RCP · DALACIN C 300 mg

Doze

Administrarea la adulţi

În infecţiile moderate doza zilnică recomandată este de 600-1800 mg, administrate fracţionat în 2, 3 sau 4 doze egale.

În infecţiile severe doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg, administrate fracţionat în 2, 3 sau 4 doze egale.

Pentru a evita posibilitatea de producere a iritaţiei esofagiene, capsulele ce conţin clorhidrat de clindamicină trebuie administrate întregi, cu un pahar plin cu apă și cu nu mai puțin de 30 de minute înainte de a vă întinde.

Administrarea la copii (vârsta mai mare de 6 ani)

Pentru copiii care pot înghiţi capsule:

Pentru a evita posibilitatea de producere a iritaţiei esofagiene, capsulele ce conţin clorhidrat de clindamicină trebuie administrate întregi cu un pahar plin cu apă și cu nu mai puțin de 30 de min înainte de a vă întinde. Doza zilnică recomandată este de 12-24 mg/kg administrate fracţionat în 3 sau 4 doze egale.

Capsulele cu clorhidrat de clindamicină trebuie administrate numai copiilor care le pot înghiţi întregi. Utilizarea capsulelor poate să nu fie adecvată pentru administrare la copii, deoarece capsulele nu furnizează doze exacte în mg/kg.

Clindamicina trebuie utilizată pe baza greutăţii corporale totale, indiferent de obezitate.

Administrarea la vârstnici

Studiile de farmacocinetică a clindamicinei nu au arătat diferenţe cu importanţă clinică între pacienţii tineri şi cei vârstnici cu funcţie hepatică normală şi cu funcţie renală normală (în conformitate cu vârsta), după administrare orală sau intravenoasă. De aceea, nu sunt necesare ajustări ale dozelor la vârstnicii cu funcţie hepatică normală şi cu funcţie renală normală (în conformitate cu vârsta) (a se vedea secţiunea 5.2).

Administrarea la pacienţii cu afectare renală

Nu sunt necesare modificări ale dozelor de clindamicină la pacienţii cu insuficienţă renală.

Administrarea la pacienţii cu afectare hepatică

Nu sunt necesare modificări ale dozelor de clindamicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Administrarea în afecţiuni specifice

Tratamentul infecţiilor cu streptococi beta-hemolitici

Doza recomandată este de 300 mg clindamicină (sub formă de clorhidrat) de două ori pe zi. Tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin 10 zile.

Tratamentul cervicitei cauzate de Chlamydia trachomatis

Doza zilnică recomandată este de 450-600 mg clindamicină (sub formă de clorhidrat de clindamicină) de 4 ori pe zi, timp de 10-14 zile.

Tratamentul encefalitei cauzate de Toxoplasma la pacienţii cu SIDA

Doza recomandată este de 600-1200 mg clindamicină (sub formă de clorhidrat de clindamicină) administrate oral, la intervale de 6 ore, timp de două săptămâni, apoi 300-600 mg administrate oral, la intervale de 6 ore. Durata totală recomandată a tratamentului este de 8-10 săptămâni. Doza de pirimetamină este de 25-75 mg oral în fiecare zi, timp de 8-10 săptămâni. În cazul administrării unor doze mari de pirimetamină trebuie administrat zilnic şi acid folinic 10-20 mg/zi.

Tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis jirovecii la pacienţii cu SIDA

Doza recomandată este de 600-900 mg fosfat de clindamicină administrate intravenos la intervale de 6 ore sau 900 mg administrate intravenos la intervale de 8 ore sau 300-450 mg clindamicină (sub formă de clorhidrat de clindamicină) administrate oral la intervale de 6 ore, timp de 21 zile. În acelaşi interval de timp (21 zile) doza zilnică unică de primachină administrată oral este de 15-30 mg.

Tratamentul amigdalitei/faringitei acute streptococice

Doza recomandată de 300 mg clindamicină (sub formă de clorhidrat de clindamicină), administrate oral, de 2 ori pe zi, timp de 10 zile.

Tratamentul malariei

Doza recomandată de clorhidrat de clindamicină la adulţi este de 10-20 mg clindamicină/kg şi zi, iar la copii 10 mg clindamicină/kg şi zi, administrate fracţionat în doze egale, la intervale de 12 ore, timp de 7 zile, în monoterapie sau în asociere cu chinină (12 mg/kg la intervale de 12 ore), sau clorochină (15-25 mg la intervale de 24 ore), timp de 3-7 zile.

Profilaxia endocarditei la pacienţii cu hipersensibilitate la peniciline La adulţi, doza recomandată de clindamicină (sub formă de clorhidrat de clindamicină) este de 600 mg, iar la copii de 20 mg/kg, cu 1 oră înaintea intervenţiei chirurgicale. În cazul în care este necesară administrarea parenterală, se administrează i.v. 600 mg fosfat de clindamicină, cu 1 oră înaintea intervenţiei chirurgicale.

S-a dovedit că clindamicina posedă proprietăţi de blocant neuromuscular ce pot potenţa acţiunea altor agenţi blocanţi neuromusculari. De aceea, clindamicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care primesc astfel de medicamente. Clindamicina este metabolizată în principal de CYP3A4 şi într-o măsură mai mică de CYP3A5, în metabolitul major sulfoxid de clindamicină şi metabolitul minor N-desmetil-clindamicină. Drept urmare, inhibitorii de CYP3A4 şi CYP3A5 pot reduce clearance-ul clindamicinei, iar inductorii acestor izoenzime pot creşte clearance-ul clindamicinei. În prezenţa inductorilor puternici de CYP3A4 precum rifampicina, se va urmări posibilitatea pierderii eficacităţii. Studiile in vitro indică faptul că clindamicina nu inhibă CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19, CYP2E1 sau CYP2D6 şi inhibă moderat CYP3A4. Drept urmare, sunt puţin probabile interacţiunile cu importanţă clinică între clindamicină şi medicamentele metabolizate de aceste enzime CYP administrate concomitent. Medicamentele ce conţin hidroxid de aluminiu pot produce scăderea absorbţiei clindamicinei, de aceea nu se recomandă administrarea concomitentă. Asocierea cu ciclosporina nu este indicată deoarece clindamicina poate induce scăderea concentraţiei active de ciclosporină. La pacienţii trataţi cu clindamicină în asociere cu antagonişti ai vitaminei K (de ex., warfarină, acenocumarol şi fluindionă) au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau hemoragii. De aceea, testele de coagulare trebuie monitorizate frecvent la pacienţii aflaţi în tratament cu antagonişti ai vitaminei K.

Sarcină La om, clindamicina traversează bariera hemato-placentară. După administrarea repetată a medicamentului, concentraţiile atinse în lichidul amniotic au fost de aproximativ 30% faţă de cele atinse în sângele mamei. Clindamicina trebuie utilizată în perioada de sarcină doar dacă acest lucru este neapărat necesar, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt. Alăptare În cazul când s-a administrat clindamicină pe cale orală, s-a raportat prezenţa acesteia în laptele matern în concentraţii ce variază între 0,5 şi 3,8 mcg/ml. Clindamicina are potenţialul de a genera efecte adverse asupra florei gastro-intestinale a sugarului, cum sunt diareea, sânge în scaun sau erupţii cutanate. Dacă o femeie care alăptează necesită administrarea orală sau intravenoasă de clindamicină, acest lucru nu reprezintă un motiv pentru întreruperea alăptării, însă ar putea fi preferat un medicament alternativ. Trebuie avute în vedere beneficiile alăptării pentru dezvoltare şi sănătate, precum şi necesitatea clinică de administrare a tratamentului cu clindamicină mamei şi orice efecte adverse potenţiale asupra sugarului ale clindamicinei sau rezultate de pe urma afecţiunii preexistente a mamei.