Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Septicemie

Actualizat: · Cod ICD-10: A40-A41

Despre boală

Sepsisul este o afecțiune gravă care se instalează rapid, în câteva ore, și poate fi fatală dacă nu este tratată. Se tratează în spital cu antibiotice, oxigen și lichide intravenoase, iar recuperarea poate dura săptămâni sau luni.

Simptome

Sepsisul se instalează de obicei rapid, în câteva ore. Dacă nu este tratat, poate evolua către șoc septic, care poate fi fatal.

Simptomele sepsisului la bebeluși și copii

Simptomele sepsisului la bebeluși și copii includ:

  • dificultăți de respirație sau respirație foarte rapidă
  • convulsii (crize)
  • temperatură ridicată sau scăzută – pielea foarte caldă sau foarte rece la atingere
  • piele, buze sau limbă albastre, cenușii, palide sau cu pete – pe pielea neagră sau maro, acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe tălpi
  • o erupție cutanată care nu dispare când apăsați pe ea – acest tip de erupție este rar în sepsis, dar poate fi un simptom al meningitei
  • somnolență mai mare decât de obicei sau dificultate de trezire
  • absența urinării în ultimele 12 ore (pentru bebeluși și copii sub 5 ani) sau absența urinării toată ziua (pentru copiii de 5 ani și peste) – puteți verifica scutecul bebelușului pentru a vedea dacă este uscat

Bebelușii și copiii sub 5 ani pot, de asemenea, să nu fie interesați de hrănire sau pot avea vărsături repetate.

Simptomele sepsisului la adulți

Simptomele frecvente ale sepsisului la adulți includ:

  • confuzie sau vorbire neclară
  • frisoane incontrolabile
  • dureri musculare
  • dificultăți de respirație
  • piele, buze sau limbă albastre, palide, cenușii sau cu pete – pe pielea neagră sau maro, acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe tălpi
  • temperatură ridicată sau scăzută – temperatura ridicată este mai puțin frecventă la adulții în vârstă
  • absența urinării toată ziua sau urinare foarte redusă în ultimele 18 ore

Observarea simptomelor sepsisului

Simptomele sepsisului pot fi mai greu de observat la unele persoane, cum ar fi:

  • bebelușii și copiii mici
  • persoanele cu demență
  • persoanele cu dizabilități intelectuale
  • persoanele care au dificultăți de comunicare

Important: aveți încredere în instinctele dumneavoastră

Un copil sau un adult cu sepsis poate să nu aibă toate simptomele enumerate. Solicitați imediat ajutor medical dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră vă simțiți rău și credeți că ceva este grav în neregulă.

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a sepsisului nu este cunoscută. Se crede că sistemul dumneavoastră imunitar reacționează exagerat la o infecție și începe să afecteze organele corpului.

Riscul de a face sepsis poate fi influențat și de tipul infecției, vârsta dumneavoastră, factorii genetici și alte afecțiuni pe care le aveți.

Orice tip de infecție poate duce la sepsis, dar infecțiile bacteriene sunt cea mai frecventă cauză, inclusiv:

  • infecții toracice (pneumonie)
  • infecții ale tractului urinar (ITU)
  • infecții abdominale, cum ar fi apendicita
  • infecții ale pielii, cum ar fi celulita sau răni infectate

Cine este expus riscului de a face sepsis

Oricine poate face sepsis, dar există o probabilitate mai mare dacă:

  • un copil are sub 12 luni
  • aveți peste 75 de ani
  • sunteți însărcinată, ați născut sau ați făcut un avort spontan sau la cerere în ultimele 6 săptămâni
  • sistemul dumneavoastră imunitar este slăbit pentru că aveți o afecțiune precum HIV sau siclemia, faceți chimioterapie sau luați corticosteroizi sau imunosupresoare
  • aveți o arsură, tăietură sau rană, sau o infecție a pielii precum celulita
  • aveți un cateter (un tub folosit pentru a elimina urina din vezică și a o colecta într-o pungă de drenaj)
  • vă injectați droguri ilegale sau consumați alcool în mod abuziv

Diagnostic și analize

Analize și investigații

Testul de procalcitonină

Testul de procalcitonină

Ce este testul de procalcitonină?

Testul de procalcitonină măsoară nivelul de procalcitonină din sângele dumneavoastră. În mod normal, aveți niveluri foarte scăzute de procalcitonină în sânge. Dar dacă aveți o infecție bacteriană gravă, celulele din multe părți ale corpului dumneavoastră vor elibera procalcitonină în fluxul sanguin. Un nivel ridicat de procalcitonină în sânge poate fi un semn al unei infecții grave sau al sepsisului (un răspuns exagerat și extrem la infecție).

Sepsisul (numit și septicemie) este răspunsul extrem al sistemului imunitar la o infecție, de obicei bacteriană. Sepsisul apare atunci când o infecție pe care o aveți deja se răspândește în fluxul sanguin și declanșează o reacție în lanț în tot corpul. Provoacă inflamație (umflare) și cheaguri de sânge. Fără tratament rapid, sepsisul poate duce rapid la leziuni tisulare, insuficiență de organ sau chiar deces.

Infecțiile care duc la sepsis încep cel mai adesea în plămâni, tractul urinar, piele sau sistemul digestiv. Un test de procalcitonină poate ajuta medicul dumneavoastră să diagnosticheze dacă aveți sepsis dintr-o infecție bacteriană sau dacă aveți un risc ridicat de a dezvolta sepsis. Acest lucru vă poate ajuta să primiți rapid tratamentul corect înainte ca starea dumneavoastră să se agraveze.

Alte denumiri: test PCT

Pentru ce se folosește?

Testul de procalcitonină este folosit mai ales dacă sunteți grav bolnav și medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o infecție sistemică (o infecție care afectează întregul organism). Testul ajută la stabilirea dacă infecția este cauzată de bacterii sau de un virus. De exemplu, testul de procalcitonină poate ajuta la diferențierea dintre pneumonia bacteriană și cea virală. Acest lucru contează deoarece antibioticele ajută în majoritatea infecțiilor bacteriene, dar nu și în infecțiile virale.

Testul de procalcitonină poate fi folosit pentru a:

  • Diagnostica sau exclude o infecție bacteriană și/sau sepsisul
  • Afla cât de gravă poate fi o infecție cu sepsis
  • Lua decizii de tratament (cum ar fi necesitatea antibioticelor)
  • Monitoriza cât de bine funcționează tratamentul
  • Diagnostica infecțiile de rinichi la copiii cu infecții ale tractului urinar

Acest test este utilizat de obicei pentru persoanele foarte bolnave internate în spital.

De ce am nevoie de un test de procalcitonină?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți simptome de sepsis sau o infecție bacteriană gravă care ar putea deveni sepsis. Simptomele sepsisului includ:

  • Febră sau frisoane
  • Piele rece și umedă sau transpirată
  • Confuzie
  • Durere extremă
  • Bătăi rapide ale inimii
  • Dificultăți de respirație, senzația că nu primiți suficient aer
  • Tensiune arterială scăzută
  • Cantități reduse de urină

Sepsisul este o urgență medicală. Dacă dumneavoastră sau o persoană apropiată aveți o infecție care nu se ameliorează sau se agravează, solicitați imediat ajutor medical.

Ce se întâmplă în timpul testului de procalcitonină?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru testul de procalcitonină.

Există riscuri la această analiză?

Există un risc foarte mic în cazul unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Nivelurile ridicate de procalcitonină înseamnă că:

  • Cel mai probabil aveți sepsis
  • Este posibil să aveți un risc ridicat de a dezvolta sepsis sever și șoc septic, o afecțiune care pune viața în pericol, atunci când organele dumneavoastră nu primesc suficient sânge pentru a funcționa corect
  • Este posibil să aveți o infecție bacteriană sistemică gravă care vă crește riscul de sepsis

Cu cât nivelurile de procalcitonină sunt mai ridicate, cu atât este mai mare riscul de sepsis și șoc septic.

Nivelurile moderat ridicate de procalcitonină pot fi un semn al:

  • Stadiilor incipiente ale unei infecții bacteriene sistemice
  • Infecției renale, doar la copii
  • Unor afecțiuni altele decât infecțiile, cum ar fi leziunile tisulare cauzate de traumatisme, arsuri grave, intervenții chirurgicale recente, infarct miocardic sever

Nivelurile ușor ridicate de procalcitonină înseamnă că este puțin probabil să dezvoltați sepsis, dar pot fi un semn al:

  • Unei infecții bacteriene localizate, cum ar fi o infecție de tract urinar
  • Unei infecții cauzate de altceva, cum ar fi un virus
  • Unei infecții bacteriene sistemice aflate la debut

Dacă urmați un tratament pentru o infecție bacteriană, nivelurile de procalcitonină în scădere sau scăzute înseamnă că tratamentul funcționează.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de procalcitonină?

Testul de procalcitonină nu va arăta ce tip de bacterie cauzează o infecție. Pentru a stabili un diagnostic complet, medicul dumneavoastră va solicita probabil și alte analize. Însă testul de procalcitonină vă oferă informații importante despre riscul de sepsis, astfel încât să puteți începe tratamentul mai devreme, dacă este necesar, și să evitați o boală mai gravă.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Dacă se suspectează sepsis, medicul poate măsura lactatul seric; un nivel crescut crește probabilitatea diagnosticului de sepsis.
  • În caz de hipoperfuzie indusă de sepsis sau șoc septic, se administrează cel puțin 30 ml/kg de cristaloizi intravenos în primele 3 ore.
  • La pacienții cu șoc septic, tensiunea arterială medie țintă inițială este de 65 mm Hg.

Tratament

Sepsisul se tratează în spital. Tratamentul depinde de lucruri precum vârsta dumneavoastră și cât de gravă este starea dumneavoastră.

Tratamentul sepsisului include:

  • antibiotice – la început vi se poate administra un antibiotic general, apoi unul mai specific, după ce cauza infecției a fost confirmată
  • oxigen pentru a ajuta respirația
  • lichide administrate intravenos pentru a vă rehidrata

Uneori este posibil să aveți nevoie de tratament într-o unitate de terapie intensivă, pentru a putea fi monitorizat(ă) îndeaproape.

Complicații

Sindromul post-sepsis (PSS)

Dacă ați avut sepsis, există posibilitatea să dezvoltați sindromul post-sepsis (PSS).

PSS poate cauza multe simptome fizice, emoționale și psihologice diferite, inclusiv:

  • senzație de oboseală foarte mare
  • pierderea auzului
  • leziuni ale nervilor care pot cauza amorțeală sau slăbiciune la nivelul mâinilor și picioarelor
  • probleme cu organele dumneavoastră, cum ar fi inima, rinichii și plămânii
  • depresie, anxietate și pierderea încrederii și a stimei de sine
  • probleme cognitive, cum ar fi pierderea memoriei și dificultatea de concentrare

Fiecare persoană care dezvoltă PSS este afectată diferit. Adesea durează 6 până la 18 luni, dar unele persoane au nevoie de mult mai mult timp pentru a se recupera.

Tratamentul pentru PSS implică tratarea simptomelor și poate include fizioterapie, consiliere psihologică și ajutor și sprijin suplimentar.

Infecții repetate

Dacă ați avut sepsis, este posibil să aveți un risc mai mare de a face alte infecții din cauza afectării sistemului imunitar.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați avut sepsis în ultimele 12 luni și aveți simptome ale unei infecții, cum ar fi febră foarte mare sau senzație de cald, frig sau frisoane

Viața cu boala

Sepsisul este o afecțiune gravă, iar recuperarea poate dura săptămâni sau luni.

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în această perioadă.

Ce să faceți

  • aveți răbdare și acordați-vă suficient timp – încercați să nu grăbiți recuperarea

  • încercați să dormiți suficient – adulții au nevoie, de obicei, de 7 până la 9 ore de somn pe noapte

  • adoptați o dietă sănătoasă și echilibrată – dacă aveți poftă de mâncare redusă, mesele mai mici și mai frecvente vă pot ajuta

  • faceți exerciții fizice în mod regulat, dar începeți ușor și creșteți treptat intensitatea

  • țineți un jurnal pentru a vă urmări progresul – puteți nota lucruri precum somnul, exercițiile fizice și orice simptome aveți

Când să mergeți la medic

Trebuie să solicitați imediat ajutor medical dacă credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați putea avea sepsis.

Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

Un bebeluș sau un copil sub 5 ani:

  • respiră foarte repede sau are dificultăți de respirație – poate scoate sunete ca niște gemete sau burta i se poate trage sub coaste când respiră
  • are pielea, buzele sau limba albastre, cenușii, palide sau cu pete – pe pielea neagră sau maro, acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe tălpi
  • are o erupție pe piele care nu dispare când apăsați pe ea
  • are febră foarte mare – 38 °C sau mai mult la bebelușii sub 3 luni, sau 39 °C sau mai mult la bebelușii între 3 și 6 luni
  • are temperatura foarte scăzută – sub 36 °C, sau se simte rece la atingere sau are frisoane
  • are un plâns slab, ascuțit sau continuu
  • nu reacționează ca de obicei, nu se hrănește, este greu de trezit sau este mai somnoros decât de obicei
  • nu a urinat în ultimele 12 ore
  • are simptome care vă îngrijorează că ar putea fi sepsis

Un adult sau un copil de 5 ani sau mai mare:

  • respiră foarte repede
  • este confuz, are vorbirea îngreunată sau nu spune lucruri coerente
  • are pielea albastră, palidă sau cu pete – pe pielea neagră sau maro, acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe tălpi
  • are temperatura foarte ridicată sau foarte scăzută, se simte fierbinte sau rece la atingere sau are frisoane
  • are o erupție pe piele care nu dispare când apăsați pe ea
  • are simptome care vă îngrijorează că ar putea fi sepsis

Nu conduceți dumneavoastră până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.

Semne de urgență

  • Sepsisul și șocul septic sunt urgențe medicale, deci tratamentul și resuscitarea trebuie începute imediat.
  • Dacă există șoc septic sau probabilitate mare de sepsis, antibioticele trebuie administrate imediat, ideal în decurs de 1 oră.

Medicamente folosite pentru septicemie

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Peniciline · ATC J01C · 21

Peniciline: antibiotice pentru multe infecții bacteriene (gât, urechi, plămâni, piele).

Cefalosporine și alte beta-lactamine · ATC J01D · 10

Cefalosporine și alte beta-lactamine: antibiotice pentru infecții bacteriene, de la cele ușoare la cele grave, tratate în spital.

Aminoglicozide · ATC J01G · 4

Antibiotice puternice, administrate de obicei injectabil, în spital.

Macrolide și lincosamide · ATC J01F · 4

Macrolide și lincosamide: antibiotice folosite și la persoanele alergice la penicilină.

Alte antibiotice · ATC J01X · 3

Alte antibiotice, folosite în infecții specifice (de exemplu, urinare sau intestinale).

Amfenicoli · ATC J01B · 2

Antibiotice folosite rar, în infecții specifice.

Medicamente împotriva amibelor și a altor protozoare · ATC P01A · 1

Medicamente împotriva unor paraziți microscopici (protozoare), de exemplu amibe, giardia sau trichomonas.

Chinolone · ATC J01M · 1

Chinolone: antibiotice pentru infecții urinare, respiratorii și altele; se folosesc cu prudență.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), ghidul Surviving Sepsis Campaign 2021.