Endometrioză
Actualizat: · Cod ICD-10: N80
Simptome
Endometrioza este adesea întâlnită în zonele din jurul uterului, cum ar fi ovarele, trompele uterine și mucoasa pelvisului.
Uneori afectează și organe precum vezica urinară și intestinul. Ocazional, endometrioza este descoperită în zone din afara pelvisului, cum ar fi în piept.
Simptomele apar atunci când focarele de endometrioză se descompun și sângerează, dar nu pot fi eliminate din corp.
Este posibil să aveți unele simptome în timpul menstruației, cum ar fi:
- dureri menstruale severe, care vă împiedică să vă desfășurați activitățile obișnuite
- menstruații abundente, care necesită schimbarea absorbantelor sau tampoanelor la fiecare 1–2 ore sau care pot păta hainele.
Puteți avea alte simptome în orice moment, cum ar fi:
- durere în partea inferioară a abdomenului și a spatelui (zona pelviană)
- durere la defecație sau la urinare
- durere în timpul sau după contactul sexual
- oboseală extremă (fatigabilitate)
- durere sau sângerare în alte zone, cum ar fi în piept, ceea ce poate cauza senzație de sufocare și tuse cu sânge
De asemenea, este posibil să aveți dificultăți în a rămâne gravidă și să aveți stare depresivă sau anxietate.
Endometrioza este diagnosticată frecvent la femei și fete, de la debutul menstruației (pubertate) până la menopauză. Poate afecta orice persoană care are sau a avut uter.
Diagnostic și analize
Poate dura mult timp până la diagnosticarea endometriozei. Este posibil să aveți nevoie de mai multe investigații diferite pentru a afla dacă o aveți.
Acest lucru se datorează faptului că simptomele endometriozei pot fi similare cu alte afecțiuni, cum ar fi:
- adenomioza
- fibroamele uterine
- boala inflamatorie pelvină
- sindromul de colon iritabil
Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie
Medicul vă va întreba despre simptome și dacă vreuna dintre rudele apropiate a avut endometrioză. Este posibil să vă propună:
- un examen fizic (inclusiv un examen vaginal intern) – pentru a verifica burta (abdomenul) și zona pelvină
- analize de sânge
Oferiți medicului de familie cât mai multe informații despre simptomele dumneavoastră.
Dacă medicul consideră că ați putea avea endometrioză, acesta poate:
- să vă recomande consultul unui specialist numit ginecolog pentru investigații suplimentare
- să vă ofere medicamente pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor
Investigații suplimentare
Investigațiile suplimentare pentru endometrioză includ:
- o ecografie – aceasta poate fi efectuată pe burtă sau în interiorul vaginului
- un examen RMN
- o procedură numită laparoscopie (în care o cameră este introdusă printr-o mică incizie în burtă) – aceasta poate confirma dacă aveți endometrioză
Este posibil ca medicii să poată îndepărta orice zone de endometrioză în timpul laparoscopiei.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Ecografia · Analizele de sânge · Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i personalului dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
De ce se face o laparoscopie
O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.
Laparoscopia este folosită pentru a examina interiorul abdomenului și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:
- îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
- repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
- îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
- tratarea unei sarcini extrauterine
- îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
- chirurgia de scădere în greutate
Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.
Pregătirea pentru o laparoscopie
Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.
În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:
- să nu mâncați sau să nu beți
- să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
- să renunțați la fumat
Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.
Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii
Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.
Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.
- Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
- Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
- Un tub subțire și flexibil cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
- Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
- Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe și acoperite cu un pansament.
După operație
Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.
După operație, este posibil să:
- aveți greață sau vărsături
- vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
- aveți dureri în gât
- aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
- aveți dureri de umăr
- aveți vânătăi în jurul rănilor
Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.
Recuperarea după o laparoscopie
Durata recuperării după o laparoscopie variază.
De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.
Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.
Ce să faceți
-
luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea
-
asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă
-
purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat
-
mișcați-vă cât de mult puteți
-
faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți
-
mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor
Ce să nu faceți
-
nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat
-
nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie
-
nu consumați alcool timp de 48 de ore
-
nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca
Posibile complicații ale laparoscopiei
Laparoscopia este o procedură frecventă.
Complicațiile sunt rare, dar pot include:
- necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
- o hernie
- leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
- leziuni ale unui vas de sânge
- o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
- cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară
Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
Ați avut recent o laparoscopie și:
Găsiți cea mai apropiată unitate de urgențeValorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Nu se cunoaște cauza endometriozei și, în prezent, nu există tratamente care să o vindece. Însă tratamentul poate ajuta la gestionarea simptomelor, cum ar fi durerea.
Medicul dumneavoastră vă va vorbi despre riscurile și posibilele efecte secundare ale fiecărui tratament.
Dacă tratamentul nu funcționează sau simptomele sunt foarte severe, medicul vă poate recomanda un specialist în endometrioză.
Medicamente pentru endometrioză
Medicamentele sunt adesea primul tratament pentru endometrioză. Acestea includ:
- analgezice, cum ar fi paracetamolul și ibuprofenul, sau medicamente mai puternice prescrise de medic
- hormoni, cum ar fi pilula contraceptivă combinată sau alte medicamente care modifică nivelul hormonilor din corp – acestea pot ajuta la ameliorarea durerii
Nu vi se vor administra hormoni dacă sunteți însărcinată sau încercați să rămâneți gravidă, cu excepția cazului în care medicul vă recomandă altfel.
Intervenții chirurgicale pentru endometrioză
Dacă alte tratamente nu funcționează sau dacă aveți endometrioză extinsă, este posibil să vi se propună o intervenție chirurgicală. Intervenția chirurgicală este, de asemenea, o opțiune dacă endometrioza vă afectează capacitatea de a avea copii.
Medicul vă poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru a:
- îndepărta zonele de endometrioză sau chisturile ovariene pline cu lichid cauzate de endometrioză
- îndepărta uterul (histerectomie) sau ovarele (ooforectomie)
- îndepărta o parte din vezica urinară sau din intestin, dacă endometrioza le afectează
Este posibil să aveți nevoie de mai multe intervenții chirurgicale dacă simptomele reapar după prima operație sau dacă intervenția chirurgicală provoacă cicatrici care fac organele să se lipească între ele (aderențe).
Sprijin pentru a trăi cu endometrioză
Tratamentul și sprijinul sunt disponibile și pentru alte probleme cauzate de endometrioză.
Sprijinul de care ați putea avea nevoie poate include:
- sfaturi privind modalitățile de gestionare a durerii pe termen lung și a oboselii extreme (fatigabilitate)
- consultație la un specialist în fertilitate dacă aveți dificultăți în a rămâne gravidă
- sprijin pentru sănătatea mintală dacă aveți stare depresivă sau anxietate
Viața cu boala
Endometrioza este diferită pentru fiecare persoană.
Tratamentul ajută de obicei la gestionarea simptomelor endometriozei.
Dar este posibil să aveți simptome de lungă durată care vă pot afecta viața de zi cu zi, munca și relațiile timp de mulți ani.
Simptomele endometriozei se opresc de obicei după menopauză – deși este posibil să aveți simptome și după menopauză.
Când să mergeți la medic
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:
- credeți că ați putea avea endometrioză
- simptomele vă afectează viața de zi cu zi, munca și relațiile
- ați urmat un tratament, dar simptomele nu se ameliorează sau se agravează
Medicamente folosite pentru endometrioză
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 54
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.
Ibuprofenum — 54 produse 45 fără rețetă · 9 cu rețetă
- ADAGIN 200 mgfără rețetă
- ADAGIN FORTE 400 mgfără rețetă
- ADVIL 200 mgfără rețetă
- ADVIL ULTRA 200 mgfără rețetă
- ADVIL ULTRA FORTE 400 mgfără rețetă
- BIOFEN 200 mgfără rețetă
- BIOFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- BIOFEN PENTRU COPII 100 mg/5 mlfără rețetă
- BRUFEN 400 mgcu rețetă
- BRUFEN RETARD 800 mgcu rețetă
- BUPROFESS RAPID 200 mgfără rețetă
- BUPROFESS RAPID 400 mgfără rețetă
- CALMOLIN ARENA 400 mgcu rețetă
- FASPIC 400 mgfără rețetă
- FASPIC 600 mgcu rețetă
- IBALGIN EXPRESS 400 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 200 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 400 mgfără rețetă
- IBUFEN RAPID 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ARENA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN BANNER 100 mgfără rețetă
- IBUPROFEN CIPLA 600 mgcu rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX PHARMA 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN HEATON 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN HELCOR 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA ESSENTIAL OTC 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN STRIDES 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN STRIDES 600 mgfără rețetă
- IBUPROFEN TERAPIA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ZENTIVA 400 mgcu rețetă
- INFLANOR 400 mgfără rețetă
- LAROFEN 200 mgfără rețetă
- MIG-400fără rețetă
- MODAFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- NUROFEN 200 mgfără rețetă
- NUROFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- NUROFEN IMMEDIA ULTRA 400 mgfără rețetă
- NUROFEN PENTRU COPII 60 mgfără rețetă
- NUROFEN SR 300 mgfără rețetă
- PADUDEN 200 mgfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN JUNIOR 40 mg/mlfără rețetă
- PADUDEN RAPID 200 mgfără rețetă
- PADUDEN RAPID FORTE 400 mgfără rețetă
- REUPROFEN 200 mgfără rețetă
- REUPROFEN 400 mgfără rețetă
- ROBUMAY 200 mgfără rețetă
- ROBUMAY 400 mgcu rețetă
- RUPAN 200 mgfără rețetă
- VEDOLIX 200 mg/5 mlfără rețetă
Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 42
Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.
Paracetamolum — 42 produse 36 fără rețetă · 6 cu rețetă
- APAP FORTE PENTRU COPII 40 mg/mlfără rețetă
- DEFEBRYL 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA FORTE 1000 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT 250 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT 500 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA INSTANT FORTE 1000 mgfără rețetă
- FERVEX DURERE SI FEBRA PENTRU COPII 30 mg/mlfără rețetă
- PACETRAL 500 mgfără rețetă
- PANADOL BABY CU AROMA DE PORTOCALE 24 mg/mlfără rețetă
- PANADOL JUNIOR 48 mg/mlfără rețetă
- PANADOL RAPID 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 1000 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ACCORD 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ARENA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ARENA PENTRU COPII 120 mg/5 mlfără rețetă
- PARACETAMOL ATB 125 mgfără rețetă
- PARACETAMOL B. BRAUN 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL CENTROFARM 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL DR. MAX 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL FARMALIDER 1000 mgcu rețetă
- PARACETAMOL FARMALIDER 500 mgcu rețetă
- PARACETAMOL FRESENIUS 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL HELCOR 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL INFANT 160 mgfără rețetă
- PARACETAMOL LIVSANE 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL LPH 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 125 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 250 mgfără rețetă
- PARACETAMOL MCC 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL NORIDEM 10 mg/mlcu rețetă
- PARACETAMOL RAPID TEVA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SANTAfără rețetă
- PARACETAMOL SINTOFARM 250 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SINTOFARM 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SLAVIA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL SOPHARMA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL TERAPIA 500 mgfără rețetă
- PARACETAMOL ZENTIVA 500 mgfără rețetă
- SANADOR 500 mgfără rețetă
Progestative · ATC G03D · 2
Progestative: hormoni feminini folosiți în tulburări ale ciclului, în sarcină sau în endometrioză.
Dienogestum — 2 produse cu rețetă
- VISANNE 2 mgcu rețetă
- ZAFRILLA 2 mgcu rețetă
Hormoni hipotalamici · ATC H01C · 1
Hormoni care frânează secreția altor hormoni, folosiți în tumori sau boli hormonale.
Relugolix + Estradiol + Noretisteron — 1 produs cu rețetă
- RYEQO 40 mg/1 mg/0,5 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).