Fișă tehnică · Zolinef 1 g, pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Doze Doza, calea de administrare și intervalul de dozare depind de severitatea infecției, de susceptibilitatea agentului patogen detectat și de starea pacientului (de exemplu, funcția rinichilor). Doza zilnică recomandată pentru infecții ușoare până la moderate este de 2g - 6 g, împărțită în 2 - 3 doze egale; dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 12 g în infecțiile severe și care pun viața în pericol.

Adulți

Infecții ușoare cauzate de coci gram-pozitivi sensibili 250 mg și 500 mg fiecare 8 ore

Infecții severe cu risc mare (de exemplu endocardită, 1 g și 1.5 g fiecare 6 ore septicemie)* *În cazuri rare, până la 12 g/zi (septicemie).

În profilaxie perioperatorie pentru adulți se recomandă următoarele doze: a) 1 g intravenos sau intramuscular cu 30 minute - 1 ora înainte de începerea intervenției chirurgicale; b) pentru proceduri chirurgicale de durată (de exemplu 2 ore sau mai mult) - de la 0,5g la 1 g intravenos sau intramuscular în timpul interventiei chirurgicale (administrarea se va face in functie de durata operatiei). c) 0,5g - 1 g intravenos sau intramuscular la fiecare 6 - 8 ore timp de 24 de ore postoperator sau pe o perioadă de până la 3-5 zile în operațiile, în care o infecție ar prezenta un risc deosebit. Este important ca doza preoperatorie să fie administrată cu 30 minute - 1 oră înaintea începerii intervenției chirurgicale astfel încât concentrația potrivită de antibiotic să fie prezentă în plasmă și țesut. De asemenea, în caz de risc de infecție, cefazolina trebuie administrată la intervale potrivite în timpul operației, astfel încat să se asigure doze suficiente de antibiotic.

Insuficienţă renală

În insuficiența renală, trebuie administrată o doză adecvată. Doza trebuie ajustată în dependență de gradul de insuficiență renală, severitatea infecției și sensibilitatea agentului patogen.

Limitarea dozei Cl Cr > 55 ml/min Doza/ zi normală la interval normal de administrare Creatinina serică < 1,5 mg % Cl Cr = 35-54 ml/min Doza/ zi normală administrată la fiecare 8 ore Creatinina serică = 1,6 - 3mg % Cl Cr = 11 – 34 ml/min Jumătate din doza/ zi normală, la fiecare 12 ore Creatinina serică = 3,1 - 4,5 Cl Cr < 10 ml/min Jumătate din doza/ zi normală , la fiecare 18-24 ore Creatinina serică > 4,6 mg % Cl Cr = Clearance-ul creatininei

Populație pediatrică Doze pediatrice Greutate 25 mg / kg / zi 25 mg / kg / zi împărțită în 3 împărțită în 4 doze egale doze egale

mg / ml 125 mg / ml

Greutate 50 mg / kg / zi 50 mg / kg / zi împărțită în 3 împărțită în 4 doze egale doze egale

mg / ml 225 mg / ml

Sugari (cu vârsta de o lună și peste) și copii:

Doza zilnică totală de 25 - 50 mg / kg greutate corporală, divizată în 3 - 4 doze egale, este eficientă în tratamentul infecțiilor ușoare până la moderate. În infecțiile severe, doza zilnică totală poate fi crescută până la 100 mg / kg greutate corporală.

Insuficiență renală În insuficiența renală, trebuie administrată o doză adecvată. Doza trebuie determinată pe baza gradului de insuficiență renală, a severității infecției și a sensibilității agentului patogen.

Ajustarea dozei Cr Cl 70-40 ml/min 60% din doza zilnică normală, divizată 2 doze egale Cr Cl = 40-20 ml/min 20% din doza zilnică normală , divizată în 2 doze egale Cr Cl = 20 - 5 ml/min 10% din doza zilnică normală, divizată în 2 doze egale Cr. Cl. = Clearance-ul creatininei

Siguranța cefazolinei la sugarii prematuri și la sugarii mai mici de o lună nu a fost studiată.

Mod de administrare Zolinef poate fi administrat intramuscular sau intravenos. Nu și pentru uz intratecal. Doza zilnică totală este aceeași pentru ambele căi de administrare. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, a se vedea secțiunea 6.6. Administrare intramusculară: După reconstituire, soluția trebuie injectată adânc într-un mușchi. Administrare intravenoasă: După reconstituire, soluția trebuie injectată lent, în decurs de trei - cinci minute. Timpul de injectare nu trebuie să fie mai mic de 3 minute. Injectarea se poate face direct într-o venă sau dacă pacientul primește unul dintre soluțiile perfuzabile enumerate la punctul 6.6 sub formă de perfuzie intravenoasă, în tubulatură.

4.3.Contraindicații • Hipersensibilitate la substanța activă sau la alte cefalosporine. • Reacții de hipersensibilitate grave anterioare la penicilină sau la orice alt tip de antibiotice beta-lactamice.

4 4.4.Atenționări și precauții speciale pentru utilizare • Înainte de inițierea tratamentului cu Zolinef, trebuie determinat dacă pacientul are antecedente de reacții alergice la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. • Zolinef trebuie administrat cu prudență la pacienții cu alergie la penicilină. Există constatări că poate apărea alergie încrucișată parțială la administrarea penicilinelor și cefalosporinelor; de asemenea, unele cazuri de reacții de hipersensibilitate grave (inclusiv anafilaxie) au fost descrise la ambele grupuri. Dacă se observă reacții alergice, tratamentul cu Zolinef trebuie întrerupt și pacientul trebuie de tratat corespunzător. • Rareori pot apărea tulburări de coagulare plasmatică în cadrul tratamentului cu cefazolină. Pacienții cu risc crescut sunt cei expuși la un deficit de vitamina K sau alte probleme de coagulare (nutriție parenterală, malnutriție, afectarea funcției hepatice și renale, trombocitopenie). Același lucru este valabil și pentru comorbidități (de exemplu, hemofilie, ulcere gastrice și intestinale), care pot exacerba sângerarea. Prin urmare, în aceste cazuri, trebuie monitorizată valoarea timpului Quick și trebuie utilizată vitamina K (10 mg pe săptămână). • Se recomandă prudență atunci când se administrează Zolinef la pacienții care au antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulcerativă). • Atenție deosebită este necesară pacienților cu alergii, astm bronșic și rinita alergică. • Diarea severă și persistentă (colită pseudomembranoasă) poate să apară și poate pune viața în pericol. În aceste cazuri, administrarea de Zolinef trebuie întreruptă imediat și trebuie inițiată o terapie adecvată (de exemplu, cu vancomicină orală, câte 250 mg de 4 ori pe zi). Medicamentele antidiareice (anti-peristaltice) sunt contraindicate. • Utilizarea îndelungată de Zolinef poate provoca creșterea excesivă a microorganismelor care nu sunt sensibile la tratament. Supravegherea atentă a pacientului este, prin urmare, esențială. Dacă apar suprainfecții în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate. • La pacienții cu debit urinar scăzut din cauza insuficienței renale, doza trebuie ajustată. • Nu este destinat pentru uz intratecal. • Conținutul de sodiu al soluției trebuie luat în considerare în hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă.

Zolinef 1 g conține 2,2 mmol (50,72 mg) sodiu per flacon. A se lua în considerare de către pacienții cu o dietă controlată de sodiu.

4.5. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

5 • Administrarea concomitentă a probenecidului poate reduce secreția tubulară de cefalosporine, ceea ce duce la creșterea și prelungirea efectelor cefalosporinei. • Pot apărea reacții fals-pozitive la reactivul Benedict, soluția Fehling sau comprimatele Clinitest, dar nu și atunci când se utilizează benzi de testare Clinistix și atunci când se utilizează hârtia Tes-Tape pentru evaluarea zahărului din urină. • Testul Coombs fals pozitiv poate apărea, de asemenea, inclusiv la nou-născuții ale căror mame au primit cefalosporine înainte de naștere. • Cefazolina este incompatibilă cu aminoglicozidele, amobarbital-Na, acidul ascorbic, sulfatul de bleomicină, glucoheptonatul de calciu, gluconatul de calciu, cimetidina, colistin methanesulfonat de Na, glucoheptonatul de eritromicină, lidocaina HCl, pentobarbitalul de Na, sulfatul de polimixină B, tetraciclinele (vezi pct. 6.2)

4.6. Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcină Nu există suficiente date despre utilizarea cefazolinei în timpul sarcinii pentru a evalua posibila nocivitate în această perioadă.

Alăptarea Zolinef trebuie administrat cu prudență la femeile care alăptează, deoarece cefazolina este excretată în cantități mici în laptele matern.

4.7. Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu există date disponibile cu privire la efectele cefazolinei asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8. Reacții adverse Următoarele reacții adverse pot apărea în timpul utilizării Cefazolinei. Frecvența fiecărui efect secundar este dată între paranteze, utilizând următoarea clasificare pe categorii: • Foarte frecvente (≥ 1 / 10) • Frecvente (≥ 1/100 - < 1/10) • Mai puțin frecvente (≥ 1/ 1,000 la < 1/100)

6 • Rare (≥ 1/10,000 la <1/1,000) • Foarte rare (< 1/10.000) • Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări ale sângelui și ale sistemului limfatic Foarte rare: • în timpul tratamentului cu cefazolină, foarte rar, pot apărea tulburări de coagulare plasmatică. Pacienții predispuși, sunt cei aflați sub terapie specifică și cu factori de risc pentru deficitul de vitamina K. Cu frecvenţă necunoscută: • eozinofilie • neutropenie • leucopenie • anemie hemolitică, • trombocitopenie și • test coombs direct și indirect pozitiv. Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: • sindromul Lyell și sindromul Stevens-Johnson • urticarie • anafilaxie • edem angioneurotic. Tulburări gastro-intestinale Rare: • greață și vărsături. Cu frecvenţă necunoscută: • simptomele colitei pseudomembranoase în timpul sau după tratamentul cu antibiotice. • pierderea poftei de mâncare, diaree și afte bucale. Tulburări hepato-biliare Rare: • ca și în cazul unor peniciline și altor cefalosporine, au fost raportate cazuri izolate de hepatită tranzitorie și icter colestatic. Afecțiuni ale pielii și țesutului subcutanat Foarte rare:

7 • șoc anafilactic. Poate apărea după jumătate de oră după administrare și necesită îngrijire medicală intensivă imediată. Cu frecvenţă necunoscută: • erupții cutanate cu înroșire a pielii • prurit • prurit vulvar • prurit genital • prurit anal. Tulburări renale și urinare Rare: • au fost raportate nefrită interstițială și alte leziuni renale. Majoritatea pacienților care au avut aceste reacții adverse au fost grav bolnavi și au primit diverse terapii medicamentoase. Rolul Cefazolinei în ceea ce privește boala renală este încă neclară. Tulburări ale sistemului de reproducere și ale sânilor Cu frecvenţă necunoscută: • candidoză genitală și vaginita. Tulburări generale și condiții la locul de administrare Cu frecvenţă necunoscută: • febră medicamentoasă • durere la locul injectării, uneori cu indurație, după utilizarea intramusculară. • flebită la locul injectării. Efecte asupra testelor de laborator Rare: • s-au observat creșteri tranzitorii ale ALAT, ASAT și fosfatază alcalină. Cu frecvenţă necunoscută: • creșteri tranzitorii a cantității de azot ureic sanguin ( BUN) fără dovezi clinice de insuficiență renală.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și

8 Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amdm.gov.md sau e- mail: [email protected].

4.9. Supradozaj Simptome Durerea, inflamația și flebita la locul injectării pot apărea în urma supradozajului. Dozele foarte mari de cefalosporine parenterale pot provoca amețeli, parestezii și dureri de cap. Convulsiile pot apărea în urma supradozajului cu unele cefalosporine, în special la pacienții cu boli renale. Pot apărea următoarele rezultate anormale de laborator: creșterea creatininei, creșterea cantității de azot ureic din sânge, cantității enzimelor hepatice și bilirubinei, un test Coombs pozitiv, trombocitoză, trombocitopenie, eozinofilie, leucopenie și prelungirea timpului de protrombină. Medicamentul trebuie întrerupt imediat dacă apar spasme. Tratamentul intoxicației Un tratament cu un anticonvulsivant poate fi adecvat. Trebuie efectuată o monitorizare atentă a proceselor fiziologice vitale și a testelor de laborator. Un antidot specific nu există. În caz de n caz de intoxicare, sunt indicate măsuri de accelerare a eliminării, în special la pacienții cu leziuni renale, o combinație de hemodializă și hemoperfuzie poate fi utilă, dacă alte terapii nu sunt eficiente, deși nu sunt date disponibile cu privire la acest tratament.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1. Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de primă generație. Codul ATC: JO1DB04 Mecanismul de acțiune Cefazolina este un antibiotic cefalosporin semisintetic din prima generație pentru administrare parenterală. Efectul bactericid al cefazolinei se bazează pe inhibarea sintezei peretelui celular bacterian (în stadiul de creștere) prin blocarea proteinelor care leagă penicilina (PBPs) precum transpeptidazele. Microbiologie Efectul Cefazolinei in vitro este, în general, împotriva următorilor agenți patogeni: • Staphylococcus aureus (inclusiv tulpini producătoare de penicilinază) • Stafilococ epidermidis (stafilococi coagulazei-negativi și altele)

9 • Streptococi din grupa beta-hemolitică A și alte tulpini de streptococi • Streptococcus pneumoniae • Escherichia coli • Klebsiella • Proteus mirabilis • Haemophilus influenzae • Enterobacter aerogenes

Organisme rezistente: • Rezistente sunt stafilococii rezistenți la meticilină, multe tulpini de enterococi, precum și cele mai multe tulpini de Enterobacter cloacae-și tulpini de Proteus indol-pozitive (P. vulgaris, P. morganii, P. rettgeri) și Serratia, Pseudomonas, Acinetobacter calcoaceticus (anterior Mima și Herellea) și Anaerobes, C. difficile. Mecanisme de rezistență Antibioticele beta-lactamice conțin un inel beta-lactamic care este esențial pentru activitatea antimicrobiană. Cu toate acestea, diferite bacterii posedă enzime (beta-lactamaze) care descompun acest inel, devenind rezistente la acest tip de antibiotice. Dacă acest inel este rupt, antibioticul își pierde eficacitatea. Ca și în cazul tuturor cefalosporinelor și a altor antibiotice beta-lactamice, mecanismele de rezistență dobândită variază în funcție de grupul de bacterii și includ: - modificări ale țintelor (proteine de legare a penicilinei, PBPs), - inactivarea enzimatică a țintei de către beta-lactamaze - accesul modificat la țintă în caz de afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina (PBP) la cefazolină. Există rezistență încrucișată între cefalosporine și peniciline. Microorganismele gram- negative care conțin beta-lactamaze legate de cromozomul inductibil, cum sunt Enterobacter spp, Serratia spp, Citrobacter spp și Providence spp., trebuie considerate ca fiind rezistente la cefazolină, în ciuda sensibilității in vitro.

Date de sensibilitate Conform EUCAST, pentru cefazolină au fost determinate următoarele valori ale Concentrației minime inhibitorii (CMI): Valori independente de specie: S≤1 μg / ml, R > 2 μg / ml. Prevalența rezistenței (R) poate varia geografic și în timp pentru microorganismele selectate, iar informațiile

10 locale privind rezistența sunt de dorit, în special atunci când se tratează infecții severe. Dacă este necesar, ar trebui să se solicite consultanță de specialitate, în special atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură încât utilizarea antibioticului în cel puțin anumite tipuri de infecții este discutabilă. Sensibilitatea (S) stafilococului este derivată din sensibilitatea la meticilină.

5.2.Proprietăți farmacocinetice Concentrațiile serice (µg/mL) după injectarea intramusculară

*) Media celor două teste

Concentrațiile serice (µg/mL) după administrarea 1 g Cefazolină în injecție intravenoasă După 5 min. După 15 min. După 30 de După 1 oră După 2 ore După 4 ore minute. 188,4 135,8 106,8 73,7 45,6 16,5

• După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătățire este de aproximativ 1,4 ore. • O perfuzie intravenoasă cu durata de 1 oră a 3,5 mg/ kg cefazolină (250 mg) și apoi în perfuzie intravenoasă cu durata de două ore a 1,5 mg /kg de cefazolină (aproximativ 100 mg) a dus la un nivel seric uniform de aproximativ 28 µg/mL după 3 ore de administrare. • La pacienții supuși dializei peritoneale (2 l/ h), concentrațiile serice medii după 24 de ore de la administrarea a 50 mg / l sau 150 mg / l a fost de 10 sau 30 µg/mL. • Pentru concentrația de 50 mg / l soluție, concentrația plasmatică medie maximă a fost de 29 µg/mL (3 pacienți) iar pentru 150 mg / l, concentrația plasmatică medie de vârf a fost 72 µg/mL (6 pacienți). • Administrarea intraperitoneală de cefazolină este de obicei bine tolerată. • Cefazolina este excretată nemodificat în urină, în principal prin filtrare glomerulară și într- o măsură mai mică prin secreție tubulară. • După injectarea intramusculară a dozei de 500 mg cefazolină, de la 56 % până la 89 % din doza administrată se elimină prin rinichi în decurs de 6 ore, iar de la 80% până la aproape 100 % se elimină în decurs de 24 de ore.

11 • După administrarea intramusculară a dozei de 500 mg și 1 g cefazolină, se realizează concentrații urinare mai mari de 1000 sau mai mult de 4000 µg/mL. • La pacienții fără obstrucție biliară, concentrații ridicate peste nivelurile serice apar în țesuturile vezicii biliare și, de asemenea, în bilă. Cu toate acestea, dacă există o obstrucție biliară, concentrația antibioticului în bilă devine semnificativ mai mică decât în ser. • Cefazolina traversează membrana sinovială inflamată, iar concentrația obținută în spațiul articular este comparabilă cu concentrația serică. • Cefazolina traversează placenta și este excretată în sângele din cordonul ombilical și lichidul amniotic. Se găsește în concentrații foarte mici în laptele matern. • Cefazolina este dializabilă (hemodializă și dializă peritoneală). Eliminarea după o dializă de 6 ore este de 23 %.

5.3. Date preclinice privind siguranța Nu au fost efectuate studii pe termen lung pe animale privind mutageneza sau potențialul cancerigen. Studiile de reproducere la șobolani cu doze de 500 mg sau 1 g cefazolină / kg nu au arătat nici un efect asupra fertilității sau dezvoltării fetale.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienților Zolinex nu conține excipienți.

6.2. Incompatibilități În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6. Cefazolina este incompatibilă cu aminoglicozidele, amobarbitalul sodic, acidul ascorbic, sulfatul de bleomicină, glucoheptonatul de calciu, gluconatul de calciu, cimetidina, colistin methanesulfonatul de sodiu, eritromicina, lidocaina HCl, pentobarbitalul Na, sulfatul de polimixină B, tetraciclinele (vezi pct. 4.5).

6.3. Perioada de valabilitate Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă: 36 luni. Soluție reconstituită: : Este de preferat ca soluția reconstituită să fie utilizată imediat.

12 Pentru toate tipurile de administrare, stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării după reconstituire a fost demonstrată timp de 24 de ore la 2-8 ° C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și, în mod normal, nu trebuie să depășească 24 ore la 2- 8°C, cu excepția cazului în care reconstituirea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

6.4. Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C în ambalajul original. Condiţiile de păstrare a soluţiei reconstituite vezi pct. 6.3.

6.5. Natura și conținutul containerului Flacoane de sticlă transparentă, incoloră de tip I, închise cu dop de bromobutil gri și capac de aluminiu. Fiecare flacon conține 1 g de cefazolină sub formă de cefazolină sodică. Sunt disponibile cutii de carton care conțin 1, 10, 50 și 100 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6. Precauții speciale pentru eliminare Cefazolină 1g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Administrare intramusculară: Flaconul este reconstituit cu 2,5 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită bine pentru a se dizolva complet. Administrația este profund i.m. Injecție intravenoasă: Flaconul este mai întâi reconstituit cu 2,5 ml apă pentru preparate injectabile și apoi este diluat cu apă pentru preparate injectabile până la 10 ml, până când este complet dizolvat și încet, (nu mai puțin de 3 minute) injectat timp de 5 minute direct într-o venă sau în linia de perfuzie intravenoasă.

Perfuzie intravenoasă: Flaconul este reconstituit cu 2,5 ml apă pentru preparate injectabile până când este complet dizolvat și diluat în 100 ml în unul dintre următorii solvenți: • Sol. 0,9 % clorură de sodiu • Sol. 0,9 % clorură de sodiu și sol. 5 % glucoză • Sol. Ringer lactat.

7. DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

13 Medochemie Ltd, 1 - 10 Constantinoupoleus Street 3011 Limassol, Cipru

8. NUMĂRUL (ELE) CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE 29058

9. DATA AUTORIZĂRII 03.05.2023

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2023

cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

• Administrarea concomitentă a probenecidului poate reduce secreția tubulară de
cefalosporine, ceea ce duce la creșterea și prelungirea efectelor cefalosporinei.
• Pot apărea reacții fals-pozitive la reactivul Benedict, soluția Fehling sau comprimatele
Clinitest, dar nu și atunci când se utilizează benzi de testare Clinistix și atunci când se utilizează
hârtia Tes-Tape pentru evaluarea zahărului din urină.
• Testul Coombs fals pozitiv poate apărea, de asemenea, inclusiv la nou-născuții ale căror
mame au primit cefalosporine înainte de naștere.
• Cefazolina este incompatibilă cu aminoglicozidele, amobarbital-Na, acidul ascorbic,
sulfatul de bleomicină, glucoheptonatul de calciu, gluconatul de calciu, cimetidina, colistin
methanesulfonat de Na, glucoheptonatul de eritromicină, lidocaina HCl, pentobarbitalul de Na,
sulfatul de polimixină B, tetraciclinele (vezi pct. 6.2)

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări, înainte de
a administra acest medicament.
Sarcina
Cefazolina traversează placenta și poate afecta fătul. Prin urmare, dacă sunteți gravidă, medicul
dumneavoastră trebuie să vă dea Zolinef numai dacă este absolut necesar și după o analiză
atentă a beneficiilor și riscurilor
Alăptarea
Cefazolina trece în cantități mici în laptele matern. Prin urmare, medicul dumneavoastră va
evalua beneficiul sau riscul și va decide asupra tratamentului cu Zolinef
Zolinef 1g conține 2,2 mmol (50,72 mg) sodiu în fiecare flacon. A se lua în considerare de
către pacienții cu o dietă controlată de sodiu (sare)