MOVENTIG 12,5 mg

pacienți cu constipație indusă de opioide, cu durere neasociată cu cancerul.

În toate grupurile de tratament, inclusiv placebo, îmbunătățirea scorurilor PAC-SYM observate în

studiul Kodiac 4 s-au menținut la pacienții care au continuat tratamentul în studiul Kodiac 7.

Siguranța și tolerabilitatea pe termen lung

Kodiac 8 a reprezentat un studiu de fază 3, randomizat, cu tratament în regim deschis, multicentric, cu

grupuri paralele de tratament, cu durată de 52 săptămâni, care a evaluat siguranța și tolerabilitatea

naloxegol versus tratamentul standard la pacienți cu constipație indusă de opioide cu durere neasociată

cu cancerul. Obiectivul primar a fost reprezentat de evaluarea siguranței și tolerabilității administrării

naloxegol 25 mg pe termen lung și compararea cu tratamentul standard, pe baza metodelor de statistică

Pacienții eligibili au fost randomizați într-un raport de 2:1 să primească naloxegol 25 mg zilnic (qd)

sau tratamentul standard pentru constipația indusă de opioide, pe o perioadă de 52 săptămâni. Pacienții

din grupul cu tratament standard au primit laxative pentru constipația indusă de opioide, după o

schemă terapeutică stabilită de investigatori conform celei mai bune judecăți clinice, dar nu a fost

permisă utilizarea antagoniștilor receptorilor opioizi periferici μ.

Dintre cei 844 pacienți care au fost randomizați, 61,1% au finalizat studiul (prin finalizarea vizitei de

urmărire la 2 săptămâni după perioada de tratament de 52 săptămâni). În total, în acest studiu 393 de

pacienți au avut o expunere de cel puțin 6 luni și 317 pacienți au avut o expunere de cel puțin 12 luni

la naloxegol 25 mg, îndeplinindu-se astfel criteriile de expunere specificate.

Expunerea de lungă durată la naloxegol 25 mg, până la 52 săptămâni, a fost în general bine tolerată în

tratamentul pacienților constipație indusă de opioide și durere neasociată cu cancerul. Pe durata

perioadei de 52 săptămâni de tratament nu au existat diferențe importante neașteptate între grupul

tratat cu naloxegol și grupul cu tratament standard.

Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor

studiilor efectuate cu Moventig la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în constipația

indusă de opioide (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

După administrarea orală, naloxegol este absorbit rapid, cu atingerea concentrației plasmatice maxime

(C ) la mai puțin de 2 ore. La cei mai mulți dintre subiecți a fost observat un al doilea maxim al

concentrației plasmatice de naloxegol la aproximativ 0,4 – 3 ore după primul maxim. Una dintre

explicații ar putea fi recircularea enterohepatică, deoarece la șobolani a fost observată excreție biliară

O masă bogată în grăsimi a crescut gradul și rata de absorbție a naloxegol. C și aria de sub curba

concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) au crescut cu aproximativ 30% și, respectiv, 45%.

Comprimatele care conțin naloxegol zdrobite, dispersate cu apă, administrate pe cale orală sau prin

tubul nazogastric (NG) în stomac, sunt bioechivalente cu comprimatul administrat întreg, cu un t

median de 0,75 și 1,50 ore (interval de la 0,23 la 1,50 ore) pentru comprimatele zdrobite administrate

pe cale orală respectiv comprimatele zdrobite administrate prin tubul nazogastric.

Volumul mediu aparent de distribuție în timpul fazei terminale (Vz/F) la voluntarii sănătoși a variat de

la 968 la 2140 litri între grupuri diferite de doze ș i studii. Rezultatele studiului QWBA (Quantitative

Whole Body Autoradiography – Autoradiografia Cantitativă a Întregului Corp) efectuat la șobolani și

absența antagonismului efectelor opioidelor la nivelul SNC la om la doze de naloxegol mai mici de

250 mg, indică distribuția minimă a naloxegol la nivelul SNC.

Legarea naloxegol de proteinele plasmatice la om a fost mică, fracția nelegată variind între 80% și

Într-un studiu de bilanț al greutății la om, au fost identificați în total 6 metaboliți în plasmă, urină și

materii fecale. Acești metaboliți au reprezentat mai mult de 32% din doza administrată și s-au format

prin N-dealchilare, O-demetilare, oxidare și pierdere parțială a lanțului de polietilenglicol (PEG).

Naloxagolul şși niciunul dintre metaboliți nu a fost prezent în procent de > 10% din concentrația

După administrarea orală a naloxegol marcat radioactiv, 68% și, respectiv, 16% din doza totală

administrată a fost recuperată în materiile fecale și în urină. Compusul parental de naloxegol excretat

în urină a reprezentat mai puțin de 6% din doza totală administrată. Astfel, excreția renală reprezintă o

cale minoră de eliminare pentru naloxegol.

În studiile clinice de farmacologie, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al naloxegol la

doza terapeutică a variat între 6 și 11 ore.

În intervalul de doze studiat, concentrația plasmatică maximă și ASC au crescut într-un mod

proporțional cu doza sau aproximativ proporțional cu doza.

A fost observat un efect mic al vârstei asupra farmacocineticii naloxegol (o creștere de aproximativ

0,7% a ASC pentru fiecare creștere cu an). Nu este recomandată ajustarea dozei la pacienții vârstnici.

În studiile clinice de fază 3 au fost incluși pacienți cu vârsta > 65 ani.

Studiile clinice cu naloxegol nu au inclus un număr suficient de pacienți cu vârsta de 75 ani și mai

mare pentru a determina dacă aceștia răspund diferit față de pacienții mai tineri. Cu toate acestea,

având în vedere mecanismul de acțiune al substanței active, nu există motive teoretice pentru ajustarea

Pentru recomandările privind doza la pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă, vezi pct.

Farmacocinetica naloxegolului nu diferă între bărbați și femei.

Efectul rasei asupra farmacocineticii naloxegol este mic (o scădere de aproximativ 20% a ASC pentru

naloxegol atunci când alte grupuri sunt comparate cu pacienți de rasă caucaziană) și prin urmare nu

S-a constatat că expunerea la naloxegol crește cu creșterea greutății, cu toate acestea, diferențele de

expunere nu au fost considerate relevante clinic.

Deoarece clearance-ul renal reprezintă o cale minoră de eliminare a naloxegol, impactul insuficienței

renale asupra farmacocineticii naloxegol a fost minim la majoritatea subiecților, indiferent de

severitate (de exemplu insuficiență renală moderată, severă și în stadiul terminal). Cu toate acestea, la

2 din 8 pacienți (în ambele grupuri, cu insuficiență renală moderată și severă, dar nu în grupul cu

insuficiență renală în stadiu terminal) a fost observată o creștere de până la 10 ori a expunerii la

naloxegol. La acești pacienți insuficiența renală poate influența negativ alte căi de clearance

(metabolismul medicamentului la nivel hepatic/intestinal etc.), ceea ce determină expuneri mai mari.

Doza de inițiere la pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă este de 12,5 mg. Dacă apare

intoleranță, naloxegol trebuie întrerupt. Doza poate fi crescută la 25 mg dacă doza de 12,5 mg este

Expunerea la naloxegol a pacienților cu insuficiență renală în stadiu terminal (ESRD) sau cu

hemodializă a fost similară cu cea a voluntarilor sănătoși cu funcție renală normală.

La pacienții cu insuficiență hepatică moderată și ușoară (Clasa Child-Pugh A și B) a fost observată

scăderea cu mai puțin de 20% a ASC și scăderea cu 10% a C .

Efectul insuficienței hepatice severe (Clasa Child-Pugh C) asupra farmacocineticii naloxegol nu a fost

evaluată. Nu este recomandată administrarea la pacienți cu insuficiență hepatică severă.