspunde normal
- senzații sau trăiri neobișnuite, cum ar fi mirosuri ciudate, amorțeală sau furnicături, modificări ale vederii sau o stare bruscă de frică
- comportament neobișnuit, cum ar fi neliniștea sau plimbatul de colo-colo fără a fi conștient(ă) de ceea ce faceți
O criză durează de obicei câteva secunde sau minute și se oprește de la sine.
Este posibil să știți că aveți o criză și să vă amintiți după aceea, dar este posibil și să nu fie așa.
Simptomele epilepsiei încep adesea la copiii mici și la persoanele peste 50 de ani, dar boala poate apărea la orice vârstă.
Crizele epileptice sunt diferite de convulsiile febrile, care pot apărea la copii atunci când au febră (temperatură ridicată).
Cauze și factori de risc
Riscurile epilepsiei
O criză epileptică se oprește, de obicei, de la sine și nu provoacă probleme de lungă durată.
Rareori, o criză poate dura mult timp sau puteți avea mai multe crize fără să vă recuperați între ele. Aceasta se numește stare de rău epileptic (status epilepticus) și necesită tratament de urgență pentru a preveni afectarea creierului.
Există, de asemenea, un risc mic de deces subit, numit moarte subită neașteptată în epilepsie (SUDEP). Dar este rar, iar tratamentul epilepsiei poate reduce riscul.
Epilepsia și sarcina
Puteți avea o sarcină sănătoasă dacă aveți epilepsie. Dar există șansa să aveți mai multe crize în timpul sarcinii. Este posibil să aveți nevoie de consultații și analize suplimentare.
Este posibil, de asemenea, să fie nevoie să vă schimbați medicamentul, deoarece unele medicamente pentru epilepsie nu sunt sigure în timpul sarcinii.
Dacă partenerul dumneavoastră ia medicamente pentru epilepsie, este posibil să fie nevoie să și le schimbe. Aceasta se întâmplă deoarece unele medicamente pentru epilepsie pot afecta spermatozoizii, ceea ce ar putea dăuna copilului dumneavoastră dacă rămâneți însărcinată.
Dacă plănuiți să rămâneți însărcinată sau aflați că sunteți însărcinată, continuați să luați medicamentul, dar discutați imediat cu echipa de specialiști pentru a vă revizui tratamentul.
Cauzele epilepsiei
Epilepsia apare atunci când activitatea electrică normală din creierul dumneavoastră se modifică.
Se consideră că epilepsia este adesea legată de genele pe care le moșteniți de la părinți sau de modificări ale genelor dumneavoastră.
Uneori este cauzată de afectarea creierului, de exemplu după un traumatism cranian, un accident vascular cerebral sau o infecție. Dar, pentru mulți oameni, cauza nu este clară.
Diagnostic și analize
Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați avut o criză convulsivă, va trebui să consultați un medic specialist. Acesta va stabili care a fost cauza și dacă ați putea avea epilepsie.
Medicul vă va întreba ce s-a întâmplat înainte, în timpul și după criză. Dacă altcineva a văzut criza, v-ar putea ajuta să veniți cu acea persoană la consultație.
Investigațiile pe care le puteți face includ:
- o electroencefalogramă (EEG) pentru a verifica activitatea electrică a creierului
- o electrocardiogramă (ECG) pentru a verifica inima
- investigații imagistice, precum examenul RMN sau examenul CT
- analize de sânge
- teste genetice
Faptul că ați avut o criză nu înseamnă întotdeauna că aveți epilepsie, deoarece crizele pot avea și alte cauze. De obicei, diagnosticul de epilepsie se stabilește dacă ați avut mai mult de 1 criză sau dacă analizele și investigațiile arată că aveți risc de a avea alte crize.
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- îmbrăcați un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Electrocardiograma (ECG)
De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)
De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:
- infarct miocardic
- boală coronariană
- probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)
De asemenea, vi se poate efectua un ECG:
- dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
- înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora
Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:
- purtați o bluză ușor de scos și de pus
- nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
- nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)
Unor persoane poate fi necesar, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.
Informații:Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, o asistentă sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)
Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.
Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:
- în repaus
- pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
- în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)
Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.
Cum se efectuează un ECG de repaus
- Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
- Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.
Cum se efectuează un ECG portabil
- Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
- Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
- De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
- Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.
Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.
Cum se efectuează un ECG de efort
Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.
- Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
- Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
- Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
- Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
- La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.
Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar uneori poate dura câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
EEG (electroencefalogramă)
De ce se face un EEG
Este posibil să vi se facă un EEG (electroencefalogramă) pentru a diagnostica sau monitoriza o afecțiune cerebrală.
Principala afecțiune pentru care se utilizează este epilepsia. Un profesionist din domeniul sănătății vă poate recomanda această investigație dacă aveți simptome de epilepsie, cum ar fi convulsiile.
Alte afecțiuni pentru care poate fi utilizat includ tulburările de somn și encefalita (inflamația creierului).
Pregătirea pentru un EEG
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un EEG (electroencefalogramă), cum ar fi:
- asigurați-vă că aveți părul curat și uscat, fără produse precum gel sau ceară
- îndepărtați orice extensii, împletituri sau peruci înainte de test, dacă le purtați
- aduceți o perie sau un pieptene pentru a vă aranja părul după test
De obicei, puteți mânca și bea normal înainte de test.
Un profesionist din domeniul sănătății vă va spune dacă trebuie să faceți altceva pentru a vă pregăti.
Informații:Spuneți persoanei care efectuează EEG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută, o asistentă medicală sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unui EEG
Un EEG (electroencefalogramă) este de obicei efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital.
Principalii pași ai unui EEG sunt:
- Vi se va cere să stați așezat(ă) sau întins(ă).
- Un profesionist din domeniul sănătății vă măsoară capul și marchează pe scalp locurile unde vor fi plasați electrozii.
- Mici discuri argintii, numite electrozi, sunt atașate de scalp cu ajutorul unei paste adezive.
- Electrozii sunt conectați prin fire la un aparat de înregistrare EEG.
- Activitatea electrică a creierului dumneavoastră este înregistrată de aparat, iar un profesionist din domeniul sănătății monitorizează înregistrarea.
- Vi se poate cere să efectuați anumite sarcini, cum ar fi să deschideți și să închideți ochii, să respirați adânc timp de câteva minute sau să priviți o lumină intermitentă, în timp ce se face înregistrarea.
Testul este nedureros și durează de obicei aproximativ o oră.
Când testul se termină, electrozii vor fi îndepărtați, iar scalpul vă va fi curățat. Părul poate rămâne lipicios până când vă spălați pe cap.
De obicei, veți putea merge acasă după test și vă veți putea relua activitățile obișnuite.
Alte tipuri de EEG
Există mai multe tipuri de EEG. Durata acestora depinde de tipul pe care îl efectuați.
Alte tipuri includ:
- EEG în somn – efectuat în spital, în timp ce dormiți
- EEG după privare de somn – efectuat după ce vi s-a cerut să nu dormiți o anumită perioadă de timp în noaptea precedentă (nu veți putea conduce după acest test, așa că ar trebui să vă organizați să fiți luat(ă) de cineva)
- EEG ambulatoriu – purtați un aparat de înregistrare portabil în timp ce vă desfășurați activitățile zilnice obișnuite
- EEG cu telemetrie video – se face o înregistrare video în timpul testului, de obicei pe parcursul câtorva zile în spital
Obținerea rezultatelor EEG
Poate dura câteva zile sau săptămâni până când primiți rezultatele EEG (electroencefalogramei), deoarece acestea trebuie analizate de un specialist.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele EEG.
Dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis la investigație.
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de mai multe teste, cum ar fi EEG-uri suplimentare.
Solicitați să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
De reținut
- Diagnosticul se bazează pe descrierea crizei de către pacient sau martori, incluzând ce își amintește persoana și cum răspunde în timpul crizei.
Tratament
Tratamentul epilepsiei
Dacă aveți epilepsie, veți fi sprijinit(ă) de medicul de familie și de o echipă de specialiști. Veți avea controale cel puțin o dată pe an.
Echipa dumneavoastră va colabora cu dumneavoastră pentru a stabili un plan de îngrijire care include detalii despre îngrijirea și sprijinul de care aveți nevoie. Planul de îngrijire va spune familiei sau persoanelor care vă îngrijesc ce trebuie să facă atunci când aveți o criză epileptică.
Medicamente pentru epilepsie
Principalul tratament pentru epilepsie este medicamentul care previne crizele epileptice, numit medicament antiepileptic sau anticonvulsivant.
Este posibil să primiți și un medicament de utilizat ca tratament de urgență dacă aveți o criză epileptică care durează mai mult decât de obicei. Acesta va trebui să vă fie administrat de un membru al familiei sau de o persoană care vă îngrijește.
Există diferite medicamente antiepileptice. Medicamentul recomandat în cazul dumneavoastră depinde de tipul crizelor epileptice și de factori precum vârsta, sexul și alte afecțiuni pe care le aveți.
Este posibil să fie nevoie să încercați mai multe medicamente pentru a găsi ce funcționează pentru dumneavoastră.
Dacă nu ați mai avut nicio criză epileptică de 2 ani, specialistul vă poate sugera să încercați să opriți tratamentul prin reducerea treptată a dozei. Nu modificați doza și nu încetați să luați medicamentul fără să discutați cu specialistul dumneavoastră.
Important: Medicamentele pentru epilepsie și sarcina
Unele tipuri de medicamente pentru epilepsie vă pot afecta copilul dacă le luați în timpul sarcinii sau dacă dumneavoastră ori partenerul dumneavoastră le luați atunci când rămâneți însărcinată.
Dacă dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră luați medicamente pentru epilepsie și există șansa să rămâneți însărcinată, este foarte important să discutați tratamentul cu un specialist. Este posibil să fie nevoie să folosiți contracepție sau să treceți la un alt medicament.
Alte tratamente
Pentru majoritatea persoanelor, medicamentele previn eficient crizele epileptice. Rareori, pot fi necesare alte tratamente. Acestea pot include:
- intervenție chirurgicală la nivelul creierului
- plasarea sub piele, în zona pieptului, a unui mic dispozitiv electric care ajută la reducerea crizelor epileptice (stimularea nervului vag)
- o dietă specială care poate reduce crizele epileptice (dieta cetogenă)
Ce puteți face pentru a vă ajuta în cazul epilepsiei
Dacă aveți epilepsie, există lucruri pe care le puteți face pentru a vă păstra siguranța și pentru a reduce riscul de crize, dacă acestea nu sunt controlate complet de medicamentele dumneavoastră.
Ce să faceți
-
asigurați-vă că familia și prietenii dumneavoastră știu ce să facă dacă aveți o criză
-
purtați la dumneavoastră un element de identificare medicală, de exemplu o brățară sau un card prin care ceilalți află că aveți epilepsie
-
țineți un jurnal care să vă ajute să identificați lucrurile care ar putea declanșa o criză, cum ar fi oboseala, stresul, menstruația, luminile intermitente, alimentele sau băuturile
-
faceți locuința mai sigură – de exemplu, puteți pune mochetă și protecții pentru calorifere
-
luați în considerare folosirea unei alarme pentru a primi ajutor dacă aveți o criză
-
faceți duș în loc de baie, dacă este posibil
-
gândiți-vă la siguranță atunci când faceți activități precum gătitul, folosirea uneltelor sau a utilajelor, înotul sau sportul
Ce să nu faceți
-
nu săriți peste dozele de medicament pentru epilepsie
-
nu schimbați tratamentul pentru epilepsie fără sfatul medicului de familie sau al medicului specialist
-
nu consumați prea mult alcool, deoarece acesta poate crește riscul de crize
Important: Epilepsia și condusul auto
Momentul în care puteți începe din nou să conduceți depinde de tipul crizei și de data la care a avut loc ultima dată.
Ce puteți face
- Este important de reținut că o persoană poate părea conștientă (cu ochii deschiși, încercând să interacționeze), dar de fapt să aibă conștiența afectată.
Viața cu boala
Epilepsia afectează fiecare persoană în mod diferit. Poate fi o afecțiune pe tot parcursul vieții sau se poate ameliora. Modul în care vă afectează depinde de tipul de crize pe care le aveți, de cât de des apar și de cât de bine funcționează tratamentul.
Pentru majoritatea oamenilor, medicamentele funcționează bine pentru a preveni sau a reduce crizele, iar epilepsia are un impact redus asupra vieții de zi cu zi. Însă unele persoane au crize mai greu de controlat și au nevoie de mai mult sprijin.
De obicei, crizele nu sunt periculoase, deși pot provoca accidente sau răniri. Riscul de crize poate influența tipul de muncă sau de activități pe care le puteți desfășura și este posibil să fie nevoie să luați măsuri suplimentare de siguranță.
Când să mergeți la medic
Sunați la 112 dacă:
credeți că cineva are o criză convulsivă și:
- este prima dată când se întâmplă
- durează mai mult decât de obicei pentru persoana respectivă sau mai mult de 5 minute, dacă nu știți cât durează de obicei crizele ei
- persoana nu își revine ca de obicei după aceea sau are o nouă criză fără să-și revină între crize
- a avut acum 3 sau mai multe crize în 24 de ore
Persoanele cu epilepsie nu trebuie să meargă întotdeauna la spital atunci când au o criză convulsivă.
De obicei, ele au un plan de îngrijire care spune ce trebuie făcut, de exemplu administrarea medicamentului de urgență și când să sunați la 112. Dacă știți ce trebuie să faceți și ați fost instruit(ă), puteți urma planul lor de îngrijire.
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
- credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați avut pentru prima dată o criză convulsivă și nu v-ați dus la spital
- ați avut o criză convulsivă după o perioadă lungă în care nu ați mai avut crize
Semne de urgență
- Crizele tonico-clonice (cu rigiditate și convulsii) sunt asociate cu cel mai mare risc de complicații și deces subit, deci necesită atenție imediată.
- La sugari, spasmele epileptice (mișcări bruște de flexie sau extensie, repetate în serii) trebuie recunoscute rapid și tratate de urgență, deoarece întârzierea poate afecta dezvoltarea.
Medicamente folosite pentru epilepsie
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Antiepileptice · ATC N03A · 119
Antiepileptice: previn crizele epileptice; unele se folosesc și pentru durerea de nerv.
Brivaracetamum — 34 produse cu rețetă
- ABAVALEX 10 mgcu rețetă
- ABAVALEX 100 mgcu rețetă
- ABAVALEX 25 mgcu rețetă
- ABAVALEX 50 mgcu rețetă
- ABAVALEX 75 mgcu rețetă
- BRELUNCOL 10 mgcu rețetă
- BRELUNCOL 100 mgcu rețetă
- BRELUNCOL 25 mgcu rețetă
- BRELUNCOL 50 mgcu rețetă
- BRELUNCOL 75 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM ACCORD 10 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM ACCORD 100 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM ACCORD 25 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM ACCORD 50 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM ACCORD 75 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM DESITIN 10 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM DESITIN 100 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM DESITIN 25 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM DESITIN 50 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM DESITIN 75 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM TEVA 10 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM TEVA 100 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM TEVA 25 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM TEVA 50 mgcu rețetă
- BRIVARACETAM TEVA 75 mgcu rețetă
- BRIVIACT 10 mgcu rețetă
- BRIVIACT 100 mgcu rețetă
- BRIVIACT 10mg/mlcu rețetă
- BRIVIACT 25 mgcu rețetă
- BRIVIACT 50 mgcu rețetă
- BRIVIACT 75 mgcu rețetă
- CLIZAY 100 mgcu rețetă
- CLIZAY 25 mgcu rețetă
- CLIZAY 50 mgcu rețetă
Levetiracetamum — 13 produse cu rețetă
- LEVETIRACETAM ACCORD 100 mg/mlcu rețetă
- LEVETIRACETAM ARENA 500 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM AUROBINDO 1000 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM AUROBINDO 500 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM DESITIN 1000 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM DESITIN 250 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM DESITIN 500 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM DESITIN 750 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM SUN 100 mg/mlcu rețetă
- LEVETIRACETAM TERAPIA 1000 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM TERAPIA 250 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM TERAPIA 500 mgcu rețetă
- LEVETIRACETAM TERAPIA 750 mgcu rețetă
Pregabalinum — 12 produse cu rețetă
- PRAGIOLA 150 mgcu rețetă
- PRAGIOLA 300 mgcu rețetă
- PRAGIOLA 75 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 125 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 150 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 175 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 250 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 300 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 75 mgcu rețetă
- PREGABALINA VIVANTA 150 mgcu rețetă
- PREGABALINA VIVANTA 300 mgcu rețetă
- PREGABALINA VIVANTA 75 mgcu rețetă
Carbamazepinum — 11 produse cu rețetă
- CARBAMAZEPIN BIOEEL 200 mgcu rețetă
- CARBAMAZEPINA ARENA 400 mgcu rețetă
- CARBAMAZEPINA ARENA 200 mgcu rețetă
- CARBAMAZEPINA SLAVIA 200 mgcu rețetă
- CARBAMAZEPINA TERAPIA 200 mgcu rețetă
- CARBEPSIL 200 mgcu rețetă
- CARBEPSIL 400 mgcu rețetă
- TIMONIL 100 mg/5 mlcu rețetă
- TIMONIL RETARD 150 mgcu rețetă
- TIMONIL RETARD 300 mgcu rețetă
- TIMONIL RETARD 600 mgcu rețetă
Acidum valproicum + Saruri — 10 produse cu rețetă
- CONVULEX 150 mgcu rețetă
- CONVULEX 300 mgcu rețetă
- DEPAKINE 200 mgcu rețetă
- DEPAKINE 57,64 mg/mlcu rețetă
- DEPAKINE CHRONO 300 mgcu rețetă
- DEPAKINE CHRONO 500 mgcu rețetă
- ORFIRIL LONG 1000 mgcu rețetă
- ORFIRIL LONG 150 mgcu rețetă
- ORFIRIL LONG 300 mgcu rețetă
- ORFIRIL LONG 500 mgcu rețetă
Lamotriginum — 8 produse cu rețetă
- LAMICTAL 100 mgcu rețetă
- LAMICTAL 2 mgcu rețetă
- LAMICTAL 25 mgcu rețetă
- LAMICTAL 5 mgcu rețetă
- LAMOTRIGINA DESITIN 20 mg/mlcu rețetă
- LAMOTRIX 100 mgcu rețetă
- LAMOTRIX 25 mgcu rețetă
- LAMOTRIX 50 mgcu rețetă
Topiramatum — 6 produse cu rețetă
- TOPILEX 100 mgcu rețetă
- TOPILEX 25 mgcu rețetă
- TOPILEX 50 mgcu rețetă
- TOPIRAMAT TEVA 100 mgcu rețetă
- TOPIRAMAT TEVA 25 mgcu rețetă
- TOPIRAMAT TEVA 50 mgcu rețetă
Cenobamatum — 5 produse cu rețetă
- ONTOZRY 100 mgcu rețetă
- ONTOZRY 12,5 mg+25 mgcu rețetă
- ONTOZRY 150 mgcu rețetă
- ONTOZRY 200 mgcu rețetă
- ONTOZRY 50 mgcu rețetă
Lacosamidum — 4 produse cu rețetă
- LACOSAMIDA TEVA 100 mgcu rețetă
- LACOSAMIDA TEVA 150 mgcu rețetă
- LACOSAMIDA TEVA 200 mgcu rețetă
- LACOSAMIDA TEVA 50 mgcu rețetă
Zonisamidum — 4 produse cu rețetă
- ZOCAP 100 mgcu rețetă
- ZOCAP 25 mgcu rețetă
- ZOCAP 50 mgcu rețetă
- ZONISAMIDA DESITIN 20 mg/mlcu rețetă
Phenobarbitalum — 3 produse cu rețetă
- FENOBARBITAL ARENA 100mgcu rețetă
- FENOBARBITAL ZENTIVA 100 mgcu rețetă
- FENOBARBITAL ZENTIVA 100 mg/mlcu rețetă
Clonazepamum — 2 produse cu rețetă
- RIVOTRIL 0,5 mgcu rețetă
- RIVOTRIL 2 mgcu rețetă
Oxcarbazepinum — 2 produse cu rețetă
- TRILEPTAL 300 mgcu rețetă
- TRILEPTAL 600 mgcu rețetă
Phenytoinum — 2 produse cu rețetă
- FENITOINA RICHTER 100 mgcu rețetă
- PHENHYDAN 250 mg/5 mlcu rețetă
Fenfluraminum — 1 produs cu rețetă
- FINTEPLAcu rețetă
Stiripentolum — 1 produs cu rețetă
- DIACOMIT 250mgcu rețetă
Sultiamum — 1 produs cu rețetă
- OSPOLOT 20 mg/mlcu rețetă
Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 28
Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.
Gabapentinum — 16 produse cu rețetă
- GABAGAMMA 100 mgcu rețetă
- GABAGAMMA 300 mgcu rețetă
- GABAGAMMA 400 mgcu rețetă
- GABAPENTIN ARENA 100 mgcu rețetă
- GABAPENTIN ARENA 300 mgcu rețetă
- GABAPENTIN ARENA 400 mgcu rețetă
- GABAPENTINA TEVA 100 mgcu rețetă
- GABAPENTINA TEVA 300 mgcu rețetă
- GABAPENTINA TEVA 400 mgcu rețetă
- GABARAN 300 mgcu rețetă
- GABARAN 400 mgcu rețetă
- GRIMODIN 100 mgcu rețetă
- GRIMODIN 300 mgcu rețetă
- GRIMODIN 400 mgcu rețetă
- GRIMODIN 600 mgcu rețetă
- GRIMODIN 800 mgcu rețetă
Pregabalinum — 12 produse cu rețetă
- LYRICA 150 mgcu rețetă
- LYRICA 300 mgcu rețetă
- LYRICA 75 mgcu rețetă
- PREGABALIN SANDOZ 150 mgcu rețetă
- PREGABALIN SANDOZ 75 mgcu rețetă
- PREGABALIN ZENTIVA 150 mgcu rețetă
- PREGABALIN ZENTIVA 75 mgcu rețetă
- PREGABALINA GRINDEKS 150 mgcu rețetă
- PREGABALINA GRINDEKS 300 mgcu rețetă
- PREGABALINA GRINDEKS 75 mgcu rețetă
- SIRANALEN 150 mgcu rețetă
- SIRANALEN 75 mgcu rețetă
Hipnotice și sedative · ATC N05C · 8
Ajută la adormire; se folosesc pe termen scurt.
Midazolamum — 8 produse cu rețetă
- BUCCOLAM 10 mgcu rețetă
- BUCCOLAM 2,5 mgcu rețetă
- BUCCOLAM 5 mgcu rețetă
- BUCCOLAM 7,5 mgcu rețetă
- MIDAZOLAM DESITIN 10 mgcu rețetă
- MIDAZOLAM DESITIN 2,5 mgcu rețetă
- MIDAZOLAM DESITIN 5 mgcu rețetă
- MIDAZOLAM DESITIN 7,5 mgcu rețetă
Anxiolitice · ATC N05B · 4
Anxiolitice: reduc anxietatea; unele dau dependență și se folosesc pe termen scurt.
Diazepamum — 4 produse cu rețetă
- DIAZEPAM DESITIN 10 mg/2,5 mlcu rețetă
- DIAZEPAM DESITIN 5 mg/2,5 mlcu rețetă
- DIAZEPAM TERAPIA 10 mgcu rețetă
- DIAZEPAM TERAPIA 5 mg/mlcu rețetă
Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 3
Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.
Everolimus — 3 produse cu rețetă
- VOTUBIA 2 mgcu rețetă
- VOTUBIA 3 mgcu rețetă
- VOTUBIA 5 mgcu rețetă
Alte medicamente · 1
Acetazolamidum — 1 produs cu rețetă
- Acetazolamida Arena 250 Mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), clasificarea ILAE 2025.