Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Chist Baker

Actualizat: · Cod ICD-10: M71.2

Simptome

Principalul simptom al chistului Baker este o umflătură moale în spatele genunchiului.

Umflătura poate fi singurul dumneavoastră simptom, dar este posibil să aveți și:

  • durere la genunchi sau la picior
  • senzație de tensiune, rigiditate sau durere surdă la genunchi
  • dificultate la îndoirea genunchiului
  • trosnituri la genunchi

Simptomele se pot agrava după mers.

Cauze și factori de risc

Uneori nu există o cauză anume a chistului Baker, mai ales la copii.

La adulți, acestea apar de obicei atunci când o altă afecțiune produce leziuni la nivelul articulației genunchiului, cum ar fi:

  • o leziune la genunchi
  • osteoartrita sau artrita reumatoidă
  • guta

Oricine poate face un chist Baker, dar acestea sunt mai frecvente la persoanele cu vârste între 35 și 70 de ani.

Diagnostic și analize

Medicul de familie vă va examina piciorul și va verifica dacă există alte afecțiuni care ar putea cauza chistul Baker.

Vă poate trimite pentru o ecografie sau un RMN sau vă poate îndruma către un specialist pentru investigații suplimentare sau pentru a exclude cauze grave.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Ecografia

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamentul pentru chistul Baker

Un chist Baker nu necesită întotdeauna tratament. Uneori, în special la copii, se vindecă de la sine.

Dacă chistul Baker este cauzat de o afecțiune preexistentă, simptomele dumneavoastră se ameliorează de obicei atunci când acea afecțiune este tratată. Însă alte tratamente pentru chistul Baker pot include:

  • analgezice
  • o injecție pentru calmarea durerii (injecție cu hidrocortizon) în genunchi
  • fizioterapie
  • drenarea lichidului din chist
  • intervenție chirurgicală pentru repararea leziunilor articulației genunchiului – este rar să se recurgă la operație pentru îndepărtarea unui chist Baker

Un chist Baker se poate vindeca într-un interval de la câteva luni până la câțiva ani.

Ce puteți face dacă aveți un chist Baker

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a calma durerea, umflarea și alte simptome ale unui chist Baker până când acesta se ameliorează.

Acestea vă pot ajuta și dacă un chist Baker s-a spart (rupt). În acest caz, simptomele vor fi mai accentuate decât de obicei până când umflarea scade, ceea ce poate dura câteva săptămâni.

Ce să faceți

  • odihniți-vă genunchiul

  • aplicați ușor pe genunchi o compresă cu gheață (sau o pungă cu legume congelate) învelită într-un prosop de bucătărie, timp de aproximativ 10 minute, și repetați la câteva ore dacă este nevoie

  • ridicați piciorul – îl puteți sprijini pe o pernă

  • luați ibuprofen sau paracetamol pentru a calma durerea și umflarea

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

aveți un nodul oriunde pe corp și nu știți ce este

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă aveți:

  • durere sau umflare la picior care se agravează brusc
  • umflare, vânătăi și piele caldă pe picior
  • piele roșie sau închisă la culoare pe picior – aceasta poate fi mai greu de observat pe pielea maro sau neagră
  • vene umflate, tari sau dureroase la atingere

Acestea ar putea fi simptome ale unui chist spart (ruptură) sau ale unui cheag de sânge la picior numit TVP (tromboză venoasă profundă).

Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

Aveți simptome precum durere și umflare la nivelul piciorului și:

  • dificultăți de respirație
  • durere în piept

Acestea ar putea fi simptome ale unui cheag de sânge care a ajuns la plămâni (embolie pulmonară).

Embolia pulmonară poate pune viața în pericol și trebuie tratată imediat.

Nu conduceți până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.

Medicamente folosite pentru chist Baker

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 75

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.

Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 45

Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.

Preparate de uz local pentru dureri articulare și musculare · ATC M02A · 7

Geluri și creme pentru dureri musculare și articulare, aplicate pe piele.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).