Infecții la nivelul creierului și măduvei spinării

Analize și investigații

Testul de lactat · Teste pentru boala meningococică · Teste pentru boala pneumococică

Testul de lactat

Ce este testul de lactat?

Acest test măsoară nivelul de lactat, numit și acid lactic, dintr-o probă de sânge. În anumite cazuri, se poate folosi lichidul cefalorahidian (LCR). În mod normal, aveți niveluri scăzute de lactat în sânge și în LCR. Nivelurile ridicate de lactat pot fi un semn al unei game largi de afecțiuni medicale.

Lactatul este produs în principal în mușchi și în globulele roșii atunci când acestea descompun alimentele pentru energie. De cele mai multe ori, celulele folosesc oxigen pentru a descompune alimentele pentru energie. Dar dacă celulele nu pot primi suficient oxigen, pot trece la un alt proces de producere a energiei care nu folosește oxigen. Acest proces de rezervă produce lactat. Ficatul și rinichii transformă lactatul în glucoză (zahăr) pe care celulele o folosesc pentru energie.

Este normal să aveți creșteri temporare ale lactatului atunci când faceți exerciții fizice sau alte activități fizice intense. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul folosește mai mult oxigen atunci când sunteți activ(ă) fizic, ceea ce determină celulele să producă energie fără oxigen. De obicei, nivelurile de lactat scad rapid când opriți activitatea.

Dar anumite afecțiuni medicale pot cauza o acumulare dăunătoare de lactat. Dacă nivelurile de lactat devin prea ridicate, sângele devine prea acid. Acest lucru poate duce la probleme grave de sănătate și la o afecțiune care pune viața în pericol, numită acidoză lactică.

Multe tipuri de afecțiuni pot cauza acumularea de lactat. Acestea se împart în două grupuri principale:

• Afecțiuni care reduc cantitatea de oxigen care ajunge la celule. Acestea sunt afecțiuni care:
  • Afectează respirația
  • Reduc fluxul de sânge bogat în oxigen în corp
  Exemplele includ:
  • Șocul
  • Insuficiența cardiacă
  • Bolile pulmonare
  • Anemia
  • Infecția severă și sepsisul
• Afecțiuni care afectează cantitatea de oxigen pe care o folosește corpul și tulburări care afectează modul în care corpul produce energie sau elimină excesul de lactat. Exemplele includ:
  • Bolile de ficat și de rinichi
  • Diabetul necontrolat
  • Leucemia
  • Tulburările mitocondriale moștenite
  • Utilizarea anumitor medicamente sau expunerea la anumite toxine (otrăvuri)
  • Exercițiile fizice foarte intense pe o perioadă lungă, cum ar fi alergarea unui maraton

Un test de acid lactic poate ajuta la depistarea nivelurilor ridicate de acid lactic înainte ca acestea să cauzeze probleme grave de sănătate. Dar testul nu poate diagnostica cauza.

Alte denumiri: test de acid lactic, acid lactic: plasmă, L-lactat

Pentru ce se folosește?

Analiza lactatului din sânge este folosită cel mai adesea pentru a diagnostica acidoza lactică și pentru a stabili cât de severă este aceasta. De asemenea, poate ajuta la evaluarea și monitorizarea multor tipuri de afecțiuni medicale care pot determina creșterea nivelului de lactat.

Dacă o persoană pare să aibă meningită, o infecție a membranelor din jurul creierului și măduvei spinării, analiza poate fi folosită pentru a afla dacă este cauzată de o bacterie sau de un virus. Deoarece meningita este o infecție a membranelor din jurul creierului și măduvei spinării, pot fi testate atât lichidul cefalorahidian, cât și sângele.

De ce am nevoie de un test de lactat?

Este posibil să aveți nevoie de un test de lactat:

• Dacă aveți simptome de acidoză lactică, cum ar fi:
  • Dificultăți de respirație
  • Greață și vărsături
  • Slăbiciune musculară
  • Transpirație
  • Durere abdominală (de burtă)
• Pentru a afla dacă celulele dumneavoastră primesc suficient oxigen
• Pentru a afla de ce aveți prea mult acid în sânge

Este posibil să aveți nevoie de acest test și dacă medicul dumneavoastră consideră că aveți semne și simptome ale oricăreia dintre numeroasele afecțiuni care pot cauza acidoză lactică.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu niveluri ridicate de lactat, este posibil să fie nevoie să repetați testele pentru a vă monitoriza starea.

Dacă aveți simptome de meningită, este posibil să fie nevoie să vi se măsoare nivelurile de lactat din sânge și din lichidul cefalorahidian. Simptomele meningitei includ:

• Durere de cap severă
• Febră
• Gât rigid
• Sensibilitate la lumină

Ce se întâmplă în timpul unui test de lactat?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă sau dintr-o arteră. Sângele dintr-o arteră poate oferi rezultate mai precise decât sângele dintr-o venă, așa că medicul vă poate recomanda acest tip de analiză de sânge, numită gazometrie arterială (Astrup).

Pentru a recolta o probă de sânge dintr-o venă, un cadru medical va introduce un ac subțire în brațul dumneavoastră. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, procedura durează mai puțin de cinci minute. Aveți grijă să nu strângeți pumnul în timpul testului, deoarece acest lucru poate crește temporar nivelul de lactat.

Pentru a recolta o probă de sânge dintr-o arteră, cadrul medical va folosi de obicei o arteră din interiorul încheieturii mâinii. Dar proba poate fi recoltată și dintr-o arteră de la braț sau din zona inghinală. La un nou-născut, proba poate fi recoltată din călcâi sau din cordonul ombilical, la scurt timp după naștere.

Dacă proba de sânge este recoltată din încheietura mâinii, cadrul medical vă va verifica mai întâi circulația sângelui. Acesta vă va ține încheietura mâinii și va aplica presiune asupra arterelor pentru a opri fluxul de sânge către mână timp de câteva secunde. Apoi, va elibera încheietura pentru a verifica cât de repede revine fluxul de sânge în mână. Dacă fluxul sanguin este normal, cadrul medical va recolta o probă de sânge.

O probă de sânge recoltată dintr-o arteră tinde să fie mai inconfortabilă decât majoritatea analizelor de sânge, care folosesc o venă. Prin urmare, cadrul medical poate aplica mai întâi un medicament anestezic pe piele. Apoi va introduce un ac cu o seringă în arteră pentru a recolta puțin sânge.

Când seringa este plină, cadrul medical va pansa locul puncției. Se va aplica presiune pe locul respectiv timp de cel puțin 5 minute pentru a opri sângerarea.

Dacă se suspectează meningita, medicul poate recolta și o probă de lichid cefalorahidian printr-o procedură numită puncție spinală sau puncție lombară. Aceasta se face de obicei într-un spital.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă va spune cum să vă pregătiți pentru test. Acesta vă poate cere să:

• Evitați efortul fizic cu câteva ore înainte de test. Asta deoarece efortul fizic poate cauza o creștere temporară a nivelului de lactat.
• Țineți post (să nu mâncați sau să beți) cu 8 până la 10 ore înainte de test.

Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente înainte de acest test, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să faceți acest lucru.

Există riscuri la această analiză?

Riscul de a face o analiză de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

După o recoltare de sânge dintr-o arteră, este posibil să aveți o ușoară sângerare, vânătăi sau sensibilitate în locul unde a fost introdus acul. Foarte rar, acul poate leza un nerv sau artera. Este posibil să vi se recomande să evitați ridicarea obiectelor grele timp de 24 de ore după analiză.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele unui test de lactat pot arăta doar dacă aveți niveluri anormale de lactat. Ele nu pot indica ce anume cauzează problema.

Un nivel ridicat de lactat într-o probă de sânge înseamnă de obicei că aveți fie hiperlactatemie, fie acidoză lactică:

• Hiperlactatemia înseamnă că nivelul dumneavoastră de lactat rămâne ușor sau moderat crescut, dar aciditatea sângelui (pH-ul) este încă în limite normale. Dacă lactatul continuă să se acumuleze, hiperlactatemia poate evolua spre acidoză lactică.
• Acidoza lactică înseamnă că nivelul de lactat este suficient de ridicat pentru a face sângele prea acid și rămâne crescut. Acidoza lactică este mai gravă decât hiperlactatemia și trebuie tratată imediat.

Tratamentul pentru nivelurile ridicate de lactat depinde de afecțiunea care determină acumularea de lactat în sânge. Medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor teste pentru a diagnostica cauza.

Dacă ați făcut un test de lactat din lichidul cefalorahidian:

• Nivelurile ridicate de lactat înseamnă că probabil aveți meningită bacteriană.
• Nivelurile normale sau ușor crescute de lactat înseamnă că probabil aveți meningită virală.

Nivelurile scăzute de lactat sunt rare și nu sunt considerate o problemă medicală.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de lactat?

Anumite medicamente pot cauza niveluri ridicate de lactat, cum ar fi:

• Metformina, un medicament pentru diabetul de tip 2
• Aspirina
• Anumite medicamente pentru tratarea HIV, numite inhibitori nucleozidici de reverstranscriptază (INRT)

Dacă vă îngrijorează modul în care aceste medicamente vă pot afecta riscul de acidoză lactică, discutați cu medicul dumneavoastră.

Teste pentru boala meningococică

Ce este un test pentru boala meningococică?

Boala meningococică este denumirea pentru orice infecție cauzată de bacteria meningococică (numită Neisseria meningitidis). Testele pentru boala meningococică caută aceste bacterii în sângele dumneavoastră sau în lichidul cefalorahidian (LCR), lichidul din spațiile din jurul creierului și măduvei spinării.

Boala meningococică se poate transmite de la o persoană la alta prin contactul cu secrețiile respiratorii (saliva) sau secrețiile faringiene (expectorația) ale unei persoane. Bacteria nu este la fel de contagioasă ca germenii care provoacă răceala comună sau gripa. Pentru ca bacteria să se transmită, este nevoie de contact apropiat (sărut) sau contact îndelungat (locuitul împreună).

Cele mai frecvente semne și simptome ale bolii meningococice sunt febra bruscă și ridicată, rigiditatea gâtului, confuzia, greața, vărsăturile, oboseala și erupția cutanată. Diagnosticarea bolii meningococice poate fi dificilă, deoarece semnele și simptomele sunt adesea similare cu cele ale altor boli. Dacă nu este tratată precoce și cu tipul corect de tratament, infecția meningococică se poate agrava rapid și poate cauza decesul.

Dacă medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea boala meningococică, vă va recomanda unul sau mai multe dintre aceste teste pentru boala meningococică:

• Testul de cultură meningococică, un test de cultură bacteriană care ajută la identificarea bacteriilor meningococice într-o probă de sânge sau LCR. Proba dumneavoastră va fi trimisă la un laborator unde celulele bacteriene vor fi puse într-un vas cu o substanță specială care permite bacteriilor să se dezvolte.
• Testul de reacție în lanț a polimerazei (PCR) meningococic, un test care verifică prezența unor cantități mici de material genetic al bacteriilor meningococice într-o probă de sânge sau LCR.
• Testul de antigen meningococic, un test care caută antigene (proteine dintr-o substanță străină care determină sistemul imunitar să o combată) specifice bacteriilor meningococice.

Cele mai frecvente două tipuri de infecții meningococice sunt meningita și infecțiile sanguine.

• În meningita meningococică, membrana care acoperă creierul și măduva spinării este infectată de bacterii, ceea ce provoacă inflamație (umflare).
• În infecțiile sanguine meningococice, bacteriile pătrund în sânge și provoacă leziuni ale pereților vaselor de sânge, ceea ce duce la sângerări la nivelul pielii și organelor.

Oricine poate face boala meningococică, dar unele persoane au un risc mai mare. Acestea includ persoanele care:

• Au vârsta sub un an
• Sunt adolescenți sau adulți tineri
• Sunt adulți cu vârsta de 65 de ani sau mai mult
• Au o afecțiune medicală care slăbește sistemul imunitar, cum ar fi HIV, lipsa splinei sau o splină lezată, sau o tulburare a sistemului complement, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor
• Locuiesc în spații aglomerate cu multe alte persoane, cum ar fi într-un campus universitar sau o bază militară
• Iau un tip de medicament numit inhibitor de complement, care este utilizat pentru tratarea anumitor boli rare

Alte denumiri: teste pentru Neisseria meningitidis, teste pentru N. meningitidis

Pentru ce se folosește?

Testele pentru boala meningococică sunt folosite pentru a afla dacă aveți boala meningococică.

De ce am nevoie de un test pentru boala meningococică?

Meningita meningococică și infecțiile sanguine sunt grave și pot deveni letale în câteva ore. Este important să solicitați imediat asistență medicală și să obțineți diagnosticul și tratamentul corecte pentru a ajuta la prevenirea problemelor grave de sănătate.

Simptomele diferă pentru meningita meningococică și infecțiile sanguine.

Cele mai frecvente simptome ale meningitei meningococice la adulți includ:

• Febră
• Durere de cap
• Gât rigid

Simptomele suplimentare ale meningitei la adulți includ greață, vărsături, sensibilitate la lumină și confuzie.

Cele mai frecvente simptome ale meningitei meningococice la bebeluși includ:

• Pare lent sau inactiv
• Iritabilitate
• Se hrănește prost
• Prezintă o fontanelă bombată pe craniu
• Are reflexe anormale
• Vărsături

Cele mai frecvente simptome ale unei infecții sanguine meningococice la adulți includ:

• Mâini și picioare reci
• Diaree sau greață fără vărsături
• Oboseală
• Febră și frisoane
• Respirație rapidă
• Dureri severe în mușchi, articulații, piept sau abdomen (burtă)
• Erupție cutanată întunecată, purpurie (în stadiile tardive)

Sunați imediat la 112 sau mergeți la urgențe dacă credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați putea avea boala meningococică.

Ce se întâmplă în timpul unui test pentru boala meningococică?

Medicul dumneavoastră va recolta probe din sângele dumneavoastră și poate, de asemenea, să recolteze o probă de lichid cefalorahidian (LCR) prin puncție spinală (puncție lombară) pentru a verifica prezența bacteriei Neisseria meningitidis în corpul dumneavoastră. Aceste probe vor fi apoi trimise la un laborator pentru a testa boala meningococică și pentru a stabili ce antibiotic va funcționa cel mai bine pentru tratament.

Dacă bacteria meningococică este prezentă în probe, laboratorul o va putea cultiva (înmulți) folosind testul de cultură meningococică. Dacă în urma acestui test nu este clar dacă probele dumneavoastră conțin bacteria meningococică, medicul poate solicita teste suplimentare, cum ar fi testul antigenic meningococic sau testul PCR.

În timpul unei analize de sânge:

Dacă medicul consideră că ați putea avea o infecție meningococică, poate recolta o probă de sânge pentru un test de cultură meningococică, test PCR sau test antigenic.

Un cadru medical va recolta o probă de sânge dintr-o venă din brațul dumneavoastră, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură atunci când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

În timpul unei puncții spinale:

Dacă medicul consideră că ați putea avea o infecție meningococică, poate recolta o probă de LCR pentru un test de cultură meningococică, test PCR sau test antigenic.

Pentru a obține o probă de LCR, un medic va efectua o procedură numită puncție spinală, cunoscută și sub numele de puncție lombară. O puncție spinală se face de obicei într-un spital. În timpul procedurii:

• Vă veți întinde pe o parte sau veți sta așezat(ă) pe o masă de consultație.
• Medicul vă va curăța spatele și vă va injecta un anestezic în piele, astfel încât să nu simțiți durere în timpul procedurii. Este posibil să vă aplice o cremă anestezică pe spate înainte de această injecție.
• Când zona de pe spate este complet amorțită, medicul va introduce un ac subțire și gol între două vertebre din partea inferioară a coloanei vertebrale. Vertebrele sunt oasele mici care alcătuiesc coloana vertebrală.
• Medicul va extrage o cantitate mică de lichid cefalorahidian pentru testare. Acest lucru va dura aproximativ cinci minute.
• Va trebui să stați foarte nemișcat(ă) în timp ce lichidul este extras.
• Medicul vă poate cere să stați întins(ă) pe spate timp de o oră sau două după procedură. Acest lucru poate preveni apariția unei dureri de cap ulterior.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru această analiză?

Discutați cu medicul dumneavoastră și întrebați despre orice pregătiri speciale. Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) înainte de analiză. De asemenea, este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente, așa că asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să faceți acest lucru.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Puncția lombară prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură sau presiune atunci când este introdus acul. După analiză, este posibil să simțiți o oarecare durere sau sensibilitate în spate sau să aveți o ușoară sângerare în locul unde a fost introdus acul. De asemenea, este posibil să aveți o durere de cap. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult, dar medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pentru a calma durerea.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele vor arăta dacă aveți boală meningococică.

• Un rezultat pozitiv înseamnă că bacteria meningococică (Neisseria meningitidis) a fost găsită în proba de sânge sau de LCR. Cel mai probabil aveți boală meningococică.
• Un rezultat negativ înseamnă că nu au fost găsite bacterii meningococice în proba de sânge sau de LCR. Cel mai probabil, simptomele dumneavoastră nu sunt cauzate de boala meningococică.

Dacă medicul dumneavoastră consideră că aveți boală meningococică, veți primi tratament cu antibiotice.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Ce altceva trebuie să știu despre testul pentru boala meningococică?

Deși boala meningococică este rară, poate provoca îmbolnăviri grave și deces la persoane de toate vârstele. Vaccinurile meningococice ajută la protejarea împotriva bolii meningococice.

Întrebați medicul dumneavoastră dacă vă recomandă ca dumneavoastră sau copilul dumneavoastră să vă vaccinați.

Teste pentru boala pneumococică

Ce sunt testele pentru boala pneumococică?

Boala pneumococică este denumirea oricărei infecții cauzate de bacteria pneumococ (Streptococcus pneumoniae). Testele pentru boala pneumococică caută aceste bacterii în:

• Sânge
• Urină
• Spută, mucusul gros eliminat prin tuse din plămâni
• Lichid cefalorahidian (LCR), lichidul din spațiile din jurul creierului și măduvei spinării

Medicul dumneavoastră va decide de ce tip de test aveți nevoie, în funcție de simptome.

Este posibil să vi se efectueze unul sau mai multe dintre aceste teste pentru boala pneumococică, în funcție de locul din corp unde aveți infecția:

• Un test PCR pentru pneumococ, care verifică prezența unor cantități mici de material genetic al bacteriei pneumococ într-o probă de sânge sau alte probe.
• Un test antigenic pentru pneumococ, utilizat pentru a identifica bacteria pneumococ în urină, lichid cefalorahidian sau alte probe.
• O cultură pentru pneumococ, care este un test de cultură bacteriană ce ajută la identificarea bacteriei pneumococ într-o probă de sânge, urină, spută, lichid cefalorahidian sau alt țesut.

Boala pneumococică provoacă adesea febră. Celelalte simptome pe care le aveți și cât de grave sunt pot varia, în funcție de locul infecției.

Dacă infecția este ușoară, poate fi considerată „neinvazivă” (o infecție care nu se extinde la organele majore sau în sânge). Dacă aveți o infecție neinvazivă, bacteria poate cauza:

• O infecție a urechii
• O infecție a sinusurilor

Este posibil să aveți simptome mai grave dacă infecția este considerată „invazivă” (o infecție care se poate extinde sau s-a extins în alte părți ale corpului). Dacă aveți o infecție invazivă, bacteria poate ajunge în:

• Plămâni, ceea ce poate duce la pneumonie
• Sânge, ceea ce se numește bacteriemie și poate duce la sepsis
• Țesutul din jurul creierului și măduvei spinării, ceea ce poate duce la meningită

Bacteria pneumococică se poate transmite de la o persoană la alta prin picături din saliva sau mucusul infectat. De exemplu, acest lucru se poate întâmpla atunci când:

• Cineva care are bacteria tușește sau strănută lângă dumneavoastră
• Atingeți un obiect pe care se află picături infectate
• Sărutați pe cineva care are bacteria

Multe persoane, în special copiii, au această bacterie în nas sau în gât la un moment dat. De cele mai multe ori, nu se îmbolnăvesc, iar acest lucru se numește a fi „purtător” al bacteriei. Dar o pot transmite în continuare altora.

Boala pneumococică se răspândește adesea în spațiile aglomerate și este mai frecventă iarna și la începutul primăverii.

Oricine poate face boala pneumococică, dar unele persoane au un risc mai mare. Printre acestea se numără persoanele care:

• Au vârsta de 65 de ani sau mai mult. Adulții în vârstă tind să aibă simptome și complicații mai severe.
• Au vârsta sub cinci ani.
• Locuiesc într-un centru de îngrijire pe termen lung.
• Sunt fumători actuali sau foști fumători.
• Au o boală pulmonară cronică (de lungă durată), cum ar fi BPOC sau emfizemul.
• Au un sistem imunitar slăbit din cauza unei boli precum HIV sau pentru că iau anumite medicamente, cum ar fi corticosteroizi sau chimioterapie.
• Au o afecțiune cronică, cum ar fi diabetul, boala coronariană sau insuficiența renală.
• Au tulburare de consum de alcool.
• Nu au splină.
• Au un implant cohlear (un dispozitiv implantat care ajută la auz).

Alte denumiri: test pentru Streptococcus pneumoniae, test pentru S. pneumoniae, cultură pentru pneumococ, test antigenic pentru pneumococ, test PCR pentru pneumococ

Pentru ce se folosește?

Testele pentru boala pneumococică sunt folosite pentru a afla dacă aveți boala pneumococică.

De ce am nevoie de un test pentru boala pneumococică?

Simptomele infecțiilor pneumococice pot varia, în funcție de partea corpului afectată. Cel mai adesea afectează plămânii, urechea medie sau sinusurile. Simptomele pot apărea brusc. Pot varia de la ușoare la severe. Este important să obțineți diagnosticul și tratamentul corecte pentru a preveni complicațiile de sănătate.

Simptomele unei infecții a urechii pot include:

• Timpan roșu, umflat
• Durere de ureche
• Febră
• Scurgere de lichid din ureche

Simptomele unei infecții a sinusurilor pot include:

• Tuse
• Durere sau presiune facială
• Durere de cap
• Scurgere postnazală (mucus care se scurge pe gât)
• Nas care curge sau înfundat
• Durere în gât

Simptomele pneumoniei pneumococice, o infecție pulmonară, pot include:

• Durere toracică ascuțită, adesea pe o singură parte
• Tuse
• Febră și frisoane
• Respirație rapidă sau dificilă
• La adulții în vârstă, confuzie sau lipsă de vigilență

Simptomele bacteriemiei pneumococice, o infecție a sângelui, pot include:

• Frisoane
• Febră
• Confuzie

Simptomele meningitei pneumococice, o infecție a membranei care acoperă creierul și măduva spinării, pot include:

• Confuzie
• Febră
• Durere de cap
• Sensibilitate crescută a ochilor la lumină (fotofobie)
• Gât rigid, care poate face dificilă aplecarea bărbiei spre piept
• La bebeluși, alimentație sau hidratare deficitare, stare de somnolență și uneori vărsături

Mergeți imediat la urgențe sau sunați la 112 dacă credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați putea avea o infecție pneumococică gravă. Infecțiile severe pot duce la sepsis sau probleme de sănătate pe termen lung.

Ce se întâmplă în timpul unui test pentru boala pneumococică?

Tipul de test pentru boala pneumococică pe care îl faceți se bazează de obicei pe simptomele dumneavoastră. Dacă aveți o infecție ușoară, cum ar fi o infecție a urechii sau a sinusurilor, medicul vă poate diagnostica și trata pe baza simptomelor, a istoricului medical și a unui examen fizic.

În funcție de simptomele dumneavoastră, medicul poate dori o probă din anumite lichide corporale. Poate dori una sau mai multe probe, care ar putea fi din:

• Sânge
• Urină
• Spută
• Nări (exsudat nazofaringian)
• Lichid cefalorahidian (LCR)

Medicul poate recomanda o cultură pneumococică, un test antigenic pneumococic și/sau un test PCR pneumococic pentru a ajuta la identificarea bacteriei.

Proba dumneavoastră poate fi testată folosind o colorație Gram și/sau o cultură bacteriană, care implică creșterea bacteriilor din probă pentru a ajuta la identificarea tipului care cauzează infecția. Cunoașterea cauzei îl poate ajuta pe medic să stabilească ce antibiotic va funcționa cel mai bine, deoarece unele bacterii pneumococice au devenit rezistente la anumite antibiotice.

În timpul unei analize de sânge:

Dacă medicul crede că ați putea avea meningită sau o infecție a sângelui, poate recolta o probă de sânge pentru un test PCR pneumococic.

Un cadru medical va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

În timpul unui test de urină din mijlocul jetului:

Dacă medicul suspectează că ați putea avea pneumonie, poate dori o probă de urină pentru un test antigenic pneumococic, care este adesea folosit pentru a testa bacteria pneumococică.

Va trebui să furnizați o probă de urină pentru test. Un cadru medical vă poate oferi un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „din mijlocul jetului” pentru a colecta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni pentru ca germenii de pe piele să nu ajungă în probă:

1. Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
2. Deschideți recipientul fără a atinge interiorul.
3. Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare:
   • Pentru penis, ștergeți întregul capăt (vârful) penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
   • Pentru vagin, separați labiile (pliurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
4. Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
5. Colectați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
6. Terminați de urinat în toaletă.
7. Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.

Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i medicului înainte de test.

În timpul unui test de spută:

Medicul poate solicita o probă de spută pentru o cultură pneumococică. Sputa este un tip gros de mucus produs în plămâni. Dacă aveți o infecție sau o boală cronică care afectează plămânii sau căile respiratorii, sputa se poate depune în plămâni și o puteți elimina prin tuse. În timpul testului de spută:

• Vi se poate cere să vă clătiți gura cu apă înainte de recoltarea probei.
• Medicul vă va cere să respirați adânc și apoi să tușiți profund într-o cană specială.
• Medicul vă poate bate ușor pe piept pentru a ajuta la desprinderea sputei din plămâni.
• Dacă aveți dificultăți în a elimina suficientă spută prin tuse, medicul vă poate cere să inhalați un aerosol cu soluție salină pentru a vă ajuta să tușiți mai profund.

În anumite situații, dacă nu puteți produce suficientă spută chiar și după inhalarea unui aerosol cu soluție salină, medicul poate recomanda o bronhoscopie (o procedură folosită pentru a verifica cauza unei probleme pulmonare). De asemenea, poate recomanda un lavaj bronhoalveolar (LBA). Aceasta este o procedură care poate fi efectuată în timpul unei bronhoscopii. Un lavaj bronhoalveolar colectează o probă din plămâni și o testează pentru Streptococcus pneumoniae. Un medic poate face acest lucru dacă:

• Aveți o boală respiratorie severă.
• Nu vă ameliorați în urma tratamentului pentru boala pneumococică.
• Medicul nu poate determina tipul de infecție fără o probă direct din plămâni.

În timpul unei bronhoscopii:

• Este posibil să fie nevoie să vă scoateți o parte sau toate hainele. Dacă da, vi se va da un halat de spital.
• Este posibil să fie nevoie, de asemenea, să vă scoateți protezele dentare și orice aparate dentare mobile.
• Veți sta întins pe un pat sau pe o masă, cu capul ridicat.
• Vi se poate administra un medicament (sedativ) pentru a vă ajuta să vă relaxați. Medicamentul va fi injectat într-o venă sau administrat printr-o linie IV (intravenoasă) plasată în braț sau mână.
• Medicul va pulveriza un medicament anestezic în gură și gât, astfel încât să nu simțiți nicio durere în timpul procedurii.
• Medicul va introduce bronhoscopul (un tub subțire, iluminat, cu o cameră atașată) pe gât și în căile respiratorii. Camera va face fotografii și se va conecta la un ecran video.
• Pe măsură ce bronhoscopul este deplasat în jos, medicul poate examina căile respiratorii și plămânii prin bronhoscop și pe ecranul video.

Pentru un LBA:

• Medicul va introduce o cantitate mică de ser fiziologic prin bronhoscop.
• După spălarea căilor respiratorii, serul fiziologic este aspirat în bronhoscop.
• Soluția salină va conține celule și alte substanțe, cum ar fi Streptococcus pneumoniae, care vor fi duse la laborator pentru testare.

În timpul unui test cu exsudat nazal:

Medicul poate dori să facă o cultură pneumococică cu o probă de celule din interiorul nărilor sau din nazofaringe, partea cea mai de sus a nasului și gâtului.

În timpul unui exsudat nazofaringian (NF):

• Veți înclina capul pe spate.
• Medicul va introduce un tampon lung în nară până când ajunge la nazofaringe (partea superioară a gâtului).
• Medicul va roti tamponul timp de 10 până la 15 secunde și îl va scoate.

Dacă medicul obține suficientă probă dintr-una dintre nări, este posibil să fie nevoie să facă doar una. Dar poate fi necesar să obțină o probă și din cealaltă nară dacă a avut dificultăți în obținerea probei din prima nară.

În timpul unei puncții lombare:

Dacă medicul crede că ați putea avea meningită sau o infecție a sângelui, poate recolta o probă de lichid cefalorahidian pentru un test antigenic pneumococic.

Pentru a obține o probă de lichid cefalorahidian, un medic va efectua o procedură numită puncție lombară, cunoscută și sub numele de rahicenteză. O puncție lombară se face de obicei într-un spital. În timpul procedurii:

• Veți sta întins pe o parte sau veți sta așezat pe o masă de examinare.
• Un cadru medical vă va curăța spatele și va injecta un anestezic în piele, astfel încât să nu simțiți durere în timpul procedurii. Medicul poate aplica o cremă anestezică pe spate înainte de această injecție.
• Când zona de pe spate este complet amorțită, medicul va introduce un ac subțire, gol, între două vertebre din partea inferioară a coloanei vertebrale. Vertebrele sunt oasele mici care alcătuiesc coloana vertebrală.
• Medicul va extrage o cantitate mică de lichid cefalorahidian pentru testare. Acest lucru va dura aproximativ cinci minute.
• Va trebui să stați foarte nemișcat(ă) în timp ce lichidul este extras.
• Medicul vă poate cere să stați întins(ă) pe spate timp de o oră sau două după procedură. Acest lucru poate preveni apariția unei dureri de cap ulterior.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru acest test?

Pentru majoritatea testelor pentru boala pneumococică, nu aveți nevoie de nicio pregătire specială. Discutați cu medicul dumneavoastră și întrebați despre eventualele pregătiri speciale. Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) înainte de test. De asemenea, este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente, așa că asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să faceți acest lucru.

Există riscuri la acest test?

Există un risc foarte mic la recoltarea unei probe de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Recoltarea unei probe de urină sau de spută nu prezintă niciun risc.

Un exsudat nazofaringian poate fi inconfortabil și poate provoca tuse sau senzație de vomă. Toate aceste efecte sunt temporare.

În cazul puncției lombare, riscul este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură sau presiune atunci când este introdus acul. După test, este posibil să simțiți o oarecare durere sau sensibilitate în spate sau să aveți o ușoară sângerare în locul unde a fost introdus acul. De asemenea, este posibil să aveți o durere de cap. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult, dar medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pentru ameliorarea durerii.

Există un risc foarte mic la efectuarea unei bronhoscopii sau a unui lavaj bronhoalveolar (LBA). Complicațiile grave sunt rare, dar pot include sângerări la nivelul căilor respiratorii, infecție sau pneumotorax (colabarea unei părți a plămânului).

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele vor arăta dacă aveți boală pneumococică.

• Un rezultat pozitiv înseamnă că bacteriile pneumococice au fost găsite în proba dumneavoastră. Cel mai probabil aveți boală pneumococică.
• Un rezultat negativ înseamnă că nu au fost găsite bacterii pneumococice în proba dumneavoastră. Cel mai probabil, simptomele dumneavoastră nu sunt cauzate de boala pneumococică.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Acesta va lua în considerare simptomele și istoricul dumneavoastră medical pentru a înțelege rezultatele testului pentru boala pneumococică. De asemenea, poate dori să efectueze un examen fizic și/sau alte teste pentru a stabili un diagnostic și a decide cel mai bun tratament pentru dumneavoastră. Aceste alte teste ar putea include:

• Radiografie toracică
• Hemoleucogramă completă (HLG) și formulă leucocitară
• Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
• Testul proteinei C reactive

Mai trebuie să știu și altceva despre testul pentru boala pneumococică?

Boala pneumococică poate fi tratată cu antibiotice, lichide, analgezice și repaus. Dar nu dați aspirină copiilor, deoarece poate provoca sindromul Reye. Aceasta este o boală rară și gravă care poate afecta creierul și ficatul.

Întrebați medicul dumneavoastră dacă vă recomandă să vă vaccinați dumneavoastră sau copilul dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.