RCP · REMSIMA 120mg

Tratamentul cu Remsima trebuie iniţiat şi supravegheat de către medici specializaţi, cu experienţă în diagnosticarea şi tratarea afecțiunilor pentru care Remsima este indicat. Pacienţii trataţi cu Remsima trebuie să primească prospectul şi cardul de reamintire al pacientului. Instrucțiunile de utilizare sunt prezentate în prospect.

Pentru injecții ulterioare și după pregătirea corespunzătoare în tehnica injectării subcutanate, pacienții se pot autoinjecta cu Remsima dacă medicul lor stabilește că este adecvat și cu urmărire medicală, după cum este necesar. Trebuie evaluată adecvarea pacientului pentru utilizarea subcutanată la domiciliu, iar pacienții trebuie sfătuiți să își informeze profesionistul din domeniul sănătății în grija căruia se află în caz că prezintă simptome ale unei reacții alergice înainte de administrarea următoarei doze. Pacienții trebuie să solicite asistență medicală imediată dacă dezvoltă simptome ale unor reacții alergice grave (vezi pct. 4.4).

Pe durata tratamentului cu Remsima, alte terapii concomitente, de exemplu cele cu corticosteroizi şi imunosupresoare trebuie optimizate.

Este important să verificați etichetele produsului pentru a vă asigura că forma farmaceutică corectă (intravenoasă sau subcutanată) este administrată pacientului, conform prescripției. Remsina sub forma farmaceutică subcutanată nu este destinată administrării intravenoase și trebuie administrată numai prin injecție subcutanată.

Doze

Adulţi (≥18 ani)

Poliartrita reumatoidă

Tratamentul cu Remsima în forma farmaceutică pentru utilizare subcutanată trebuie inițiat cu dozele de infliximab de încărcare, care pot fi administrate intravenos sau subcutanat. Când dozele de încărcare sunt administrate subcutanat, Remsima 120 mg trebuie administrat sub formă de injecție subcutanată, urmat de injecții subcutanate suplimentare la 1, 2, 3 și 4 săptămâni de la prima injecție, apoi la interval de 2 săptămâni. Dacă pentru inițierea tratamentului dozele de infliximab de încărcare se administrează intravenos , trebuie administrate intravenos 2 perfuzii cu infliximab 3 mg/kg la interval de 2 săptămâni. Primul tratament cu Remsima administrat subcutanat trebuie inițiat ca tratament de întreținere la 4 săptămâni de la a doua administrare intravenoasă. Doza recomandată de întreținere pentru Remsima în forma farmaceutică pentru utilizare subcutanată este de 120 mg, la interval de 2 săptămâni.

Remsima trebuie administrat concomitent cu metotrexatul.

Datele disponibile sugerează că răspunsul clinic este obţinut, de obicei, în decurs de 12 săptămâni de tratament. Continuarea terapiei trebuie reevaluată cu atenţie la pacienţii care nu prezintă semne ale beneficiului terapeutic în primele 12 săptămâni de tratament (vezi pct. 5.1).

Boala Crohn activă, moderată până la severă

Primul tratament cu Remsima administrat subcutanat trebuie inițiat ca tratament de întreținere la 4 săptămâni de la ultima administrare a perfuziilor intravenoase. Înainte de inițierea tratamentului cu Remsima forma farmaceutică pentru administrare subcutanată, trebuie administrate 2 perfuzii intravenoase de infliximab cu 5 mg/kg greutate corporală la interval de 2 săptămâni și încă o perfuzie intravenoasă suplimentară de infliximab cu 5 mg/kg greutate corporală la interval de 4 săptămâni după a doua perfuzie. Doza de întreținere recomandată pentru Remsima forma farmaceutică pentru administrare subcutanată este de 120 mg o dată la 2 săptămâni. Dacă un pacient nu prezintă răspuns terapeutic după dozele de încărcare cu infliximab intravenos, nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab. Datele disponibile în prezent nu susțin continuarea tratamentului cu infliximab la pacienții care nu răspund în 6 săptămâni după perfuzia inițială.

Date limitate provenind de la pacienții care au răspuns inițial la regimul de inducție cu infliximab, și la care ulterior răspunsul la tratament nu s-a menținut, indică faptul că unii pacienți pot răspunde din nou la tratament ca urmare a creșterii dozei (vezi pct. 5.1). Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reevaluată la pacienții care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic după ajustarea dozei

Boala Crohn activă, fistulizată

Primul tratament cu Remsima administrat subcutanat trebuie inițiat ca tratament de întreținere la 4 săptămâni de la ultima administrare a perfuziilor intravenoase. Înainte de inițierea tratamentului cu Remsima forma farmaceutică pentru administrare subcutanată, trebuie administrate 2 perfuzii intravenoase de infliximab cu 5 mg/kg greutate corporală la interval de 2 săptămâni și încă o perfuzie intravenoasă suplimentară de infliximab cu 5 mg/kg greutate corporală la interval de 4 săptămâni după a doua perfuzie. Doza de întreținere recomandată pentru Remsima forma farmaceutică pentru administrare subcutanată este de 120 mg o dată la 2 săptămâni. Dacă un pacient nu prezintă răspuns terapeutic după dozele de încărcare cu infliximab intravenos, nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab. Datele disponibile în prezent nu susțin continuarea tratamentului cu infliximab la pacienții care nu răspund în 14 săptămâni după perfuzia inițială.

Date limitate provenind de la pacienții care au răspuns inițial la regimul de inducție cu infliximab, și la care ulterior răspunsul la tratament nu s-a menținut, indică faptul că unii pacienți pot răspunde din nou la tratament ca urmare a creșterii dozei (vezi pct. 5.1). Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reevaluată la pacienții care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic după ajustarea dozei

În boala Crohn, experienţa privind readministrarea, în cazul reapariţiei semnelor şi simptomelor de boală, este limitată, iar datele comparative referitoare la raportul beneficiu/risc al strategiilor alternative de continuare a tratamentului sunt insuficiente.

Colita ulcerativă

Primul tratament cu Remsima administrat subcutanat trebuie inițiat ca tratament de întreținere la 4 săptămâni de la ultima administrare a perfuziilor intravenoase. Înainte de inițierea tratamentului cu Remsima forma farmaceutică cu administrare subcutanată, trebuie administrate 2 perfuzii intravenoase de infliximab cu 5 mg/kg greutate corporală la interval de 2 săptămâni și încă o perfuzie intravenoasă suplimentară de infliximab cu 5 mg/kg greutate corporală la interval de 4 săptămâni după a doua perfuzie. Doza de întreținere recomandată pentru Remsima forma farmaceutică cu administrare subcutanată este de 120 mg o dată la 2 săptămâni.

Datele disponibile sugerează că răspunsul clinic este obținut, de obicei, în decurs de 14 săptămâni de tratament (vezi pct. 5.1). Continuarea terapiei trebuie reevaluată cu atenție la pacienții care nu prezintă semne ale beneficiului terapeutic în acest interval de timp.

Spondilita anchilozantă

Tratamentul cu Remsima administrat subcutanat trebuie inițiat ca tratament de întreținere la 4 săptămâni de la ultima administrare a două perfuzări intravenoase de infliximab la 5 mg/kg, administrate la interval de 2 săptămâni. Doza recomandată pentru Remsima în forma farmaceutică pentru utilizare subcutanată de este de 120 mg la interval de 2 săptămâni. Dacă un pacient nu prezintă răspuns terapeutic după 6 săptămână (adică 2 perfuzări intravenoase), nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab.

Artrita psoriazică

Tratamentul cu Remsima administrat subcutanat trebuie inițiat ca tratament de întreținere la 4 săptămâni de la ultima administrare a două perfuzări intravenoase de infliximab la 5 mg/kg, administrate la interval de 2 săptămâni. Doza recomandată pentru Remsima în forma farmaceutică pentru utilizare subcutanată este de 120 mg la interval de 2 săptămâni.

Psoriazis

Tratamentul cu Remsima administrat subcutanat trebuie inițiat ca tratament de întreținere la 4 săptămâni de la ultima administrare a două perfuzări intravenoase de infliximab la 5 mg/kg, administrate la interval de 2 săptămâni. Doza recomandată pentru Remsima în forma farmaceutică pentru utilizare subcutanată este de 120 mg la interval de 2 săptămâni. Dacă un pacient nu prezintă răspuns terapeutic după 14 săptămâni (adică 2 perfuzări intravenoase și 5 injectări subcutanate), nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab.

Readministrarea în cazul bolii Crohn şi al poliartritei reumatoide

Din experiența cu infliximab intravenos, dacă semnele şi simptomele bolii reapar, infliximab poate fi readministrat în decurs de 16 săptămâni după ultima administrare. În studiile clinice cu infliximab intravenos, reacţiile de hipersensibilitate cu debut întârziat au fost mai puţin frecvente şi au apărut după intervale libere de administrare a infliximab de mai puţin de 1 an (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Siguranţa şi eficacitatea readministrării infliximab după un interval liber de peste 16 săptămâni nu au fost stabilite. Aceasta se referă atât la pacienţii cu boală Crohn, cât şi la pacienţii cu poliartrită reumatoidă.

Readministrarea în cazul colitei ulcerative

Din experiența cu infliximab intravenos, Siguranţa şi eficacitatea readministrării, altfel decât la fiecare 8 săptămâni nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul spondilitei anchilozante

Din experiența cu infliximab intravenos, Siguranţa şi eficacitatea readministrării, altfel decât la fiecare 6 – 8 săptămâni nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul artritei psoriazice

Din experiența cu infliximab intravenos, Siguranţa şi eficacitatea readministrării, altfel decât la fiecare 8 săptămâni nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul psoriazisului

Experienţa limitată privind retratamentul cu o doză unică intravenoasă de infliximab în caz de psoriazis, după un interval de 20 săptămâni, sugerează o eficacitate scăzută şi o incidenţă crescută a reacţiilor la perfuzie, uşoare până la moderate, comparativ cu regimul iniţial de inducţie (vezi pct. 5.1).

Experienţa limitată obţinută din retratamentul infliximabului intravenos pacienţilor cu un regim de administrare de re-inducţie, ca urmare a episoadelor de acutizare a bolii, sugerează o incidenţă mai mare a reacţiilor la perfuzie, inclusiv a celor grave, comparativ cu tratamentul de întreţinere de 8 săptămâni a infliximabului intravenos (vezi pct. 4.8)

Readministrarea în diferite indicaţii

În cazul în care tratamentul de întreţinere este întrerupt şi este necesară reînceperea tratamentului, nu este recomandată utilizarea unui regim de re-inducţie a infliximabului intravenos (vezi pct. 4.8). În această situație, infliximabul trebuie reinițiat ca doză unică de infliximab intravenos urmată de recomandările privind doza de întreținere pentru infliximab subcutanat descrise mai sus, la 4 săptămâni după ultima administrare de infliximab intravenos.

Trecerea de la și la forma farmaceutică subcutanată a Remsima în cadrul indicațiilor Când se trece de la terapia de întreținere cu infliximab formulă intravenoasă la forma farmaceutică subcutanată a Remsima, forma farmaceutică subcutanată poate fi administrată la momentul următoarei administrări planificate a perfuziilor intravenoase de infliximab.

Nu există informații suficiente cu privire la trecerea pacienților cărora li s-au administrat perfuzii intravenoase de infliximab în doză mai mare de 3 mg/kg pentru artrita reumatoidă sau 5 mg/kg pentru boala Crohn o dată la 8 săptămâni la forma farmaceutică subcutanată a Remsima.

Nu sunt disponibile informații privind trecerea pacienților de la forma farmaceutică subcutanată la forma farmaceutică intravenoasă a Remsima.

Doză omisă

Dacă pacienții omit administrarea unei injecții cu formularea subcutanată a Remsima, trebuie să fie instruiți să-și administreze imediat doza omisă în cazul în care acest lucru se întâmplă în termen de 7 zile de la doza omisă, apoi să rămână la schema lor inițială. Dacă doza este întârziată cu 8 zile sau mai mult, pacienții trebuie să fie instruiți să sară peste doza omisă, să aștepte până la următoarea doză programată și apoi să rămână la schema lor inițială.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu s-au efectuat studii specifice cu infliximab la pacienţi vârstnici. În studiile clinice cu formule intravenoase infliximab nu au fost observate diferenţe majore ale clearance-ului sau volumului de distribuţie, datorate vârstei și același lucru este de așteptat în cazul formei farmaceutice subcutanate. Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct. 5.2). Pentru informaţii suplimentare cu privire la siguranţa utilizării infliximab la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Insuficienţă renală şi/sau hepatică:

Infliximab nu a fost studiat la aceste grupe de pacienţi. Nu se poate face nicio recomandare privind dozele (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea tratamentului subcutanat cu Remsima la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite încă. Nu sunt disponibile date. Prin urmare, utilizarea subcutanată a Remsima este recomandată pentru utilizare numai la adulți.

Mod de administrare

Remsima soluție injectabilă de 120 mg în seringă preumplută sau în stiloul injectabil preumplut se administrează numai prin injecție subcutanată. Instrucțiunile complete de utilizare sunt furnizate în prospect. Pentru cele două perfuzii intravenoase inițiale, pacienții pot fi tratați în prealabil, de exemplu cu un antihistaminic, hidrocortizon şi/sau paracetamol şi viteza perfuziei poate fi încetinită pentru a scădea riscul de apariţie a unor reacţii adverse legate de perfuzie în special dacă acestea au apărut anterior (vezi pct. 4.4). Medicul trebuie să asigure urmărirea corespunzătoare a pacienților pentru orice reacție sistemică la injecție și reacție localizată la locul injectării după administrarea injecției subcutanate inițiale.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile. La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, artrită psoriazică şi boală Crohn, există indicii conform cărora utilizarea concomitentă a metotrexatului şi a altor imunomodulatoare determină diminuarea formării de anticorpi la infliximab şi creşterea concentraţiilor plasmatice de infliximab. Cu toate acestea, rezultatele sunt incerte datorită deficienţelor metodelor utilizate pentru analizele serice ale infliximabului şi ale anticorpilor la infliximab. Corticosteroizii nu par să afecteze farmacocinetica infliximabului într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic. Nu se recomandă asocierea infliximab cu alte terapii biologice utilizate pentru a trata aceleaşi afecţiuni ca infliximab, cum ar fi anakinra şi abatacept (vezi pct. 4.4). Se recomandă ca vaccinurile cu virusuri vii să nu se administreze concomitent cu infliximab. De asemenea, se recomandă ca vaccinurile cu germeni vii să nu fie administrate la sugari după expunerea in utero la infliximab, pentru 12 luni după naștere. Dacă nivelurile serice de infliximab la sugar sunt nedetectabile sau administrarea infliximab a fost limitată la primul trimestru de sarcină, administrarea unui vaccin cu germeni vii poate fi luată în considerare la un moment anterior, dacă beneficiul clinic pentru fiecare sugar î n parte este evident (vezi pct. 4.4). Nu este recomandată administrarea unui vaccin cu germeni vii la un sugar alăptat, în timp ce mamei i se administrează infliximab, cu excepția cazului în care nivelurile serice de infliximab sunt nedetectabile la sugar (vezi pct. 4.4 și 4.6). Nu se recomandă administrarea concomitentă de agenți infecțioși terapeutici împreună cu infliximab (vezi pct. 4.4).

Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să ia în considerare folosire unei metode contraceptive adecvate pentru a preveni apariţia sarcinii şi să continue folosirea acesteia timp de cel puţin 6 luni după ultimul tratament cu infliximab. Sarcina Numărul moderat de cazuri de sarcină cu expunere la infliximab, incluzând aproximativ 1100 cu expunere pe parcursul primului trimestru de sarcină, care au dus la nașteri vii, şi a căror evoluţie a fost cunoscută, a fost obţinut prospectiv nu a indicat o creștere a ratei malformațiilor la nou-născut. În baza unui studiu observațional desfășurat în Europa de nord, a fost observat un risc crescut (RP, IÎ95%; valoarea p) pentru cezariană (1,50, 1,14-1,96; p = 0,0032), naștere prematură (1,48, 1,05-2,09; p = 0,024), dimensiuni reduse comparativ cu vârsta gestaţională (2,79, 1,54-5,04; p = 0,0007) și greutate scăzută la naștere (2,03, 1,41-2,94; p = 0,0002) la femeile expuse la infliximab î n timpul sarcinii (cu sau fără imunomodulatori/corticosteroizi, 270 sarcini), comparativ cu femeile expuse la imunomodulatori și/sau doar corticosteroizi (6460 sarcini). Contribuția potențială a expunerii la infliximab și/sau severitatea bolii subiacente în aceste rezultate rămâne neclară. Datorită inhibării TNFα, administrarea de infliximab în timpul sarcinii ar putea afecta răspunsurile imune normale la nou-născut. Într-un studiu de toxicitate asupra dezvoltării, efectuat la şoareci prin utilizarea unui anticorp analog care inhibă selectiv activitatea funcţională a TNFα la animal, nu s-au obţinut date privind toxicitatea maternă, embriotoxicitatea sau teratogenitatea infliximabului (vezi pct. 5.3). Experienţa clinică disponibilă este limitată Infliximab trebuie utilizat î n timpul sarcinii doar dacă este absolut necesar. Infliximab traversează placenta, fiind detectat în serul sugarilor până la 12 luni după naștere. În urma expunerii in utero la, a infliximab sugarii pot avea un risc crescut pentru infecţii inclusiv infecție diseminată gravă care poate avea evoluție letală. Administrarea vaccinurilor cu germeni vii (de 6 exemplu, vaccinul BCG) la sugarii expuși la infliximab in utero nu este recomandată timp de

nedetectabile sau administrarea infliximab a fost limitată la primul trimestru de sarcină, administrarea unui vaccin cu germeni vii poate fi luată în considerare la un moment anterior, dacă beneficiul clinic pentru fiecare sugar î n parte este evident. De asemenea, au fost raportate cazuri de agranulocitoză (vezi pct. 4.8). Alăptarea Datele limitate din literatura publicată indică faptul că niveluri scăzute de infliximab au fost detectate î n laptele matern în concentrații de până la 5% din nivelul seric matern. De asemenea, infliximab a fost detectat în serul sugarului după expunerea la infliximab prin intermediul laptelui matern. În timp ce expunerea sistemică a unui sugar alăptat este de așteptat să fie scăzută deoarece infliximab este în mare parte degradat î n tractul gastro-intestinal, nu este recomandată administrarea vaccinurilor cu germeni vii la un sugar alăptat atunci când mamei i se administrează infliximab, cu excepția cazului în care nivelurile serice de infliximab sunt nedetectabile la sugar. Infliximab poate fi luat î n considerare pentru utilizare în timpul alăptării. Fertilitatea Există date preclinice insuficiente care să permită formularea unor concluzii privind efectele infliximabului asupra fertilităţii şi a funcţiei generale de reproducere (vezi pct. 5.3)