RCP · AGAMREE 40 mg/ml

Tratamentul cu AGAMREE trebuie inițiat numai de către medici specialiști cu experiență în tratamentul distrofiei musculare Duchenne.

Doze

Doza recomandată de vamorolonă este de 6 mg/kg, o dată pe zi la pacienții cu greutatea sub 40 kg.

La pacienții cu greutatea de 40 kg și peste, doza recomandată de vamorolonă este de 240 mg (echivalentul a 6 ml), o dată pe zi.

Doza zilnică poate fi redusă treptat la 4 mg/kg și zi sau 2 mg/kg și zi, în funcție de tolerabilitatea individuală. Pacienții trebuie menținuți la cea mai mare doză tolerată din intervalul de doze.

Tabelul 1: Tabel schemă terapeutică

Doza de vamorolonă nu trebuie redusă brusc dacă tratamentul a fost administrat mai mult de o săptămână (vezi pct. 4.4). Descreșterea dozei trebuie făcută treptat, în decurs de câteva săptămâni, cu etape de reducere de aproximativ 20 % față de valoarea dozei anterioare. Durata fiecărei etape de descreștere trebuie ajustată în funcție de tolerabilitatea individuală.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (clasa A Child-Pugh).

Doza zilnică recomandată de vamorolonă la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (clasa B Child-Pugh) este de 2 mg/kg și zi pentru pacienții cu greutatea sub 40 kg și de 80 mg la pacienții cu greutatea de 40 kg și peste (vezi pct. 5.2). Pacienții cu insuficiență hepatică severă (clasa C ChildPugh) nu trebuie tratați cu vamorolonă. Vezi punctele 4.3 și 4.4.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea AGAMREE la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.

Mod de administrare

AGAMREE este pentru administrare orală. AGAMREE trebuie administrat, preferabil, cu alimente (vezi pct. 5.2).

Suspensia orală trebuie redispersată prin scuturarea flaconului înainte de administrarea dozei.

Pentru a măsura doza de AGAMREE în ml, se folosește numai seringa orală furnizată împreună cu medicamentul. Doza adecvată se extrage în seringa orală, după care trebuie distribuită direct în gură.

După folosire, seringa orală se demontează, se clătește cu apă curentă rece de la robinet și se usucă la aer. Până la următoarea utilizare, trebuie păstrată în cutie. O seringă orală se poate utiliza maximum 45 zile, apoi se aruncă și se folosește a doua seringă orală furnizată în ambalaj.

Administrarea suspensiei orale AGAMREE prin intermediul sondei de alimentație enterală Suspensia orală de AGAMREE poate fi administrată prin intermediul unei sonde de alimentație enterală (vezi pct. 6.6).

Interacțiuni farmacodinamice Vamorolona acționează ca antagonist la nivelul receptorului mineralocorticoid. Utilizarea vamorolonei în asociere cu antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi poate mări riscul de hiperkaliemie. Nu s-au observat cazuri de hiperkaliemie la pacienții care au utilizat vamorolonă în monoterapie sau în asociere cu eplerenonă sau spironolactonă. Se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de potasiu la o lună după începerea unei administrări concomitente de vamorolonă cu un antagonist al receptorilor mineralocorticoizi. În caz de hiperkaliemie, trebuie avută în vedere reducerea dozei de antagonist al receptorilor mineralocorticoizi. Interacțiuni farmacocinetice Efectul altor medicamente asupra vamorolonei La subiecți sănătoși, administrarea concomitentă cu inhibitorul puternic al CYP3A4 itraconazol a dus la o creștere de 1,45 ori a ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție timp a vamorolonei. Doza recomandată de vamorolonă, atunci când se administrează împreună cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu telitromicină, claritromicină, voriconazol, suc de grepfrut) este de 4 mg/kg și zi. Inductorii puternici ai CYP3A4 sau inductorii puternici ai PXR (de exemplu, carbamazepină, fenitoină, rifampicină, sunătoare) pot reduce concentrațiile plasmatice de vamorolonă și pot duce la lipsa eficacității; prin urmare, trebuie avute în vedere tratamente alternative, care nu sunt inductori puternici ai activității CYP3A4. Tratamentul concomitent cu un inductor moderat al PXR sau al CYP3A4 trebuie utilizat cu precauție, deoarece concentrația plasmatică a vamorolonei se poate reduce considerabil. Interacțiuni mediate de transportori Vamorolona nu este un inhibitor al P-gp, BCRP, OATP1B1, OATP1B3, OCT2, OAT1, MATE1 sau BSEP. Vamorolona prezintă o inhibare redusă a transportatorilor OAT3 și MATE2-K in vitro. Vamorolona nu este substrat pentru P-gp, BCRP, OATP1A2, OATP1B1, OATP1B3, OCT2, OAT1, OAT3, MATE1, MATE2-K sau BSEP.

Sarcină Nu sunt disponibile date privind utilizarea vamorolonei la femeile gravide. Studiile cu vamorolonă privind toxicitatea asupra funcției de reproducere la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). În studiile la animale, glucocorticoizii au fost asociați cu diferite tipuri de malformații (palatoschizis, malformații ale scheletului). AGAMREE nu trebuie utilizat în cursul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament cu vamorolonă. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu AGAMREE. Alăptarea Nu există date privind excreția vamorolonei sau a metaboliților săi în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Alăptarea trebuie oprită în timpul tratamentului cu AGAMREE. Fertilitatea Nu există date clinice privind efectele vamorlonei asupra fertilității. La câini, tratamentul pe termen lung cu vamorolonă a inhibat fertilitatea masculină și feminină (vezi pct. 5.3).