RCP · VIRAMUNE 50mg

Viramune trebuie administrat de către medicii care au experiență în tratamentul infecției HIV.

Doze

Pacienți cu vârsta de 16 ani și peste

Doza recomandată de Viramune este de 20 ml (200 mg) suspensie orală, o dată pe zi, în primele 14 zile (această perioadă de inițiere trebuie utilizată deoarece s-a observat că scade frecvența apariției erupțiilor cutanate), urmată apoi de 20 ml (200 mg) suspensie orală, de două ori pe zi, în combinație cu cel puțin înca doi agenți antiretrovirali.

Viramune este disponibil, de asemenea, sub formă de comprimate a 200 mg, pentru pacienții cu vârsta de 16 ani și peste, sau pentru copiii mai mari, în special adolescenți, cu greutatea de 50 kg sau peste m2.sau cu suprafața corporală mai mare de 1,25

Dacă se constată că a fost omisă o doză într-un interval de 8 ore de la momentul când trebuia administrat, pacientul trebuie să ia doza omisă cât mai repede posibil. Dacă este omisă o doză și au trecut mai mult de 8 ore de la momentul când trebuia administrat, pacientul trebuie să ia numai doza următoare la ora obișnuită.

Considerații privind abordarea terapeutică

Pacienții care au prezentat erupție cutanată tranzitorie în decursul celor 14 zile de inițiere cu 200 mg mg/m2pe zi, (4 mg/kg și zi sau 150 pe zi pentru copii și adolescenți), nu trebuie să crească doza de Viramune până la dispariția acesteia. Erupția cutanată izolată trebuie monitorizată îndeaproape (vezi pct. 4.4). Schema de tratament de 200 mg o dată pe zi nu trebuie continuată mai mult de 28 zile; după această perioadă trebuie luat în considerare un tratament alternativ, datorită unui posibil risc de subexpunere și rezistență.

Pacienții care au întrerupt administrarea dozelor de nevirapină pentru o perioadă mai mare de 7 zile, trebuie să reînceapă tratamentul după schema terapeutică recomandată, utilizând perioada de inițiere de două săptămâni.

Există efecte toxice care impun întreruperea tratamentului cu Viramune, vezi pct. 4.4.

Vârstnici

Nu s-au efectuat investigații specifice cu nevirapină la pacienți cu vârsta peste 65 ani.

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală, care necesită dializă, se recomandă administrarea unei doze suplimentare de 200 mg nevirapină, după fiecare ședință de dializă. Pacienții cu CL cr ≥ 20 mg/min nu necesită o ajustare/modificare a dozei, vezi pct. 5.2.

Insuficiență hepatică

Nevirapina nu trebuie administrată la pacienți cu insuficiență hepatică severă (clasificarea Child-Pugh clasa C, vezi pct. 4.3). Nu este necesară modificarea dozei la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Copii și adolescenți

Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 400 mg pentru niciun pacient. Viramune poate fi dozat la copii și adolescenți prin raportare, fie la aria suprafeței corporale (BSA), fie la greutatea corporală, după cum urmează: doza orală recomandată pentru copii și adolescenți de toate vârstele, în funcție de BSA calculată cu formula lui Mosteller, este de 150 mg/m2 , o dată pe zi, timp de două săptămâni, mg/m2,urmată după aceea de 150 de două ori pe zi.

Calcularea volumului de Viramune suspensie orală (50 mg/5 ml) la copii și adolescenți, pe baza ariei mg/m2:suprafeței corporale, pornind de la 150

(𝑐𝑚)Înălţime × 𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒 (𝑘𝑔) (𝑚²) √Formula Mosteller: 𝐵𝑆𝐴 = 3 600

Doza orală recomandată pentru copii cu vârsta până la 8 ani, în funcție de greutate, este de 4 mg/kg, o dată pe zi, timp de două săptămâni, urmată după aceea de 7 mg/kg de două ori pe zi. Doza orală recomandată pentru copii și adolescenți cu vârsta de 8 ani și peste este de 4 mg/kg o dată pe zi, timp de două săptămâni, urmată după aceea de 4 mg/kg, de două ori pe zi.

Calcularea volumului de Viramune suspensie orală (50 mg/5 ml), la copii și adolescenți, după perioada de inițiere de două săptămâni:

La toți pacienții cu vârsta mai mică de 16 ani cărora li se administrează Viramune suspensie orală, trebuie verificată frecvent greutatea corporală sau BSA pentru a evalua dacă este necesară ajustarea dozei.

Mod de administrare

Este importatnt să fie administrată întreaga doză măsurată de Viramune suspensie orală. Acest lucru este asigurat prin utilizarea unei seringi dozatoare. Dacă este utilizat un alt dispozitiv de dozare (de exemplu capac dozator sau sau linguriță dozatoarepentru cantități mai mari), acesta trebuie clătit temeinic cu apă, iar soluția rezultată trebuie administrată de asemenea pacientului. Viramune poate fi administrat cu sau fără alimente.

Nevirapina este un inductor al CYP3A și potențial al CYP2B6, fenomenul de inducție metabolică este maxim în 2-4 săptămâni de la ințierea terapiei. Concentrația plasmatică a medicamentelor care utilizează această cale metabolică a scăzut atunci când au fost administrate concomitent cu nevirapină. Se recomandă monitorizarea atentă a eficacității terapeutice a medicamentelor metabolizate de P450 atunci când sunt administrate în asociere cu nevirapină. Absorbția nevirapinei nu este afectată de alimente, antiacide sau medicamente care conțin un tampon alcalin. Datele de interacțiune reprezintă corespondentul valorilor mediilor geometrice cu un interval de siguranță/încrederede 90% (IÎ 90%), când aceste date sunt disponibile. ND = ne-detectabil, ↑ = creștere, ↓ = scădere, ↔ = fără efect. Clase de medicamente în funcție de aria terapeutică Interacțiuni Recomandări privind administrarea concomitentă ANTIINFECȚIOASE Antiretrovirale INRT Didanozină 100-150 mg de două ori pe zi ASC a didanozinei  1,08 (0,92-1,27) Cmin a didanozinei ND Cmax a didanozinei ↔ 0,98 (0,79-1,21) Didanozina și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Emtricitabină Emtricitabina nu este un inhibitor al enzimelor umane CYP 450. Viramune și emtricitabina pot fi administrate concomitant fără ajustatrea dozelor. Abacavir În microzomi hepatici umani, abacavirul nu inhibă izoenzimele cytocromului P450. Viramune și abacavir pot fi administrate concomitent fără adjustarea dozelor. Lamivudină 150 mg de două ori pe zi Nu există modificări ale clearance-ului aparent și volumului de distribuție al lamivudinei, sugerând lipsa efectului de inducție al nevirapinei asupra clearance- ului lamivudinei. Lamivudina și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Stavudină: 30/40 mg de două ori pe zi ASC a stavudinei  0,96 (0,89-1,03) Cmin a stavudinei ND Cmax a stavudinei  0,94 (0,86-1,03) Nevirapină: concentrațiile par a fi nemodificate în comparație cu datele din antecedente. Stavudina și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Tenofovir 300 mg o dată pe zi Concentrațiile plasmatice ale tenofovir rămân nemodificate atunci când sunt administrate concomitent cu nevirapină. Concentrațiile plasmatice de nevirapină nu au fost modificate în cazul administrării concomitente cu tenofovir. Tenofovir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Zidovudină 100-200 mg de trei ori pe zi ASC a zidovudinei ↓ 0,72 (0,60-0,96) Cmin a zidovudinei ND Cmax a zidovudinei ↓ 0,70 (0,49-1,04) Nevirapină: Zidovudina nu are efect asupra proprietăților farmacocinetice ale nevirapinei. Zidovudina și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Granulocitopenia este asociată în mod frecvent cu zidovudina. De aceea, pacienții tratați concomitent cu nevirapină și zidovudină și în special copiii și adolescenții și pacienții tratați cu doze mai mari de zidovudină sau pacienții cu rezervă hematogenă redusă, în special cei cu boală HIV avansată, prezintă un risc crescut de granulocitopenie. La acești pacienți, parametrii hematologici trebuie atent monitorizați. INNRT Efavirenz 600 mg o dată pe zi ASC a efavirenz-ului ↓ 0,72 (0,66-0,86) Cmin de efavirenz ↓ 0,68 (0,65-0,81) Cmax de efavirenz ↓ 0,88 (0,77-1,01) Nu se recomandă administrarea concomitentă de efavirenz și Viramune (vezi pct. 4.4) datorită toxicității crescute și deoarece această asociere nu îmbunătățește eficacitatea fiecărui INNRT în parte(pentru rezultatele studiului 2NN, vezi pct. 5.1). Etravirină Utilizarea concomitentă de etravirină împreună cu nevirapină poate produce o micșorare semnificativă a concentrațiilor plasmatice de etravirină și pierderea efectelor terapeutice ale etravirinei. Nu se recomandă administrarea concomitentă de Viramune și INNRT (vezi pct. 4.4). Rilpivirină Nu au fost studiate interacțiunile. Nu se recomandă administrarea concomitentă de Viramune și INNRT (vezi pct. 4.4). IP Atazanavir/ritonavir 300/100 mg o dată pe zi 400/100 mg o dată pe zi Atazanavir/r 300/100 mg: ASC a atazanavir-ului/r ↓ 0,58 (0,48-0,71) Cmin de atazanavir/r ↓ 0,28 (0,20-0,40) Cmax de atazanavir/r ↓ 0,72 (0,60-0,86) Atazanavir/r 400/100 mg ASC a atazanavir-ului/r ↓ 0,81 (0,65-1,02) Cmin de atazanavir/r ↓ 0,41 (0,27-0,60) Cmax de atazanavir/r  1,02 (0,85-1,24) (comparat cu 300/100 mg fără nevirapină) ASC a nevirapinei ↑ 1,25 (1,17-1,34) Cmin a nevirapinei ↑ 1,32 (1,22-1,43) Cmax a nevirapinei ↑ 1,17 (1,09-1,25) Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir/ritonavir și Viramune (vezi pct. 4.4). Darunavir/ritonavir 400/100 mg de două ori pe zi ASC a darunavir-ului ↑ 1,24 (0,97-1,57) Cmin de darunavir  1,02 (0,79-1,32) Cmax de daraunavir ↑ 1,40 (1,14-1,73) ASC a nevirapinei ↑ 1,27 (1,12-1,44) Cmin a nevirapinei ↑ 1,47 (1,20-1,82) Darunavir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Cmax a nevirapinei ↑ 1,18 (1,02-1,37) Fosamprenavir

1 400 mg de două ori pe

zi ASC a amprenavir-ului ↓ 0,67 (0,55-0,80) Cmin de amprenavir ↓ 0,65 (0,49-0,89) Cmax de amprenavir ↓ 0,75 (0,63-1,37) ASC a nevirapinei ↑ 1,29 (1,19-1,40) Cmin a nevirapinei ↑ 1,34 (1,21-1,49) Cmax a nevirapinei ↑ 1,25 (1,14-1,37) Nu se recomandă administrarea concomitentă de fosamprenavir și Viramune dacă fosamprenavir nu este administrat concomitent cu ritonavir (vezi pct. 4.4). Fosamprenavir/ ritonavir 700/100 mg de două ori pe zi ASC a amprenavir-ului ↔ 0,89 (0,77-1,03) Cmin de amprenavir ↓0,81 (0,69-0,96) Cmax de amprenavir ↔ 0,97 (0,85-1,10) ASC a nevirapinei ↑ 1,14 (1,05-1,24) Cmin a nevirapineiu ↑1,22 (1,10-1,35) Cmax a nevirapinei ↑ 1,13 (1,03-1,24) Fosamprevir/ritonavir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Lopinavir/ritonavir (capsule) 400/100 mg de două ori pe zi Pacienți adulți: ASC a lopinavir-ului ↓ 0,73 (0,53-0,98) Cmin de lopinavir ↓ 0,54 (0,28-0,74) Cmax de lopinavir ↓ 0,81 (0,62-0,95) În cazul asocierii cu Viramune, se recomandă o creștere a dozei de lopinavir/ritonavir la 533/133 mg (4 capsule) sau 500/125 mg (5 comprimate având fiecare o concentrație de 100/25 mg) de două ori pe zi, administrată împreună cu alimente. Nu este necesară ajustarea dozei de Viramune în cazul administrării concomitente cu lopinavir. Lopinavir/ritonavir (soluție orală) 300/75 mg/m2 de două ori pe zi Pacienți copii: ASC al lopinavir-ului ↓ 0,78 (0,56-1,09) Cmin de lopinavir ↓ 0,45 (0,25-0,82) Cmax de lopinavir ↓ 0,86 (0,64-1,16) La copii trebuie luată în considerare creșterea dozei de lopinavir/ritonavir la 300/75 mg/m2 de două ori pe zi administrată împreună cu alimente, atunci când se administrează concomitent cu Viramune, mai ales la pacienții la care se suspectează scăderea sensibilității la lopinavir/ritonavir. Ritonavir 600 mg de două ori pe zi ASC a ritonavir-ului  0,92 (0,79-1,07) Cmin de ritonavir  0,93 (0,76-1,14) Cmax de ritonavir  0,93 (0,78-1,07) Ritonavir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Nevirapină: Administrarea concomitentă de ritonavir nu determină modificări relevante din punct de vedere clinic ale concentrațiilor plasmatice de nevirapină. Saquinavir/ritonavir Datele limitate disponibile cu privire la administrarea concomitentă de saquinavir capsule gelatinoase moi,și ritonavir, nu sugerează nicio interacțiune semnificativă din punct de vedere clinic între saquinavir administrat concomitent cu ritonavir și nevirapină. Saquinavir/ritonavir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Tipranavir/ritonavir 500/200 mg de două ori pe zi Nu s-au efectuat studii specifice privind interacțiunile medicamentelor. Datele limitate, disponibile dintr-un studiu de fază IIa cu pacienți infectați cu HIV, au evidențiat o scădere nesemnificativă din punct de vedere clinic de 20% a Cmin a TPV. Tipranavir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Inhibitori primari Enfuvirtidă Datorită căii de metabolizare, nu sunt de așteptat interacțiuni farmacocinetice semnificative din punct de vedere clinic între enfuvirtidă și nevirapină. Enfuvirtida și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Maraviroc 300 mg o dotă pe zi ASC a maraviroc-ului  1,01 (0,6-1,55) Cmin de maraviroc ND Cmax de maraviroc ↔ 1,54 (0,94-2,52) comparativ cu valorile anterioare Concentrațiile de nevirapină nu sunt măsurate, nu sunt de așteptat efecte. Maraviroc și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Inhibitori ai integrazei Elvitegravir/ cobicistat Interacţiunea nu a fost studiată. Cobicistat, un inhibitor al citocromului P450 3A inhibă semnificativ enzimele hepatice, precum și alte căi metabolice. Prin urmare, administrarea concomitentă ar duce probabil la niveluri plasmatice modificate de cobicistat și Viramune. Nu se recomandă administrarea concomitentă de Viramune cu elvitegravir în combinație cu cobicistat (vezi pct. 4.4). Raltegravir 400 mg de două ori pe zi Nu sunt disponibile date clinice. Datorită căii de metabolizare a raltegravirului nu sunt de așteaptat interacțiuni. Raltegravir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Antibiotice Clarithromicină 500 mg de două ori pe zi ASC a claritromicinei ↓ 0,69 (0,62-0,76) Cmin a claritromicinei ↓ 0,44 (0,30-0,64) Cmax a claritromicinei ↓ 0,77 (0,69-0,86) ASC a metabolitului 14-OH claritromicină ↑ 1,42 (1,16-1,73) Cmin a metabolitului 14-OH claritromicină ↑ 0 (0,68-1,49) Cmax a metabolitului 14-OH claritromicină ↑ 1,47 (1,21-1,80) ASC a nevirapinei ↑ 1,26 Cmin a nevirapinei ↑ 1,28 Cmax a nevirapinei ↑ 1,24 comparativ cu valorile anterioare. Expunerea la claritromicină a fost scăzută semnificativ, iar expunerea metabolitului 14-OH a crescut. Deoarece activitatea metabolitului activ al claritromicinei împotriva complexului intracelular al mycobacterium avium a scăzut, toate activitățile împotriva acestui microorganism patogen pot fi modificate. Trebuie luată în considerare o terapie alternativă la claritromicină, cum ar fi azitromicină. Se recomandă monitorizarea atentă a modificărilor hepatice. Rifabutină 150 sau 300 mg o dată pe zi ASC a rifabutinei ↑ 1,17 (0,98-1,40) Cmin a rifabutinei ↔ 1,07 (0,84-1,37) Cmax a rifabutinei ↑ 1,28 (1,09-1,51) ASC a metabolitului 25-O-desacetilrifabutină ↑ 1,24 (0,84-1,84) Cmin a metabolitului 25-O-desacetilrifabutină ↑ 1,22 (0,86-1,74) Cmax a metabolitului 25-O-desacetilrifabutină ↑ 1,29 (0,98-1,68) A fost raportată o creștere nesemnificativă din punct de vedere clinic a clearance-ului aparent al nevirapinei (cu 9%) comparativ cu date farmacocinetice anterioare. Nu se observă niciun efect semnificativ asupra principalilor parametrii farmacocinetici ai rifabutinei și Viramune. Rifabutina și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Cu toate acestea, datorită variabilității mari între pacienți,unii pacienți pot prezenta creșteri ale concentrațiilor în cazul expunerii la rifabutină și pot prezenta un risc crescut de intoxicație la rifabutină. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor medicamente trebuie efectuată cu precauție. Rifampicină 600 mg o dată pe zi ASC a rifampicinei ↔ 1,11 (0,96-1,28) Cmin a rifampicinei ND Cmax a rifampicinei ↔ 1,06 (0,91-1,22) ASC a nevirapinei ↓ 0,42 Cmin a nevirapinei ↓ 0,32 Cmax a nevirapinei ↓ 0,50 comparativ cu datele anterioare. Nu se recomandă administrarea concomitentă a rifampicinei și Viramune (vezi pct. 4.4). Medicii care trebuie să trateze pacienți infectați concomitent și cu tuberculoză, și a căror schemă de tratament conține Viramune, pot lua în considerare înlocuirea acestuia cu rifabutină. Antifungice Fluconazol 200 mg o dată pe zi ASC a fluconazolului  0,94 (0,88-1,01) Cmin de fluconazol  0,93 (0,86-1,01) Cmax de fluconazol  0,92 (0,85-0,99) Expunerea la nevirapină: ↑100% în comparație cu datele anterioare, în care a fost administrată doar nevirapina. Din cauza riscului crescut de expunere la Viramune, administrarea concomitentă a acestor medicamente trebuie efectuată cu prudență, iar pacienții trebuie monitorizați atent. Itraconazol 200 mg o dată pe zi ASC a itraconazol-ului ↓ 0,39 Cmin de itraconazol ↓ 0,13 Cmax de itraconazol ↓ 0,62 Nevirapină: nu a apărut o diferență semnificativă a parametrilor farmacocinetici ai nevirapinei. Atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent, trebuie luată în considerare creșterea dozei de itraconazol. Ketoconazol 400 mg o dată pe zi ASC a ketoconazol-ului ↓ 0,28 (0,20-0,40) Cmin de ketoconazol ND Cmax de ketoconazol ↓ 0,56 (0,42-0,73) Concentrațiile plasmatice ale nevirapinei: ↑ 1,15-1,28 comparativ cu datele anterioare. Nu se recomandă administrarea concomitentă de ketoconazol și Viramune (vezi pct. 4.4). ANTIVIRALE PENTRU HEPATITA CRONICĂ B SAU C Adefovir Rezultatele studiilor in vitro au arătat un antagonism redus al nevirapinei la adefovir (vezi pct. 5.1), fapt neconfirmat în studiile clinice și nu se așteaptă o scădere a eficacității. Adefovir nu influențează niciunul dintre izomerii CYP comuni cunoscuți ca fiind implicați în metabolismul medicamentos uman și care sunt excretați pe cale renală. Nu este de așteptat nicio interacțiune relevantă clinic. Adefovir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Entecavir Entecavir nu este un substrat, inductor sau un inhibitor al enzimelor citocromului P450 (CYP450). Având în vedere calea metabolică a entecavir, nu se așteaptă nicio interacțiune medicament-medicament relevantă clinic. Entecavir și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Interferoni (pegilat interferon alfa 2a și alfa 2b) Interferonii nu prezintă efecte cunoscute asupra CYP 3A4 sau 2B6. Nu se așteaptă nicio interacțiune medicament- medicament relevantă clinic. Interferonii și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Ribavirin Rezultatele studiilor in vitro au arătat un antagonism redus al nevirapinei la adefovir (vezi pct. 5.1), fapt neconfirmat în studiile clinice și nu se așteaptă o scădere a eficacității. Ribavirin nu inhibă enzimele citochromului P450, și studiile de toxicitate nu au dovedit faptul că ribavirin induce enzimele hepatice. Nu se așteaptă nicio interacțiune medicament-medicament relevantă clinic. Ribavirin și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Telbivudină Telbivudina nu este un substrat, inductor sau un inhibitor al sistemului enzimatic al citocromului P450 (CYP450). Având în vedere calea metabolică a telbivudinei, nu se așteaptă nicio interacțiune medicament-medicament relevantă clinic. Telbivudina și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. ANTIACIDE Cimetidină Cimetidină: nu se observă niciun efect semnificativ asupra parametrilor farmacocinetici ai cimetidinei Cmin a nevirapinei ↑ 1,07 Cimetidina și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. ANTITROMBOTICE Warfarină Interacțiunea între nevirapină și medicamentul antitrombotic warfarină este complexă, cu potențial de creștere și scădere a timpului de coagulare atunci când sunt administrate concomitent. Este necesară monitorizarea atentă a activității anticoagulante. CONTRACEPTIVE Acetat de medroxiprogesteron depot (AMPD) 150 mg la fiecare 3 luni ASC a AMPD  Cmax a AMPD  Cmin a AMPD  Nevirapină ASC ↑ 1,20 Nevirapină Cmax ↑ 1,20 Administrarea concomitentă de Viramune nu influențează efectul de inhibare a ovulației al AMPD. AMPD și Viramune pot fi administrate concomitent fără ajustarea dozelor. Etinilestradiol (EE) 0,035 mg ASC a EE ↓ 0,80 (0,67-0,97) Cmin de EE ND Cmax de EE  0,94 (0,79-1,12) Contraceptivele orale hormonale nu trebuie utilizate ca unică metodă contraceptivă de către femeile care utilizează Viramune (vezi pct. 4.4). Dozele corespunzătoare de contraceptive hormonale (orale, sau alte forme de administrare) altele decât AMPD în asociere cu Viramune, nu au fost stabilite din Noretindronă (NET) 1,0 mg (o dată pe zi) ASC a NET ↓ 0,81 (0,70-0,93) Cmin a NET ND Cmax a NET ↓ 0,84 (0,73-0,97) punct de vedere al siguranței și eficacității. ANALGEZICE/OPIOIDE Doza individuală de metadonă ASC a metadonei ↓ 0,40 (0,31-0,51) Cmin a metadonei ND Cmax a metadonei ↓ 0,58 (0,50-0,67) Pacienții tratați cu metadonă, care încep tratamentul cu Viramune, trebuie monitorizați pentru evidențierea sevrajului, iar doza de metadonă trebuie ajustată corespunzător. MEDICAMENTE PE BAZĂ DE PLANTE MEDICINALE Sunătoare Concentrațiile plasmatice ale nevirapinei pot scădea dacă se administrează concomitent medicamente pe bază de plante medicinale conținând sunătoare (Hypericum perforatum). Aceasta se datorează inducției enzimelor de metabolizare a medicamentului și/sau a proteinelor de transport de către sunătoare. Medicamentele pe bază de plante medicinale conținând sunătoare nu trebuie administrate concomitent cu Viramune (vezi pct. 4.3). Dacă un pacient utilizează deja sunătoare, trebuie verificate concentrațiile plasmatice ale nevirapinei și încărcătura virală posibile și trebuie întreruptă administrarea de sunătoare. Concentrațiile plasmetice ale nevirapinei pot crește dacă se întrerupe administrarea de sunătoare. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de Viramune. Efectul de inducție enzimatică poate persista pentru cel puțin 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu sunătoare. Alte informații: Metaboliții nevirapinei: Studiile utilizând microzomi din celule hepatice umane au indicat că formarea metaboliților hidroxilați ai nevirapinei nu a fost afectată de prezența dapsonei, rifabutinei, rifampicinei sau trimetoprim/ sulfametoxazolului. Ketoconazolul și eritromicina inhibă semnificativ formarea metaboliților hidroxilați ai nevirapinei.

Femei aflate la vârsta fertilă / Contracepția la bărbați și femei Femeile aflate la vârsta fertilă nu trebuie să utilizeze contraceptive orale drept metodă unică/exclusivă de contracepție, deoarece nevirapina poate scădea concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente (vezi pct. 4.4 și 4.5). Sarcina Datele disponibile în prezent cu privire la femeile gravide nu indică apariția malformațiilor sau a toxicității feto/neonatale. Până în prezent nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. În studiile asupra funcției de reproducere efectuate la femele gestante de șobolan și iepure nu s-au observat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). La gravide nu există studii adecvate și bine controlate. Se vor lua măsuri de precauție dacă se va prescrie nevirapină la gravide (vezi pct. 4.4). Deoarece hepatotoxicitatea apare mai frecvent la femeile care au numărul de celule CD4+ mai mare de 250 celule/mm3 cu concentrații plasmatice detectabile de ARN HIV-1 (50 sau mai multe copii/ml) acest lucru trebuie avut în vedere în momentul în care se ia o decizie terapeutică (vezi pct. 4.4). Nu există suficiente dovezi care să ateste că absența riscului crescut de hepatotoxicitate, observat la femeile care au mai fost tratate inițial cu nevirapinăși care prezintă încărcătură virală plasmatică nedetectată (mai puțin de 50 copii/ml ale HIV-1) și numărul de limfocite CD4+ mai mare de 250 celule/mm3 se aplică și la femeile gravide. Toate studiile randomizate asupra acestei probleme au exclus femeile gravide, acestea fiind slab reprezentate atât în studiile de cohortă cât și în metaanalize. Alăptarea Se recomandă ca femeile care sunt în evidență cu HIV să nu își alăpteze copiii pentru a evita transmiterea HIV. Fertilitatea În studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere s-a observat afectarea fertilității la șobolan.