Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Colită ulcerativă

Actualizat: · Cod ICD-10: K51

Despre boală

Colita ulcerativă este o boală inflamatorie intestinală cronică, autoimună, care afectează intestinul gros. Simptomele includ diaree cu sânge, dureri abdominale și nevoia urgentă de a merge la toaletă. Tratamentul are scopul de a ameliora simptomele și de a reduce acutizările, iar în cazurile severe poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Simptome

Simptomele frecvente ale colitei ulcerative includ:

  • diaree, care poate conține sânge, mucus sau puroi;
  • dureri de burtă (abdomen), în special în partea stângă-jos a burții – acestea se pot ameliora după eliminarea scaunului;
  • nevoia de a merge frecvent la toaletă, în mod urgent sau în timpul nopții;
  • senzația că trebuie să eliminați scaun, deși intestinul este gol;
  • sângerare din zona anală;
  • eliminarea frecventă de gaze sau senzația de balonare

Alte simptome pot include constipația, senzația de oboseală intensă (fatigabilitate), apetitul mai scăzut decât de obicei și pierderea în greutate fără a încerca acest lucru.

Episoade de acutizare

Uneori, este posibil să nu aveți niciun simptom sau să aveți doar simptome ușoare de colită ulcerativă o perioadă de timp (remisiune), iar apoi să apară un episod cu simptome foarte severe. Acesta se numește acutizare (recădere).

O acutizare poate dura de la câteva zile până la câteva luni.

Pe lângă simptomele frecvente ale colitei ulcerative, în timpul unei acutizări pot apărea simptome în alte părți ale corpului, cum ar fi:

  • articulații umflate sau dureroase
  • febră (temperatură ridicată)
  • zone de piele umflate și roșii sau mai închise la culoare (eritem nodos) – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea neagră sau maro
  • ochi roșii, care pot fi însoțiți de mâncărime sau durere
  • ulcerații la nivelul gurii

Acutizările pot fi declanșate de factori precum:

  • stres
  • infecții
  • schimbări în tratamentul medicamentos
  • administrarea de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), cum ar fi ibuprofenul sau aspirina
  • anumite alimente

Uneori nu există un factor declanșator evident.

Cauze și factori de risc

Colita ulcerativă face parte dintr-un grup de afecțiuni numite boli inflamatorii intestinale (BII). Se consideră că este o afecțiune autoimună, adică una în care sistemul natural de apărare al organismului dumneavoastră (sistemul imunitar) atacă părți sănătoase ale corpului.

Nu se cunoaște exact ce cauzează colita ulcerativă sau alte boli inflamatorii intestinale.

Oricine poate face colită ulcerativă, dar este posibil să aveți o probabilitate mai mare să o dezvoltați dacă:

  • o altă persoană din familia dumneavoastră are colită ulcerativă
  • ați fumat în trecut

Diagnostic și analize

Colita ulcerativă este diagnosticată de obicei în spital, de un specialist în afecțiunile aparatului digestiv (medic gastroenterolog).

Testele pentru colita ulcerativă pot include:

  • analize de sânge
  • testarea unei probe din scaunul dumneavoastră
  • investigații imagistice, precum o radiografie, o tomografie computerizată (CT) sau o ecografie
  • o colonoscopie – în cadrul căreia un tub subțire și flexibil, cu o cameră la capăt, este introdus prin anus pentru a vă examina intestinul gros
  • recoltarea unei probe foarte mici din mucoasa intestinului pentru analiză (biopsie) – efectuată în timpul colonoscopiei

Analize și investigații

Colonoscopia · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Radiografia · Biopsia · Analizele de sânge

Ce este o colonoscopie?

Important

  • Colonoscopia este o investigație pentru a examina interiorul intestinelor dumneavoastră.
  • Această investigație poate ajuta la identificarea cauzei simptomelor intestinale.
  • Un tub lung, subțire și flexibil, cu o cameră mică la capăt, este introdus prin anus.
  • Vi se va administra un laxativ pentru ca intestinele să fie goale în timpul investigației.

De obicei, sunteți treaz(ă) în timpul colonoscopiei. Vi se va oferi un medicament pentru a vă simți mai confortabil și pentru a ușura investigația.

De ce se face o colonoscopie

O colonoscopie poate fi efectuată pentru a căuta mai multe lucruri.

Pentru a verifica cauza simptomelor dumneavoastră intestinale

O colonoscopie este adesea efectuată pentru a verifica ce cauzează simptomele dumneavoastră intestinale, cum ar fi:

  • sângerare din zona anală sau sânge în scaun
  • diaree sau constipație care nu dispare
  • pierdere în greutate sau senzație de oboseală extremă fără motiv

De cele mai multe ori nu se va găsi nimic îngrijorător.

Dar uneori se poate găsi ceva care necesită o examinare mai atentă sau teste suplimentare.

Pentru a verifica prezența unor excrescențe în intestine (polipi)

Multe persoane au excrescențe în intestine (polipi intestinali), iar de cele mai multe ori sunt inofensive. Dar uneori pot deveni cancer, așa că, dacă sunt găsiți, trebuie verificați.

Pot fi îndepărtați în timpul colonoscopiei și testați.

Rezultatele vă vor spune dacă aveți nevoie de alte teste sau tratamente.

Pentru a căuta semne ale unor afecțiuni intestinale

Unele afecțiuni intestinale, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă, pot fi dificil de diagnosticat, așa că este posibil să vi se efectueze și alte teste.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul va întocmi un raport pentru medicul care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile din spital sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare ulterioară

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis(ă) de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați și să nu beți nimic înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, primiți rezultatele analizelor de sânge în câteva zile.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Diagnosticul de colită ulcerativă pornește de la simptome (scaune diareice cu sânge, dureri abdominale) și de la analize de sânge care arată inflamație (VSH, PCR, leucocite crescute, anemie) și se confirmă prin colonoscopie cu biopsie.
  • Remisiunea clinică înseamnă dispariția simptomelor, iar remisiunea endoscopică înseamnă vindecarea mucoasei; recăderea este reapariția simptomelor și modificărilor biologice.
  • După obținerea remisiunii, monitorizarea se face din 6 în 6 luni prin examinare clinică, analize biochimice, calprotectină fecală și, dacă este necesar, endoscopie.

Tratament

Tratamentul colitei ulcerative

Tratamentul colitei ulcerative are scopul de a ameliora simptomele în timpul unei acutizări și de a reduce șansele ca acestea să reapară.

Tratamentul dumneavoastră va depinde de simptome și de cât de mult este afectat intestinul.

Medicamente

Vi se pot prescrie diferite tipuri de medicamente sau o combinație de medicamente pentru reducerea inflamației, printre care:

  • medicamente pentru inflamație și pentru reducerea șansei de apariție a acutizărilor, numite aminosalicilați (ASA), precum mesalazina și sulfasalazina
  • corticosteroizi, precum prednisonul – utilizați, de obicei, pe perioadă scurtă pentru tratarea unei acutizări
  • medicamente care calmează sau controlează sistemul imunitar al organismului (imunosupresoare)
  • medicamente care blochează anumite proteine ce provoacă inflamație (medicamente biologice și terapii țintite)

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda și alte medicamente care pot ajuta în cazul altor simptome ale colitei ulcerative, precum:

  • medicamente care relaxează mușchii intestinului (antispastice) – pentru ameliorarea durerii și a crampelor
  • medicamente care ajută la eliminarea scaunului (laxative), pentru ameliorarea constipației – unele tipuri pot fi folosite și pentru a ajuta intestinul să funcționeze normal în cazul în care aveți diaree
  • analgezice
  • suplimente, precum calciu sau vitamina B12 – colita ulcerativă poate face ca organismul să nu primească suficiente vitamine și minerale din alimentație

Intervenția chirurgicală

Vi se poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru colita ulcerativă dacă:

  • vă afectează în mod semnificativ viața
  • intestinul dumneavoastră este grav afectat
  • simptomele continuă să reapară
  • alte tratamente nu au ajutat

Este posibil să aveți nevoie și de o intervenție chirurgicală de urgență dacă aveți o acutizare foarte severă.

Intervenția chirurgicală pentru colita ulcerativă se numește colectomie (sau rezecție intestinală) și constă în îndepărtarea unei părți sau a întregului intestin gros.

Aceasta oprește reapariția colitei ulcerative, dar înseamnă că organismul are nevoie de o altă cale de eliminare a scaunului. Acest lucru se realizează fie prin:

  • o ileostomie – intestinul subțire este conectat la un orificiu creat la nivelul burții (stomă), iar scaunul este colectat în pungi atașate la acest orificiu
  • un rezervor ileo-anal („rezervor în J”) – se creează un rezervor intern folosind o parte a intestinului subțire, care este conectat la anus, astfel încât să puteți elimina scaunul în mod normal

Echipa care vă îngrijește va discuta cu dumneavoastră despre beneficiile și riscurile intervenției chirurgicale și vă va ajuta să decideți care este cea mai bună opțiune pentru dumneavoastră.

Lucruri pe care le puteți face singur(ă) pentru a ameliora colita ulcerativă

Există câteva lucruri pe care le puteți face singur(ă) pentru a ameliora colita ulcerativă.

Ce să faceți

  • luați medicamentele care vi s-au prescris, chiar dacă în prezent vă simțiți bine și nu aveți simptome

  • țineți un jurnal alimentar – acesta vă poate ajuta să vă dați seama dacă anumite alimente vă agravează simptomele, dar discutați cu medicul dumneavoastră sau cu echipa care vă îngrijește înainte de a face orice modificare a alimentației

  • beți multe lichide pentru a rămâne hidratat(ă), dacă aveți diaree

  • faceți vaccinurile recomandate de medicul dumneavoastră – unele medicamente pentru colita ulcerativă vă pot face mai predispus(ă) la infecții

  • încercați metode de gestionare a stresului, cum ar fi exercițiile de respirație

  • aveți o alimentație echilibrată

  • faceți mișcare în mod regulat

Ce să nu faceți

  • nu luați AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), precum ibuprofenul sau aspirina, decât dacă vi le-a prescris un medic

  • nu consumați mult alcool – alcoolul vă poate irita sistemul digestiv

Complicații

Colita ulcerativă pune rareori viața în pericol, dar dacă aveți o acutizare severă, este posibil să aveți nevoie de tratament de urgență în spital.

Alte complicații grave pot include:

  • aportul insuficient de vitamine și minerale, deoarece intestinul dumneavoastră nu poate digera corect alimentele
  • pubertate întârziată sau oprire a creșterii la copii
  • anemie
  • risc crescut de cancer colorectal – dacă aveți colită ulcerativă, medicul vă va recomanda colonoscopii periodice pentru depistarea precoce a cancerului colorectal
  • oase slăbite (osteoporoză)
  • depresie și anxietate

Viața cu boala

Cum vă afectează colita ulcerativă viața

Colita ulcerativă este o boală pe viață, care afectează fiecare persoană în mod diferit, în funcție de gravitatea simptomelor și de frecvența episoadelor de acutizare.

Este frecvent să vă simțiți stresat(ă), anxios(oasă) sau jenat(ă) din cauza simptomelor și a modului în care acestea vă pot influența aspecte precum viața socială, călătoriile și viața sexuală.

Colita ulcerativă poate fi imprevizibilă, dar tratamentul și schimbările în stilul de viață ar trebui să vă ajute, iar sprijinul disponibil este foarte variat.

Ar trebui să vi se ofere controale regulate la medicul de familie și la echipa de îngrijire de specialitate, pentru a verifica cât de bine funcționează tratamentul, pentru a monitoriza eventualele complicații și pentru a discuta cu dumneavoastră despre alte schimbări pe care le puteți face și care v-ar putea ajuta.

În funcție de simptomele dumneavoastră, puteți fi trimis(ă) și la alți specialiști, care să vă ajute în controlul bolii.

Aceștia pot include:

  • nutriționist-dietetician
  • medic specialist în boli ale articulațiilor (reumatolog)
  • medic specialist în boli ale pielii (dermatolog)
  • medic specialist în boli ale ochilor (oftalmolog)

Sprijin pentru colita ulcerativă

Colita ulcerativă poate fi dificil de suportat atât fizic, cât și emoțional. Este frecvent să vă simțiți frustrat(ă) sau izolat(ă) dacă aveți o afecțiune de lungă durată care vă afectează viața.

Poate fi util să primiți sprijin de la alte persoane care au colită ulcerativă, fie într-un grup local de sprijin, fie online.

Când să mergeți la medic

Cereți ajutor medical dacă credeți că aveți simptome de colită ulcerativă. Unele simptome necesită ajutor urgent.

Mergeți la medicul de familie dacă:

  • credeți că aveți simptome de colită ulcerativă

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

Aveți simptome de colită ulcerativă și:

  • diaree foarte severă sau diaree cu sânge
  • febră (temperatură ridicată) sau vă simțiți înfierbântat(ă) și aveți frisoane
  • bătăi rapide ale inimii
  • sunteți îngrijorat(ă) din cauza lor

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu colită ulcerativă și aveți un puseu sever, puteți contacta și echipa care vă îngrijește.

Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

  • aveți dureri severe în burtă (abdomen) sau nu puteți elimina gaze ori scaun
  • sângerați continuu din anus
  • pierdeți mult sânge sau observați cheaguri mari de sânge când eliminați scaun
  • vomitați sânge sau scaun, sau vărsăturile arată ca zațul de cafea

Nu conduceți dumneavoastră până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Luați cu dumneavoastră toate medicamentele pe care le folosiți.

Semne de urgență

  • În colita ulcerativă acută gravă (fulminantă), cu peste 10 scaune cu sânge, febră și valori foarte mari ale markerilor inflamatori, este necesară internarea și tratament intensiv.

Medicamente folosite pentru colită ulcerativă

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Imunosupresoare · ATC L04A · 31

Imunosupresoare și imunomodulatoare: frânează sau reglează sistemul imunitar, în bolile autoimune, după transplant și în unele boli de sânge sau de plămân.

Antiinflamatoare intestinale · ATC A07E · 12

Reduc inflamația peretelui intestinal în bolile inflamatorii intestinale.

Corticosteroizi de uz sistemic · ATC H02A · 9

Corticosteroizi luați pe gură sau injectabil: reduc puternic inflamația și reacțiile imune.

Antimetaboliți · ATC L01B · 1

Chimioterapice care opresc înmulțirea celulelor canceroase.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), protocoalele CNAS 2026.