Fișă tehnică · Yunorm 2 mg/ml, soluţie injectabilă
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: A04AA01
- Forma farmaceutică: soluţie injectabilă
- Concentrație: 2 mg/ml
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Greţuri şi vărsături, produse de chimioterapie şi radioterapie
Adulţi
Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de dozele şi de combinaţia de chimioterapie sau radioterapie utilizate. Calea de administrare şi doza de ondansetron trebuie să fie flexibile, dozele fiind situate în intervalul de 8-32 mg pe zi şi selectate după cum se indică mai jos.
Chimioterapie şi radioterapie emetogenă
Ondansetron, în funcție de forma farmaceutică, se poate administra rectal (supozitoare), oral (comprimate sau sirop), intramuscular sau intravenos.
Pentru cei mai mulţi pacienţi care urmează un tratament cu chimioterapie sau radioterapie emetogenă, doza de 8 mg Yunorm trebuie administrată intravenos lent (cel puţin 30 secunde) sau intramuscular, imediat înainte de tratament, urmată de administrarea orală a dozei de 8 mg fiecare 12 ore.
Pentru prevenirea vărsăturilor tardive sau prelungite după primele 24 ore, se recomandă ca tratamentul oral sau rectal cu ondansetron să continue până la 5 zile după un tratament efectuat.
Chimioterapie cu potențial emetogen marcat:
La pacienţii care urmează un tratament cu chimioterapie cu potențial emetogen marcat, de exemplu administrarea unei doze mari de cisplatină, se poate administra ondansetron pe cale rectală (supozitoare), orală (comprimate sau sirop), intramuscular sau intravenos.
În timpul primelor 24 ore de chimioterapie, s-a demonstrat că ondansetronul este la fel de eficace în cazul administrării conform următoarelor scheme terapeutice:
• o doză unică de 8 mg administrată intravenos lent (cel puţin 30 secunde) sau intramuscular, imediat înainte de chimioterapie;
• o doză de 8 mg administrată intravenos lent (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular, imediat înainte de chimioterapie, urmată de alte două doze de 8 mg administrate intravenous (cel puţin 30 secunde) sau intramuscular la interval de 4 ore, sau prin perfuzie continuă 1 mg/oră timp de până la 24 ore;
• o doză de 16 mg (doza maximă iniţială intravenosă), diluată în 50-100 ml de soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml sau altă soluţie compatibilă (vezi pct. 6.6), administrată prin perfuzie (timp de cel puţin 15 minute), imediat înainte de chimioterapie. Doza iniţială de ondansetron poate fi urmată de administrarea suplimentară de două doze de 8 mg intravenos (cel puţin 30 secunde) sau intramuscular, la interval de 4 ore.
Nu trebuie administrată o doză mai mare de 16 mg la o priză din cauza creşterii riscului de prelungire a intervalului QT în funcţie de doză (vezi pct. 4.4; 4.8 și 5.1).
Alegerea schemei terapeutice trebuie efectuată în funcție de severitatea efectelor emetogene. Eficacitatea YUNORM în cazul chimioterapiei cu potențial emetogen marcat poate fi crescută prin administrarea intravenoasă suplimentară a unei doze unice de dexametazonă fosfat de sodiu 20 mg, înainte de chimioterapie.
Pentru prevenirea vomei tardive sau prelungite după primele 24 ore se recomandă administrarea orală sau rectală a medicamentului timp de 5 zile după cura de tratament.
Copii și adolescenți:
Greață şi vărsături, induse de chimioterapie, la copii și adolescenți (cu vârsta de la 6 până la 17 ani):
Doza de YUNORM poate fi calculată în funcţie de suprafaţa corporală sau de greutate (vezi mai jos). În studiile clinice efectuate la copii și adolescenți, ondansetron a fost administrat prin perfuzie, diluat în 25-50 ml soluție clorură de sodiu 9 mg/ml sau alte soluții de perfuzare compatibile (vezi pct. 6.6), timp de cel puțin 15 minute.
Stabilirea dozelor în funcţie de greutate are ca rezultat doze zilnice totale mai mari, comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de suprafaţa corporală (vezi pct. 4.4).
YUNORM soluție injectabilă trebuie diluat în soluţie glucoză 50 mg/ml sau clorură de sodiu 9 mg/ml (vezi pct. 6.6) şi administrat în perfuzie intravenoasă timp de cel puţin 15 minute.
Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea ondansetronului pentru prevenirea greței și vărsăturilor tardive sau prelungite, induse de chimioterapie, de asemenea privind utilizarea ondansetronului în cazul greţurilor şi vărsăturilor induse de radioterapie la copii și adolescenți.
Stabilirea dozelor în funcţie de suprafaţa corporală
YUNORM trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie, ca doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 1).
Doza totală timp de 24 ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Tabelul 1.
Stabilirea dozelor în funcţie de suprafaţa corporală în caz de greață şi vărsături, induse de chimioterapie, la adolescenţi și copii cu vârsta de la 6 luni până la 17 ani
| Suprafaţa corporală, m2 | Ziua 1(a,b) | Zilele 2-6(b) |
|---|---|---|
| < 0,6 | 5 mg/m2 intravenos, ulterior 2 mg sirop după 12 ore | 2 mg sirop la fiecare 12 ore |
| ≥0,6 și ≤1,2 | 5 mg/m2 intravenos, ulterior 4 mg sirop după 12 ore | 4 mg sirop sau comprimat la fiecare 12 ore |
| > 1,2 | 5 mg/m2 sau 8 mg intravenos, ulterior 8 mg sirop sau comprimat după 12 ore | 8 mg sirop sau comprimat la fiecare 12 ore |
a Doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.
b Doza totală timp de 24 ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală
Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală are ca rezultat doze zilnice totale mai mari, comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de suprafaţa corporală (pct. 4.4).
YUNORM trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie, ca doză unică intravenoasă de 0,15 mg/kg. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Ulterior pot fi administrate intravenos alte două doze, la interval de 4 ore. Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 2).
Doza totală timp de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Tabelul 2.
Stabilirea dozelor în funcţie de greutate în caz de greață şi vărsături, induse de chimioterapie, la adolescenţi și copii cu vârsta de la 6 luni până la 17 ani
| Greutate | Ziua 1(a,b) | Zilele 2-6(b) |
|---|---|---|
| ≤10 kg | Până la 3 doze de 0,15 mg/kg intravenos la fiecare 4 ore | 2 mg sirop la fiecare 12 ore |
| >10 kg | Până la 3 doze de 0,15 mg/kg intravenos la fiecare 4 ore | 4 mg sirop sau comprimat la fiecare 12 ore |
a Doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.
b Doza totală timp de 24 ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Vârstnici
La pacienţii cu vârsta între 65 şi 74 ani, poate fi urmată schema terapeutică recomandată pentru adulţi. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml de soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau altă soluţie compatibilă (vezi pct. 6.6) şi administrate timp de 15 minute.
La pacienţii cu vârsta de 75 şi peste, doza iniţială de ondansetron administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml de soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau altă soluţie compatibilă (vezi pct. 6.6) şi administrate timp de 15 minute.
Doza iniţială de 8 mg poate fi urmată de alte două doze suplimentare de 8 mg, administrate intravenos prin perfuzie timp de 15 minute, la interval de cel puţin 4 ore (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu tulburări ale funcției renale
Nu este necesară modificarea dozelor zilnice, a frecvenţei de administrare a dozelor sau a căii de administrare la pacienţi cu tulburări ale funcției renale.
Pacienţi cu tulburări ale funcției hepatice
La pacienții cu insuficienţă hepatică moderată sau severă clearance-ul ondansetronului este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ. La aceşti pacienţi, nu trebuie să se depăşească o doză zilnică totală de 8 mg, astfel se recomandă administrarea parenterală sau orală.
Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei
La pacienții cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelor zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor.
Greţuri şi vărsături postoperatorii
Adulți:
Pentru prevenirea greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii ondansetron poate fi administrat pe cale orală ori sub formă de injecție intramusculară sau intravenoasă.
Doza recomandată constituie o doză unică de 4 mg sub formă de injecție intramusculară sau intravenoasă lentă, administrată în timpul inducerii anesteziei.
Pentru tratamentul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate doza recomandată constituie o doză unică de 4 mg sub formă de injecție intramusculară sau intravenoasă lentă.
Copii și adolescenți:
Greţuri şi vărsături postoperatorii la copii și adolescenți (cu vârsta de la 1 lună până la 17 ani) Pentru profilaxia greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii la copii și adolescenți în cazul unei intervenții chirurgicale care necesită anestezie generală, YUNORM se administrează în doză unică lent intravenos (cel puţin 30 secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg (maxim 4 mg) înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei.
Pentru tratamentul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii la copii și adolescenți după o intervenţie chirurgicală sub anestezie generală, YUNORM se administrează în doză unică lent intravenos (cel puţin 30 secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg (maxim 4 mg) după intervenţia chirurgicală. Nu există date privind utilizarea YUNORM în tratamentul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii la copii cu vârsta sub 2 ani.
Vârstnici
Experienţa este limitată în ceea ce priveşte utilizarea ondansetronului pentru prevenirea şi tratamentul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii la persoanele în vârstă, totuşi medicamentul este bine tolerat de către pacienţii cu vârsta peste 65 ani tratați prin chimioterapie.
Pacienţi cu tulburări ale funcției renale
Nu este necesară modificarea dozelor zilnice, a frecvenţei de administrare a dozelor sau a căii de administrare la pacienţi cu tulburări ale funcției renale.
Pacienţi cu tulburări ale funcției hepatice
La pacienții cu insuficienţă hepatică moderată sau severă clearance-ul ondansetronului este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ. La aceşti pacienţi nu trebuie să se depăşească o doză zilnică totală de 8 mg, astfel se recomandă administrarea parenterală sau orală.
Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei
La pacienții cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelor zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există dovezi că ondansetronul induce sau inhibă metabolizarea altor medicamente administrate
concomitent. Studii specifice au demonstrat că ondansetronul nu prezintă interacţiuni
farmacocinetice cu alcoolul etilic, temazepamul, furosemidul, alfentanilul, tramadolul, morfina,
lidocaina, tiopentalul sau propofolul.
Ondansetronul este metabolizat la nivel hepatic de următoarele izoenzime ale citocromului P450:
CYP3A4, CYP2D6 şi CYP1A2. Datorită numărului mare de izoenzime capabile să metabolizeze
ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre izoenzime (de exemplu, în caz de
deficit genetic al CYP2D6) este, în mod normal, compensată de alte enzime şi ar trebui să ducă la o
modificare mică sau nesemnificativă a eliminării totale a ondansetronului sau a dozei necesare.
Este necesară precauţie la administrarea ondansetronului concomitent cu medicamentele, care
prelungesc intervalul QT şi/sau provoacă tulburări ale echilibrului electrolitic (vezi pct. 4.4).
Utilizarea ondansetron împreună cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate duce la
prelungirea suplimentară a QT. Utilizarea concomitentă a ondansetron cu medicamente cardiotoxice
(de exemplu, antracicline (doxorubicina, daunorubicina) sau trastuzumab), antibiotice (de exemplu,
eritromicina), antifungice (de exemplu, ketoconazol), antiaritmice (de exemplu, amiodarona) şi
beta-blocante (de exemplu, atenolol sau timolol) poate creşte riscul de aritmii (vezi pct 4.4).
Medicamente serotonergice (de exemplu, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi
inhibitori ai recaptării serotoninei-noradrenalinei (IRSN)):
Sindromul serotoninergic (inclusiv status mental alterat, instabilitate vegetativă şi tulburări
neuromusculare) a fost descris după administrarea concomitentă a ondansetronului şi alte remedii
serotoninergice, inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi inhibitori ai recaptării
serotoninei şi noradrenalinei (IRSN) (vezi pct. 4.4).
Apomorfină
Administrarea ondansetronului concomitent cu clorhidratul de apomorfină este contraindicată,
deoarece au fost raportate cazuri de hipotensiune arterială severă şi pierderea conştienţei în timpul
administrării lor concomitente.
Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină
La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoina, carbamazepina şi
rifampicina) clearance-ul oral de ondansetron a crescut, iar concentraţia plasmatică a scăzut.
Tramadol
Date provenite din studii restrânse indică faptul că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al
tramadolului.
Sarcină și alăptare
, sarcina şi alăptarea
Femei aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să ia în considerare utilizarea mijloacelor contraceptive.
Sarcina
Pe baza experienței la om din studiile epidemiologice, se suspectează faptul că ondansetron
cauzează malformații orofaciale dacă se administrează în primul trimestru de sarcină.
Într-un studiu de cohortă care a cuprins 1,8 milioane de sarcini, utilizarea de ondansetron în primul
trimestru de sarcină a fost asociată cu un risc crescut de cheiloschizis și palatoschizis (3 cazuri
suplimentare la 10000 de femei tratate; risc relativ ajustat, 1,24 (IÎ 95% 1,03-1,48)).
Studiile epidemiologice disponibile privind malformațiile cardiace indică rezultate contradictorii.
Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de
reproducere.
Ondansetron nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Studiile non-clinice au demonstrat că ondansetronul este excretat în laptele animalelor. Ca urmare,
se recomandă ca mamele tratate cu ondansetron să întrerupă alăptarea în timpul administrării
medicamentului.
Fertilitate
Nu există informaţii privind efectele ondansetronului asupra fertilităţii la om.
4.6. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
YUNORM nu are sau are o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
În testele psihomotorii, ondansetronul nu a afectat performanţa psihică şi nici nu a determinat
sedare. Pe baza farmacologiei ondansetronului nu sunt de așteptat efecte negative asupra capacităţii
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
