Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Accident vascular cerebral

Actualizat: · Cod ICD-10: I60-I64

Simptome

Principalele simptome ale unui accident vascular cerebral pot apărea brusc. Acestea pot include:

  • slăbiciune facială – o parte a feței dumneavoastră poate cădea și poate fi greu să zâmbiți
  • slăbiciune la nivelul brațului – este posibil să nu puteți ridica complet ambele brațe și să le mențineți ridicate din cauza slăbiciunii sau amorțelii la un braț
  • probleme de vorbire – puteți vorbi neclar sau puteți părea confuz(ă)

Cel mai simplu mod de a vă aminti aceste simptome este după patru cuvinte-cheie: față, brațe, vorbire și timp (pentru a suna la 112).

Alte simptome ale unui accident vascular cerebral

Există și alte semne că dumneavoastră sau altcineva are un accident vascular cerebral. Acestea includ:

  • slăbiciune sau amorțeală pe o parte a corpului
  • vedere încețoșată sau pierderea vederii la un ochi sau la ambii ochi
  • dificultate de a vorbi sau de a găsi cuvintele
  • confuzie și pierderi de memorie
  • amețeală sau cădere
  • o durere de cap severă
  • greață sau vărsături

Simptomele unui accident vascular cerebral pot uneori să dispară după o perioadă scurtă, astfel încât ați putea crede că sunteți bine. Chiar dacă se întâmplă acest lucru, solicitați imediat ajutor medical.

Un accident vascular cerebral este mai probabil să apară dacă sunteți în vârstă, dar poate apărea la orice vârstă.

Cauze și factori de risc

Ce cauzează un accident vascular cerebral

Un accident vascular cerebral poate apărea la orice persoană, la orice vârstă, dar riscul dumneavoastră poate crește dacă:

  • aveți peste 50 de ani
  • aveți siclemie (anemie falciformă)
  • aveți un stil de viață nesănătos
  • aveți migrene
  • luați pilula contraceptivă combinată
  • sunteți însărcinată și aveți preeclampsie
  • ați născut recent

Anumite afecțiuni cresc, de asemenea, riscul de accident vascular cerebral. Acestea includ:

  • tensiune arterială ridicată (hipertensiune arterială)
  • diabet
  • bătăi neregulate și rapide ale inimii (fibrilație atrială)
  • colesterol ridicat
  • un atac ischemic tranzitoriu (AIT sau mini-accident vascular cerebral)

Reducerea riscului de accident vascular cerebral

Dacă ați avut un accident vascular cerebral sau un atac ischemic tranzitoriu (AIT sau mini-accident vascular cerebral), aveți un risc mai mare de a avea un alt accident vascular cerebral.

Ce să nu faceți

  • nu uitați să luați medicamentele pentru orice afecțiuni preexistente, cum ar fi hipertensiunea arterială sau diabetul – discutați cu medicul de familie dacă aveți probleme cu medicația

Diagnostic și analize

Dacă un medic crede că ați suferit un accident vascular cerebral, va efectua teste precum:

  • analize de sânge
  • tomografie computerizată (CT), RMN și ecografie pentru a examina creierul și zonele din jurul acestuia
  • o electrocardiogramă (EKG) pentru a verifica inima

Aceste teste pot arăta ce tip de accident vascular cerebral ați suferit. Diferitele tipuri de accident vascular cerebral includ:

  • accident vascular cerebral ischemic – apare atunci când un cheag de sânge blochează fluxul de sânge către creier. Este cel mai frecvent tip de accident vascular cerebral
  • accident vascular cerebral hemoragic – apare atunci când un vas de sânge se sparge
  • atac ischemic tranzitoriu (AIT sau mini-accident vascular cerebral) – apare atunci când simptomele unui accident vascular cerebral nu durează foarte mult (mai puțin de 24 de ore)

Un AIT trebuie tratat ca o urgență. Dacă nu solicitați imediat asistență medicală, ați putea fi expus(ă) riscului de a suferi un accident vascular cerebral complet.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Electrocardiograma (EKG) · Ecografia · Analizele de sânge · Ecografie Doppler

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Spuneți personalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

La programarea pentru scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i personalului dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți personalului dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Electrocardiograma (ECG)

De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)

De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:

  • infarct miocardic
  • boală coronariană
  • probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)

De asemenea, vi se poate efectua un ECG:

  • dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
  • înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora

Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:

  • purtați o bluză ușor de scos și de pus
  • nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
  • nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)

Unii oameni pot avea nevoie, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, o altă asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)

Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.

Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:

  • în repaus
  • pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
  • în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)

Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.

Cum se efectuează un ECG de repaus
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
  4. Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.

Cum se efectuează un ECG portabil
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
  3. De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
  4. Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.
Informații:

Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.

Cum se efectuează un ECG de efort

Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.

  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
  3. Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
  4. Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
  5. La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Informații:

Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.

Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)

Este posibil să primiți rezultatele ECG (electrocardiogramei) în aceeași zi, dar poate dura câteva săptămâni, în funcție de tipul de ECG efectuat.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

De obicei, primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți persoanei care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Rezultatele analizelor de sânge sunt gata, de obicei, în câteva zile.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Ecografie Doppler

Ce este ecografia Doppler?

Ecografia Doppler este un tip de investigație imagistică cu ultrasunete care folosește unde sonore pentru a arăta cât de bine circulă sângele prin vasele dumneavoastră de sânge. Poate fi folosită pentru a examina fluxul de sânge în multe părți ale corpului, inclusiv în multe organe, precum și la nivelul gâtului, brațelor și picioarelor.

Ecografia Doppler poate examina arterele (vasele de sânge care transportă sânge bogat în oxigen de la inimă și plămâni către corp) și venele (vasele de sânge care transportă sângele din corp înapoi la inimă și plămâni pentru a primi mai mult oxigen).

Ecografia Doppler funcționează prin reflectarea undelor sonore de către celulele roșii din sânge care circulă prin vasele de sânge. Aparatul cu ultrasunete măsoară ecourile care se întorc de la celule. Celulele care se îndepărtează de undele sonore produc ecouri diferite față de celulele care se apropie de undele sonore. Acest fenomen se numește efectul Doppler, după numele omului de știință care l-a descoperit.

Ecografia Doppler poate verifica afecțiuni ale vaselor de sânge care afectează cantitatea, viteza și direcția fluxului de sânge în diferite părți ale corpului. Poate ajuta la depistarea arterelor îngustate, a cheagurilor de sânge și a altor afecțiuni.

Există diferite tipuri de ecografie Doppler care pot fi folosite pentru a obține informații diferite. Acestea includ:

  • Doppler color. Acest test folosește un computer pentru a transforma măsurătorile undelor sonore în culori diferite. Culorile arată viteza și direcția fluxului de sânge.
  • Doppler de putere. Este un tip mai nou de Doppler color. Poate evidenția vase de sânge mult mai mici și un flux de sânge mai lent decât Dopplerul color standard. Dar nu poate arăta direcția fluxului de sânge.
  • Doppler spectral. Acest test afișează informațiile despre fluxul de sânge sub formă de grafic. Poate arăta cât de mult este blocat un vas de sânge. Există două tipuri de ecografie Doppler spectrală:
    • Dopplerul „cu undă pulsată” poate arăta unde curge sângele cu viteze diferite, dar nu poate înregistra fluxul de sânge la viteze mari.
    • Dopplerul „cu undă continuă” poate înregistra fluxul de sânge foarte rapid, dar nu poate arăta locul exact din vasul de sânge.
  • Doppler duplex. Acest test folosește ecografia standard pentru a obține imagini care arată fluxul de sânge. Apoi, un computer transformă imaginile într-un grafic, ca în cazul Dopplerului spectral.

Alte denumiri: ultrasonografie Doppler, ecografie vasculară

Pentru ce se utilizează?

Ecografia Doppler este folosită pentru a ajuta la diagnosticarea problemelor care afectează fluxul de sânge în multe părți ale corpului, inclusiv:

  • Inima dumneavoastră. O ecografie Doppler face parte dintr-o ecocardiogramă, o investigație care arată dimensiunea și forma inimii și cât de bine pompează sângele. Investigația poate ajuta la diagnosticarea multor afecțiuni cardiace, inclusiv:
    • Artere îngustate și blocate
    • Anevrism, o dilatare a peretelui arterial
    • Boli ale valvelor cardiace
    • Malformații cardiace congenitale, probleme structurale ale inimii prezente de la naștere
  • Brațele și picioarele dumneavoastră. Investigația poate verifica afecțiuni care reduc fluxul de sânge, inclusiv:
    • Tromboză venoasă profundă (TVP), cheaguri de sânge, de obicei la nivelul picioarelor
    • Boală arterială periferică (BAP), artere îngustate sau blocate la nivelul picioarelor sau brațelor
    • Varice, valve slăbite în vene care permit sângelui să curgă înapoi, de obicei la nivelul picioarelor
  • Gâtul și creierul dumneavoastră. Investigația poate căuta afecțiuni care afectează fluxul de sânge către creier și provoacă accident vascular cerebral. Acestea includ artere îngustate și cheaguri de sânge la nivelul gâtului (boala arterelor carotide) și artere îngustate la nivelul creierului.
  • Abdomenul (burta) dumneavoastră. Investigația poate fi folosită pentru a verifica fluxul de sânge în organe și pentru a căuta anevrisme.
  • Un organ nou după o intervenție chirurgicală de transplant. Investigația poate arăta dacă sângele curge normal prin organ.

O ecografie Doppler poate ajuta, de asemenea, la diagnosticarea tumorilor vaselor de sânge și a problemelor structurale ale vaselor de sânge cu care v-ați născut.

Dacă sunteți însărcinată și există îngrijorări legate de fluxul de sânge către făt, se utilizează o ecografie Doppler. Aceasta poate verifica, de asemenea, fluxul de sânge al copilului.

De ce am nevoie de o ecografie Doppler?

Este posibil să aveți nevoie de o ecografie Doppler dacă aveți simptome ale unui flux sanguin anormal. Simptomele dumneavoastră vor depinde de partea corpului afectată și de cauza fluxului sanguin anormal.

De asemenea, este posibil să aveți nevoie de o ecografie Doppler dacă:

  • Aveți un risc ridicat de a suferi un accident vascular cerebral sau ați avut un accident vascular cerebral ori un atac ischemic tranzitoriu (un accident vascular cerebral care durează câteva minute). O ecografie a creierului, numită ecografie Doppler transcraniană, poate diagnostica cauza unui accident vascular cerebral și/sau poate ajuta la estimarea riscului dumneavoastră de a avea un accident vascular cerebral în viitor.
  • Ați avut o leziune a vaselor de sânge.
  • Aveți tensiune arterială mare care ar putea fi cauzată de artere blocate la rinichi.
  • Sunteți tratat(ă) pentru o afecțiune care afectează fluxul sanguin. O ecografie Doppler poate arăta cât de mult ajută tratamentul.
  • Sunteți însărcinată. Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă bebelușul nenăscut ar putea fi mai mic decât normal pentru stadiul sarcinii. De asemenea, este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți anumite probleme de sănătate, cum ar fi tensiune arterială mare în sarcină (preeclampsie) sau siclemie.

Ce se întâmplă în timpul unei ecografii Doppler?

O ecografie Doppler este efectuată de un medic cu pregătire specială în ecografie. Investigația poate fi realizată în moduri diferite, în funcție de partea corpului examinată. Majoritatea examinărilor ecografice Doppler includ acești pași generali:

  • Veți îndepărta hainele din zona care va fi examinată și vă veți întinde pe o masă.
  • Medicul va aplica un gel special pe piele, în zona care va fi examinată.
  • Medicul va deplasa un dispozitiv sub formă de baghetă, numit transductor, pe suprafața pielii. Dispozitivul trimite unde sonore în corp, dar nu le veți simți.
  • Undele sonore se reflectă din celulele roșii din sânge.
  • Este posibil să auziți sunete asemănătoare unui șuierat în timp ce dispozitivul cu ultrasunete captează ecourile și le transformă în imagini sau grafice pe un ecran de computer.
  • După încheierea examinării, medicul va șterge gelul de pe corp.

Pentru anumite examinări ecografice, dispozitivul cu ultrasunete este introdus într-un orificiu al corpului. În funcție de organele verificate, dispozitivul poate fi introdus în:

  • Vagin. Aceasta se numește ecografie transvaginală. Ajută la vizualizarea uterului și a ovarelor.
  • Rect. Aceasta se numește ecografie transrectală. De obicei, se efectuează pentru a vizualiza prostata.
  • Esofag (tubul care leagă gura de stomac). Aceasta se numește ecocardiogramă transesofagiană (ETE). Se efectuează pentru a obține imagini clare ale inimii.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Pregătirile pentru o ecografie Doppler depind de ce parte a corpului dumneavoastră este verificată. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să vă pregătiți și ce să faceți. Este posibil să fie nevoie să:

  • Țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test.
  • Renunțați la fumat sau la utilizarea produselor care conțin nicotină cu două ore sau mai mult înainte de test. Nicotina determină îngustarea vaselor de sânge, ceea ce ar putea modifica rezultatele.

Există riscuri la această investigație?

Ecografia Doppler nu a fost asociată cu niciun efect dăunător asupra sănătății. În general, este considerată sigură atunci când este efectuată corect de către personal instruit. Ecografia Doppler nu utilizează radiații ionizante, precum razele X, ceea ce o face mai sigură decât radiografia. De aceea, ecografia este cea mai utilizată metodă de imagistică medicală pentru vizualizarea fătului în timpul sarcinii.

Totuși, în anumite cazuri, ultrasunetele pot afecta fluidele și țesuturile din corp. De aceea, majoritatea experților medicali recomandă utilizarea ecografiei doar atunci când este necesară pentru a oferi informații medicale importante.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele ecografiei Doppler sunt normale, înseamnă că vasele de sânge verificate arată sănătos. Nu prezintă îngustări sau cheaguri de sânge. Fluxul sanguin a fost normal.

Dacă rezultatele nu sunt normale, semnificația va depinde de zona corpului testată și de tipul de ecografie Doppler efectuat. Discutați cu medicul dumneavoastră despre ce indică rezultatele pentru sănătatea dumneavoastră și despre necesitatea unui tratament.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Dacă ați suferit un accident vascular cerebral, tratamentul dumneavoastră va depinde de tipul de accident vascular cerebral pe care l-ați avut.

În primele 24 de ore după un accident vascular cerebral, tratamentul poate include:

  • medicamente pentru eliminarea cheagurilor de sânge din creier (tromboliză)
  • intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unui cheag de sânge (trombectomie) sau drenarea lichidului din creier
  • o procedură pentru a opri creșterea presiunii în interiorul craniului sau al creierului

În timp ce sunteți în spital, o echipă medicală formată din medici, specialiști și terapeuți vă va ajuta să începeți recuperarea.

Medicamente pentru accidentul vascular cerebral

Tratamentele care vi se pot administra, adesea pe termen lung, includ:

  • anticoagulante pentru a opri formarea cheagurilor de sânge
  • medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale
  • statine pentru scăderea colesterolului

Viața cu boala

Cum vă poate afecta viața un accident vascular cerebral

Accidentele vasculare cerebrale afectează oamenii în moduri diferite. Pentru unii, recuperarea poate dura zile sau săptămâni, iar impactul asupra vieții lor va fi redus.

Pentru alții, recuperarea poate dura luni sau ani și poate însemna schimbări în viața de zi cu zi. Acestea pot include lucruri precum adaptarea locuinței pentru a vă deplasa mai ușor. Este posibil să fie nevoie să vă opriți din lucru pentru o perioadă sau pe termen lung.

Recuperarea dumneavoastră va depinde de cât de mult v-a afectat accidentul vascular cerebral fizic și psihic și de planul de reabilitare. Exercițiile, activitățile și ședințele de terapie pe care le faceți ca parte a reabilitării sunt adesea dificile, dar vă vor ajuta să progresați.

Planul oferit de echipa medicală vă va ajuta să vă stabiliți obiective. Implicarea familiei și a prietenilor vă poate ajuta, de asemenea, să vă reveniți mai repede.

Sprijin pentru recuperarea dumneavoastră după un AVC

La externare, medicii vă pot recomanda un plan de recuperare pe care să îl continuați acasă.

Planul dumneavoastră poate include:

  • fizioterapie și exerciții pentru a ajuta la mișcare – aceasta poate fi utilă și dacă aveți probleme precum amorțeală pe o parte a corpului
  • terapie cognitiv-comportamentală (TCC) pentru a ajuta la anxietate, depresie și oboseală
  • activități pentru îmbunătățirea memoriei, concentrării, gândirii și dispoziției (reabilitare cognitivă)
  • exerciții pentru a ajuta la ameliorarea problemelor de vorbire, înghițire și vedere
  • sfaturi, exerciții și medicamente pentru a ajuta la problemele intestinale sau vezicale

Sprijin pentru îngrijitori

Dacă îngrijiți pe cineva care a suferit un accident vascular cerebral, veți avea un rol important în recuperarea sa.

Îngrijirea unei persoane care a suferit un accident vascular cerebral poate fi dificilă, frustrantă și solitară. Încercați să vă asigurați că primiți tot sprijinul și ajutorul de care aveți nevoie.

Obținerea de ajutor după un accident vascular cerebral

Un accident vascular cerebral vă poate afecta sănătatea mintală. Poate fi de ajutor să vorbiți despre cum vă simțiți.

Când să mergeți la medic

Sunați acum la 112 dacă:

  • credeți că aveți sau ați avut un accident vascular cerebral
  • ați avut semne de accident vascular cerebral în ultimele 24 de ore, chiar dacă acum au încetat

Nu conduceți dumneavoastră până la urgențe.

Persoana cu care vorbiți la 112 vă va sfătui ce să faceți.

Medicamente folosite pentru accident vascular cerebral

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antitrombotice (anticoagulante și antiagregante) · ATC B01A · 167

Previn formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante și antiagregante plachetare); unele dilată și vasele de sânge.

Combinații de hipolipemiante · ATC C10B · 57

Asocieri într-un singur comprimat: un medicament pentru colesterol, uneori împreună cu unul pentru tensiune.

Hipolipemiante (scad colesterolul și trigliceridele) · ATC C10A · 52

Scad colesterolul și trigliceridele din sânge; statinele sunt cele mai folosite.

Inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) · ATC C09A · 25

IECA: relaxează vasele de sânge, scad tensiunea și protejează inima și rinichii.

Sartani (blocanți ai receptorilor angiotensinei II) · ATC C09C · 18

Sartani: relaxează vasele de sânge, scad tensiunea și protejează inima și rinichii.

Sartani în asocieri · ATC C09D · 14

Sartani în asociere cu alte medicamente, într-un singur comprimat: pentru tensiune sau, în cazul sacubitril/valsartan, pentru insuficiența cardiacă.

Psihostimulante și medicamente pentru ADHD · ATC N06B · 2

Medicamente care acționează asupra atenției, stării de veghe sau funcțiilor creierului (psihostimulante și nootrope).

Miorelaxante cu acțiune centrală · ATC M03B · 2

Relaxează mușchii contractați și calmează spasmele musculare.

Alte medicamente pentru sistemul nervos · ATC N07X · 1

Alte medicamente pentru sistemul nervos, folosite în afecțiuni specifice.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).