Boala cronică de rinichi

Analize și investigații

Testul hormonului paratiroidian (PTH) · Rata de filtrare glomerulară (RFG) · Fosfatul în sânge

Testul hormonului paratiroidian (PTH)

Ce este testul hormonului paratiroidian (PTH)?

Acest test măsoară nivelul hormonului paratiroidian (PTH) din sângele dumneavoastră. PTH este produs de glandele paratiroide. Acestea sunt patru glande de mărimea unui bob de mazăre situate în gât.

Hormonii sunt mesageri chimici din fluxul sanguin. Ei controlează acțiunile anumitor celule sau organe. PTH controlează nivelul de calciu din sânge. Calciul este unul dintre cele mai importante minerale din organism. Cea mai mare parte este stocată în oase și dinți. Prezența cantității corecte de calciu în sânge este importantă pentru ca nervii, mușchii și inima dumneavoastră să funcționeze corect.

Dacă nivelul de calciu din sânge este prea scăzut, glandele paratiroide vor elibera în sânge exact cantitatea necesară de PTH pentru a readuce nivelul de calciu la normal. PTH crește nivelul de calciu din sânge prin:

• Stimularea eliberării calciului din oase în sânge
• Ajutarea intestinelor să absoarbă calciul din alimentele consumate
• Ajutarea rinichilor să rețină calciul în sânge în loc să îl elimine prin urină

Când nivelul de calciu din sânge revine la normal, glandele paratiroide încetează să mai producă PTH, iar nivelul de PTH din sânge scade.

Deoarece cantitatea de PTH din sânge variază în funcție de cantitatea de calciu din sânge, medicul dumneavoastră va solicita de obicei o analiză de sânge pentru calciu împreună cu testul PTH. Compararea rezultatelor ambelor teste îl ajută pe medic să înțeleagă dacă glandele paratiroide funcționează corect pentru a controla nivelul de calciu.

Alte denumiri: parathormon, PTH intact

Pentru ce se utilizează?

Un test PTH poate fi utilizat pentru:

• A ajuta la stabilirea dacă tulburările paratiroidiene sunt cauza nivelurilor anormale de calciu din sânge. Aceasta este cea mai frecventă utilizare.
• A ajuta la identificarea cauzei rezultatelor anormal de scăzute la o analiză de sânge pentru fosfat. Acest lucru se datorează faptului că PTH ajută, de asemenea, la controlul cantității de fosfat (fosfor) din sânge.
• Monitorizarea persoanelor cu boală cronică de rinichi.
• A ajuta la identificarea cauzei osteoporozei severe, o afecțiune care face ca oasele dumneavoastră să devină fragile și să se rupă ușor.
• Verificarea eficacității tratamentului pentru o tulburare paratiroidiană cunoscută.
• Verificarea dacă tot țesutul paratiroidian hiperactiv a fost îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale pentru tratarea tulburărilor paratiroidiene care cauzează exces de PTH.

De ce am nevoie de un test PTH?

Este posibil să aveți nevoie de un test PTH dacă:

• Ați făcut o analiză de calciu care a arătat că nivelul calciului din sânge nu este normal.
• Aveți simptome de exces de calciu în sânge. Aceste simptome pot include:
  • Simptome digestive, cum ar fi:
    • Constipație
    • Greață și vărsături
    • Durere abdominală (de burtă)
    • Pierderea poftei de mâncare
  • Sete crescută
  • Urinare mai frecventă decât de obicei
  • Pietre la rinichi
  • Simptome osoase, articulare și musculare, cum ar fi slăbiciune, dureri și junghiuri
  • Oboseală
  • O schimbare a stării de sănătate mintală, cum ar fi depresie sau confuzie
• Aveți simptome de nivel prea scăzut de calciu în sânge. Aceste simptome pot varia de la ușoare la severe. Ele pot include:
  • Piele uscată, păr aspru și unghii care se rup ușor (după o perioadă lungă de niveluri scăzute)
  • Crampe musculare, spasme sau rigiditate
  • Furnicături la nivelul buzelor, limbii, degetelor și picioarelor
  • Bătăi neregulate ale inimii (aritmie)
  • Convulsii, dacă nivelul de calciu este extrem de scăzut
• Aveți o afecțiune paratiroidiană sau boală cronică de rinichi.

Ce se întâmplă în timpul unui test PTH?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Probabil că nu veți avea nevoie de pregătiri speciale pentru un test PTH, dar verificați cu medicul dumneavoastră. Unii medici vă pot cere să țineți post (să nu mâncați sau să beți) înainte de test. De asemenea, poate fi necesar să faceți testul la un anumit moment al zilei.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Multe afecțiuni pot cauza niveluri anormale de PTH. Pentru a înțelege ce înseamnă rezultatele testului dumneavoastră de PTH, medicul va lua în considerare rezultatele altor analize, în special ale unei analize de calciu din sânge. De asemenea, vor fi luate în considerare simptomele, istoricul medical și istoricul familial.

Dacă nivelul dumneavoastră de PTH este mai mare decât normal, se numește hiperparatiroidism. Există două tipuri. Tipul pe care îl aveți depinde, în general, de nivelul calciului din sânge:

• Hiperparatiroidismul primar reprezintă niveluri ridicate de PTH cu niveluri ridicate de calciu în sânge. Acest lucru înseamnă adesea că o problemă la nivelul glandelor paratiroide le face să producă prea mult PTH. PTH-ul suplimentar crește nivelul calciului din sânge. Cauzele posibile ale hiperparatiroidismului primar includ:
  • O tumoare benignă (necanceroasă) la una dintre glandele paratiroide, numită adenom paratiroidian. Aceasta este cea mai frecventă cauză a nivelurilor ridicate de PTH.
  • Hiperplazia glandelor paratiroide, ceea ce înseamnă că acestea au devenit mai mari decât normal.
  • O afecțiune ereditară rară, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 1 sau hipercalcemia hipocalciurică familială.
  • Cancerul paratiroidian, care este rar.

• Hiperparatiroidismul secundar reprezintă niveluri ridicate de PTH cu niveluri scăzute de calciu în sânge. Glandele paratiroide funcționează corect, producând PTH suplimentar pentru a încerca să crească nivelul calciului din sânge. Este probabil ca o problemă din afara glandelor paratiroide să împiedice creșterea nivelului de calciu din sânge.

  Medicul va recomanda probabil mai multe analize pentru a afla ce cauzează nivelul scăzut de calciu din sânge. Cauzele posibile includ:

  • Niveluri scăzute de vitamina D (deficit de vitamina D), fosfat și/sau magneziu
  • Consumul insuficient de calciu
  • Tulburări digestive, cum ar fi sindroamele de malabsorbție, care îngreunează absorbția calciului din alimente de către organism
  • Insuficiența renală, care face ca organismul să piardă prea mult calciu prin urină

Dacă nivelurile dumneavoastră de PTH sunt mai mici decât normal și nivelul calciului din sânge este, de asemenea, scăzut, aceasta poate însemna că glandele paratiroide nu pot produce suficient PTH. Aceasta se numește hipoparatiroidism. Această afecțiune este mai puțin frecventă decât hiperparatiroidismul. Cauzele posibile includ:

• Lezarea glandelor paratiroide în urma unei intervenții chirurgicale la nivelul gâtului sau a radioterapiei pentru cancer
• Anumite tulburări autoimune care distrug țesutul paratiroidian
• Anumite tulburări genetice, cum ar fi sindromul DiGeorge, numit și sindromul de deleție 22q11.2
• Consumul excesiv de vitamina D și/sau calciu din suplimente sau din antiacide care conțin calciu
• Boli grave

Dacă nivelurile dumneavoastră de PTH nu sunt normale în comparație cu nivelul calciului din sânge și cu alte rezultate ale analizelor, medicul va recomanda de obicei alte analize de sânge pentru a afla mai multe. Dacă se suspectează o tumoare paratiroidiană, este posibil să vi se recomande și investigații imagistice. Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul.

Rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR) și testele GFR

Ce sunt testele pentru rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR) și GFR?

Testele pentru rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR) și GFR verifică cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră. Rinichii sunt două organe situate de o parte și de alta a coloanei vertebrale, chiar sub cutia toracică. Ei au filtre minuscule numite glomeruli. Aceste filtre elimină deșeurile și excesul de apă din sânge și le elimină prin urină.

Un test GFR verifică direct cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră, măsurând cantitatea anumitor substanțe reziduale din sânge. Acesta este uneori numit GFR măsurat (sau mGFR). Personalul medical face acest lucru injectându-vă anumite substanțe și monitorizând cât de repede rinichii dumneavoastră le pot filtra. Cu toate acestea, acest test este complicat și nu este disponibil pe scară largă. De obicei, se efectuează doar în anumite circumstanțe, cum ar fi dacă aveți obezitate extremă sau sunteți pe cale să donați un rinichi.

Deoarece testele mGFR nu sunt obișnuite, personalul medical folosește de obicei o estimare (sau eGFR) pentru a vedea cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră. Pentru a vă măsura eGFR, personalul medical începe adesea prin măsurarea nivelului de creatinină. Creatinina este un produs rezidual care provine din uzura normală a mușchilor. Dacă rinichii dumneavoastră nu funcționează bine, creatinina se poate acumula în sânge.

Totuși, doar nivelul creatininei nu poate determina eGFR. Acest lucru se datorează faptului că oamenii produc cantități diferite de creatinină, în funcție de dimensiunea lor, dietă și nivelul de activitate. Deci, pentru a calcula eGFR, personalul medical va lua în considerare și:

• Vârsta
• Greutatea
• Înălțimea
• Sexul

Aceste informații sunt introduse într-o formulă matematică, numită calculator GFR, pentru a afla eGFR.

eGFR poate fi calculat și folosind nivelul de cistatină C din sânge. Aceasta este o proteină pe care multe celule din corpul dumneavoastră o produc. Spre deosebire de nivelul creatininei, nivelul de cistatină C nu este afectat de dimensiunea mușchilor, vârstă sau dietă. De aceea, unii cercetători consideră că cistatina C oferă o estimare mai precisă a GFR decât creatinina. În anumite cazuri, nivelurile de creatinină și cistatină sunt folosite împreună pentru a calcula eGFR la adulți.

Alte denumiri: GFR estimat, eGFR, rata de filtrare glomerulară calculată, cGFR

Pentru ce se folosește?

Testele eGFR și mGFR sunt folosite pentru a vedea dacă rinichii dumneavoastră filtrează deșeurile într-un ritm sănătos. Dacă filtrează deșeurile prea lent, ar putea fi un semn că rinichii au fost afectați de o boală de rinichi.

Testele eGFR sunt folosite pentru a:

• Depista boala de rinichi la persoanele fără simptome
• Ajuta la diagnosticarea bolii de rinichi la persoanele care au simptome
• Ajuta la stabilirea gravității bolii de rinichi
• Monitoriza persoanele tratate pentru boala cronică de rinichi (BCR) sau care iau medicamente ce le-ar putea afecta rinichii
• Verifica starea rinichilor înainte ca persoanele să înceapă anumite tratamente care le-ar putea afecta rinichii

Dacă un test eGFR ajută la depistarea precoce a bolii de rinichi, dumneavoastră și medicul puteți lua măsuri pentru a vă asigura că nu se agravează.

De ce am nevoie de un test GFR?

Adesea, medicul dumneavoastră vă va verifica eGFR-ul în timpul unui control de rutină. Acest lucru se poate face prin măsurarea nivelului de creatinină în cadrul analizelor de sânge uzuale.

Este posibil să aveți nevoie și de un test eGFR dacă aveți:

• Boli de rinichi fără simptome
• Un risc ridicat de boli de rinichi
• Simptome ale bolilor de rinichi

De obicei, bolile de rinichi nu provoacă simptome în stadiile incipiente. Din acest motiv, medicul dumneavoastră poate dori să vă verifice eGFR-ul în timpul unui examen de rutină dacă știe că aveți o boală de rinichi în stadiu incipient. Astfel, poate observa dacă se agravează înainte de a începe să aveți simptome.

Este posibil să aveți un risc mai mare de boli de rinichi dacă:

• Aveți diabet
• Aveți tensiune arterială mare
• Aveți antecedente familiale de boli de rinichi, diabet sau tensiune arterială mare
• Aveți boli de inimă
• Aveți peste 60 de ani
• Fumați
• Aveți obezitate

Dacă aveți o afecțiune care vă crește riscul de boli de rinichi, întrebați medicul dumneavoastră cât de des ar trebui să vă testați.

Bolile de rinichi în stadii avansate provoacă într-adevăr simptome. Așadar, este posibil să aveți nevoie de un test eGFR dacă aveți:

• Umflături la nivelul picioarelor, gleznelor, mâinilor sau feței
• Urinați mai des sau mai rar decât de obicei
• Piele uscată și/sau mâncărime
• Oboseală
• Crampe musculare
• Greață și vărsături
• Pierderea poftei de mâncare

În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate măsura nivelul de cistatină C în locul nivelului de creatinină. Acest lucru se poate întâmpla dacă:

• Aveți sub 18 ani sau peste 65 de ani
• Aveți multă masă musculară
• Aveți obezitate
• Sunteți însărcinată

Un test mGFR care vă analizează sângele este de obicei utilizat doar dacă:

• Medicul dumneavoastră are nevoie de o măsurare mai exactă decât cea pe care o pot oferi creatinina sau cistatina C. Acest lucru poate fi necesar dacă luați anumite medicamente, cum ar fi un tip specific de chimioterapie.
• Aveți o afecțiune care face ca eGFR-ul să fie nesigur. Aceste afecțiuni includ malnutriția severă, afecțiunile de pierdere a masei musculare, cum ar fi atrofia, și bolile hepatice avansate.
• Vi s-a amputat un membru. Masa musculară afectează nivelul de creatinină, care este utilizat în calcularea eGFR-ului. Așadar, dacă vi s-a amputat un membru, nivelul de creatinină poate părea nesănătos chiar dacă nu este. Testarea mGFR poate oferi medicului dumneavoastră o imagine mai clară.
• Sunteți pe cale să donați un rinichi. În acest caz, medicul dumneavoastră va dori să utilizeze testarea mGFR, deoarece măsurătorile sale mai exacte pot indica dacă rinichiul funcționează așa cum ar trebui.

Ce se întâmplă în timpul unui test GFR?

Pentru testarea eGFR, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Pentru testarea mGFR, un cadru medical vă va injecta o substanță numită marker de filtrare. Rinichii dumneavoastră filtrează apoi acest marker de filtrare din sânge. Pentru a vedea cât de bine fac rinichii acest lucru, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge la fiecare 2 până la 3 ore. De asemenea, este posibil să vă recolteze o probă de urină.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru aceste teste?

Medicul dumneavoastră vă va spune cum să vă pregătiți pentru testul eGFR. Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) sau să evitați anumite alimente, cum ar fi carnea, timp de câteva ore înainte de test. Acest lucru se datorează faptului că unele alimente, cum ar fi carnea, vă pot afecta scorul eGFR. Anumite medicamente pot afecta, de asemenea, rezultatele. Așadar, asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Dacă faceți un test mGFR, este posibil să fie nevoie să țineți post sau să evitați anumite alimente înainte de test. Dacă medicul dorește să vă testeze urina, vi se poate cere să beți o anumită cantitate de apă. Întrebați medicul dacă trebuie să faceți altceva pentru a vă pregăti pentru acest test.

Există riscuri la efectuarea testului?

Există un risc foarte mic la recoltarea unei analize de sânge pentru un test eGFR. Este posibil să aveți o ușoară durere sau vânătăi în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

În unele cazuri, substanțele utilizate în timpul unui test mGFR pot provoca o reacție alergică. Totuși, acest lucru nu este frecvent.

Ce înseamnă rezultatele?

eGFR dumneavoastră poate fi raportat ca un număr care arată cât sânge filtrează rinichii pe minut. Rezultatele testului pot indica, de asemenea, nivelul creatininei sau al cistatinei C.

Cereți medicului dumneavoastră să vă explice ce spune eGFR despre sănătatea rinichilor dumneavoastră. eGFR nu este un test perfect și este posibil să nu reflecte întotdeauna leziunile renale. De asemenea, este posibil să aveți un rezultat anormal chiar dacă nu aveți leziuni renale. Deoarece eGFR poate varia de la o persoană la alta în funcție de factori precum vârsta, dimensiunea corpului și alte afecțiuni, medicul vă poate ajuta să înțelegeți cum se aplică aceste intervale generale în cazul dumneavoastră.

În general:

• Un eGFR de 90 ml/min/1,73 m² sau mai mare înseamnă că probabil nu aveți boli de rinichi
• Un eGFR între 60 și 89 ml/min/1,73 m² înseamnă că este posibil să aveți boli de rinichi în stadiu incipient
• Un eGFR între 15 și 59 ml/min/1,73 m² înseamnă că este posibil să aveți boli de rinichi
• Un eGFR sub 15 ml/min/1,73 m² înseamnă că este posibil să aveți insuficiență renală

Dacă eGFR este mai mic decât valoarea normală pentru dumneavoastră, medicul poate recomanda alte teste care verifică sănătatea rinichilor. Aceste teste pot fi recomandate împreună cu eGFR sau pentru a afla cauza unui rezultat anormal al eGFR. Acestea includ:

• Testul proteinelor din urină. Prezența proteinelor în urină este un semn de leziune renală.
• Raportul microalbumină/creatinină. Acest test verifică cantități foarte mici ale unei proteine numite albumină într-o probă de urină. Albumina în urină poate fi unul dintre primele semne ale bolii de rinichi.
• Ureea serică. Ureea este un produs rezidual pe care rinichii îl elimină din sânge. Testul verifică nivelul ureei dintr-o probă de sânge.
• O ecografie sau tomografie computerizată a rinichilor. Aceasta poate ajuta medicul să vadă dacă există probleme la nivelul sistemului urinar, frecvente la persoanele cu boli de rinichi.

Rezultatele unui test mGFR sunt, în general, aceleași cu cele ale unui test eGFR.

Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu boli de rinichi, medicul vă va explica ce puteți face pentru a vă proteja rinichii de leziuni suplimentare și pentru a ajuta la prevenirea insuficienței renale.

Fosfatul în sânge

Ce este testul de fosfat din sânge?

Testul de fosfat din sânge măsoară cantitatea de fosfat dintr-o probă de sânge. Fosfatul conține mineralul fosfor. Prin urmare, testul de fosfat este uneori numit test de fosfor.

Fosfatul este un tip de electrolit. Electroliții sunt minerale încărcate electric. Acestea ajută la controlul cantității de lichid și al echilibrului acizilor și bazelor (echilibrul pH-ului) din organism. Organismul dumneavoastră are nevoie de fosfați și pentru multe alte procese importante, cum ar fi:

• Formarea oaselor și a dinților puternici. Cea mai mare parte a fosfatului din organism se găsește în oase, unde este combinat cu mineralul calciu.
• Producerea de energie.
• Buna funcționare a nervilor și a mușchilor.

Fosforul din fosfat provine din alimentele pe care le consumați, inclusiv nuci și semințe, produse lactate, fasole uscată, carne, carne de pasăre și ouă. Organismul dumneavoastră controlează strict cantitatea de fosfat din sânge, în principal prin:

• Rinichi. Aceștia filtrează excesul de fosfat din sânge și îl elimină prin urină. Dacă nivelul de fosfat este scăzut, rinichii limitează cantitatea pierdută prin urină.
• Intestine. Acestea controlează cât de mult fosfor absorbiți din alimentele consumate.

Cantitatea de fosfat din sânge este, de asemenea, legată de nivelurile dumneavoastră de:

• Calciu. Când nivelul de calciu din sânge crește, nivelul de fosfat scade. Iar când nivelul de calciu scade, nivelul de fosfat crește.
• Vitamina D. Ajută organismul să utilizeze fosfatul.
• Hormonul paratiroidian (PTH). Acest hormon este produs de glandele paratiroide din gât. Ajută la echilibrarea nivelurilor de fosfat și calciu din sânge.

Nivelurile anormale de fosfat pot fi un semn al unor probleme cu sistemele din organism care controlează nivelul de fosfat. Pentru a înțelege cauza nivelurilor anormale, testul este adesea efectuat împreună cu analize de sânge care măsoară calciul, vitamina D și PTH.

Alte denumiri: test de fosfor, P, PO4, fosfor seric, fosfat, fosfor anorganic

Pentru ce se folosește?

Analiza fosfatului din sânge este adesea folosită împreună cu alte analize pentru a ajuta la diagnosticarea și/sau monitorizarea:

• Bolilor de rinichi, în special boala cronică de rinichi. Nivelurile ridicate de fosfat sunt un semn frecvent că rinichii nu funcționează bine pentru a elimina excesul de fosfat din sânge.
• Tulburărilor osoase. Nivelurile ridicate de fosfat pot extrage calciul din oase și le pot slăbi în timp.
• Tulburărilor paratiroidiene. Hormonii paratiroidieni controlează echilibrul fosfatului și calciului din sânge. Analiza fosfatului poate ajuta la evidențierea cât de bine funcționează glandele paratiroide.

Analiza fosfatului poate fi folosită și pentru a monitoriza persoanele care:

• Au diabet zaharat care nu este bine controlat
• Prezintă semne ale unui dezechilibru acido-bazic (având prea mult sau prea puțin acid în sânge)

De ce am nevoie de o analiză a fosfatului în sânge?

Nivelurile de fosfat fie ridicate, fie ușor scăzute, de obicei nu provoacă simptome de la sine. Dar este posibil să aveți nevoie de o analiză a fosfatului împreună cu alte analize dacă:

• Ați avut un rezultat anormal la analiza calciului din sânge. O analiză a calciului poate face parte dintr-un control de rutină. Nivelurile anormale sunt adesea legate de niveluri anormale de fosfat.
• Aveți simptome ale nivelului scăzut de calciu. Nivelurile ridicate de fosfat pot scădea nivelul de calciu din sânge, ceea ce poate provoca simptome, cum ar fi:
  • Unghii care se rup ușor și/sau păr care devine aspru
  • Erupții cutanate și/sau mâncărimi ale pielii
  • Crampe musculare
  • Dureri osoase
  • Convulsii
  • Bătăi neregulate ale inimii (aritmie)
• Aveți simptome ale nivelului sever scăzut de fosfat. Această afecțiune poate pune viața în pericol și necesită tratament imediat. Simptomele pot include:
  • Dureri musculare și/sau slăbiciune
  • Dureri osoase
  • Modificări ale stării dumneavoastră mentale, cum ar fi senzația de confuzie sau iritabilitate accentuată
  • Convulsii
  • Comă

Este posibil să fie nevoie să vi se verifice nivelul de fosfat și în cazul în care aveți sau este posibil să aveți o afecțiune care poate cauza niveluri anormale de fosfat, cum ar fi:

• Boli de rinichi
• Malnutriție
• Sindrom de malabsorbție
• O tulburare a glandei paratiroide
• Utilizarea anumitor medicamente

Ce se întâmplă în timpul analizei de sânge pentru fosfați?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau într-un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă va spune cum să vă pregătiți pentru test. Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de a vă recolta proba de sânge.

Anumite medicamente, vitamine și suplimente pot afecta acuratețea rezultatelor testului. Prin urmare, spuneți-i medicului despre tot ce luați, inclusiv medicamentele eliberate fără prescripție medicală. Dar nu întrerupeți administrarea niciunui medicament prescris decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Există riscuri la această analiză?

Există un risc foarte mic în cazul unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele testului dumneavoastră de fosfat pot apărea ca „niveluri de fosfor” sau „niveluri de fosfat”. Acești termeni înseamnă același lucru. Interpretarea rezultatelor depinde de simptomele dumneavoastră, de istoricul medical și de rezultatele altor teste.

Un nivel de fosfat mai mare decât normal se numește hiperfosfatemie. Nivelurile ridicate sunt asociate cu multe afecțiuni, inclusiv:

• Stadii avansate ale bolii cronice de rinichi și insuficiență renală. Dacă rinichii afectați nu pot filtra excesul de fosfat, acesta se poate acumula în sânge. Dacă aveți o afecțiune care vă afectează rinichii, consumul prea mare de alimente bogate în fosfor poate duce, de asemenea, la niveluri ridicate de fosfat.
• Hipoparatiroidism. În această afecțiune, glandele paratiroide nu produc suficient hormon paratiroidian (PTH). Când PTH este scăzut, nivelurile de calciu sunt scăzute, iar cele de fosfat sunt ridicate.
• Acidoză. Aceasta înseamnă că aveți prea mult acid în sânge din cauza unui dezechilibru al pH-ului. Poate fi cauzată de o boală pulmonară sau de alte afecțiuni, inclusiv boli de rinichi.
• Utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente. Acestea includ steroizi, laxative și clisme care conțin fosfat.

Un nivel de fosfat mai mic decât normal se numește hipofosfatemie. Nivelurile ușor scăzute nu reprezintă adesea o problemă de sănătate. Dar multe afecțiuni care cauzează niveluri scăzute pot necesita tratament, inclusiv:

• Hiperparatiroidism. În această afecțiune, glandele paratiroide produc prea mult hormon paratiroidian, ceea ce duce la niveluri ridicate de calciu în sânge și niveluri scăzute de fosfat.
• Deficit de vitamina D. Lipsa acestei vitamine poate duce la osteomalacie, o afecțiune care cauzează oase moi. La copii, această afecțiune se numește rahitism.
• Consumul prea mic de fosfor din alimentație. Acest lucru este rar, dar unele persoane sunt mai predispuse să aibă probleme în a obține suficient fosfor, inclusiv:
  • Copiii născuți prematur
  • Persoanele cu anumite boli genetice rare, malnutriție severă, tulburări legate de consumul de alcool sau probleme de absorbție a nutrienților
• Utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente. Acestea includ antiacide care conțin hidroxid de aluminiu sau carbonat de calciu și anumite diuretice.

Dacă nivelurile dumneavoastră de fosfat nu sunt normale, nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune medicală care necesită tratament. De asemenea, copiii au adesea niveluri mai ridicate de fosfat, deoarece oasele lor sunt încă în creștere. Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre analiza fosfatului din sânge?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o analiză a fosfatului din urină în locul sau împreună cu analiza fosfatului din sânge.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.