Sindromul vezicii dureroase (BPS)
Actualizat:
Simptome
Simptomele sindromului vezicii dureroase (BPS) includ:
- durere la nivelul vezicii urinare sau durere în partea de jos a burții (abdomen) ori în zona lombară
- senzația că trebuie să urinați, chiar și atunci când vezica este goală
- urinare frecventă, de obicei în cantități mici, în timpul zilei
- trezitul noaptea pentru a urina
- pierderea unei cantități mici de urină dacă nu ajungeți la toaletă suficient de repede
- durere în timpul actului sexual – femeile pot simți durere la penetrare, iar bărbații pot simți durere la obținerea unei erecții
Este posibil să simțiți și disconfort atunci când vezica se umple după ce ați băut lichide. Este posibil să aveți o oarecare ușurare atunci când urinați.
Simptomele BPS pot apărea și dispărea în timp. De obicei, există perioade în care simptomele se agravează (numite crize) și perioade în care sunt mai bune.
BPS este mai frecvent la femei decât la bărbați și afectează de obicei persoanele cu vârsta de 40 de ani sau peste.
Cauze și factori de risc
Simptomele sindromului vezicii dureroase (BPS) sunt cauzate de iritarea și inflamarea mucoasei interioare a vezicii urinare (peretele vezical). Dar nu este clar de ce se întâmplă acest lucru la unele persoane.
Se consideră că ar putea fi cauzat de:
- sistemul dumneavoastră imunitar care atacă din greșeală peretele vezical, provocând inflamație
- o problemă a peretelui vezical care îl face să fie iritat ușor de substanțele din urină
Aveți mai multe șanse să dezvoltați BPS dacă aveți deja o altă afecțiune dureroasă cronică, cum ar fi fibromialgia.
Diagnostic și analize
Nu există un singur test care să poată diagnostica sindromul vezicii dureroase (BPS). Este posibil să aveți nevoie de mai multe investigații pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea cauza simptomele dumneavoastră, cum ar fi o infecție de tract urinar (ITU).
Este posibil să fie necesare investigații precum:
- o analiză de sânge
- un test de urină (sumar de urină)
- un examen fizic al pelvisului și organelor genitale (care poate include un examen vaginal intern)
- o ecografie a abdomenului
- o cistoscopie pentru a examina interiorul vezicii urinare cu ajutorul unui tub subțire prevăzut cu o cameră
- măsurarea presiunii din interiorul vezicii urinare cu ajutorul unui tub subțire (cateter)
Analize și investigații
Ecografia · Analizele de sânge · Cistoscopia
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Rezultatele analizelor de sânge sunt gata, de obicei, în câteva zile; pentru unele analize poate dura mai mult.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Cistoscopie
Motive pentru efectuarea unei cistoscopii
O cistoscopie poate fi efectuată pentru a verifica ce cauzează simptomele vezicii urinare, pentru a trata unele afecțiuni ale vezicii urinare sau pentru a ajuta la diagnosticarea și tratarea cancerului de vezică urinară.
Verificarea simptomelor vezicii urinare
O cistoscopie poate fi folosită pentru a verifica ce cauzează simptomele vezicii urinare, cum ar fi:
- sânge în urină
- infecții ale tractului urinar (ITU)
- incontinență urinară
- durere în partea inferioară a burții (durere pelvină) care nu dispare
- simptome care afectează urinarea, cum ar fi durerea la urinare, urinarea mai frecventă decât în mod normal sau senzația că nu ați golit complet vezica după urinare
Tratarea afecțiunilor vezicii urinare
Este posibil să vi se efectueze o cistoscopie și pentru a trata anumite afecțiuni ale vezicii urinare.
Un cistoscop poate fi folosit pentru a:
- îndepărta pietrele la vezica urinară
- ajuta la micșorarea prostatei dacă aveți hipertrofie de prostată
- injecta medicamente direct în vezică, cum ar fi toxina botulinică pentru vezica hiperactivă
- repara leziuni ale vezicii urinare
- preleva o mostră de celule pentru testare (o biopsie)
Verificarea și tratarea cancerului de vezică urinară
O biopsie poate fi folosită pentru a verifica orice modificări ale vezicii urinare, care ar putea fi cancer de vezică urinară.
Cancerul de vezică urinară poate fi dificil de diagnosticat, așa că este posibil să vi se efectueze și alte teste.
Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu cancer de vezică urinară, o cistoscopie poate fi folosită pentru a:
- îndepărta o tumoare din vezica urinară
- verifica cât de bine funcționează tratamentul, cum ar fi chimioterapia
Cum să vă pregătiți pentru o cistoscopie
Modul de pregătire pentru o cistoscopie diferă în funcție de tipul de cistoscopie pe care îl veți avea.
Tipuri de cistoscopie
Există 2 tipuri de cistoscopie:
- cistoscopia flexibilă – care folosește un tub subțire și flexibil cu o cameră și este adesea folosită pentru a verifica simptomele vezicii urinare
- cistoscopia rigidă – folosește un tub drept, rigid, cu o cameră în interior și este adesea folosită pentru a trata afecțiunile vezicii urinare
Ar trebui să vi se spună ce tip de cistoscopie veți avea și dacă există ceva ce trebuie să faceți pentru a vă pregăti.
Dacă nu știți, contactați medicul care v-a recomandat cistoscopia pentru recomandări.
Pregătirea pentru o cistoscopie flexibilă
O cistoscopie flexibilă se efectuează de obicei cu anestezie locală pentru a amorți zona din jurul uretrei (tubul prin care iese urina).
Ar trebui să puteți mânca și bea normal în ziua cistoscopiei flexibile.
Pregătirea pentru o cistoscopie rigidă
O cistoscopie rigidă poate fi efectuată cu:
- anestezie generală, în care dormiți în timpul procedurii
- anestezie administrată în coloană (anestezie spinală), care amorțește jumătatea inferioară a corpului în timpul procedurii
Dacă veți avea anestezie generală, vi se poate cere să veniți la o consultație de evaluare cu aproximativ o săptămână înainte de cistoscopie. Aceasta implică de obicei o asistentă care vă ia câteva măsurători, cum ar fi tensiunea arterială. Acest lucru ajută la planificarea utilizării în siguranță a anesteziei.
De obicei, vi se va spune să evitați să mâncați sau să beți (să țineți post) cu câteva ore înainte de o cistoscopie rigidă. Vi se vor oferi informații mai detaliate despre acest lucru.
De asemenea, veți avea nevoie de cineva care să vă ducă acasă după o cistoscopie rigidă și să rămână cu dumneavoastră timp de 24 de ore după aceea.
Ce se întâmplă în timpul unei cistoscopii
Probabil vi se va cere să mergeți la un spital sau o clinică locală pentru a vi se efectua cistoscopia.
Înainte de procedură, vi se va cere să vă goliți vezica urinară prin urinare. În același timp, vi se poate cere să oferiți o probă de urină pentru a verifica eventualele infecții. Dacă aveți o infecție, cistoscopia poate fi reprogramată.
Efectuarea unei cistoscopii flexibile
- Vi se va cere să vă dezbrăcați, în spatele unui paravan, de la talie în jos. Vi se va da un halat pe care să îl purtați.
- Vi se va cere să vă întindeți pe o masă de examinare sau pe un pat.
- Se va folosi un gel anestezic local pentru a amorți zona din jurul uretrei (tubul care transportă urina din vezică în afara corpului).
- Un tub subțire și flexibil, cu o cameră în interior (cistoscop), este introdus ușor în uretră și avansat prin aceasta până în vezică.
- O soluție salină este pompată în vezică pentru a o umfla. Acest lucru face mai ușoară vizualizarea interiorului.
- Cistoscopul este mișcat în interiorul vezicii pentru a o examina. Imaginile sunt transmise pe un ecran pe care îl puteți urmări, dacă doriți.
- Prin cistoscop pot fi folosite instrumente pentru a preleva o mică mostră de celule pentru testare (biopsie).
- După finalizarea testului, cistoscopul este îndepărtat ușor din vezică.
O cistoscopie flexibilă durează de obicei aproximativ 10 până la 15 minute.
Efectuarea unei cistoscopii rigide
- Vi se va administra fie o anestezie generală (astfel încât să dormiți în timpul procedurii), fie vi se va amorți jumătatea inferioară a corpului cu anestezic administrat în coloană (anestezie spinală).
- Un tub cu o cameră în interior (cistoscop) este introdus ușor în uretră și avansat prin aceasta până în vezică.
- O soluție salină este pompată în vezică pentru a o umfla. Acest lucru face mai ușoară vizualizarea interiorului și efectuarea oricărui tratament.
- Prin cistoscop pot fi folosite instrumente pentru a preleva o mică mostră de celule pentru testare (biopsie) sau pentru a trata anumite afecțiuni.
- Eventualele incizii făcute în timpul testării sau tratamentului sunt închise, iar cistoscopul este îndepărtat ușor din vezică.
O cistoscopie rigidă durează de obicei aproximativ 30 de minute.
După o cistoscopie
Dacă ați făcut o cistoscopie flexibilă, puteți pleca acasă imediat ce procedura s-a încheiat. Vă puteți relua munca și activitățile obișnuite de îndată ce vă simțiți în stare.
Dacă ați făcut o cistoscopie rigidă, de obicei puteți pleca acasă după ce vă reveniți din efectele anestezicului și puteți urina.
Pentru majoritatea persoanelor, acest lucru durează câteva ore.
Dacă ați avut anestezie spinală sau generală, cineva trebuie să vă ducă acasă și să rămână cu dumneavoastră timp de 24 de ore.
În această perioadă de 24 de ore, nu:
- consumați alcool
- conduceți
- folosiți utilaje grele sau complexe
Este posibil să aveți o cantitate mică de sânge în urină timp de câteva zile după cistoscopie. De asemenea, urinarea poate fi dureroasă.
Aceste simptome ar trebui să treacă în câteva zile și, de obicei, nu sunt motive de îngrijorare. Paracetamolul sau ibuprofenul pot ajuta la tratarea durerii. Discutați cu medicul de familie dacă simptomele nu dispar după câteva zile.
Obținerea rezultatelor cistoscopiei
După cistoscopie, medicul sau asistenta vă poate spune dacă a observat modificări la nivelul vezicii urinare.
Ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează, inclusiv dacă veți avea nevoie de mai multe analize sau tratament.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate și pașii următori.
Dacă a fost prelevată o mostră de celule pentru analiză (biopsie), de obicei durează 1 până la 2 săptămâni pentru a obține rezultatele.
Dacă rezultatele arată că aveți cancer, veți fi îndrumat(ă) către o echipă specializată în îngrijirea cancerului.
Posibile complicații ale cistoscopiei
Cistoscopia este o procedură frecventă, iar complicațiile grave sunt rare. Medicul sau asistenta vă vor explica toate riscurile posibile.
Infecție de tract urinar
Există un risc mic de a face o infecție de tract urinar după o cistoscopie.
Infecția poate afecta vezica urinară, rinichii și tuburile care le leagă.
De obicei, veți avea nevoie de antibiotice pentru a trata o infecție de tract urinar.
Probleme la golirea vezicii urinare
Veți fi verificat(ă) pentru a vedea dacă puteți urina înainte de a fi trimis(ă) acasă. Dar, uneori, umflarea vezicii urinare și a uretrei poate face să nu puteți urina odată ajuns(ă) acasă. Acest lucru poate cauza umflare sau durere în burtă.
Este posibil să fie nevoie să vi se introducă un tub în uretră pentru a drena urina din vezică (cateter urinar) până când puteți urina din nou.
Lezarea vezicii urinare
Foarte rar, vezica urinară poate fi lezată în timpul cistoscopiei. Acest lucru poate cauza sânge în urină, care poate fi abundent sau poate continua timp de câteva zile.
Poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara acest lucru, dacă sângerarea nu se oprește.
Recomandare non-urgentă: consultați medicul dacă:
- aveți durere sau senzație de arsură când urinați, care nu dispare după câteva zile
- simțiți nevoia să urinați mai des sau mai urgent decât de obicei
- urina dumneavoastră arată tulbure
Anunțați medicul că ați făcut o cistoscopie.
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
- credeți că aveți o infecție de tract urinar și aveți febră (sau vă este foarte cald ori frig sau aveți frisoane) sau aveți o temperatură foarte scăzută, sub 36°C
- aveți durere în partea de jos a burții sau durere în spate, chiar sub coaste
- aveți sânge în urină care este abundent sau nu dispare după câteva zile
Dacă nu puteți ajunge la medicul de familie sau simptomele se agravează, mergeți la urgențe.
Anunțați medicul sau serviciul de urgență că ați făcut o cistoscopie.
Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
- nu puteți urina și burta dumneavoastră este umflată și dureroasă
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Tratamente pentru sindromul vezicii dureroase (BPS)
În prezent nu există un tratament care să vindece sindromul vezicii dureroase (BPS). Există însă tratamente care pot ajuta la gestionarea simptomelor, cum ar fi durerea.
Medicul dumneavoastră vă va vorbi despre diferitele opțiuni și despre ce ar putea fi cel mai potrivit pentru dumneavoastră.
Dacă tratamentul nu dă rezultate sau simptomele sunt severe, este posibil să fiți trimis(ă) la un specialist în tratarea afecțiunilor vezicii urinare (urolog).
Medicamente
Medicamentele care pot ameliora simptomele BPS includ:
- analgezice uzuale, cum ar fi paracetamol și ibuprofen
- analgezice pentru tratarea durerii neuropate, cum ar fi amitriptilina, gabapentina sau pregabalina
- medicamente care reduc nevoia de a urina, cum ar fi oxibutinina
Dacă alte tratamente nu au funcționat, este posibil să vi se ofere un medicament numit pentosan polisulfat de sodiu pentru a vă proteja vezica de iritații sau un medicament administrat printr-un tub subțire (cateter) pentru a amorți vezica sau a reduce nevoia de a urina.
Intervenție chirurgicală
Intervenția chirurgicală nu este frecventă în BPS, dar poate fi recomandată dacă alte tratamente nu au ajutat.
Opțiunile posibile includ:
- injectarea în vezică a toxinei botulinice (botox) pentru a o amorți
- introducerea unui dispozitiv mic sub piele, în zona lombară, care trimite semnale către nervii care controlează vezica (termenul medical pentru această procedură este stimulare nervoasă sacrală)
- mărirea vezicii folosind țesut din altă parte a corpului
Tratament și suport pentru sindromul vezicii dureroase (BPS)
Există și alte tratamente și forme de sprijin care pot ajuta cu simptomele și problemele cauzate de BPS.
Acestea pot include:
- fizioterapie pentru întărirea mușchilor planșeului pelvin
- exerciții de reeducare a vezicii urinare
- ajutor pentru gestionarea durerii pe termen lung
- suport pentru sănătatea mintală dacă aveți o stare de spirit scăzută sau anxietate
- sfaturi despre ce puteți face dacă simptomele vă afectează viața sexuală (scăderea libidoului)
Ce puteți face pentru a ajuta în sindromul vezicii dureroase
Există lucruri pe care le puteți face pentru a gestiona simptomele sindromului vezicii dureroase (BPS).
Ce să faceți
-
țineți un jurnal alimentar pentru a urmări ce mâncați și beți, deoarece anumite alimente și băuturi vă pot agrava simptomele, de exemplu vă pot face să urinați mai des
-
faceți exerciții fizice regulate cu impact redus, cum ar fi mersul pe jos, înotul sau yoga, și încercați tehnici de relaxare precum meditația, deoarece acestea pot ajuta la ameliorarea unor simptome
Ce să nu faceți
-
nu mâncați prea multe alimente picante sau acide (cum ar fi citricele)
-
nu consumați prea mult alcool sau băuturi cu cofeină, cum ar fi băuturile energizante, ceaiul sau cafeaua
Când să mergeți la medic
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:
- aveți durere în vezică, în partea inferioară a burții sau în zona lombară care nu dispare sau revine constant
- urinați mult mai des decât de obicei
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
- aveți sânge în urină – sângele din urină poate fi roz aprins, roșu sau maro închis
- aveți dureri de vezică, în partea inferioară a abdomenului sau în spate și aveți febră foarte mare sau vă este foarte cald ori aveți frisoane – acestea ar putea fi semne ale unei infecții
Medicamente folosite pentru sindromul vezicii dureroase (BPS)
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 71
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.
Ibuprofenum — 71 produse 58 fără rețetă · 13 cu rețetă
- ADAGIN 200 mgfără rețetă
- ADAGIN FORTE 400 mgfără rețetă
- ADVIL 200 mgfără rețetă
- ADVIL ULTRA 200 mgfără rețetă
- ADVIL ULTRA FORTE 400 mgfără rețetă
- ALGIN BABY 100 mg/5 mlcu rețetă
- BIOFEN 200 mgfără rețetă
- BIOFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- BRUFEN 20 mg/mlcu rețetă
- BRUFEN 400 mgcu rețetă
- BRUFEN RETARD 800 mgcu rețetă
- BUPROFESS RAPID 200 mgfără rețetă
- BUPROFESS RAPID 400 mgfără rețetă
- FASPIC 400 mgfără rețetă
- FASPIC 600 mgcu rețetă
- IBALGIN EXPRESS 400 mgfără rețetă
- IBALGIN FORTE 400 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 200 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 400 mgfără rețetă
- IBUCALMIN COPII 100 mg/5 mlfără rețetă
- IBUFEN RAPID 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ARENA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ARENA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN B. BRAUN 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN BANNER 100 mgfără rețetă
- IBUPROFEN CIPLA 600 mgcu rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX 20 mg/mlfără rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX PHARMA 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN FARMALIDER 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN HEATON 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN HELCOR 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN KABI 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA ESSENTIAL OTC 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA ESSENTIAL OTC 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN STRIDES 600 mgfără rețetă
- IBUPROFEN TERAPIA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN US PHARMACIA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN US PHARMACIA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ZENTIVA 400 mgcu rețetă
- IBUPROM FORTE PENTRU COPII 40 mg/mlfără rețetă
- IBUVALEN 400 mgfără rețetă
- INFLANOR 400 mgfără rețetă
- LAROFEN 200 mgfără rețetă
- LAROFEN PENTRU COPII 100 mg/5 mlfără rețetă
- MIG-400fără rețetă
- MODAFEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- MODAFEN EXPRESS 400 mgfără rețetă
- NUROFEN 200 mgfără rețetă
- NUROFEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- NUROFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- NUROFEN JUNIOR 7 ANI+ CU AROMA DE PORTOCALE 100 mgfără rețetă
- NUROFEN MINEXPRESS 400 mgfără rețetă
- NUROFEN SR 300 mgfără rețetă
- NUROFEN ULTRA 400 mgfără rețetă
- PADUDEN 200 mgfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN RAPID 200 mgfără rețetă
- PADUDEN RAPID FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN SR 300 mgcu rețetă
- REUPROFEN 200 mgfără rețetă
- REUPROFEN 400 mgfără rețetă
- ROBUMAY 200 mgfără rețetă
- ROBUMAY 400 mgcu rețetă
- RUPALYN 200 mgfără rețetă
- RUPALYN 400 mgfără rețetă
- RUPAN 200 mgfără rețetă
- VEDOLIX 200 mg/5 mlfără rețetă
Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 61
Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.
Paracetamolum — 41 produse 34 fără rețetă · 7 cu rețetă
- APAP FORTE PENTRU COPII 40 mg/mlfără rețetă
- DEFEBRYL 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA FORTE 1000 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT 250 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT FORTE 1000 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA PENTRU COPII 30 mg/mlfără rețetă
- PACETRAL 500 mgfără rețetă
- PANADOL BABY CU AROMA DE PORTOCALE 24 mg/mlfără rețetă
- PANADOL RAPID 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 1000 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ARENA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ATB 125 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ATB 250 mgfără rețetă
- PARACETAMOL B. BRAUN 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL CENTROFARM 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL DR. MAX 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL FARMALIDER 1000 mgcu rețetă
- PARACETAMOL FARMALIDER 500 mgcu rețetă
- PARACETAMOL FARMEX 500mgfără rețetă
- PARACETAMOL FRESENIUS 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL HELCOR 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL INFANT 160 mgfără rețetă
- PARACETAMOL KABI 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL LIVSANE 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL LPH 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 125 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 250 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL NORIDEM 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL RAPID TEVA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SANTAfără rețetă
- PARACETAMOL SINTOFARM 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SLAVIA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL TERAPIA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ZENTIVA 500 mgfără rețetă
- SANADOR 500 mgfără rețetă
Pregabalinum — 15 produse cu rețetă
- LYNAGEX 165 mgcu rețetă
- LYNAGEX 330 mgcu rețetă
- LYNAGEX 82,5 mgcu rețetă
- LYRICA 150 mgcu rețetă
- LYRICA 300 mgcu rețetă
- LYRICA 75 mgcu rețetă
- PREGABALIN SANDOZ 150 mgcu rețetă
- PREGABALIN SANDOZ 75 mgcu rețetă
- PREGABALIN ZENTIVA 150 mgcu rețetă
- PREGABALIN ZENTIVA 75 mgcu rețetă
- PREGABALINA GRINDEKS 150 mgcu rețetă
- PREGABALINA GRINDEKS 300 mgcu rețetă
- PREGABALINA GRINDEKS 75 mgcu rețetă
- SIRANALEN 150 mgcu rețetă
- SIRANALEN 75 mgcu rețetă
Gabapentinum — 5 produse cu rețetă
- GABAPENTIN ARENA 100 mgcu rețetă
- GABAPENTIN ARENA 300 mgcu rețetă
- GABAPENTIN ARENA 400 mgcu rețetă
- GABARAN 300 mgcu rețetă
- GABARAN 400 mgcu rețetă
Antiepileptice · ATC N03A · 12
Antiepileptice: previn crizele epileptice; unele se folosesc și pentru durerea de nerv.
Pregabalinum — 12 produse cu rețetă
- PRAGIOLA 150 mgcu rețetă
- PRAGIOLA 300 mgcu rețetă
- PRAGIOLA 75 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 125 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 150 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 175 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 250 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 300 mgcu rețetă
- PREGABALINA TERAPIA 75 mgcu rețetă
- PREGABALINA VIVANTA 150 mgcu rețetă
- PREGABALINA VIVANTA 300 mgcu rețetă
- PREGABALINA VIVANTA 75 mgcu rețetă
Medicamente urologice · ATC G04B · 2
Medicamente pentru vezica urinară și pentru tulburările de erecție.
Oxybutyninum — 2 produse cu rețetă
- DRIPTANE 5 mgcu rețetă
- KENTERAcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).