Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Scleroză multiplă

Actualizat:

Despre boală

Există 3 tipuri principale de scleroză multiplă (SM). Acestea afectează fiecare persoană în mod diferit.

Neurologul dumneavoastră poate fi nevoit să vă monitorizeze simptomele și rezultatele analizelor o perioadă de timp pentru a diagnostica tipul de SM pe care îl aveți.

Cele 3 tipuri principale de SM
Tip Cum vă pot afecta simptomele

Recurent-remisivă

Aveți episoade de acutizare a simptomelor, când acestea se agravează (recădere), urmate de perioade în care dispar sau se ameliorează (remisiune).

În timp, acest tip evoluează adesea spre SM secundar progresivă.

Secundar progresivă

Simptomele sunt prezente tot timpul și se agravează lent.

Acest tip de SM poate apărea după SM recurent-remisivă.

Primar progresivă

Simptomele se agravează lent în timp. Nu aveți perioade în care acestea dispar sau se ameliorează (remisiune).

Acest tip este mai puțin frecvent decât celelalte tipuri de SM.

Simptome

Există multe simptome posibile ale sclerozei multiple (SM). Fiecare persoană cu această afecțiune este afectată diferit.

Unele dintre cele mai frecvente simptome includ:

  • senzație de oboseală extremă (fatigabilitate)
  • probleme cu ochii sau vederea, cum ar fi vedere încețoșată sau durere oculară
  • amorțeală sau senzație de furnicături în diferite părți ale corpului
  • senzație de dezechilibru, amețeală sau stângăcie (necoordonare)
  • crampe musculare, spasme și rigiditate
  • nevoia de a urina mai des sau incapacitatea de a controla urinarea
  • probleme de memorie sau concentrare
  • probleme sexuale, inclusiv uscăciune vaginală sau probleme de erecție

Simptomele pot apărea (numite „pusee” sau „recăderi”) și pot dispărea (numite „remisiuni”) și se pot agrava în timp.

Cauze și factori de risc

Scleroza multiplă (SM) apare atunci când sistemul dumneavoastră imunitar atacă creierul și nervii. Nu este clar ce anume cauzează acest lucru.

Ați putea avea mai multe șanse de a dezvolta SM dacă:

  • aveți vârsta între 20 și 50 de ani
  • sunteți femeie – femeile au mai multe șanse decât bărbații de a dezvolta SM
  • aveți un frate, o soră sau un părinte care are SM
  • fumați – persoanele care fumează au aproximativ de două ori mai multe șanse de a dezvolta SM
  • ați avut virusul Epstein-Barr (un virus comun care provoacă boli precum mononucleoza infecțioasă)

Diagnostic și analize

Dacă medicul dumneavoastră de familie consideră că ați putea avea scleroză multiplă (SM), vă va trimite la un specialist în boli ale creierului și ale nervilor (neurolog).

La consultație, neurologul vă va întreba despre simptomele dumneavoastră.

Nu există un singur test pentru a diagnostica SM.

Investigațiile pe care le puteți face includ:

  • verificări ale mișcărilor, coordonării, vederii, echilibrului și reflexelor
  • analize de sânge
  • un examen RMN pentru a vedea dacă există leziuni ale nervilor din creier sau din măduva spinării
  • recoltarea unei mici probe de lichid cefalorahidian din zona lombară, cu ajutorul unui ac (puncție lombară)
  • teste care folosesc senzori mici aplicați pe piele pentru a măsura cât de repede ajung la creier mesajele de la ochi sau de la urechi

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Analizele de sânge · Puncție lombară · Indicele imunoglobulinei G (IgG) din lichidul cefalorahidian (LCR) · Electroforeza proteinelor prin imunofixare – analiză de sânge

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, primiți rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar unele pot dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Puncție lombară

De ce se face puncția lombară

Există câteva motive diferite pentru care ați putea avea nevoie de o puncție lombară.

Puncția lombară poate fi folosită pentru a:

  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune a creierului sau a coloanei vertebrale
  • trata o afecțiune, cum ar fi o infecție sau unele tipuri de cancer
  • vă administra un anestezic

De obicei, veți fi trimis de un medic specialist pentru a vi se face o puncție lombară. Uneori, aceasta se face dacă sunteți foarte bolnav în spital sau dacă aveți nevoie de un anestezic de urgență.

Pregătirea pentru puncția lombară

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de puncția lombară. De asemenea, îi puteți adresa orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de puncția lombară.

Puteți întreba, de asemenea, dacă puteți veni cu cineva care să vă susțină în timpul procedurii, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil.

Ce se întâmplă în timpul unei puncții lombare

Puncția lombară se face de obicei în spital. Durează în mod obișnuit aproximativ 15 până la 20 de minute, dar poate dura mai mult.

Înainte de puncția lombară, va trebui să vă dezbrăcați în spatele unui paravan și să îmbrăcați o cămașă de spital.

  1. Vi se va cere să vă așezați cu capul și umerii aplecați înainte sau să vă întindeți pe o parte, cu genunchii trași spre piept.
  2. Vi se va administra un anestezic local în zona lombară, de obicei sub formă de injecție. Aceasta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Copiilor li se administrează de obicei și un medicament (un sedativ) pentru a-i ajuta să se relaxeze și să stea nemișcați.
  3. Un ac este introdus lent în zona lombară, între oasele coloanei vertebrale (vertebre). Este posibil să simțiți o oarecare presiune și disconfort în spate. De asemenea, puteți avea o senzație de furnicături pentru câteva secunde.
  4. Dacă vi se fac analize sau anumite tratamente, lichidul din interiorul coloanei vertebrale (lichid cefalorahidian) este colectat în tuburi mici. Acesta va fi trimis la laborator pentru analize. Dacă vi se administrează medicamente sau un anestezic, acestea sunt injectate în coloana vertebrală.
  5. Când puncția lombară este terminată, acul este scos. Se aplică un pansament pe spate pentru a acoperi locul înțepăturii și pentru a opri orice sângerare.
Important

Puncția lombară poate fi inconfortabilă, dar nu ar trebui să fie dureroasă. Spuneți medicului sau specialistului dacă simțiți durere.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți medicului sau asistentei care vă face puncția lombară dacă vă este teamă de ace. Vă pot ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul procedurii.

După puncția lombară

Va trebui să rămâneți în spital aproximativ 1 până la 2 ore pentru monitorizare. Va trebui să stați întins(ă) pe spate și să vă odihniți.

Dacă faceți puncția lombară în ambulatoriu, ar trebui să puteți pleca acasă după câteva ore.

Recuperarea după o puncție lombară

Recuperarea după o puncție lombară poate dura câteva zile, iar la unele persoane poate dura mai mult. Există câteva lucruri pe care le puteți face și care vă pot ajuta.

Ce să faceți

  • odihniți-vă cel puțin 24 de ore după efectuarea puncției lombare

  • consumați multe lichide

  • încercați să stați întins(ă) pe spate dacă aveți dureri de cap

  • luați paracetamol pentru a calma durerea de cap sau orice altă durere

Ce să nu faceți

  • nu efectuați muncă fizică, nu ridicați greutăți și nu practicați sport până când nu vă simțiți suficient de bine

Efecte secundare ale puncției lombare

După efectuarea unei puncții lombare, este posibil să aveți unele efecte secundare, inclusiv:

  • durere de cap
  • durere de spate
  • sângerare sau scurgere de lichid limpede din locul unde acul a intrat în spate
  • umflare în locul unde acul a intrat în spate

Aceste efecte secundare sunt frecvente și ar trebui să dispară după câteva zile.

Posibile complicații ale puncției lombare

Puncția lombară este de obicei foarte sigură.

Complicațiile sunt extrem de rare, dar pot include:

  • dureri de spate pe termen lung
  • infecție
  • leziuni ale nervilor, care pot cauza dureri pe termen lung, furnicături sau pierderea sensibilității la nivelul brațelor sau picioarelor
  • pierderea auzului
  • vedere dublă
  • cheaguri de sânge

Uneori, puncția lombară este dificil de efectuat. Dacă se întâmplă acest lucru, este posibil să fie nevoie să reveniți pentru o a doua programare.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

Ați făcut o puncție lombară și:

  • aveți dureri severe
  • aveți o durere de cap care nu dispare
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • transpirați mai mult decât de obicei
  • rana sângerează sau elimină lichid transparent de mai mult de 1 săptămână
Acțiune imediată: sunați la 112 dacă:
  • brațele sau picioarele vi se simt slabe sau amorțite
  • aveți probleme la urinare sau la scaun
  • vă simțiți confuz(ă)

Obținerea rezultatelor puncției lombare

Dacă ați făcut o puncție lombară pentru a afla de ce aveți anumite simptome, este posibil să primiți rezultatele în câteva zile. Uneori poate dura câteva săptămâni.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.

Medicul specialist, medicul de familie sau asistenta medicală ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut puncția lombară.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Indicele imunoglobulinei G (IgG) din lichidul cefalorahidian (LCR)

Ce este indicele IgG din LCR?

LCR înseamnă lichid cefalorahidian. IgG înseamnă imunoglobulina G. Este un tip de anticorp. Anticorpii sunt proteine pe care sistemul dumneavoastră imunitar le produce pentru a lupta împotriva germenilor. Indicele IgG din LCR măsoară nivelurile de IgG din lichidul cefalorahidian.

LCR este un lichid limpede, incolor, care circulă în jurul și în interiorul creierului și măduvei spinării. Creierul și măduva spinării formează sistemul nervos central. Lichidul cefalorahidian protejează sistemul nervos central de impact sau leziuni. De asemenea, elimină produsele reziduale din creier și ajută sistemul nervos central să funcționeze corect.

În mod normal, aveți o cantitate foarte mică de IgG în lichidul cefalorahidian. Nivelurile ridicate de IgG pot însemna că aveți o infecție sau o boală inflamatorie ori autoimună care implică sistemul nervos central. O boală autoimună determină sistemul imunitar să atace din greșeală propriile celule sănătoase, ceea ce poate duce la probleme grave de sănătate.

Alte denumiri: nivelul IgG din lichidul cefalorahidian, măsurarea IgG din lichidul cefalorahidian, nivelul IgG din LCR, IgG (imunoglobulina G) în lichidul spinal, rata de sinteză a IgG

Pentru ce este utilizat?

Indicele IgG din LCR este utilizat pentru a verifica afecțiuni ale sistemului nervos central. Este adesea folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sclerozei multiple (SM). SM este o boală autoimună cronică (de lungă durată) care atacă învelișul exterior al nervilor dumneavoastră.

Majoritatea persoanelor cu SM au niveluri de IgG mai mari decât cele normale. Dar un test de IgG din LCR singur nu poate diagnostica SM.

De ce am nevoie de un indice IgG în LCR?

Este posibil să aveți nevoie de un indice IgG în LCR dacă aveți simptome ale unei tulburări a sistemului nervos central, în special scleroză multiplă (SM). Simptomele SM variază adesea. Ele pot apărea și dispărea sau se pot agrava constant. Acestea includ:

  • Vedere încețoșată sau dublă
  • Furnicături, amorțeală sau durere la nivelul brațelor, picioarelor, corpului sau feței
  • Spasme musculare dureroase
  • Slăbiciune musculară, adesea la nivelul mâinilor și picioarelor
  • Amețeli
  • Probleme de echilibru și de mers
  • Probleme de control al vezicii urinare
  • Oboseală
  • Probleme de gândire sau de memorie

Ce se întâmplă în timpul testului indicelui IgG din LCR?

Pentru a obține o probă de lichid cefalorahidian, un cadru medical va efectua o procedură numită puncție spinală, cunoscută și sub numele de puncție lombară. Puncția spinală se face de obicei în spital. În timpul procedurii:

  • Veți sta întins(ă) pe o parte sau veți sta așezat(ă) pe masa de consultație.
  • Un cadru medical vă va curăța spatele și vă va injecta un anestezic în piele, astfel încât să nu simțiți durere în timpul procedurii. Cadrul medical poate aplica o cremă anestezică pe spate înainte de această injecție.
  • Când zona de pe spate este complet amorțită, cadrul medical va introduce un ac subțire, gol în interior, între două vertebre din partea inferioară a coloanei vertebrale. Vertebrele sunt oasele mici care alcătuiesc coloana vertebrală.
  • Cadrul medical va extrage o cantitate mică de lichid cefalorahidian pentru analiză. Acest lucru va dura aproximativ cinci minute.
  • Va trebui să stați foarte nemișcat(ă) în timp ce se extrage lichidul.
  • Cadrul medical vă poate cere să stați întins(ă) pe spate timp de o oră sau două după procedură. Acest lucru poate preveni apariția unei dureri de cap ulterior.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru indicele IgG din LCR, dar vi se poate cere să vă goliți vezica (să urinați) și intestinele (să aveți scaun) înainte de test.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei puncții lombare este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură sau presiune atunci când acul este introdus. După analiză, este posibil să simțiți durere sau sensibilitate în spate, în locul unde a fost introdus acul.

De asemenea, este posibil să aveți o ușoară sângerare la locul respectiv sau să vă apară o durere de cap. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pentru a calma durerea.

Ce înseamnă rezultatele?

Un indice IgG în LCR mai mare decât normalul poate fi un semn al unei infecții sau al unei afecțiuni inflamatorii ori autoimune care afectează sistemul nervos central, cum ar fi:

  • Scleroza multiplă
  • Mielita transversă (MT)
  • Sifilisul care vă infectează sistemul nervos (neurosifilis)
  • Boli ale țesutului conjunctiv
  • Sindromul Guillain-Barré
  • Encefalita cauzată de virusul herpes simplex

Este posibil să aveți nevoie de mai multe analize înainte ca medicul dumneavoastră să poată stabili diagnosticul.

Un indice IgG în LCR mai mic decât normalul poate fi un semn că organismul dumneavoastră nu poate produce suficienți anticorpi IgG și că este probabil să vă îmbolnăviți de infecții. Specialiștii nu știu ce cauzează această problemă. În mod normal, o analiză a nivelului de IgG din sânge este folosită pentru a verifica dacă aveți un deficit de anticorpi IgG.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre indicele IgG din LCR?

Indicele IgG din LCR este adesea folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sclerozei multiple (SM), dar nu există un test specific pentru SM. Dacă medicul dumneavoastră consideră că aveți SM, probabil veți face și alte teste pentru a ajuta la diagnosticarea sau excluderea bolii.

Deși nu există un tratament care să vindece SM, există multe tratamente disponibile care pot ameliora simptomele și pot ajuta la prevenirea agravării bolii.

Electroforeza proteinelor prin imunofixare – analiză de sânge

Ce este testul de sânge prin imunofixare?

Testul de sânge prin imunofixare (IFE) măsoară cantitatea și tipul de proteine din sângele dumneavoastră. Proteinele au multe funcții importante, inclusiv de a oferi energie organismului, de a reconstrui mușchii și de a ajuta sistemul imunitar. Există diferite tipuri de proteine, iar fiecare are un rol diferit pentru organismul dumneavoastră. Acest test verifică dacă organismul produce sau pierde prea mult din anumite proteine. Organismul dumneavoastră ar putea produce prea multe sau prea puține proteine dacă aveți anumite afecțiuni.

Există două tipuri principale de proteine în sânge: albumina și globulina. Albumina reprezintă cea mai mare parte a proteinelor din sânge, iar restul se numesc globuline.

Testul de sânge prin imunofixare folosește un proces numit electroforeză pentru a separa proteinele în subgrupuri. Subgrupurile se bazează pe mărimea, forma și sarcina electrică a acestora. Măsurarea cantității de proteine din fiecare subgrup poate ajuta la depistarea diferitelor afecțiuni.

Subgrupurile de proteine sunt:

  • Albumina
  • Alfa-1 globulina
  • Alfa-2 globulina
  • Beta globulina
  • Gama globulina

Alte denumiri: electroforeza proteinelor serice (SPEP), electroforeza proteinelor, SPE, electroforeza prin imunofixare, IFE, imunofixarea serică

Pentru ce este folosit?

Această analiză este folosită cel mai adesea pentru a ajuta la depistarea sau monitorizarea multor afecțiuni diferite care influențează cantitatea de proteine din organism. Unele dintre aceste afecțiuni pot fi greu de descoperit fără o analiză de sânge prin imunofixare.

Aceste afecțiuni includ:

  • Mielomul multiplu, un cancer al plasmocitelor, care sunt un tip de globule albe. Aceasta este cea mai frecventă utilizare a analizei prin imunofixare.
  • Alte forme de cancer, cum ar fi limfomul (cancer al sistemului limfatic, care face parte din sistemul imunitar) sau leucemia (cancere ale celulelor sanguine).
  • Boli de rinichi.
  • Boli de ficat.
  • Anumite boli autoimune și inflamatorii, care determină sistemul imunitar să atace țesuturile sănătoase. Acestea includ artrita reumatoidă și boala Crohn.
  • Anumite boli neurologice, inclusiv scleroza multiplă (SM).
  • Malnutriția sau malabsorbția, afecțiuni în care organismul dumneavoastră nu primește suficienți nutrienți din alimentele consumate.
  • Gamapatia monoclonală de semnificație nedeterminată (MGUS), o afecțiune care determină niveluri ridicate ale anumitor proteine fără un motiv anume.

De ce am nevoie de un test de sânge pentru imunofixare?

Este posibil să aveți nevoie de testare dacă aveți simptome ale unor afecțiuni care afectează cantitatea de proteine din organism, cum ar fi mielomul multiplu, scleroza multiplă, malnutriția sau malabsorbția. Medicul dumneavoastră poate solicita, de asemenea, un test de sânge pentru imunofixare dacă aveți alte analize de sânge care nu sunt normale, cum ar fi nivelul albuminei, proteinele totale, niveluri ridicate de calciu sau un număr scăzut de globule albe sau roșii.

Simptomele mielomului multiplu pot include:

  • Oase slăbite, care pot duce la
    • Dureri osoase, în special la spate sau coaste
    • Leziuni osoase
    • Oase care se rup ușor (fracturi)
  • Oboseală.
  • Anemie (nivel scăzut de globule roșii).
  • Febră fără un motiv cunoscut sau infecții frecvente.
  • Vânătăi sau sângerări ușoare.
  • Dificultăți de respirație.
  • Niveluri ridicate de calciu în sânge (hipercalcemie). Poate afecta multe organe din corp. Simptomele pe care le provoacă pot depinde de organele afectate.

Simptomele sclerozei multiple pot include:

  • Amorțeală, furnicături sau durere la nivelul feței, brațelor și/sau picioarelor
  • Probleme de vedere
  • Slăbiciune musculară, rigiditate și spasme
  • Dificultăți la mers
  • Oboseală
  • Amețeli și vertij
  • Probleme de control al vezicii urinare

Simptomele malnutriției sau malabsorbției pot include:

  • Scădere în greutate, în special pierderea de grăsime și mușchi
  • Slăbiciune
  • Oboseală
  • Diaree
  • Infecții frecvente

Ce se întâmplă în timpul unei analize de sânge prin imunofixare?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau într-un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru analiza de sânge prin imunofixare.

Există riscuri la analiza de sânge prin imunofixare?

Riscul la recoltarea unei probe de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele vă vor arăta dacă nivelurile proteinelor sunt în intervalul normal sau dacă anumite proteine au fost prea mari sau prea mici. Multe afecțiuni pot determina niveluri crescute sau scăzute ale anumitor proteine. Cauzele frecvente pot include:

Subgrupuri de proteine Niveluri crescute de proteine Niveluri scăzute de proteine
Albumină Deshidratare
Malnutriție și malabsorbție, boli de ficat, boli de rinichi, enteropatie cu pierdere de proteine, arsuri severe, afecțiuni inflamatorii
Alfa-1 Boli inflamatorii, sarcină Deficit de alfa-1 antitripsină, boli de ficat
Alfa-2 Boli inflamatorii, boli de rinichi, hipertiroidism, utilizarea unor medicamente precum contraceptivele sau steroizii Malnutriție, distrugerea globulelor roșii, boli de ficat
Beta Colesterol crescut, anemie prin deficit de fier, limfom Malnutriție, boli autoimune
Gama Mielom multiplu, MGUS Multe tulburări imune genetice diferite

Testul de imunofixare poate fi folosit și pentru a monitoriza o afecțiune cunoscută care vă afectează nivelurile de proteine, pentru a vedea dacă afecțiunea se agravează sau dacă tratamentul dă rezultate.

Pentru a înțelege rezultatele unui test de sânge de imunofixare, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, vârsta, istoricul medical și rezultatele altor teste.

Dacă aveți întrebări despre rezultate, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de sânge prin imunofixare?

Alte lucruri vă pot afecta rezultatele, cum ar fi unele vaccinuri (dacă le-ați făcut în ultimele șase luni) și anumite medicamente.

Testele de imunofixare se pot face și din urină. Testele de imunofixare din urină sunt adesea efectuate dacă rezultatele testului de sânge prin imunofixare nu au fost normale.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Diagnosticul de scleroză multiplă se stabilește pe baza criteriilor clinice și imagistice (RMN), conform criteriilor McDonald revizuite în 2017.
  • Evaluarea răspunsului la tratament se face prin examen clinic la 6 luni, evaluarea scorului EDSS anual, evidența anuală a numărului de recăderi și examen RMN cerebral anual (cel puțin în primii 2 ani).

Tratament

În prezent nu există un tratament care să vindece scleroza multiplă (SM). Dar există tratamente care pot încetini progresia SM și pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

Tipul de tratament va depinde de tipul de SM pe care îl aveți și de simptomele dumneavoastră. Probabil veți avea nevoie de tratamente diferite de-a lungul timpului.

Veți fi sprijinit(ă) de diferiți profesioniști din domeniul sănătății. Aceștia pot include un neurolog (specialist în creier și nervi), un fizioterapeut și un terapeut ocupațional.

Medicamente pentru SM

Tratamentele pe care le puteți urma includ:

  • medicamente corticosteroide pentru a reduce inflamația și a ajuta nervii să funcționeze mai bine
  • medicamente numite terapii modificatoare ale bolii pentru a reduce numărul de recăderi și severitatea acestora
  • medicamente relaxante musculare pentru a ajuta la ameliorarea spasmelor musculare, crampelor sau rigidității
  • medicamente pentru tratarea durerii, problemelor de vedere și a altor simptome
  • medicamente pentru a ajuta la îmbunătățirea mersului
  • medicamente numite medicamente biologice pentru a reduce numărul de recăderi și severitatea acestora, dacă terapiile modificatoare ale bolii nu au funcționat

Tratamentul și sprijinul pentru simptomele SM

Vi se vor oferi, de asemenea, tratament și sprijin pentru simptomele SM. Nevoile fiecărei persoane vor fi diferite, în funcție de simptomele acesteia. Sprijinul poate include:

  • sfaturi despre cum să gestionați oboseala (fatigabilitatea)
  • fizioterapie și exerciții pentru a ajuta la problemele de mișcare și durerile musculare
  • echipamente de mobilitate (inclusiv bastoane, cadre de mers și scaune cu rotile) și adaptări ale locuinței (cum ar fi lifturi pentru scări sau balustrade) pentru a vă ajuta cu activitățile zilnice
  • terapie cognitiv-comportamentală (TCC) pentru a ajuta cu anxietatea, depresia și oboseala
  • activități pentru a vă îmbunătăți memoria, concentrarea, gândirea și starea de spirit (reabilitare cognitivă)
  • sfaturi, exerciții și medicamente pentru a ajuta cu problemele intestinale sau vezicale
  • sfaturi și tratamente pentru probleme sexuale, cum ar fi disfuncția erectilă, uscăciunea vaginală, scăderea apetitului sexual (pierderea libidoului) sau dificultatea de a atinge orgasmul

Ce puteți face

  • Acceptați supravegherea medicală pe termen lung și respectați vizitele de monitorizare.

Viața cu boala

Scleroza multiplă (SM) este diferită pentru fiecare persoană. Nimeni nu poate prezice cât de mult vă poate afecta SM.

Pentru unele persoane, SM are doar un impact mic asupra vieții de zi cu zi, ceea ce înseamnă că puteți continua cu munca și activitățile obișnuite.

Altele au simptome mai severe, care pot avea un impact mult mai mare.

Simptomele SM pot afecta mobilitatea și poate fi necesar să vă adaptați viața folosind dispozitive de sprijin pentru mobilitate, reducând orele de lucru sau având nevoie de mai mult ajutor în casă.

Tratamentele pentru SM se îmbunătățesc, astfel încât, dacă sunteți diagnosticat(ă) cu SM astăzi, vă puteți aștepta la o calitate a vieții mai bună decât era posibil înainte.

Majoritatea persoanelor cu SM trăiesc până la vârste înaintate, deși speranța de viață, în medie, este cu câțiva ani mai mică decât a populației generale.

Când să mergeți la medic

Simptomele sclerozei multiple (SM) sunt frecvente și pot fi cauzate de multe afecțiuni diferite. Prezența lor nu înseamnă neapărat că aveți SM, dar este important să fie investigate.

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • credeți că aveți simptome de scleroză multiplă (SM)

Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă aveți brusc:

  • slăbiciune sau amorțeală într-un braț
  • pierderea sau încețoșarea vederii
  • probleme de echilibru și coordonare

Acestea pot fi semne ale unui accident vascular cerebral și necesită asistență medicală urgentă.

Nu conduceți până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.

Semne de urgență

  • Pacienții tratați cu alemtuzumab trebuie să solicite imediat asistență medicală dacă apar simptome grave în zilele de după perfuzie sau manifestări clinice asociate cu leziuni hepatice.
  • Dacă sunteți tratat(ă) cu natalizumab și apar semne neurologice noi sau se agravează cele existente (de exemplu, tulburări de vorbire, dificultăți în efectuarea mișcărilor obișnuite sau pierderea vederii), mergeți imediat la medic, deoarece pot fi semne de leucoencefalopatie multifocală progresivă.

Medicamente folosite pentru scleroză multiplă

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Imunosupresoare · ATC L04A · 53

Imunosupresoare și imunomodulatoare: frânează sau reglează sistemul imunitar, în bolile autoimune, după transplant și în unele boli de sânge sau de plămân.

Imunostimulante · ATC L03A · 5

Imunostimulante și imunomodulatoare: stimulează sau reglează sistemul imunitar (de exemplu, interferonii) ori cresc producția de globule albe.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), Ordinul MS 1223/2010, protocoalele CNAS 2026.