RCP · SIRTURO 100 mg

Tratamentul cu SIRTURO trebuie iniţiat şi monitorizat de un medic cu experienţă în tratamentul TB cauzate de M. tuberculosis, rezistentă cel puțin la rifampicină și izoniazidă.

În alegerea schemei adecvate de tratament în asociere, trebuie avute în vedere ghidurile OMS.

SIRTURO trebuie administrat doar în asociere cu alte medicamente pentru care culturile bacteriene ale pacienţilor sunt susceptibile sau au prezentat sensibilitate in vitro. Pentru recomandări cu privire la dozele specifice ale medicamentelor administrate în asociere cu SIRTURO citiți Rezumatul caracteristicilor produsului corespunzător.

Se recomandă administrarea SIRTURO prin terapie direct observată (DOT - directly observed therapy).

Doze

Pacienți adulți

Doza recomandată de SIRTURO pentru pacienții adulți (cu vârsta de minim 18 ani) este indicată în Tabelul 1.

Tabelul 1: Doza recomandată de SIRTURO la pacienții adulți

a Interval de cel puțin 48 de ore între doze

Durata totală a tratamentului cu SIRTURO este de 24 de săptămâni. SIRTURO trebuie administrat cu alimente.

Pacienți copii și adolescenți

Doza recomandată de SIRTURO în cazul pacienților copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 2 și mai puțin de 18 ani) se administrează în funcție de greutatea corporală și este indicată în Tabelul 2.

Tabelul 2: Doza recomandată de SIRTURO în cazul pacienților copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 2 și mai puțin de 18 ani)

a Interval de cel puțin 48 de ore între doze

Durata totală a tratamentului cu SIRTURO este de 24 de săptămâni. SIRTURO trebuie administrat cu alimente.

Durata tratamentului

Durata totală a tratamentului cu SIRTURO este de 24 de săptămâni. Atunci când tratamentul cu SIRTURO se consideră necesar peste 24 de săptămâni, tratamentul poate fi continuat până la 40 de săptămâni la adulți, cu o doză de 200 mg de trei ori pe săptămână (vezi pct. 4.8 și 5.1).

Omiterea unei doze

Pacienţilor trebuie să li se recomande să ia SIRTURO exact aşa cum le este prescris şi să finalizeze întreaga durată a tratamentului.

Dacă se omite o doză în timpul primelor două săptămâni de tratament, pacienţii nu trebuie să compenseze doza omisă, ci trebuie să continue cu schema de tratament obişnuită.

Dacă se omite o doză începând cu săptămâna a treia, pacienţii trebuie să ia doza omisă cât mai curând posibil şi apoi să revină la schema de tratament cu trei administrări pe săptămână. Doza totală de SIRTURO în timpul unei perioade de 7 zile nu trebuie să depășească doza săptămânală recomandată (cu cel puțin 24 de ore între administrări).

Vârstnici

Există date clinice limitate privind utilizarea SIRTURO la pacienţi vârstnici (vezi pct. 5.2).

Insuficienţa hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei de SIRTURO la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (vezi pct. 5.2). SIRTURO trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 5.2). SIRTURO nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă şi în consecinţă nu se recomandă la această categorie de pacienţi.

Insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. SIRTURO trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) sau cu boală renală în stadiul terminal ce necesită hemodializă sau dializă peritoneală (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea SIRTURO la copii cu vârsta sub 2 ani sau cu greutatea corporală mai mică de 7 kg nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

SIRTURO poate fi inclus în schema de tratament pentru copii și adolescenţi cu vârsta mai mare sau cel puțin de 2 ani și care au greutatea corporală de cel puțin 7 kg cu TB pulmonară probabilă sau confirmată, cauzată de M. tuberculosis rezistentă cel puțin la rifampicină și izoniazidă, diagnosticată pe baza semnelor și a simptomelor de TB pulmonară, pe baza contextului epidemiologic adecvat și în acord cu ghidurile internaționale/locale (vezi pct. 4.1).

Mod de administrare

SIRTURO trebuie administrat pe cale orală, împreună cu alimente, deoarece administrarea cu alimente creşte biodisponibilitatea orală de aproximativ 2 ori (vezi pct. 5.2). Există o singură metodă de administrare a comprimatelor de SIRTURO 100 mg și patru opțiuni diferite de administrare a comprimatelor de SIRTURO 20 mg. Fiecare metodă de administrare necesită administrarea SIRTURO împreună cu alimente.

SIRTURO 100 mg comprimate

Comprimatul de SIRTURO 100 mg trebuie înghițit întreg, cu apă, și luat împreună cu alimente.

SIRTURO 20 mg comprimate

Administrarea comprimatelor de 20 mg la pacienții care pot înghiți comprimate întregi:

Comprimatul de SIRTURO 20 mg trebuie înghițit întreg sau în două jumătăți egale, împărțite de-a lungul liniei mediane, trebuie administrat cu apă, împreună cu alimente

Administrarea comprimatelor de 20 mg la pacienții care nu pot înghiți comprimate întregi: Dizolvate în apă și administrare cu băuturi sau alimente moi

În cazul pacienților care prezintă dificultăți la înghițirea comprimatelor întregi, comprimatul de SIRTURO 20 mg poate fi dizolvat în apă înainte de a fi administrat împreună cu alimente. Pentru a ajuta administrarea, amestecul dizolvat în apă poate fi amestecat mai departe cu o băutură (de exemplu, apă, produse lactate, suc de mere, suc de portocale, suc de merișoare sau băuturi carbogazoase) sau cu alimente moi (de exemplu, iaurt, sos de mere, banane zdrobite sau terci) după cum urmează:

• Se dizolvă comprimatele în apă (maxim 5 comprimate în 5 mL de apă) într-un pahar. • Se amestecă bine conținutul paharului până când comprimatele sunt complet dizolvate și apoi se administrează imediat conținutul paharului pe cale orală, împreună cu alimente. Pentru a ajuta administrarea orală, amestecul dizolvat în apă poate fi apoi amestecat cu cel puțin 5 mL de băutură sau 1 linguriță de alimente moi și apoi se administrează imediat conținutul paharului pe cale orală.

• În cazul în care doza totală include mai mult de 5 comprimate, se repetă pașii de preparare de mai sus cu numărul adecvat de comprimate suplimentare până se ajunge la doza dorită. • Trebuie să vă asigurați că în pahar nu rămân resturi ale comprimatului, în caz contrar, se clătește paharul cu băutură sau se adaugă o cantitate mai mare din alimentele moi și se administrează imediat conținutul paharului pe cale orală.

Zdrobite și amestecate cu alimente moi

Comprimatul de SIRTURO 20 mg poate fi zdrobit și amestecat cu alimente moi (de exemplu, iaurt, piure de mere, banane zdrobite sau terci) imediat înainte de administrare și poate fi apoi administrat oral. Pentru a vă asigura că în recipient nu rămân resturi ale comprimatului, adăugați mai multe alimente moi și administrați conținutul imediat.

Consultați pct. 6.6 pentru informații referitoare la administrarea prin intermediul unei sonde nazogastrice.

In vivo, eliminarea bedaquilinei nu a fost pe deplin descrisă. CYP3A4 este principala enzimă CYP implicată în metabolizarea in vitro a bedaquilinei şi în formarea metabolitului N-monodesmetil (M2). Excreţia urinară a bedaquilinei este neglijabilă. Bedaquilina şi M2 nu sunt substraturi sau inhibitori ai glicoproteinei P. Inductori CYP3A4 În cadrul unui studiu pentru evaluarea interacţiunilor în care s-a folosit o doză unică de bedaquilină şi rifampicină (inductor puternic) administrată o dată pe zi la adulți sănătoşi, expunerea (ASC) s-a redus cu 52% [IÎ 90% (-57; -46)]. Din cauza posibilităţii de scădere a efectului terapeutic al bedaquilinei ca urmare a scăderii expunerii sistemice, trebuie evitată administrarea de bedaquilină concomitent cu alţi inductori moderaţi sau puternici (de exemplu, efavirenz, etravirină, rifamicine inclusiv rifampicină, rifapentină şi rifabutină, carbamazepină, fenitoină, sunătoare [Hypericum perforatum]) ai CYP3A4 utilizaţi sistemic. În studiul de fază III, administrarea concomitentă a nevirapinei, un inductor slab al CYP3A4, și a SIRTURO, ca parte a terapiei asociate, timp de până la 40 de săptămâni, la pacienți infectați și cu HIV, a determinat o scădere ușoară a expunerii medii la bedaquilină (ASC), comparativ cu un subgrup fără infecție concomitentă cu HIV. Totuși, această diferență de expunere nu a fost asociată cu o diminuare a efectului terapeutic. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei la administrarea concomitentă a SIRTURO cu inductori slabi ai CYP3A4. Inhibitori CYP3A4 Administrarea concomitentă de SIRTURO și inhibitori ai CYP3A4 nu are un efect relevant din punct de vedere clinic asupra expunerii la bedaquilină. Prin urmare, administrarea concomitentă de SIRTURO și inhibitori ai CYP3A4 este permisă, și nu este necesară ajustarea dozei. Administrarea concomitentă de scurtă durată de bedaquilină şi ketoconazol (inhibitor CYP3A4 puternic) la adulți sănătoși a crescut expunerea medie (ASC) la bedaquilină cu 22% [IÎ 90% (12; 32)]. La adulții sănătoși, administrarea concomitentă timp de 10 zile a unui alt inhibitor puternic al CYP3A4, claritromicina, cu bedaquilină în doză unică, a crescut expunerea medie la bedaquilină (ASC) cu 14% [IÎ 90% (9; 19)]. Un efect mai pronunțat asupra bedaquilinei se poate observa în timpul administrării concomitente prelungite cu inhibitori ai CYP3A4. În studiul clinic de fază III, administrarea concomitentă pe termen lung de SIRTURO, ca parte a unei terapii asociate, și de lopinavir/ritonavir la pacienți infectați concomitent cu HIV, a determinat o creștere ușoară a expunerii medii la bedaquilină în săptămâna 24, comparativ cu un subgrup fără infecție concomitentă cu HIV. Nu este necesară ajustarea dozei. În cadrul unui studiu deschis, de fază IIb, administrarea concomitentă pe termen lung de clofazimină și SIRTURO, ca parte a unei terapii asociate, timp de până la 24 de săptămâni, nu a afectat expunerea la bedaquilină. Alte medicamente antituberculoase Administrarea de scurtă durată de SIRTURO concomitent cu izoniazidă/pirazinamidă la adulți sănătoşi nu a avut ca rezultat modificări clinic relevante ale expunerii (ASC) la bedaquilină, izoniazidă sau pirazinamidă. Nu este necesară ajustarea dozelor de izoniazidă sau pirazinamidă în timpul administrării concomitente cu SIRTURO În cadrul unui studiu clinic controlat placebo la adulți cu TB, nu s-a observat niciun impact semnificativ al administrării concomitente de SIRTURO asupra farmacocineticii etambutolului, kanamicinei, pirazinamidei, ofloxacinei sau cicloserinei. Medicamente care prelungesc intervalul QT În cadrul unui studiu deschis, de fază IIb, la adulți, creşteri suplimentare ale QTcF au fost observate la cei 17 pacienți cărora li s-a administrat concomitent clofazimină în săptămâna 24 (modificare medie faţă de valoarea de referinţă a QTcF de 31,9 ms, comparativ cu 12,3 ms la pacienții cărora nu li s-a administrat concomitent clofazimină. În cadrul unui studiu clinic de fază III, s-au observat creșteri suplimentare ale QTcF la administrarea concomitentă de clofazimină și levofloxacină cu SIRTURO (vezi pct. 4.4 și 4.8). În cadrul unui studiu de interacțiune cu bedaquilină și ketoconazol, la adulți sănătoși, un efect mai pronunțat asupra QTcF s-a observat după administrarea repetată de bedaquilină în asociere cu ketoconazol decât după administrarea repetată a fiecărui medicament separat (vezi pct. 4.4 și 4.8). Copii şi adolescenţi Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Sarcina Sunt disponibile date limitate privind utilizarea SIRTURO la femei gravide. Studiile la animale nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, evitaţi utilizarea de SIRTURO în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care se consideră că beneficiile terapiei depăşesc riscurile. Alăptarea Bedaquilina este excretată în laptele uman. Datele limitate din literatură arată că în laptele matern se găsesc concentrații mai mari de bedaquilină, comparativ cu plasma maternă. În cazul unui sugar, într- o singură probă aleatorie din plasmă, concentrația bedaquilinei a fost similară cu cea din plasma maternă; la mamă, concentrația de bedaquilină a fost mai mare în lapte, cu un raport lapte-plasmă de 14:1. Acest raport corespunde cu datele obținute de la animalele de studiu (vezi pct. 5.3). Datele disponibile arată că expunerea sistemică la sugari poate atinge nivele similare celor observate la mamele care alăptează și sunt în tratament cu bedaquilină. Consecințele clinice ale expunerii nu sunt cunoscute. Femeile tratate cu bedaquilină nu trebuie să alăpteze. Fertilitatea Nu sunt disponibile date privind efectul bedaquilinei asupra fertilităţii la om. La femelele şobolan, nu au existat efecte asupra capacităţii de împerechere sau a fertilităţii în timpul tratamentului cu bedaquilină, cu toate acestea s-au observat anumite efecte la şobolanii masculi (vezi pct. 5.3).