Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Sindroame mielodisplazice

Actualizat: · Cod ICD-10: D46

Despre boală

Sindromul mielodisplazic (SMD) este o afecțiune în care măduva osoasă nu produce suficiente celule sanguine sănătoase. Simptomele pot include oboseală, lipsă de aer, sângerări sau vânătăi mai frecvente și infecții repetate. Tratamentul depinde de tipul și riscul bolii, variind de la monitorizare regulată la chimioterapie sau transplant de celule stem.

Simptome

Simptomele sindromului mielodisplazic (SMD) nu sunt întotdeauna evidente și pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni.

Este posibil să nu aveți niciun simptom în stadiile incipiente. Uneori, este descoperit atunci când faceți o analiză de sânge pentru un alt motiv.

Dacă aveți simptome, acestea pot include:

  • senzație de oboseală sau slăbiciune
  • senzație de lipsă de aer la efort fizic ușor
  • sângerări mai abundente decât de obicei (cum ar fi sângerări nazale frecvente, sângerări ale gingiilor sau menstruații mai abundente) sau vânătăi mai frecvente decât de obicei
  • îmbolnăviri frecvente sau recuperare mai lentă decât de obicei după boli
  • paloare mai accentuată decât de obicei – aceasta poate fi mai puțin vizibilă pe pielea brună sau neagră
  • o erupție cutanată care arată ca niște mici vânătăi sau sângerări sub piele și care nu dispare atunci când treceți un pahar peste ea, asemănătoare celei din meningită

Simptomele sunt de obicei ușoare la început și se agravează treptat.

Cauze și factori de risc

Oricine poate dezvolta sindromul mielodisplazic (SMD).

La majoritatea persoanelor, cauza SMD nu este cunoscută. Rareori, poate fi cauzat de chimioterapie sau radioterapie pentru un alt tip de cancer.

De asemenea, este posibil să aveți un risc mai mare dacă:

  • aveți peste 70 de ani
  • sunteți bărbat
  • alte persoane din familia dumneavoastră au avut această boală sau au avut leucemie mieloidă acută (LMA)
  • ați lucrat cu substanța chimică benzen (utilizată în industria cauciucului și prezentă în benzină și fumul de țigară)
  • aveți anumite afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Down

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul de familie vă poate examina.

Vă va întreba despre orice alte afecțiuni medicale sau tratamente pe care le-ați urmat.

Vă poate recomanda să faceți un tip de analiză de sânge numit hemoleucogramă completă.

Trimiterea la un specialist

Medicul de familie vă poate trimite de urgență la spital pentru mai multe analize sau pentru un consult la un specialist dacă consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer.

Aceasta nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principalele investigații pentru sindromul mielodisplazic (SMD)

Dacă medicul de familie vă trimite la un specialist (hematolog), este posibil să aveți nevoie de câteva analize pentru a verifica dacă există sindrom mielodisplazic (SMD).

Investigațiile pot include prelevarea unei mici probe din măduva osoasă (țesutul din interiorul oaselor) cu ajutorul unui ac, pentru a fi verificată pentru cancer. Aceasta se numește biopsie de măduvă osoasă.

Dacă vi se face o biopsie de măduvă osoasă, de obicei vi se va administra un anestezic local pentru a nu simți nicio durere. De asemenea, vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați (sedare).

Primirea rezultatelor

Poate dura câteva săptămâni până primiți rezultatele investigațiilor.

Vi se poate cere să mergeți la spital pentru a primi rezultatele.

Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie să ajungă la dumneavoastră. Acest lucru nu înseamnă neapărat că ceva este în neregulă.

Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Ar trebui să vă poată spune când veți primi rezultatele.

Când primiți rezultatele investigațiilor, un specialist vă va explica ce înseamnă acestea și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.

Dacă vi se spune că aveți SMD

Să aflați că aveți SMD poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă cu privire la ce se va întâmpla în continuare.

O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după aceea.

Pași următori

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu SMD, este posibil să aveți nevoie de mai multe analize.

Acestea pot include teste genetice pe probele de măduvă osoasă.

Aceste analize îi vor ajuta pe specialiști să determine:

  • tipul de SMD pe care îl aveți
  • grupa dumneavoastră de risc, de la risc foarte scăzut la risc foarte ridicat – aceasta se bazează pe cât de repede se așteaptă să se agraveze simptomele și pe riscul ca SMD să evolueze către un alt tip de cancer numit leucemie mieloidă acută (LMA)

Echipa va discuta cu dumneavoastră despre opțiuni și vă va ajuta să decideți cel mai bun plan de tratament, în funcție de tipul de SMD pe care îl aveți, de grupa de risc și de simptomele dumneavoastră.

Analize și investigații

Hemoleucograma completă · Biopsia · Analizele de sânge

Hemoleucograma completă

Ce este hemoleucograma completă?

Hemoleucograma completă este un grup de analize de sânge care măsoară numărul și dimensiunea diferitelor celule din sângele dumneavoastră. Hemoleucograma completă măsoară:

  • Globulele roșii, care transportă oxigenul de la plămâni către restul corpului.
  • Globulele albe, care luptă împotriva infecțiilor și a altor boli. Există cinci tipuri principale de globule albe. Hemoleucograma completă măsoară numărul total de globule albe din sângele dumneavoastră. Un alt test numit hemoleucogramă cu formulă leucocitară măsoară numărul fiecărui tip de globule albe.
  • Trombocitele, care opresc sângerarea ajutând sângele să se coaguleze.
  • Hemoglobina, o proteină bogată în fier din globulele roșii care transportă oxigenul de la plămâni către restul corpului.
  • Hematocritul, proporția din volumul total de sânge formată din globule roșii.
  • Volumul eritrocitar mediu (VEM) arată dimensiunea medie a globulelor roșii.

Alte denumiri pentru hemoleucograma completă: hemogramă completă, numărătoarea celulelor sanguine

Pentru ce se folosește?

Hemoleucograma completă face adesea parte dintr-un control de rutină. De asemenea, este folosită pentru a monitoriza o afecțiune sau un tratament care vă poate afecta numărul de celule sanguine, cum ar fi infecțiile, anemia, tulburările sistemului imunitar și cancerele de sânge.

De ce am nevoie de o hemoleucogramă completă?

Medicul dumneavoastră poate să vă fi recomandat o hemoleucogramă completă ca parte a controlului medical sau pentru a vă monitoriza starea generală de sănătate. Testul poate fi folosit și pentru:

  • Diagnosticarea bolilor de sânge, infecțiilor, tulburărilor sistemului imunitar sau a altor afecțiuni medicale
  • Verificarea modificărilor unei boli de sânge existente

Ce se întâmplă în timpul unei hemoleucograme complete?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru analiză?

De obicei, nu este necesară nicio pregătire specială pentru hemoleucograma completă. Dar dacă medicul dumneavoastră a solicitat și alte analize din proba de sânge, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de recoltare. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

O hemoleucogramă completă numără celulele din sângele dumneavoastră. Există multe motive pentru care valorile s-ar putea să nu fie în intervalul normal. De exemplu:

  • Valori anormale ale globulelor roșii, hemoglobinei sau hematocritului pot fi un semn de deshidratare, anemie, boli de inimă sau prea puțin fier în organism.
  • Un număr scăzut de globule albe poate fi un semn al unei boli autoimune, al unei afecțiuni a măduvei osoase sau al unui cancer.
  • Un număr crescut de globule albe poate fi un semn al unei infecții sau al unei reacții la un medicament.

Dacă oricare dintre valorile dumneavoastră este anormală, nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune medicală care necesită tratament. Dieta, nivelul de activitate, medicamentele, menstruația, consumul insuficient de apă și alți factori pot influența rezultatele. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a înțelege ce înseamnă rezultatele.

Mai trebuie să știu altceva despre hemoleucograma completă?

Hemoleucograma completă este doar unul dintre instrumentele pe care medicul dumneavoastră le folosește pentru a afla detalii despre sănătatea dumneavoastră. Medicul va lua în considerare istoricul dumneavoastră medical, simptomele și alți factori pentru a stabili un diagnostic. Este posibil să aveți nevoie și de alte analize.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize medicale sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar unele rezultate pot dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Principalele tratamente pentru sindromul mielodisplazic (SMD)

Sindromul mielodisplazic (SMD) evoluează adesea foarte lent. Este posibil să nu aveți nevoie de tratament imediat.

Tratamentul va depinde de:

  • simptomele dumneavoastră
  • tipul de SMD pe care îl aveți
  • cât de repede se așteaptă să se agraveze simptomele și riscul ca SMD să evolueze către leucemie mieloidă acută (grupa de risc)
  • vârsta dumneavoastră
  • starea generală de sănătate

Dacă aveți SMD cu risc scăzut și puține simptome, de obicei veți avea doar controale regulate, inclusiv analize de sânge. Este posibil să aveți nevoie de tratament în viitor dacă starea dumneavoastră se agravează.

Dacă aveți SMD cu risc mai mare, tratamentul poate include chimioterapie sau transplant de celule stem. De asemenea, puteți primi medicamente numite imunosupresoare, medicamente țintite sau imunoterapie.

Veți avea, de asemenea, tratamente pentru prevenirea și gestionarea simptomelor (numite tratamente de susținere).

Echipa de specialiști care vă îngrijește va:

  • explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
  • colabora cu dumneavoastră pentru a crea un plan de tratament
  • ajuta la gestionarea oricăror efecte secundare

Veți avea controale și analize regulate în timpul și după orice tratamente.

Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu trebuie să așteptați până la următorul control.

Chimioterapie

Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.

Este unul dintre principalele tratamente pentru SMD cu risc crescut.

Este posibil să vi se administreze chimioterapie înainte de un transplant de celule stem (numită chimioterapie intensivă).

Sau este posibil să vi se administreze un tip de chimioterapie care provoacă mai puține efecte secundare, dacă chimioterapia mai puternică sau transplantul de celule stem nu sunt potrivite pentru dumneavoastră (numită chimioterapie non-intensivă).

Transplantul de celule stem

Un transplant de celule stem înlocuiește celulele stem deteriorate din măduva osoasă cu unele sănătoase de la un donator.

Uneori poate vindeca SMD, dar nu este potrivit pentru toată lumea. Poate fi recomandat dacă:

  • aveți SMD cu risc scăzut și alte tratamente nu au funcționat
  • aveți SMD cu risc crescut și sunteți într-o stare generală bună de sănătate, în afară de SMD

Imunosupresoare

Imunosupresoarele sunt medicamente care reduc activitatea sistemului dumneavoastră imunitar.

Pot fi utilizate pentru a trata anumite tipuri de SMD.

Medicamente țintite și imunoterapie

Medicamentele țintite distrug celulele canceroase.

Imunoterapia presupune utilizarea unor medicamente care ajută sistemul dumneavoastră imunitar să distrugă cancerul.

Aceste medicamente sunt folosite pentru a trata anumite tipuri de SMD. Tratamentul principal este un medicament numit lenalidomidă, care poate ameliora simptomele și reduce nevoia de tratamente de susținere, cum ar fi transfuziile de sânge.

Tratament de susținere

Este posibil să aveți nevoie și de tratament de susținere pentru a preveni sau controla simptomele cauzate de SMD.

Acesta constă de obicei în:

  • transfuzii de sânge pentru a crește numărul de celule sanguine sănătoase
  • medicamente numite factori de creștere, care ajută organismul să producă mai multe celule sanguine
  • antibiotice, dacă aveți nevoie de tratament pentru infecții

Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată

Dacă aveți un SMD avansat, acesta poate fi foarte greu de tratat. Vindecarea cancerului s-ar putea să nu fie posibilă.

În acest caz, scopul tratamentului va fi limitarea cancerului și a simptomelor acestuia și prelungirea vieții dumneavoastră.

Aflarea faptului că boala este avansată și nu poate fi vindecată poate fi o veste foarte greu de acceptat.

Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistente, numită echipa de îngrijiri paliative.

Aceștia vor colabora cu dumneavoastră pentru a vă ajuta să gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil.

Echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți sprijinul de care aveți nevoie.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • credeți că ați putea avea sindrom mielodisplazic (SMD)

Medicamente folosite pentru sindroame mielodisplazice

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Imunosupresoare · ATC L04A · 44

Imunosupresoare și imunomodulatoare: frânează sau reglează sistemul imunitar, în bolile autoimune, după transplant și în unele boli de sânge sau de plămân.

Alte antianemice · ATC B03X · 23

Stimulează producția de globule roșii, folosite mai ales în anemia din boala de rinichi.

Antimetaboliți · ATC L01B · 12

Chimioterapice care opresc înmulțirea celulelor canceroase.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).