NPLATE 250µg

pul mediu până la debutul menţinerii numărului de trombocite ≥ 50 x 109/l timp de cel

puţin 6 luni a fost de 27 de săptămâni (între 6 şi 57).

Într-o analiza integrată a eficacităţii, au fost incluşi 277 de pacienţi adulţi cu PTI cu durată de

evoluţie ≤ 12 luni şi care au primit cel puţin o doză de romiplostim dintre pacienţii din 9 studii privind

PTI (inclusiv din studiul S3). Dintre cei 277 de pacienţi trataţi cu romiplostim, 140 de pacienţi au fost

nou diagnosticaţi cu PTI (PTI cu durată de evoluţie < 3 luni) şi 137 pacienţi au avut PTI persistentă

(PTI cu durată de evoluţie ≥ 3 până la ≤ 12 luni). Procentul pacienţilor care au obţinut un răspuns

plachetar durabil, definit ca obţinerea a minimum 6 rezultate săptămânale cu valori ale trombocitelor

≥ 50 x 109/l pe parcursul săptămânilor de tratament 18 până la 25, a fost de 50% (IÎ 95%: 41,4% până

la 58,6%) pentru cei 140 de pacienţi cu PTI nou diagnosticată şi de 55% (IÎ 95%: 46,7% până la

64,0%) pentru cei 137 de pacienţi cu PTI persistentă. Timpul procentual (Q1, Q3) mediu cu un

răspuns plachetar ≥ 50 x 109/l a fost de 100,0% (70,3%, 100,0%) pentru pacienţii cu PTI nou

diagnosticată şi, respectiv, de 93,5% (72,2%, 100,0%) pentru pacienţii cu PTI persistentă. De

asemenea, procentul pacienţilor care necesită medicamente de salvare a fost de 47,4% pentru pacienţii

cu PTI nou diagnosticată şi de 44,9% pentru pacienţii cu PTI persistentă.

Rezultatele studiilor comparativ cu tratamentul standard la pacienţi nesplenectomizaţi

Studiul S4 (20060131) a fost un studiu clinic deschis, randomizat, cu o durată de 52 săptămâni, la

subiecţi cărora li s-a administrat tratament cu romiplostim sau care au primit tratament medical

standard. Pacienţii au fost diagnosticaţi cu PTI în medie cu 2 ani (între 0,01 şi 44,2) înainte de

momentul intrării în studiu. Acest studiu a evaluat pacienţi cu PTI nesplenectomizaţi şi cu un număr

de trombocite < 50 x 109/l. Romiplostim a fost administrat la 157 subiecţi prin injecţie subcutanată

(sc) o dată pe săptămână cu o doză iniţială de 3 mcg/kg care a fost ajustată în cursul studiului într-un

interval de 1–10 mcg/kg pentru menţinerea numărului de trombocite între 50 şi 200 x 109/l. 77 subiecţi

au primit tratament standard conform practicii standard a clinicii sau ghidurilor terapeutice.

Rata incidenţei globale a subiecţilor cu splenectomie a fost de 8,9% (14 din 157 subiecţi) în grupul

tratat cu romiplostim comparativ cu 36,4% (28 din 77 subiecţi) în grupul care a primit tratament

standard, cu un raport al probabilităţilor (romiplostim comparativ cu tratamentul standard) de 0,17 (IÎ

Rata incidenţei globale a subiecţilor cu eşec al tratamentului a fost de 11,5% (18 din 157 subiecţi) în

grupul tratat cu romiplostim comparativ cu 29,9% (23 din 77 subiecţi) în grupul care a primit

tratament standard, cu un raport al probabilităţilor (romiplostim comparativ cu tratamentul standard)

Dintre cei 157 subiecţi randomizaţi în grupul tratat cu romiplostim, la trei subiecţi nu s-a administrat

romiplostim. Dintre cei 154 subiecţi cărora li s-a administrat romiplostim expunerea mediană totală la

romiplostim a fost de 52,0 săptămâni şi a variat de la 2 la 53 săptămâni. Doza săptămânală utilizată cel

mai frecvent a fost cuprinsă între 3-5 mcg/kg (percentila 25 şi, respectiv 75; mediana 3 mcg/kg).

Dintre cei 77 subiecţi randomizaţi în grupul care a primit tratament standard, 2 subiecţi nu au primit

tratament standard. Dintre cei 75 subiecţi care au primit cel puţin o doză din tratamentul standard,

expunerea mediană totală la tratamentul standard a fost de 51 săptămâni şi a variat de la 0,4 la

Reducerea tratamentelor medicamentoase permise concomitente pentru PTI

În ambele studii placebo controlate, dublu-orb, la adulți, pacienţilor care primeau deja tratament

medicamentos pentru PTI în doze constante, li s-a permis să primească în continuare aceste tratamente

medicamentoase pe parcursul studiului (corticosteroizi, danazol şi/sau azatioprină). De la începutul

studiului, la 21 pacienţi nonsplenectomizaţi şi 18 pacienţi splenectomizaţi s-au administrat tratamente

medicamentoase pentru PTI pe durata studiului (în principal corticosteroizi). Toţi (100%) pacienţii

splenectomizaţi care au primit tratament cu romiplostim au putut să reducă doza cu mai mult de 25%

sau să întrerupă tratamentele medicamentoase concomitente pentru PTI până la sfârşitul perioadei de

tratament, comparativ cu 17% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo. 73% din pacienţii

nonsplenectomizaţi trataţi cu romiplostim au putut să reducă doza cu mai mult de 25% sau să întrerupă

tratamentele medicamentoase concomitente pentru PTI până la sfârşitul perioadei de tratament,

comparativ cu 50% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.5).

Pe durata întregului program clinic cu pacienţi adulți cu PTI a fost observată o relaţie de inversă

proporţionalitate între evenimentele hemoragice şi numărul de trombocite. Toate evenimentele

hemoragice semnificative din punct de vedere clinic (grad ≥ 3) au apărut la concentraţii plachetare

< 30 x 109/l. Toate evenimentele hemoragice grad ≥ 2 au apărut la concentraţii plachetare < 50 x 109/l.

Nu au fost observate diferenţe statistice semnificative asupra incidenţei globale a evenimentelor

hemoragice între pacienţii trataţi cu romiplostim şi pacienţii trataţi cu placebo.

În cele două studii placebo controlate efectuate la adulți, 9 pacienţi au raportat un eveniment

hemoragic care a fost considerat ca fiind grav (5 [6,0%] pacienţi care primeau tratament cu

romiplostim, 4 [9,8%] pacienţi care primeau tratament cu placebo); (Risc relativ

[romiplostim/placebo] = 0,59; IÎ 95% = (0,15; 2,31)). Evenimentele hemoragice care au fost de grad 2

sau mai mare au fost raportate de către 15% dintre pacienţii care primeau tratament cu romiplostim şi

de către 34% dintre pacienţii care au primit tratament cu placebo; (Risc relativ

[romiplostim/placebo] = 0,35; IÎ 95% = (0,14; 0,85)).

Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a datelor

Siguranţa şi eficacitatea romiplostim au fost evaluate în două studii dublu-orb, controlate cu placebo.

Studiul S5 (20080279) a fost un studiu de fază 3, în care tratamentul cu romiplostim a fost administrat

timp de 24 săptămâni, iar studiul S6 (20060195) a fost un studiu de fază 1/2, în care tratamentul cu

romiplostim a fost administrat timp de 12 săptămâni (până la 16 săptămâni în cazul pacienţilor eligibili

care intră într-o perioadă de evaluare farmacocinetică, a cărei durată este de 4 săptămâni).

Ambele studii au înrolat copii şi adolescenţi (cu vârsta ≥ 1 an şi până la < 18 ani) cu trombocitopenie

(definită în ambele studii ca o valoare medie a numărului de trombocite ≤ 30 x 109/l şi niciun rezultat

> 35 x 109/l) în cadrul PTI, indiferent de statusul splenectomiei.

În studiul S5, 62 subiecţi au fost randomizaţi în raport 2:1 la tratament cu romiplostim (n = 42) sau

placebo (n = 20) şi stratificaţi în 1 din 3 cohorte în funcţie de vârstă. Doza de romiplostim utilizată la

iniţiere, de 1 mcg/kg şi dozele administrate au fost ajustate în scopul de a menţine numărul de

trombocite (50 până la 200 x 109/l). Doza săptămânală cel mai frecvent utilizată a fost 3-10 mcg/kg,

iar doza maximă permisă în cadrul studiului a fost 10 mcg/kg. Pacienţii au primit tratamentul sub

formă de injecţii subcutanate administrate săptămânal, timp de 24 săptămâni. Dintre cei 62 subiecţi,

48 subiecţi au avut PTI cu o durată de evoluţie > 12 luni (32 subiecţi au fost trataţi cu romiplostim, iar

Criteriul final primar de evaluare a fost incidenţa răspunsului durabil la tratament, definit ca obţinerea

a minimum 6 rezultate săptămânale cu valori ≥ 50 x 109/l trombocite pe parcursul săptămânilor 18