RCP · HEPCLUDEX 2 mg

Tratamentul trebuie inițiat doar de un medic cu experiență în tratarea pacienților infectați cu VHD.

Doze

Bulevirtida trebuie administrată o dată pe zi (la fiecare 24 ore ± 4 ore) prin injecție subcutanată, ca monoterapie sau prin administrare concomitentă cu un analog nucleozidic/nucleotidic pentru tratamentul infecției preexistente cu virusul hepatitic B (VHB).

Doza recomandată de bulevirtidă la pacienții adulți este de 2 mg o dată pe zi.

Doza recomandată de bulevirtidă la pacienții copii și adolescenți este în funcție de greutate, așa cum se detaliază în tabelul de mai jos.

Dozele pentru pacienții copii și adolescenți care folosesc bulevirtidă 2 mg pulbere pentru soluție injectabilă

În ceea ce privește administrarea concomitentă cu analogi nucleozidici/nucleotidici pentru tratamentul infecției cu VHB, vezi pct. 4.4.

Durata tratamentului

Nu se cunoaște durata optimă a tratamentului. Tratamentul trebuie continuat cât timp este asociat cu un beneficiu clinic.

Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului în cazul seroconversiei susținute a HBsAg (6 luni) sau a pierderii răspunsului virusologic și biochimic.

Doze omise

Dacă a fost omisă o injecție și au trecut mai puțin de 4 ore de la momentul programat, injecția trebuie administrată cât mai curând posibil. Momentul injecției următoare nu se va calcula de la momentul injecției „de urgență”, ci conform orarului de injectare stabilit anterior. Prin urmare, este necesar să se revină la programul obișnuit de administrare, la momentul stabilit, în ziua următoare.

Dacă a fost omisă o injecție și au trecut mai mult de 4 ore de la momentul programat, doza omisă nu mai trebuie administrată.

Următoarea injecție se va administra conform programului obișnuit (injectarea dozei prescrise fără dublarea acesteia), la momentul stabilit din ziua următoare.

Dacă injecția a fost administrată accidental la mai mult de 4 ore după momentul programat, următoarea administrare trebuie realizată în mod obișnuit (adică în conformitate cu programul inițial).

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu sunt disponibile date la pacienți > 65 de ani.

Insuficiență renală

Nu s-au efectuat studii cu bulevirtidă la pacienți cu insuficiență renală.

Funcția renală trebuie monitorizată cu atenție. În timpul tratamentului poate apărea o creștere a sărurilor biliare. Având în vedere excreția pe cale renală a sărurilor biliare, creșterea acestora poate fi mai mare la pacienții cu insuficiență renală.

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (clasa A Child-PughTurcotte). Siguranța și eficacitatea bulevirtidei la pacienții cu ciroză decompensată nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea bulevirtidei la pacienți cu vârsta mai mică de 18 ani nu au fost stabilite în studiile clinice. Doza recomandată de bulevirtidă la pacienții copii și adolescenți cu vârsta de 3 ani sau peste, cu o greutate de cel puțin 10 kg cu boală hepatică compensată se bazează pe modelarea și simularea farmacocineticii/farmacodinamicii populaționale (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Numai pentru administrare subcutanată. Bulevirtida poate fi injectată în zone precum partea superioară a coapsei sau abdomen.

Pacienții care își administrează singuri medicamentul sau îngrijitorii care administrează medicamentul trebuie instruiți în mod corespunzător pentru a minimiza riscul de reacții la locul de injectare.

Pacientul sau îngrijitorul trebuie să urmeze cu atenție „Ghidul de injectare pas cu pas”, furnizat în cutie.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

In vitro, s-a dovedit că anumite medicamente pot inhiba polipeptida cotransportoare a taurocolatului de sodiu (NTCP), care constituie ținta bulevirtidei. Nu se recomandă administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente (de exemplu sulfasalazină, irbesartan, ezetimib, ritonavir și ciclosporină A). Ca măsură de precauție, se justifică monitorizarea clinică atentă atunci când bulevirtida se administrează concomitent cu substraturi ale NTCP (de exemplu, estron-3-sulfat, fluvastatină, atorvastatină, pitavastatină, pravastatină, rosuvastatină sau hormoni tiroidieni). Trebuie evitată administrarea concomitentă a acestor substraturi atunci când este posibil. In vitro s-a observat că bulevirtida inhibă transportorii OATP1B1/3, deși aceasta se întâmplă numai la o concentrație ≥ 0,5 µM, care se obține in vivo doar după administrarea unor doze mari de bulevirtidă (10 mg subcutanat). Nu se cunoaște semnificația clinică a acestor constatări. Ca măsură de precauție, se justifică monitorizarea clinică atentă atunci când se administrează concomitent substraturi ale OATP1B1/3 [de exemplu, atorvastatină, bosentan, docetaxel, fexofenadină, glecaprevir, gliburidă (glibenclamidă), grazoprevir, nateglinidă, paclitaxel, paritaprevir, pitavastatină, pravastatină, repaglinidă, rosuvastatină, simeprevir, simvastatină, olmesartan, telmisartan, valsartan, voxilaprevir]. Trebuie evitată administrarea concomitentă a acestor substraturi atunci când este posibil. Administrarea concomitentă a tenofovirului și a bulevirtidei într-un studiu clinic la subiecți sănătoși nu a evidențiat niciun impact asupra farmacocineticii tenofovirului. Nu a fost observată inhibarea CYP de către bulevirtidă in vitro la concentrații relevante din punct de vedere clinic. Cu toate acestea, într-un studiu clinic a fost observată o creștere cu aproximativ 40% a mediei geometrice a valorilor parțiale pentru ASC2-4h la administrarea concomitentă a midazolamului (substrat al CYP3A4) în asociere cu o doză mare de bulevirtidă (10 mg) și de tenofovir (245 mg), dar când tenofovirul a fost administrat în monoterapie nu a fost detectată o influență semnificativă asupra ASC2-4h a midazolamului. Ca măsură de precauție, se justifică monitorizarea atentă atunci când se administrează concomitent medicamente cu indice terapeutic îngust care sunt substraturi sensibile pentru CYP3A4 (de exemplu, ciclosporină, carbamazepină, simvastatină, sirolimus și tacrolimus).

Sarcina Datele provenite din utilizarea bulevirtidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea bulevirtidei în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive. Alăptarea Nu se cunoaște dacă bulevirtida se excretă în laptele uman. Prin urmare, decizia de a întrerupe alăptarea sau, dimpotrivă, de a întrerupe/de a nu administra tratamentul cu bulevirtidă trebuie luată punând în balanță beneficiul pe care îl reprezintă alăptarea pentru copil și beneficiul pe care îl oferă tratamentul pentru femeie. Fertilitatea Nu sunt disponibile date privind efectul bulevirtidei asupra fertilității la om. În studiile la animale nu au fost observate efecte ale bulevirtidei asupra capacității de împerechere și a fertilității la masculi sau la femele.