Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Tuberculoză

Actualizat: · Cod ICD-10: A15-A19

Despre boală

Tuberculoza (TB) este o boală cauzată de bacterii care se răspândește prin contact apropiat cu persoane care au TB activă. Simptomele apar de obicei treptat și includ tuse care durează mai mult de 3 săptămâni, febră, transpirații nocturne și scădere în greutate. Tratamentul principal constă în administrarea de antibiotice timp de cel puțin 6 luni.

Simptome

Simptomele tuberculozei (TB) apar de obicei treptat.

Simptomele frecvente includ:

  • tuse care durează mai mult de 3 săptămâni – puteți expectora mucus (flegmă) sau mucus cu sânge;
  • senzație de oboseală permanentă
  • febră (temperatură ridicată) sau transpirații nocturne
  • poftă de mâncare mai scăzută decât de obicei (pierderea poftei de mâncare)
  • scădere în greutate fără să încercați acest lucru
  • stare generală de rău

Copiii pot avea, de asemenea, dificultăți în a se îngrășa sau în a crește.

Dacă TB s-a extins la o altă parte a corpului dumneavoastră, cum ar fi ganglionii limfatici, oasele, pielea sau creierul, este posibil să aveți și alte simptome, printre care:

  • ganglioni măriți;
  • dureri și junghiuri în tot corpul;
  • articulații sau glezne umflate;
  • durere în burtă (abdomen) sau în zona pelviană;
  • constipație;
  • urină de culoare închisă sau tulbure;
  • durere de cap;
  • vărsături;
  • stare de confuzie sau de iritabilitate;
  • erupție pe piele la nivelul picioarelor, feței sau al altei părți a corpului

Uneori puteți avea TB în organism, dar fără niciun simptom. Aceasta se numește TB latentă.

Dacă aveți TB și prezentați simptome, aceasta se numește TB activă.

Cauze și factori de risc

Tuberculoza (TB) este cauzată de bacterii. Se poate răspândi prin contact apropiat cu persoane care au TB și prezintă simptome (TB activă).

Când o persoană cu TB activă tușește, elimină picături mici care conțin bacteriile. Puteți contracta TB dacă inspirați în mod repetat aceste picături pe o perioadă lungă de timp.

Unele persoane au TB în organism, dar nu se îmbolnăvesc și nu prezintă niciun simptom (TB latentă). Acest tip de TB nu poate fi transmis altor persoane, dar se poate transforma în TB activă în viitor.

Persoanele cu risc mai mare de a face tuberculoză (TB)

Oricine poate face TB, dar unele persoane au o probabilitate mai mare de a se îmbolnăvi sau de a se îmbolnăvi mai grav din cauza ei, inclusiv persoanele care:

  • petrec mult timp alături de o persoană care are TB activă, cum ar fi persoanele care locuiesc în aceeași casă
  • s-au născut sau au locuit într-o zonă în care TB este mai frecventă
  • au un sistem imunitar slăbit, cum ar fi persoanele cu HIV, diabet, un transplant de rinichi sau care urmează tratamente precum chimioterapia sau medicamente biologice pentru afecțiuni inflamatorii
  • au vârsta sub 5 ani
  • sunt fără adăpost
  • locuiesc într-un penitenciar sau într-un centru de detenție
  • fumează, consumă alcool sau droguri în mod regulat
  • au mai avut TB și aceasta nu a fost tratată corespunzător

Diagnostic și analize

Dacă aveți simptome de tuberculoză (TB), testele pe care le puteți efectua includ:

  • o radiografie, o ecografie, o ecocardiogramă sau o tomografie computerizată (CT) a toracelui sau a zonei din corp care poate fi afectată
  • recoltarea de probe din mucusul pe care îl expectorați, pentru a fi testat pentru TB
  • o biopsie, pentru a recolta o probă de țesut, celule sau lichid din zona afectată

Dacă nu aveți simptome, dar prezentați risc de TB (de exemplu, ați fost în contact apropiat cu o persoană care are TB), puteți efectua un test Mantoux sau analize de sânge pentru a verifica dacă aveți boala.

Testul Mantoux este un test cutanat în care o cantitate mică de lichid este injectată sub pielea brațului. Dacă aveți TB, acest lichid va provoca o mică reacție la nivelul pielii.

Analize și investigații

Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Radiografia · Ecocardiografia · Biopsia · Analizele de sânge · Teste pentru bacili acido-alcoolo-rezistenți (BAAR)

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă golește intestinul (laxativ)

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecocardiogramă

De ce se face o ecocardiogramă

De obicei, vi se va face o ecocardiogramă pentru a:

  • verifica dacă simptomele dumneavoastră ar putea fi cauzate de o afecțiune cardiacă
  • verifica cât de bine funcționează inima dumneavoastră dacă aveți o problemă cardiacă sau ați avut probleme cardiace în trecut

De exemplu, poate fi făcută pentru a vă verifica inima după un infarct miocardic sau pentru a diagnostica afecțiuni precum insuficiența cardiacă, boala valvulară cardiacă sau boala cardiacă congenitală.

Pregătirea pentru o ecocardiogramă

În ziua ecocardiogramei, de regulă puteți mânca și bea ca de obicei.

Dar dacă aveți nevoie de o scanare mai detaliată, în care un tub subțire este introdus în gură, vi se poate cere să nu mai mâncați și să nu mai beți înainte de scanare. Veți fi informat(ă) dacă acest lucru este valabil în cazul dumneavoastră.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ecocardiograma dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei ecocardiografii

O ecocardiografie se face de obicei în spital, de către un medic.

Investigarea funcționează prin utilizarea undelor sonore (ultrasunete) pentru a crea o imagine a inimii dumneavoastră, similar cu o ecografie folosită în timpul sarcinii.

Cel mai frecvent tip de ecocardiografie se numește ecocardiografie transtoracică (ETT).

Pentru acest tip de ecocardiografie:

  1. Vi se va cere să vă dezbrăcați de hainele de pe jumătatea superioară a corpului și vi se va da un halat pe care să îl purtați.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat de examinare și vi se vor aplica plasturi adezivi pe piept pentru a vă monitoriza ritmul cardiac.
  3. Uneori vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid (agent de contrast) într-o venă din braț. Acest lucru ajută la evidențierea mai clară a inimii și a vaselor de sânge pe imagine.
  4. Medicul va aplica apoi un gel care ajută la o mai bună funcționare a investigării. Acesta poate fi aplicat pe pieptul dumneavoastră sau pe dispozitivul cu ultrasunete.
  5. Medicul va deplasa apoi încet dispozitivul cu ultrasunete peste pieptul dumneavoastră. Aparatul emite un zgomot puternic de șuierat în timp ce funcționează, iar investigarea durează aproximativ 30 până la 40 de minute.
Alte tipuri de ecocardiografie

Există și alte tipuri de ecocardiografie care sunt uneori folosite:

  • ecocardiografie de efort sau de stres – similară cu ecocardiografia transtoracică, dar vi se cere să folosiți o bandă de alergare sau o bicicletă ergometrică (sau vi se administrează un medicament care are un efect similar cu efortul fizic asupra inimii) și apoi se face o altă investigare pentru a verifica cum funcționează inima dumneavoastră
  • ecocardiografie transesofagiană (ETE) – în care un tub subțire care conține un mic dispozitiv cu ultrasunete este introdus prin gură și coborât în esofag (tubul digestiv) pentru a crea o imagine mai detaliată a inimii dumneavoastră

O ETE nu este dureroasă, dar unele persoane o pot considera inconfortabilă.

Partea din spate a gâtului dumneavoastră va fi amorțită cu un spray anestezic.

Puteți cere, de asemenea, să vi se administreze un medicament sedativ înainte de investigare.

Aceasta înseamnă că nu veți dormi, dar veți fi foarte somnoros(oasă), cu o conștientizare redusă a ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră.

După o ecocardiografie

Dacă vi s-a injectat lichid pentru investigare (agent de contrast), vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Dacă vi s-a administrat un sedativ pentru a vă face somnoros(oasă) în timpul investigării, veți fi dus(ă) într-o cameră de recuperare pentru a vă reveni. Cineva va trebui să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau cu taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Dacă ați avut o ecocardiografie transesofagiană, atunci gâtul dumneavoastră poate fi iritat, dar acest lucru ar trebui să treacă în 1 până la 2 zile.

Obținerea rezultatelor ecocardiogramei

Uneori, medicul dumneavoastră vă poate vorbi despre rezultatele ecocardiogramei în aceeași zi în care faceți investigația.

De obicei, vi se va programa o altă consultație după ecocardiografie pentru a discuta în detaliu rezultatele cu medicul dumneavoastră.

Acesta vă va explica ce a evidențiat investigația și dacă ați putea avea nevoie de alte analize sau tratamente. Puneți întrebări dacă nu sunteți sigur(ă) de ceva din ceea ce vi s-a spus.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Teste pentru bacili acido-alcoolo-rezistenți (BAAR)

Ce sunt testele pentru bacili acido-alcoolo-rezistenți (BAAR)?

Bacilul acido-alcoolo-rezistent (BAAR) este un tip de bacterie care provoacă tuberculoza și alte tipuri de infecții micobacteriene, cum ar fi lepra (boala Hansen). Testele BAAR sunt recomandate în principal persoanelor cu:

  • Un rezultat pozitiv la un test de screening pentru TB. Un test BAAR poate confirma apoi acest rezultat.
  • Radiografii toracice anormale.
  • Simptome de tuberculoză activă

Un test BAAR poate detecta uneori și alte infecții similare.

TB este o infecție bacteriană gravă cauzată de Mycobacterium tuberculosis. Afectează în principal plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului, inclusiv creierul, coloana vertebrală și rinichii. TB poate fi latentă sau activă. Dacă aveți TB latentă, veți avea bacteria TB în corp, dar nu vă veți simți bolnav(ă) și nu puteți transmite boala altora prin tuse sau strănut. Dacă aveți TB activă, veți avea simptomele bolii și puteți transmite infecția altora.

Testele BAAR caută acești bacili în sputa dumneavoastră. Sputa este un mucus gros eliminat prin tuse din plămâni. Este diferită de scuipat sau salivă. Există patru teste utilizate pentru identificarea BAAR:

  • Frotiu BAAR. În acest test, proba dumneavoastră de spută este „întinsă” pe o lamă de sticlă și examinată la microscop. Poate oferi rezultate în 1-2 zile. Aceste rezultate pot indica o infecție posibilă sau probabilă, dar nu pot fi utilizate pentru a stabili un diagnostic.
  • Cultură BAAR. În acest test, proba dumneavoastră este trimisă la un laborator pentru a permite celulelor să se dezvolte până când sunt suficiente pentru testare. O cultură BAAR poate confirma pozitiv un diagnostic de TB sau altă infecție micobacteriană. Dar este nevoie de 6-8 săptămâni pentru a crește suficiente bacterii pentru a detecta o infecție.
  • Test molecular. În acest test, proba dumneavoastră este testată folosind amplificarea acidului nucleic (NAAT) împreună cu frotiul și cultura BAAR. Testul NAAT se efectuează direct pe probele de spută și poate detecta bacteria TB. Dacă există bacteria TB, testul poate verifica și dacă bacteria este rezistentă la rifampicină, un tratament obișnuit pentru TB. Acest test poate fi efectuat în mai puțin de două ore.
  • Test de sensibilitate. Acest test este de obicei recomandat împreună cu o cultură BAAR. Este utilizat pentru a determina cel mai eficient antibiotic pentru tratarea infecției dumneavoastră. Mycobacterium tuberculosis poate fi rezistentă la unul sau mai multe dintre medicamentele utilizate pentru tratarea TB.

Alte denumiri: frotiu și cultură BAAR, cultură și sensibilitate pentru TB, frotiu și cultură pentru micobacterii, NAAT pentru TB, frotiu și cultură pentru bacili acido-alcoolo-rezistenți cu testare de sensibilitate, test de amplificare a acidului nucleic pentru Mycobacterium tuberculosis

Pentru ce sunt folosite?

Testele BAAR sunt cel mai adesea folosite pentru a diagnostica o infecție activă cu tuberculoză (TB), mai ales după un rezultat pozitiv la un test de screening pentru TB. Un test de screening pentru TB nu poate face diferența dintre o infecție TB inactivă și una activă. Așadar, dacă rezultatul testului de screening este pozitiv, medicul dumneavoastră poate dori să verifice rezultatele folosind un test BAAR. Testele BAAR pot fi folosite și pentru a ajuta la diagnosticarea altor tipuri de infecții BAAR. Acestea includ:

  • Lepra, o boală cândva de temut, dar rară și ușor de tratat, cauzată de Mycobacterium leprae și Mycobacterium lepromatosis, care afectează nervii, ochii și pielea. Pielea devine adesea roșie și descuamată, cu pierderea sensibilității.
  • O infecție similară cu TB, cum ar fi Mycobacterium avium, care afectează mai ales persoanele cu HIV și pe cele cu sistemul imunitar slăbit.

Testele BAAR pot fi folosite și pentru persoanele care au fost deja diagnosticate cu TB. Testele pot arăta dacă tratamentul funcționează și dacă infecția mai poate fi transmisă altor persoane.

De ce am nevoie de un test BAAR?

Este posibil să aveți nevoie de un test BAAR dacă aveți simptome de TB activă (boala TB). Simptomele pe care le aveți vor depinde de locul din corp în care se dezvoltă bacteriile TB.

Dacă boala TB este în plămâni (pulmonară), simptomele pot include:

  • Tuse care durează trei săptămâni sau mai mult
  • Tuse cu sânge și/sau spută
  • Durere în piept

Alte simptome ale bolii TB pot include:

  • Frisoane și febră
  • Oboseală
  • Transpirații nocturne (transpirație abundentă în timpul somnului)
  • Scădere în greutate fără intenție
  • Durere de spate și paralizie (pentru TB spinală)
  • Sânge în urină
  • Durere de cap și comă (pentru meningita TB)
  • Durere articulară
  • Durere abdominală (de burtă)

În general, anumite persoane sunt mai predispuse să dezvolte boala TB. Acestea includ:

  • Persoane care au fost infectate recent cu bacteria TB
  • Persoane cu afecțiuni medicale care slăbesc sistemul imunitar

Bebelușii și copiii mici au adesea un sistem imunitar slăbit. Și alte persoane pot avea un sistem imunitar slăbit, în special cele cu oricare dintre următoarele afecțiuni:

  • HIV
  • Consum de substanțe
  • Silicoză, o boală pulmonară cauzată de inhalarea prafului de siliciu
  • Diabet
  • Boală renală severă
  • Greutate corporală mică
  • Transplant de organe
  • Cancer de cap și gât

Persoanele pot avea, de asemenea, un sistem imunitar slăbit din cauza anumitor tratamente:

  • Tratamente medicale, cum ar fi corticosteroizii
  • Tratament specializat pentru artrita reumatoidă sau boala Crohn

Este posibil să aveți nevoie de testare și dacă aveți un risc mai mare de a contracta TB deoarece:

  • Ați fost în contact apropiat cu cineva care a fost diagnosticat cu TB
  • Aveți HIV sau o altă boală care vă slăbește sistemul imunitar
  • Locuiți sau lucrați într-un loc cu o rată ridicată de infecție cu TB, cum ar fi un adăpost pentru persoane fără locuință, un azil de bătrâni sau o închisoare

Dacă urmați în prezent un tratament pentru TB, este posibil să aveți nevoie de testare pentru a vedea dacă tratamentul funcționează și dacă ați putea încă răspândi bacteria TB altor persoane. În cele din urmă, este posibil să aveți nevoie de un test BAAR dacă ați avut un rezultat pozitiv la un test de screening pentru TB.

Ce se întâmplă în timpul testării BAAR?

Medicul dumneavoastră va avea nevoie de o probă de spută pentru toate testele BAAR. Frotiul BAAR și cultura BAAR se fac de obicei în același timp. Pentru a obține probe de spută:

  • Vi se va cere să respirați adânc, apoi să tușiți și să scuipați într-un recipient steril.
  • Dacă aveți dificultăți în a elimina suficientă spută prin tuse, medicul vă poate cere să inhalați o ceață sterilă de ser fiziologic (soluție salină), care vă poate ajuta să tușiți mai profund.
  • Dacă tot nu puteți elimina suficientă spută prin tuse, medicul poate efectua o procedură numită bronhoscopie. În cadrul acestei proceduri, veți primi mai întâi medicamente pentru a nu simți durere. Apoi, un tub subțire, cu lumină, va fi introdus prin gură sau nas până în căile respiratorii. Proba poate fi recoltată prin aspirare sau cu o perie mică.

Dacă medicul dorește să vă testeze pentru lepră (boala Hansen), poate preleva o probă de pe piele. Medicul va folosi un instrument special pentru a preleva o mică mostră de piele sau, în unele cazuri, din nervii din jurul unei leziuni cauzate de afecțiune. Această procedură se numește biopsie.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu sunt necesare pregătiri speciale pentru testarea BAAR.

Există riscuri la acest test?

Nu există niciun risc în a oferi o probă de spută prin tuse într-un recipient. Dacă vi se face o bronhoscopie, este posibil să aveți gâtul iritat după procedură. În cazul unei biopsii de piele/nerv, există și un risc mic de infecție și sângerare la locul de unde se prelevează proba.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele dumneavoastră la frotiul sau cultura BAAR au fost negative, probabil că nu aveți tuberculoză activă. Dar ar putea însemna și că nu au existat suficiente bacterii în probă pentru ca medicul dumneavoastră să pună un diagnostic.

Dacă frotiul BAAR a fost pozitiv, înseamnă că probabil aveți tuberculoză sau o altă infecție micobacteriană, dar este necesară o cultură BAAR pentru a confirma diagnosticul. Rezultatele culturii pot dura câteva săptămâni, așa că medicul dumneavoastră poate decide să trateze infecția între timp.

Dacă cultura BAAR a fost pozitivă, înseamnă că aveți tuberculoză activă sau un alt tip de infecție BAAR. Cultura poate identifica ce tip de infecție aveți.

Dacă testul molecular (NAAT) a fost pozitiv, înseamnă că probabil aveți tuberculoză sau un alt tip de infecție BAAR.

Odată ce ați fost diagnosticat(ă), medicul dumneavoastră poate solicita un „test de sensibilitate” pe proba dumneavoastră. Un test de sensibilitate este folosit pentru a ajuta la determinarea antibioticului care va oferi cel mai eficient tratament.

Dacă aveți semnele și simptomele unei infecții BAAR active, medicul dumneavoastră va lua în considerare atât rezultatele frotiului BAAR, cât și ale testului molecular NAAT atunci când decide dacă să vă trateze pentru tuberculoză sau orice altă infecție micobacteriană în timp ce așteptați rezultatele culturii. Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testarea BAAR?

Dacă nu este tratată, tuberculoza poate fi fatală. Însă majoritatea cazurilor de tuberculoză pot fi vindecate dacă luați antibioticele conform indicațiilor medicului dumneavoastră.

Tratamentul tuberculozei durează mult mai mult decât tratamentul altor tipuri de infecții bacteriene. După câteva săptămâni de tratament cu antibiotice, nu veți mai fi contagios, dar veți avea în continuare tuberculoză.

Pentru a vindeca tuberculoza activă, de obicei este nevoie să luați antibiotice timp de șase până la douăsprezece luni. Durata tratamentului va depinde de starea dumneavoastră generală de sănătate, vârstă și alți factori. Este important să luați antibioticele atât timp cât vă recomandă medicul, chiar dacă vă simțiți mai bine. Întreruperea prematură a tratamentului poate duce la recidivarea infecției.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Diagnosticul de certitudine al tuberculozei se stabilește prin examen bacteriologic din spută sau alte produse biologice.
  • Pentru examenul sputei se recoltează două probe distincte, la interval de minimum 8 ore, chiar dacă radiografia toracică este normală.

Tratament

Tratamentul principal al tuberculozei (TBC) constă în administrarea de antibiotice, de obicei timp de cel puțin 6 luni.

Dacă TBC s-a răspândit la nivelul creierului, al măduvei spinării sau în zona din jurul inimii, este posibil să fie nevoie să luați și medicamente cu steroizi timp de câteva săptămâni.

Dacă aveți TBC, dar nu aveți simptome (TBC latentă), de obicei trebuie să luați antibiotice timp de 3 până la 6 luni.

Important

Este important să luați antibioticele corect și până la terminarea cursului de tratament, chiar dacă vă simțiți mai bine. Dacă opriți tratamentul prea devreme, TBC poate reveni.

Ce puteți face

  • Luați medicamentele la aceeași oră, conform schemei prescrise, și mergeți de urgență la medic dacă apar icter, tulburări vizuale, febră persistentă, erupții cutanate sau hemoragii.
  • Evitați consumul de alcool și alte substanțe cu potențial hepatotoxic și mențineți o alimentație echilibrată.

Viața cu boala

Există un vaccin împotriva tuberculozei (TB), numit vaccinul BCG.

În România, vaccinul BCG se administrează tuturor nou-născuților, în maternitate, conform calendarului național de vaccinare.

Când să mergeți la medic

Dacă aveți simptome de tuberculoză, este important să le verificați.

Mergeți la medicul de familie dacă:

  • tușiți de mai mult de 3 săptămâni;
  • vă simțiți obosit(ă) tot timpul, fără un motiv anume;
  • aveți febră (temperatură ridicată) sau transpirații nocturne care nu dispar;
  • adesea nu vă este foame;
  • slăbiți continuu fără să încercați;
  • ați petrecut mult timp cu o persoană care are tuberculoză (TB) și are simptome (de exemplu, locuiți cu o persoană care o are)

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • tușiți sânge sau mucus (flegmă) cu sânge

Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

  • aveți gâtul înțepenit și o durere de cap severă;
  • vă doare când priviți lumini puternice;
  • ați avut o criză convulsivă;
  • ați avut o schimbare de comportament – de exemplu, confuzie bruscă;
  • aveți slăbiciune sau pierderea mișcării într-o parte a corpului

Acestea ar putea fi semne că tuberculoza (TB) s-a răspândit la creier (meningită).

Nu conduceți până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Luați cu dumneavoastră toate medicamentele pe care le folosiți.

Medicamente folosite pentru tuberculoză

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antituberculoase · ATC J04A · 18

Antituberculoase: medicamente care tratează tuberculoza, luate luni de zile, în asociere.

Corticosteroizi de uz sistemic · ATC H02A · 16

Corticosteroizi luați pe gură sau injectabil: reduc puternic inflamația și reacțiile imune.

Chinolone · ATC J01M · 7

Chinolone: antibiotice pentru infecții urinare, respiratorii și altele; se folosesc cu prudență.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), ghidul național de tuberculoză.