RCP · BETMIGA 25mg

Doze Vezică urinară hiperactivă

Adulți (inclusiv pacienți vârstnici) Doza recomandată este de 50 mg o dată pe zi.

Hiperactivitate neurogenă a detrusorului la copii și adolescenți

Copiilor și adolescenților cu vârsta cuprinsă între 3 și mai puțin de 18 ani cu HND li se poate administra Betmiga comprimate cu eliberare prelungită sau Betmiga granule pentru suspensie orală cu eliberare prelungită în funcție de greutatea corporală a pacientului. Comprimatele cu eliberare prelungită pot fi administrate pacienților cu o greutate de 35 kg sau mai mult; granulele pentru suspensie orală cu eliberare prelungită sunt recomandate pacienților cu greutatea sub 35 kg. Pacienții

2 cărora li se administrează doza de 6 ml suspensie orală pot fi trecuți la doza de 25 mg per comprimat, iar pacienții cărora li se administrează doza de 10 ml suspensie orală pot fi trecuți la doza de 50 mg per comprimat.

Doza inițială recomandată de Betmiga comprimate cu eliberare prelungită este de 25 mg, o dată pe zi, cu alimente. Dacă este necesar, după 4 până la 8 săptămâni, doza poate fi crescută până la maxim 50 mg o dată pe zi, cu alimente. În timpul tratamentului de lungă durată, pacienții trebuie evaluați periodic pentru continuarea tratamentului și pentru eventualele ajustări ale dozei, cel puțin o dată pe an sau mai frecvent, dacă este indicat.

Doze omise

Pacienții trebuie instruiți să-și administreze orice doză omisă dacă nu au trecut mai mult de 12 ore de la momentul dozei omise. Dacă au trecut mai mult de 12 ore, doza omisă poate fi sărită, iar următoarea doză trebuie administrată la ora obișnuită.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală și hepatică Betmiga nu a fost studiat la pacienți cu insuficiență renală în stadiu terminal (IRST) (rata de filtrare glomerulară estimată (eRFG) < 15 ml/minut/1,73 m2), pacienți care necesită hemodializă sau pacienți cu insuficiență hepatică severă (clasa C Child-Pugh) și, astfel, nu este recomandată pentru utilizare la aceste grupe de pacienți (vezi pct. 4.4 și 5.2).

În următorul tabel este prezentată doza zilnică recomandată pentru pacienții adulți cu sindrom de vezică urinară hiperactivă și cu insuficiență renală sau hepatică (vezi pct. 4.4, 4.5 și 5.2).

Tabelul 1: Recomandări privind dozele zilnice la pacienții adulți cu sindrom de vezică urinară hiperactivă și cu insuficiență renală sau hepatică Doză Parametru Clasificare (mg) Ușoară/moderată* 50 Insuficiență renală(1) Severă** 25 IRST Nerecomandat Ușoară* 50 Insuficiență hepatică(2) Moderată** 25 Severă Nerecomandat 1. Ușoară/moderată: eRFG între 30 și 89 ml/min/1,73 m2; Severă: eRFG între 15 și 29 ml/min/1,73 m2; IRST: eRFG < 15 ml/min/1,73 m2. 2. Ușoară: clasa A Child-Pugh; Moderată: clasa B Child-Pugh; Severă: clasa C Child-Pugh. * La pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată sau la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară în cazul administrării concomitente a inhibitorilor potenți de CYP3A, doza recomandată este de cel mult 25 mg. ** Nu este recomandată administrarea la pacienții cu insuficiență renală severă sau la pacienții cu insuficiență hepatică moderată cărora li se administrează concomitent inhibitori potenți de CYP3A.

În următorul tabel este prezentată doza zilnică recomandată pentru pacienții copii și adolescenți cu hiperactivitate neurogenă a detrusorului cu vârsta cuprinsă între 3 și mai puțin de 18 ani, cu insuficiență renală sau hepatică și cu o greutate de 35 kg sau mai mult (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Tabelul 2: Recomandări privind dozele zilnice la copii și adolescenți cu hiperactivitate neurogenă a detrusorului, cu vârsta cuprinsă între 3 și mai puțin de 18 ani, cu insuficiență renală sau hepatică și cu o greutate de 35 kg sau mai mult Doza inițială Doza maximă Parametru Clasificare (mg) (mg)

IRST Nerecomandat

Severă Nerecomandat 1. Ușoară/moderată: eRFG între 30 și 89 ml/min/1,73 m2; Severă: eRFG între 15 și 29 ml/min/1,73 m2; IRST: eRFG < 15 ml/min/1,73 m2. Nu este necesară ajustarea dozelor pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată. 2. Ușoară: clasa A Child-Pugh; Moderată: clasa B Child-Pugh; Severă: clasa C Child-Pugh. * La pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată sau la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară în cazul administrării concomitente a inhibitorilor potenți de CYP3A, doza recomandată nu poate depăși doza inițială. ** Nu este recomandată administrarea la pacienții cu insuficiență renală severă sau la pacienții cu insuficiență hepatică moderată cărora li se administrează concomitent inhibitori potenți de CYP3A.

Sexul Nu este necesară ajustarea dozelor în funcție de sex.

Copii şi adolescenţi

Vezică urinară hiperactivă Siguranța și eficacitatea mirabegron la copii cu vârsta sub 18 ani, care suferă de sindrom de vezică urinară hiperactivă nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Hiperactivitate neurogenă a detrusorului Siguranța și eficacitatea mirabegron la copii cu vârsta sub 3 ani nu au fost încă stabilite.

Mod de administrare

Vezică urinară hiperactivă la adulți Comprimatele se administrează cu lichide, se înghit întregi și nu trebuie mestecate, fragmentate sau zdrobite. Se poate administra cu sau fără alimente.

Hiperactivitate neurogenă a detrusorului la copii și adolescenți Comprimatele se administrează cu lichide, se înghit întregi și nu trebuie mestecate, fragmentate sau zdrobite. Se administrează cu alimente.

Informații obținute la utilizarea in vitro Transportul și metabolizarea mirabegron se realizează pe căi multiple. Mirabegron este substrat pentru citocromul P450 (CYP) 3A4, CYP2D6, butirilcolinesterază, uridindifosfo-glucuronozil-transferază (UGT), transportorul glicoproteină-P (P-gp) de eflux și transportorii de influx de tip cationi organici (OCT) OCT1, OCT2 și OCT3. Studiile asupra mirabegron în care s-au folosit microzomi hepatici umani și enzime CYP recombinate umane au arătat că mirabegron este un inhibitor moderat și dependent de timp al CYP2D6 și un inhibitor slab al CYP3A. La concentrații mari, mirabegron inhibă transportul medicamentelor mediat de P-gp. Informații obținute la utilizarea in vivo Interacțiuni medicamentoase Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra farmacocineticii mirabegron și efectul mirabegron asupra farmacocineticii altor medicamente au fost evaluate în studii în care au fost utilizate doze unice și multiple. Majoritatea interacțiunilor medicamentoase au fost studiate utilizând o doză de 100 mg de mirabegron administrată sub forma unor comprimate administrate oral cu rată de absorbție controlată (OCAS - oral controlled absorption system). Studiile de interacțiune între mirabegron și metoprolol și mirabegron și metformin au utilizat mirabegron cu eliberare imediată (IR) 160 mg. Nu sunt așteptate interacțiuni medicamentoase relevante din punct de vedere clinic între mirabegron și medicamentele care inhibă, induc sau sunt un substrat pentru una dintre izoenzimele CYP sau transportori, cu excepția efectului inhibitor al mirabegron asupra metabolismului substraturilor CYP2D6. Efectul inhibitorilor enzimatici Expunerea la mirabegron (ASC) a crescut de 1,8 ori la voluntarii sănătoși în prezența ketoconazolului, un inhibitor puternic al CYP3A/P-gp. Atunci când Betmiga se administrează concomitent cu inhibitorii CYP3A și/sau P-gp nu este necesară ajustarea dozelor. Totuși, la pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată (eRFG de 30 – 89 ml/minut și 1,73 m2 ) sau insuficiență hepatică ușoară (clasa A Child-Pugh) în cazul administrării concomitente a inhibitorilor potenți de CYP3A, precum itraconazol, ketoconazol, ritonavir și claritromicină, doza recomandată este de 25 mg o dată pe zi cu sau fără alimente (vezi pct. 4.2). Nu este recomandată administrarea Betmiga la pacienții cu insuficiență renală severă (eRFG de 15 – 29 ml/minut și 1,73 m2 ) sau la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (clasa B Child-Pugh) cărora li se administrează concomitent inhibitori potenți de CYP3A (vezi pct. 4.2 și 4.4). Efectul inductorilor enzimatici Substanțele inductoare ale CYP3A sau P-gp scad concentrația plasmatică a mirabegron. Nu este necesară ajustarea dozelor de mirabegron atunci când se administrează concomitent cu rifampicină sau alți inductori ai CYP3A sau P-gp la doze terapeutice. Polimorfismul CYP2D6 Polimorfismul genetic al CYP2D6 are un impact minim asupra expunerii plasmatice medii la mirabegron (vezi pct. 5.2). Nu se anticipează și nu s-a studiat interacțiunea dintre mirabegron și inhibitorii cunoscuți de CYP2D6. Nu este necesară nicio ajustare de doză pentru mirabegron atunci când se administrează împreună cu inhibitori ai CYP2D6 sau la pacienții care metabolizează slab CYP2D6. Efectul mirabegron asupra substraturilor CYP2D6 La voluntarii sănătoși, potența inhibitorie pe care mirabegron o are față de CYP2D6 este moderată, iar activitatea CYP2D6 se reface într-un interval de 15 zile după întreruperea administrării de mirabegron. Administrarea mai multor doze zilnice unice de mirabegron IR a fost urmată de o creștere cu 90% a Cmax și cu 229% a ASC pentru o singură doză de metoprolol. Administrarea mai multor doze zilnice unice de mirabegron a fost urmată de o creștere cu 79% a Cmax și cu 241% a ASC pentru o singură doză de desipramină. Se recomandă prudență dacă mirabegron se administrează concomitent cu medicamente cu indice terapeutic îngust și care sunt metabolizate în mod semnificativ prin sistemul CYP2D6, precum tioridazina, antiaritmice din clasa 1C (de exemplu flecainidă, propafenon) și antidepresive triciclice (de exemplu imipramina, desipramina). De asemenea, se recomandă prudență dacă mirabegron este administrat concomitent cu substraturi de CYP2D6 ale căror doze sunt ajustate individual. Efectul mirabegron asupra transportorilor Mirabegron este un inhibitor slab al P-gp. La voluntarii sănătoși, mirabegron a determinat creșterea cu 29% și, respectiv, cu 27% a valorilor Cmax și ASC ale digoxinei, substrat al P-gp. La pacienții la care se inițiază un tratament care implică administrarea concomitentă de Betmiga și digoxină, trebuie prescrisă inițial cea mai mică doză de digoxină. În vederea obținerii efectelor clinice dorite, pentru creșterea dozei de digoxină trebuie monitorizate și utilizate concentrațiile serice de digoxină. Potențialul de inhibare a P-gp de către mirabegron trebuie avut în vedere atunci când Betmiga este administrat concomitent cu substraturi sensibile ale P-gp, de exemplu cu dabigatran. Alte interacțiuni Nu au fost observate interacțiuni relevante clinic atunci când mirabegron a fost administrat concomitent cu solifenacin, tamsulosin, warfarină, metformin sau medicamente contraceptive orale combinate care conțin etinilestradiol și levonorgestrel, în doze terapeutice. Nu este recomandată ajustarea dozei. Creșterea expunerii la mirabegron ca urmare a interacțiunilor medicamentoase poate fi asociată cu creșteri ale frecvenței pulsului. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Femei aflate la vârsta fertilă Mirabegron nu este recomandat la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive. Sarcina Datele provenite din utilizarea mirabegron la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Betmiga nu este recomandat în timpul sarcinii. Alăptarea Mirabegron se excretă în lapte la rozătoare și, de aceea, se anticipează prezența în laptele uman (vezi pct. 5.3). Nu s-au efectuat studii pentru evaluarea impactului mirabegron asupra formării laptelui la om, prezenței în laptele uman sau efectele asupra alăptării. Betmiga nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Nu s-au evidențiat efecte determinate de tratamentul cu mirabegron asupra fertilității la animale (vezi pct. 5.3). Nu a fost stabilit efectul mirabegron asupra fertilității la om.