Astm la copii și adulți — peste 1 milion de români afectați. Ce avertizează Societatea Română de Pneumologie

Peste un milion de români trăiesc cu astm bronsic, dar majoritatea nu primesc tratamentul adecvat. Aceasta este alerta pe care o lansează Societatea Română de Pneumologie, subliniind că numeroși pacienți confundă ameliorarea temporară a simptomelor cu controlul real al bolii, bazându-se exclusiv pe medicamente de urgență și neglijând tratamentul de fond.

Astmul în România: o problemă de sănătate publică subapreciată

Conform datelor Societății Române de Pneumologie, peste 1.000.000 de români conviețuiesc zilnic cu astmul bronsic. Cu toate acestea, un procent semnificativ dintre aceștia nu beneficiază de un control optim al bolii. Specialiștii avertizează asupra unui fenomen frecvent observat în practica clinică: „Vedem frecvent pacienti care folosesc doar medicatia de urgenta si ignora tratamentul de fond”, conform declarației oficiale a Societății Române de Pneumologie.

Această abordare greșită a tratamentului nu face decât să agraveze starea de sănătate, expunând pacienții la riscuri crescute de exacerbări severe și complicații pe termen lung.

De ce confundăm medicamente de urgență cu control al bolii?

Distincția dintre tratamentul de urgență și cel de fond este crucială pentru o gestionare eficientă a astmului. Mulți pacienți cred că dacă simptomele dispar după utilizarea unei medicamente de urgență (cum ar fi salbutamolul/Ventolin), boala lor este controlată. Aceasta este o concepție eronată și periculoasă.

Medicamentele de urgență, cunoscute sub acronimul SABA (Short-Acting Beta2-Agonist), oferă relief rapid, dar doar temporar. Utilizarea excesivă a acestora este nu numai ineficientă, ci și periculoasă. Ghidul GINA 2025-2026 recomandă cu claritate că majoritatea pacienților cu astm necesită un tratament de fond cu medicamente de lungă durată, în special combinații de corticosteroizi inhalatori cu agonist beta-2 pe termen lung (ICS-LABA).

Controlul real al bolii înseamnă:

• Absența simptomelor sau simptome minime;
• Absenția trezirilor nocturne;
• Funcție pulmonară normală sau aproape normală;
• Lipsa exacerbărilor sau a episoadelor severe;
• Capacitate de exercițiu fizic fără restricții.

Astmul la copii: recunoașterea timpurie și tratamentul corect salvează vieți

Astmul la copii este diagnosticat frecvent înainte de vârsta de 5 ani. Factorii declanșatori comuni includ alergenii, infecțiile respiratorii, efortul fizic și fumul de tutun din mediul înconjurător. O problemă frecventă este confuzia părinților între astmul pediatric și „bronsita astmatiforma”, o condiție virală transitorie care nu necesită tratament de fond pe termen lung.

Semnalele de alarmă la copii sunt:

• Tusea uscată persistentă, mai ales noaptea;
• Respirația suieratoare (wheezing) la efort sau în repaus;
• Senzația de „strâns în piept” exprimată de copil;
• Dificultate respiratorie la exercițiu sau ras;
• Treziri nocturne cauzate de tuse;
• Peste 2 episoade de simptome pe lună.

Dacă observați aceste semne, consultarea unui pneumolog pediatru este esențială.

Tratamentul de fond la copii: sigur și eficace

O teamă frecventă a părinților este legată de siguranța corticosteroizilor inhalatori la copii. Această preocupare nu este justificată din punct de vedere medical. Corticosteroizii inhalatori sunt complet siguri pentru copii, cu impact minim asupra creșterii. Medicamentele de fond utilizate la copii includ:

• Monoterapie cu ICS: Beclometazona (Beclozone), Fluticazona (Flixotide), Budesonida (Pulmicort);
• Combinații ICS-LABA: Salmeterol/Fluticazona (Seretide), Formoterol/Budesonida (Symbicort).

Dispozitivele de inhalare sunt adaptate vârstei copilului:

• Sub 6 ani: camera de inhalare (spacer) cu mască — obligatorie;
• Sub 4 ani: MDI + spacer cu mască;
• 4-7 ani: MDI + spacer fără mască;
• Peste 6-7 ani: inhalatoare de pulbere (DPI).

Când trebuie să apelați la ambulanța (112)?

Anumite situații necesită îngrijiri medicale de urgență. Chemați imediat ambulanța dacă observați:

• Buzele sau unghiile albastrii (semnul unei oxigenării insuficiente);
• Imposibilitatea de a vorbi cu propoziții întregi din cauza dificultății respiratorii;
• Utilizarea activă a mușchilor accesorii la respirație;
• Lipsa de răspuns la medicamente de urgență în primele 15-20 minute.

Control ambiental și recomandări practice

Controlul mediului în care trăiește persoana cu astm este esențial pentru reducerea exacerbărilor. Măsuri simple dar eficace includ:

• Utilizarea huselor anti-acarieni pe saltele și perne;
• Aerisire zilnică a locuinței;
• Menținerea umidității între 40-50%;
• Eliminarea fumului de tutun din mediul de locuință;
• Utilizarea filtrelor HEPA în aspiratoare.

De asemenea, urmărirea alergenilor sezonieri în 2026 este importantă: polenul graminelor (mai-iulie, cu vârf în iunie), polenul ambroziei (august-octombrie) și acarieni (tot anul, cu pic în vara).

Mesajul final: controlul astmului este posibil

Astmul, fie la copii, fie la adulți, este o boală care se poate controla foarte bine cu tratamentul potrivit. Cheia succesului constă în înțelegerea diferenței dintre medicamente de urgență și tratamentul de fond, în respectarea planului terapeutic stabilit cu medicul și în consultații regulate cu specialistul.

Recomandarea Societății Române de Pneumologie este clară: consultări anuale la pneumolog, spirometrii repetate pentru monitorizare, elaborarea unui plan de acțiune scris pentru situațiile de exacerbare și — cea mai importantă — nu abandonați tratamentul de fond atunci când vă simțiți bine. Chiar în aceste momente de bine, medicamentele de fond vă protejează și vă mențin stabil.

Dacă dumneavoastră sau copilul vostru prezentați simptome suspecte de astm, nu amânați consultarea medicului. Controlul timpuriu și adecvat face diferența între o viață normală și una limitată de această boală.