Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Cancer de prostată

Actualizat:

Despre boală

Cancerul de prostată este o boală care afectează prostata și adesea nu provoacă simptome la început. Când apar, simptomele pot include dificultăți la urinare, sânge în urină sau spermă și dureri lombare. Tratamentul poate include monitorizare, intervenție chirurgicală, radioterapie, terapie hormonală sau chimioterapie.

Simptome

Cancerul de prostată nu are, de multe ori, niciun simptom la început.

Cancerul de prostată începe, de obicei, să se dezvolte în partea exterioară a prostatei. Aceasta înseamnă că nu apasă pe canalul care transportă urina de la vezica urinară la penis (uretra) și nu provoacă simptome până când cancerul nu a crescut sau nu s-a extins.

Dacă se întâmplă acest lucru, pot apărea modificări ale modului în care urinați, cum ar fi:

  • dificultate în a începe să urinați sau efort pentru a urina
  • jet slab de urină
  • urinare „cu întreruperi”
  • nevoia de a urina urgent sau des, sau ambele
  • senzația că trebuie să urinați în continuare, imediat după ce ați terminat
  • urinare în timpul nopții

Alte simptome pot include:

  • disfuncție erectilă (imposibilitatea de a obține sau de a menține o erecție)
  • sânge în urină sau sânge în spermă
  • durere în zona lombară și scădere în greutate fără motiv (acestea pot fi simptome ale cancerului de prostată în stadiu avansat)

Cauze și factori de risc

Riscul de a dezvolta cancer de prostată crește odată cu vârsta și afectează mai ales bărbații cu vârsta de peste 50 de ani.

Orice persoană care are prostată poate face acest tip de cancer.

Puteți avea o probabilitate mai mare de a face cancer de prostată dacă:

  • aveți peste 50 de ani
  • există cazuri de cancer de prostată în familia dumneavoastră
  • o rudă apropiată a avut cancer de pancreas, cancer de sân sau cancer de ovar, în special la o vârstă tânără – deoarece cancerul de prostată este uneori cauzat de aceleași gene moștenite (o versiune defectă a unei gene numite BRCA2)

Important

Vorbiți cu medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă) în legătură cu riscul de a face cancer de prostată, chiar dacă nu aveți niciun simptom.

Simptomele cancerului de prostată nu apar întotdeauna până când cancerul nu a crescut sau nu s-a răspândit.

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul de familie vă va întreba despre starea dumneavoastră de sănătate și dacă aveți probleme de sănătate. Este posibil să vă întrebe dacă cineva din familia dumneavoastră a avut cancer de prostată, cancer de pancreas, cancer de ovar sau cancer de sân. Aceasta se întâmplă deoarece anumite gene pot crește riscul de a face aceste tipuri de cancer.

Apoi vă poate cere să vă examineze prostata printr-un examen rectal. În cadrul acestuia, medicul sau asistentul medical introduce ușor un deget în anus. Poartă mănuși și pune mai întâi gel lubrifiant pe deget.

Puteți cere un medic sau un asistent medical bărbat sau femeie, dacă există disponibilitate. Dacă doriți, puteți avea în cameră un prieten, un membru al familiei sau un alt membru al personalului.

Analiza de sânge pentru antigenul specific prostatic (PSA)

Medicul dumneavoastră de familie vă poate recomanda să faceți o analiză de sânge PSA. Vă va explica avantajele și riscurile analizei, pentru a vă ajuta să decideți.

Analiza PSA nu vă poate spune dacă aveți cancer de prostată, dar poate arăta dacă există probleme care afectează prostata.

Dacă rezultatul analizei de sânge PSA este mai mare decât normal, vi se vor propune alte investigații pentru a vedea dacă aveți cancer de prostată sau o afecțiune mai puțin gravă, cum ar fi o prostată mărită sau o infecție a prostatei (prostatită).

Rezultatele analizei PSA sunt gata, de obicei, în 1–2 săptămâni.

Trimitere către un specialist

Medicul de familie vă poate trimite de urgență la spital pentru alte investigații sau pentru un consult de specialitate dacă consideră că aveți simptome care ar putea indica cancer sau dacă rezultatul analizei de sânge PSA este mai mare decât normal. Aceasta nu înseamnă cu certitudine că aveți cancer.

Teste pentru diagnosticarea cancerului de prostată

Dacă sunteți trimis(ă) la un specialist pentru că există posibilitatea să aveți cancer de prostată, veți face o examinare RMN. Aceasta poate oferi o imagine mai clară a prostatei și poate arăta dacă aveți nevoie de alte teste.

Dacă specialistul dumneavoastră are nevoie de mai multe informații, vă poate recomanda un test numit biopsie. În cadrul acesteia, un ac subțire este introdus în prostată pentru a recolta o probă de țesut, care va fi examinată pentru a depista celulele canceroase.

Primirea rezultatelor

Primirea rezultatelor testelor dumneavoastră poate dura câteva săptămâni.

Dacă simptomele se agravează sau dacă încă nu ați primit niciun răspuns după 2 săptămâni, puteți întreba la spital sau puteți contacta medicul de familie pentru informații actualizate.

Când rezultatele sunt gata, medicul specialist vă va explica ce înseamnă și ce urmează.

Poate doriți să veniți însoțit(ă) de cineva care să vă sprijine.

Dacă vi se spune că aveți cancer de prostată

Aflarea faptului că aveți cancer de prostată poate fi copleșitoare. Este posibil să vă simțiți neliniștit(ă) și îngrijorat(ă), dar o echipă de specialiști va fi disponibilă pe tot parcursul diagnosticului și al tratamentului pentru a vă ajuta.

Această echipă va include un medic specialist, care va fi persoana dumneavoastră principală de contact. Îi puteți adresa orice întrebări aveți.

Pașii următori

Dacă vi s-a spus că aveți cancer de prostată, este posibil să aveți nevoie de investigații suplimentare, care pot include:

  • o tomografie computerizată (CT)
  • o imagistică prin rezonanță magnetică (RMN)
  • o tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
  • o scintigrafie osoasă

Acestea vor ajuta echipa de specialiști să decidă de ce tratament aveți nevoie.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Biopsia · Analizele de sânge · PSA (antigenul specific prostatic) · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) · Testul PSA · Examinare rectală

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se administreze un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Rezultatele analizelor de sânge pot fi gata în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Testul antigenului specific prostatic (PSA)

Ce este testul antigenului specific prostatic (PSA)?

Testul antigenului specific prostatic (PSA) este o analiză de sânge care măsoară nivelul PSA dintr-o probă de sânge. PSA este o proteină produsă de prostată. Prostata este o glandă din sistemul reproducător masculin. Se află chiar sub vezica urinară. Produce o parte din lichidul seminal.

Este normal să aveți un nivel scăzut de PSA în sânge. Un nivel ridicat de PSA poate fi cauzat de:

  • Cancer de prostată
  • O prostată mărită (numită și hiperplazie benignă de prostată sau HBP)
  • Prostatită, inflamație (umflare și durere) a glandei prostatei
  • Alte probleme frecvente ale prostatei
  • Infecții ale tractului urinar (ITU)
  • Administrarea anumitor medicamente

Testul PSA nu poate arăta ce cauzează nivelurile anormale de PSA. Așadar, dacă nivelul dumneavoastră este ridicat, este posibil să aveți nevoie de alte teste.

Alte denumiri: PSA total, PSA liber

Pentru ce se folosește?

Testul PSA este folosit pentru depistarea cancerului de prostată. Depistarea cancerului înseamnă căutarea semnelor de cancer înainte ca acesta să provoace simptome. Dar testele de depistare nu pot diagnostica cancerul. Dacă un test de depistare găsește semne de cancer, veți avea nevoie de alte teste pentru a afla dacă aveți cancer și cât de grav poate fi.

Majoritatea cancerelor de prostată cresc foarte lent. Nu se extind dincolo de prostată și este posibil să nu provoace niciodată probleme de sănătate. De fapt, puteți trăi o viață lungă cu cancer de prostată și să nu știți niciodată că îl aveți. Scopul depistării cancerului de prostată este de a ajuta la găsirea cancerelor care pot fi mai predispuse să se extindă, astfel încât să poată fi tratate devreme. Dar există dificultăți și posibile riscuri în utilizarea testului PSA pentru depistarea cancerului de prostată:

  • Testul PSA nu poate face diferența între nivelurile anormale de PSA cauzate de cancerul de prostată și cele cauzate de afecțiuni necanceroase. Dacă nivelul dumneavoastră de PSA este ridicat, biopsia de prostată este singura modalitate de a afla dacă cauza este cancerul. Iar biopsiile de prostată au posibile riscuri, cum ar fi sângerare la locul biopsiei, sânge în spermă sau urină, infecție sau dificultăți la urinare.
  • Testul PSA poate duce la descoperirea și tratarea unui cancer de prostată care nu v-ar fi afectat niciodată sănătatea. Dacă se descoperă cancer de prostată:
    • Poate fi dificil să se facă diferența între cancerele cu creștere lentă și cele care sunt susceptibile să crească mai repede și să se extindă în corp.
    • Ați putea urma un tratament pentru cancer de prostată de care nu ați fi avut niciodată nevoie. Iar tratamentul cancerului poate provoca efecte adverse grave, cum ar fi:
      • Disfuncție erectilă, când un bărbat are probleme în a obține sau menține o erecție
      • Incontinență urinară, urinare necontrolată care vă face să pierdeți urină
      • Incontinență fecală, probleme în controlul intestinelor (scaunului)

Pentru a decide dacă testul PSA pentru depistarea cancerului de prostată este potrivit pentru dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră despre:

  • Riscul dumneavoastră de a dezvolta un tip grav de cancer de prostată. Dacă riscul este ridicat, posibilele beneficii ale descoperirii cancerului devreme pot depăși posibilele riscuri.
  • Starea dumneavoastră generală de sănătate. Sunteți suficient de bine pentru a urma tratament pentru cancerul de prostată dacă este descoperit?
  • Preferințele dumneavoastră. Cum vă simțiți în legătură cu posibilele beneficii și riscuri ale depistării, diagnosticării și tratamentului?

Testarea PSA poate fi folosită și pentru:

  • A ajuta la diagnosticarea cauzei afecțiunilor de prostată care nu sunt cancer
  • A monitoriza tratamentul pentru o afecțiune de prostată, inclusiv cancer

De ce am nevoie de un test PSA?

Este alegerea dumneavoastră dacă să faceți un test PSA pentru depistarea cancerului. Dumneavoastră și medicul dumneavoastră puteți lua în considerare riscul de a dezvolta un cancer grav care s-ar putea răspândi dacă nu este depistat devreme. Riscul dumneavoastră de cancer de prostată grav poate fi mai mare în funcție de:

  • Vârstă. Riscul de cancer de prostată crește după vârsta de 50 de ani.
  • Istoricul medical al familiei dumneavoastră. Dacă membri ai familiei dumneavoastră au avut cancer de prostată, riscul dumneavoastră poate fi mai mare.

De asemenea, puteți face un test PSA dacă:

  • Aveți simptome ale unei afecțiuni a prostatei, cum ar fi:
    • Urinare dureroasă, lentă și/sau frecventă
    • Sânge în urină sau în spermă
    • Durere pelviană și/sau de spate
    • Incontinență urinară
  • Aveți cancer de prostată. Medicul dumneavoastră poate folosi testarea PSA pentru a vă monitoriza starea sau pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul.

Ce se întâmplă în timpul unui test PSA?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Va trebui să evitați contactul sexual sau masturbarea cu 48 de ore înainte de testul PSA. Aceasta deoarece eliminarea spermei poate crește nivelul PSA, ceea ce poate face rezultatele mai puțin precise. De asemenea, anumite medicamente pot afecta rezultatele testului, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre orice medicamente pe care le luați. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Nu există un nivel specific normal sau anormal al PSA în sânge. În general, cu cât nivelul PSA este mai mare, cu atât este mai probabil să aveți cancer. Dar este posibil să aveți un PSA ridicat fără cancer de prostată sau un PSA scăzut cu cancer de prostată.

Dacă ați făcut un test PSA pentru screeningul cancerului de prostată sau pentru că aveți simptome la nivelul prostatei:

  • Nivelurile ridicate de PSA pot însemna că aveți cancer de prostată sau o afecțiune a prostatei care nu este cancer, cum ar fi o infecție (care provoacă prostatită) sau o prostată mărită. Dacă nivelurile dumneavoastră de PSA sunt mai mari decât normalul, medicul vă poate propune să faceți mai multe teste pentru a diagnostica cauza. Aceste teste pot include:
    • Un alt test PSA, mai ales dacă nu aveți niciun simptom. Nivelurile de PSA pot crește și scădea, așa că este util să vedeți dacă nivelurile dumneavoastră de PSA se modifică în timp.
    • Un tușeu rectal. Pentru acest test, medicul introduce un deget cu mănușă și lubrifiat în rect pentru a palpa prostata și a depista eventuali noduli sau orice altceva neobișnuit.
    • Un test de urină. O probă din urina dumneavoastră este testată pentru infecție.
    • O biopsie de prostată. Biopsia este o intervenție chirurgicală minoră. Medicul prelevează mostre de țesut din prostată pentru a fi studiate la microscop și a căuta celule canceroase. Biopsia este singura modalitate de a diagnostica cancerul. Poate fi recomandată dacă medicul consideră că ați putea avea cancer de prostată.

Dacă ați făcut un test PSA pentru a monitoriza cancerul de prostată sau tratamentul, întrebați medicul ce înseamnă un nivel ridicat de PSA. De obicei, medicul va analiza mai multe rezultate ale testelor de-a lungul timpului pentru a înțelege mai bine starea dumneavoastră.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

De ce se face o scanare PET

Este posibil să fiți trimis(ă) la o scanare PET pentru a:

  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
  • ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
  • verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)

O scanare PET poate fi combinată cu o scanare CT (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.

Pregătirea pentru o scanare PET

Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.

De exemplu, de obicei vi se va cere să:

  • nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
  • nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • luați orice medicamente
  • a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
  • aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).

Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.

Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET

Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către asistentul de radiologie.

Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.

Înainte de scanarea PET

Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.

Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.

Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.

În timpul scanării PET
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
  2. Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.
După scanarea PET

De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.

Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.

Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.

Obținerea rezultatelor scanării PET

De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.

Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale tomografiei PET

Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul radioactiv injectat conține o cantitate mică de radiații.

Investigația este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.

Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.

Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.

Examinare rectală

De ce se face un tușeu rectal

Este posibil să aveți nevoie de un tușeu rectal pentru a:

  • ajuta la identificarea cauzei unor simptome precum sângerare din zona anală, durere, constipație sau probleme la urinare
  • verifica afecțiuni care afectează zona anală, cum ar fi hemoroizii
  • verifica prezența unor umflături sau tumefacții la nivelul anusului sau rectului, care ar putea fi semnul unor afecțiuni, cum ar fi cancerul
  • verifica starea de sănătate a prostatei (o glandă mică situată sub vezica urinară la bărbați)

Ce se întâmplă în timpul unui tușeu rectal

Tușeul rectal poate fi efectuat la cabinetul medicului de familie, în spital sau într-o clinică.

Durează doar câteva minute. Poate fi inconfortabil, dar de obicei nu este dureros.

Puteți solicita un medic sau o asistentă de sex masculin sau feminin, dacă este disponibil(ă). Puteți avea alături un prieten, un membru al familiei sau un alt membru al personalului, dacă doriți.

Principalii pași sunt:

  1. Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan.
  2. De obicei, vi se va cere să vă întindeți pe partea stângă, cu genunchii aduși spre piept. Uneori, medicul sau asistenta vă va cere să adoptați o altă poziție care vă este confortabilă.
  3. Medicul sau asistenta vă va îndepărta fesele și va verifica exteriorul anusului.
  4. Va introduce ușor un deget în anus. Va purta mănuși și va aplica un gel lubrifiant pe deget.
  5. Vi se poate cere să strângeți mușchiul din jurul anusului pentru a verifica cât de bine funcționează.
  6. Va palpa cu atenție interiorul anusului și al rectului.
Informații:

Vă puteți simți jenat sau anxios, dar medicul sau asistenta sunt obișnuiți să efectueze tușee rectale și vor încerca să vă ajute să vă simțiți mai relaxat(ă).

Obținerea rezultatelor examenului rectal

După un examen rectal, medicul sau asistenta vă vor spune imediat dacă au găsit ceva și ce ar putea însemna acest lucru.

Este posibil să fie nevoie să vă trimită pentru mai multe analize.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Principalele tratamente pentru cancerul de prostată

Cancerul de prostată nu necesită întotdeauna tratament.

Dacă cancerul nu s-a răspândit, echipa dumneavoastră de îngrijire vă poate sugera să fie monitorizat cancerul pentru a se vedea dacă se dezvoltă sau nu.

După ce medicii văd cum evoluează cancerul, pot decide care este cel mai bun tratament pentru dumneavoastră.

Tratamentele pentru cancerul de prostată includ intervenția chirurgicală, radioterapia și hormonoterapia. Dacă cancerul s-a răspândit, este posibil să aveți nevoie de chimioterapie.

O echipă de specialiști vă va îngriji pe durata tratamentului. Dacă aveți orice motiv de îngrijorare, discutați cu ei. Nu trebuie să așteptați următorul control.

Veți face controale periodice în timpul și după orice tratament. De asemenea, este posibil să faceți teste și investigații imagistice.

Monitorizarea cancerului de prostată

Dacă cancerul dumneavoastră este mic și nu provoacă niciun simptom, la început poate fi doar monitorizat.

Acest lucru se întâmplă deoarece cancerul de prostată crește adesea lent și este posibil să nu provoace niciodată probleme. Tratamentele pentru cancerul de prostată pot provoca, de asemenea, efecte secundare, care pot fi grave și de lungă durată.

Dacă echipa dumneavoastră medicală recomandă monitorizarea cancerului, vă poate sugera fie:

  • să efectuați controale și analize de sânge periodice la cabinetul medicului de familie (numită „așteptare vigilentă”)
  • să efectuați periodic teste și investigații imagistice în spital (numită supraveghere activă)

Dacă cancerul crește sau începe să provoace simptome, echipa dumneavoastră medicală va discuta cu dumneavoastră despre opțiunile de tratament.

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală pentru cancerul de prostată presupune îndepărtarea glandei prostatice (prostatectomie radicală).

Ca orice operație, această intervenție prezintă anumite riscuri. După operație, unele persoane se confruntă cu:

  • urinare involuntară (pierderi de urină)
  • probleme în a obține sau a menține o erecție (disfuncție erectilă)
  • probleme legate de orgasm, cum ar fi dificultatea de a ajunge la orgasm sau lipsa ejaculării în timpul orgasmului

Prostatectomia înseamnă, de asemenea, că nu veți mai putea avea copii pe cale naturală, prin act sexual. Medicul dumneavoastră vă poate oferi mai multe informații despre opțiunile pe care le aveți.

Radioterapia

Radioterapia folosește radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase.

Vi se poate recomanda radioterapie pentru cancerul de prostată pentru a:

  • trata cancerul care nu s-a extins foarte mult sau cancerul de prostată avansat
  • ameliora simptomele sau încetini evoluția cancerului, dacă acesta s-a extins

Terapia hormonală

Hormonul testosteron determină creșterea cancerului de prostată. Injecțiile și tabletele cu hormoni pot opri producerea de testosteron sau pot bloca efectele acestuia.

Terapia hormonală poate fi utilizată împreună cu alte tratamente (cum ar fi medicamentele numite terapii țintite). Poate fi utilizată în toate stadiile, inclusiv atunci când cancerul nu s-a extins, nu s-a extins foarte mult sau când cancerul se află într-un stadiu avansat.

Terapia hormonală administrată singură nu vindecă cancerul de prostată, dar îl poate încetini și poate ameliora simptomele. Terapia hormonală asociată cu radioterapia are scopul de a vindeca cancerul de prostată aflat într-un stadiu incipient.

Chimioterapia

Chimioterapia folosește medicamente care distrug celulele canceroase. Este un tratament frecvent pentru cancerul de prostată avansat și poate fi utilizată împreună cu terapia hormonală și cu steroizi.

Poate fi utilizată dacă cancerul dumneavoastră s-a extins în afara prostatei, dar nu foarte departe.

Alte tratamente

Există și alte tratamente pentru cancerul de prostată, dar este posibil să nu fie disponibile peste tot. Acestea includ:

  • ultrasunete focalizate de înaltă intensitate (HIFU) – folosesc unde sonore pentru a distruge celulele canceroase
  • crioterapia – distruge celulele canceroase prin înghețarea lor

Aceste tratamente sunt folosite, de obicei, dacă cancerul nu s-a extins dincolo de prostată.

Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că cancerul dumneavoastră nu poate fi vindecat

Dacă aveți cancer de prostată în stadiu avansat, este posibil să fie foarte greu de tratat și imposibil de vindecat.

Vi se poate administra chimioterapie, terapie hormonală sau ambele. Se poate folosi și tratament cu steroizi pentru a încetini creșterea și răspândirea cancerului. Acestea pot reduce simptomele și vă pot ajuta să trăiți mai mult.

Dacă decideți să nu continuați tratamentul, echipa care vă îngrijește vă va respecta decizia.

Veți fi trimis(ă) la o echipă specială de medici și asistenți medicali, numită echipa de îngrijiri paliative.

Aceștia vor lucra împreună cu dumneavoastră pentru a vă ajuta să gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil.

Echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să primiți tot sprijinul de care aveți nevoie.

Ce puteți face

  • Exercițiile fizice regulate pot ajuta la menținerea calității vieții și la reducerea efectelor secundare ale tratamentului, cum ar fi pierderea masei musculare.
  • Discutarea cu partenerul și căutarea de sprijin psihologic pot ajuta la gestionarea anxietății legate de recurența cancerului.

Când să mergeți la medic

Adresați-vă medicului de familie dacă:

  • aveți dificultăți la urinat sau alte simptome de cancer de prostată;
  • aveți peste 40 de ani și testele genetice au arătat că aveți o variantă defectuoasă a unei gene numite BRCA2 (aceasta crește riscul de cancer de prostată);
  • sunteți îngrijorat(ă) în legătură cu riscul dumneavoastră de cancer de prostată

Medicul va ține cont de riscul dumneavoastră de cancer pentru a decide dacă testul PSA este alegerea potrivită pentru dumneavoastră.

Semne de urgență

  • Dacă apar dureri osoase severe sau simptome neurologice (cum ar fi slăbiciune la nivelul picioarelor), poate fi vorba de compresie medulară, care necesită tratament imediat: mergeți la urgențe sau sunați la 112.

Medicamente folosite pentru cancer de prostată

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antagoniști hormonali (oncologie) · ATC L02B · 52

Blochează hormonii care stimulează unele cancere (de prostată sau de sân).

Alcaloizi din plante și alte produse naturale · ATC L01C · 20

Chimioterapice de origine vegetală care opresc diviziunea celulelor canceroase.

Hormoni și analogi (oncologie) · ATC L02A · 10

Hormoni folosiți în cancerele dependente de hormoni (de exemplu, de prostată sau de sân).

Alte antineoplazice · ATC L01X · 4

Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.

Radiofarmaceutice terapeutice · ATC V10X · 1

Medicamente radioactive care distrug țesutul bolnav din interior.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), ghidul EAU 2026.